Sindicatul Actorilor din TNB este condus de președintele Marius Manole, vicepreședinții Mihai Călin și Medeea Marinescu și Diana Dumbravă – secretar. În total, din Sindicatul Actorilor TNB fac parte 50 din cei 80 de actori ai teatrului.

Iată mesajul acestora:

“Mesaj de solidaritate al Sindicatului Actorilor din Teatrul Național București cu actorii Teatrului L.S.Bulandra

Ne adresăm iubitorilor de teatru, tuturor colegilor noștri actori din România, Primăriilor și Ministerului Culturii.

După cum se știe, în interiorul Teatrului L.S. Bulandra, există o stare de tensiune cauzată de mai mulți factori, pe care nu ne propunem să-i analizam aici.

Din păcate, acum câteva zile, colegului Constantin Dogioiu nu i-a fost prelungit contractul, spre deosebire de alți 6 colegi, aflați în aceeași situatie contractuală. Un fapt ciudat, având în vedere că actorul în cauză (angajat de 3 ani pe contract determinat), joacă în 4 din cele 6 premiere ale teatrului, realizate în ultimii 3 ani!

De fapt, se poate observa cu usurință că acesta pare să fie un raspuns al managerului interimar, Catinca Nistor, la mesajul de pe facebook al lui Constantin Dogioiu, postat pe finalul lunii iunie, în care acesta, într-un mod civilizat, critica unele aspecte ale activității din Teatrul Bulandra.

Știm de la alți colegi, din același teatru, că singura motivație prezentată de Catinca Nistor a fost ca acțiunea dumneaei este legală. Noi nu am mai auzit ca un teatru să renunțe la un actor care joacă roluri importante în spectacole importante doar pentru că e legal!

Mai mult, în semn de solidaritate, doi actori ( Alexandra Fasolă și Alin State) și-au dat demisia, gest salutat de mulți colegi de breaslă și admirat într-o scrisoare deschisă, de regizorul Andrei Șerban, care a lucrat mult în ultimii ani cu actorii mai sus mentionați.

Mai mult, colegul nostru Marius Manole și-a suspendat colaborarea cu Teatrul Bulandra ( 3 spectacole nu se mai pot juca din această cauză).

Între timp, actori de marcă ai Teatrului Bulandra ( Șerban Pavlu, Vlad Zamfirescu, Ana Ioana Macaria, Rodica Lazar, Anca Androne, Anca Sigartău, Profira Serafim, Simona Pop, Romeo Pop) au adresat o scrisoare Primăriei Generale a Bucureștiului, cerând intervenția Ordonatorului de credite.

Toate aceste luări de poziție înseamnă disperare și revoltă.

Apelul nostru este de SOLIDARITATE cu colegii noștri din Teatrul Bulandra, care înțeleg să-și desfășoare activitatea în cu totul altă atmosferă.

Nu suntem niște funcționari. Meseria, pasiunea noastră presupune creativitate, joacă, încredere, respect, prietenie, daca nu chiar iubire. Presupune, de asemenea, împărtășirea unor gânduri care țin de puternice convingeri interioare ori de vulnerabilități ascunse.

Actorii trebuie respectați și luați în considerare, inclusiv când e vorba de planurile unui manager sau de politica sa culturală, pentru că Teatrul nu e întreprinderea unde venim să ne luam salariul, ci este CASA noastră.

CURAJ! Nu sunteți singuri.”

Cultura la dubă a scris despre contextul în care au apărut nemulțumirile actorilor de la Bulandra.

Citiți aici mai multe despre managerul interimar Catinca Nistor, despre demiterea lui Constantin Dogioiu, despre demisia Alexandrei Fasolă și a lui Alin State, precum și despre decizia lui Marius Manole de a înceta colaborarea cu Bulandra și revolta actorilor din Teatrul Bulandra.

The post “Curaj, nu sunteți singuri!” – Actorii Teatrului Național București se solidarizează cu cei de la Bulandra împotriva conducerii Teatrului Bulandra appeared first on Cultura la dubă.

Catinca Maria Nistor, 31 de ani, actriță a Teatrului Bulandra, a primit în septembrie 2019, de la Ducu Darie (directorul teatrului), funcția de director adjunct, chiar cu puțin timp înainte ca acesta să plece dintre noi, un final tragic, dar previzibil din punct de vedere medical.

În momentul în care funcția de director a rămas liberă, ea a fost ocupată de proaspătul director adjunct, Catinca Maria Nistor, prin numirea făcută de Primăria Capitalei.

Doar că interimatul nu ar fi trebuit să dureze, conform legii, mai mult de 120 de zile. Primăria Capitalei, cea în subordinea căreia se află instituția Bulandra, era obligată să organizeze concurs public, iar câștigătorul să fie ales de o comisie de specialitate, pe baza unui proiect scris și a pregătirii în domeniu.

Nu s-a întâmplat așa. Primăria i-a prelungit contractul Catincăi, până la organizarea unui concurs, fără să specifice, însă, o dată limită.

Este o practică veche folosită în numeroase instituții de cultură din România, teatre, muzee, opere, o găselniță care sare legea și amână chiar și ani de zile organizarea unui concurs.

În ultimul timp, în spațiul public, povestea de la Bulandra a împărțit lumea teatrului în două tabere. Primii care și-au anunțat susținerea Catincăi și au promovat ideea de schimbare pozitivă au fost regizorul Radu Afrim și actrița Oana Pellea.

De cealaltă parte, regizoarea Geanina Cărbunariu și, în același timp, directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, precum și Cristina Modreanu, critic de teatru, au contestat public faptul că Teatrul Bulandra este condus de cineva care nu a susținut un concurs.

Catinca Maria Nistor este fiica actorului Stelian Nistor, un important membru al masoneriei de rit scoțian, care are sediul central la Londra. Stelian Nistor va deține timp de 5 ani, din partea României, președinția Conferinţei Mondiale a Ritului Scoţian prin Suveranul Mare Comandor Stelian Nistor, în grad 33 şi Ultim.

Despre toate acestea, Catinca Maria Nistor a acceptat să vorbească într-un interviu amplu pentru Cultura la dubă.

Spune-mi, te rog, cum și când s-a născut prima ta colaboarare cu Teatrul Bulandra?

Cu Ducu mă cunosc de când eram copil, m-a urmărit în școală și în 2014, când am inițiat Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru, cu primele trei ediții la Suceava, în 2017 ne-am mutat în București, Ducu a fost consultant și parte, membru fondator spiritual al proiectului, ca să spun așa.

Apoi, de când ne-am mutat în București, spectacolele au avut loc la Teatrul Bulandra și la Teatrul Metropolis. Am început mai întâi cu relația asta, pentru că eram încă studentă la master.

Mi-a văzut spectacolele de master și m-a recomandat unei regizoare care începea un proiect aici, Ancăi Maria Colțeanu. Avea acest text, Treapta a noua, pe care i-l propusese Marinelei Ciucur, însă nu avea o fată potrivită pentru a-i fi fiică.

Și Ducu m-a recomandat, m-am întâlnit cu Anca, Anca m-a plăcut, am început lucrul, am stabilit toți să rămânem la Sala Toma Caragiu, el deja lucra la Coriolanus atunci.

Și am așteptat un an și jumătate să debutez la Bulandra.

Și ai debutat fiind colaboratoare sau angajată?

Fiind angajată între timp. M-a angajat până să debutez. Da, eram deja de un an angajată când am debutat.

Și ai mai jucat ceva în perioada aceasta de un an, cât ai fost angajată?

Nu, nu. Pur și simplu am așteptat să lucrez. Adică, noi lucram, lucram în paralel la Sala Space, repetam.

Cum s-a făcut apoi trecerea de la actriță angajată la director adjunct? În ce moment și cum?

Păi, el mi-a propus chestia asta în octombrie 2018, a fost un gând lansat care pe mine m-a…nu m-a blocat, dar you need to think about this. Nu e așa, yes, sure, let’s do this.

Dar Ducu deja se îmbolnăvise, din ce în ce mai puțin venea și aici. Și pentru că nu prea accept un nu ca răspuns, m-am luptat mult pentru festival, a crescut, suntem la ediția a 7-a, mi-am dat seama că am trecut la un alt nivel, dar ne-a luat 6 ani, it’s alright.

“Ducu a schimbat organigrama pentru mine și mi-a dat și compartimentul artistic și mi-a făcut și o împuternicire, ca să pot semna cu bară diverse, cum ar fi salarii. ”

Catinca Maria Nistor, director interimar al Teatrului Bulandra

Dar la vremea când ți-a propus asta, nu avea deja un adjunct?

Era un director adjunct, dar cu contract determinat, foarte multe contracte aici sunt determinate, ele se încheie sau pot fi reînnoite, după caz, la 31 iulie.

Și ți-a zis de ce s-a gândit la tine?

Relația noastră este dincolo de profesional. Mă cunoaște de când eram…uite că nici nu pot vorbi la trecut.

Ca să fie clar, ce înseamnă dincolo de profesional?

Ah, nu, în niciun caz. Dincolo de profesional adică de familie. M-a văzut crescând și m-a urmărit evoluând și ca actor și ca om și ca antreprenor. Și atunci, fiind cineva în care avea încredere, nu-l puteam întreba de ce a făcut alegerea asta.

Dar ți-a dat niște detalii, cu ce ar urma să te ocupi?

Da, o reîmprospătare a direcției artistice.

Înainte, în organigramă, directorul adjunct ținea compartimentul tehnic. Ducu a schimbat organigrama pentru mine și mi-a dat și compartimentul artistic și mi-a făcut și o împuternicire, ca să pot semna cu bară diverse, cum ar fi salarii.

Când ai semnat oficial contractul de director adjunct?

Eu am semnat pe 9 septembrie 2019 (nr. Ducu Darie a decedat pe 18 septembrie 2019), dar el mi-a făcut actele la sfârșitul stagiunii.

Ideea era ca el să mă prezinte și în această calitate colectivului, apucasem să vorbim despre unele lucruri, nu despre toate, însă, pe 9 septembrie Ducu deja era în comă indusă.

El nu a apucat să mai vorbească cu nimeni, deci, practic, să vin lângă el.

Practic, el ți-a dat acest post de director adjunct știind că urmează să devii apoi director deplin, interimar?

Nu, că nimeni nu se gândea la…adică eu, cel puțin, blocam gândul.

Dar știați amândoi, era o evidență starea lui medicală.

Da, dar nu am crezut că va fi atât de scurt.

Ce a urmat apoi pentru tine? Cum a fost trecerea de la Festivalul Școlilor la Teatrul Bulandra?

A urmat o perioadă de incertitudini, chiar și pentru mine. Decizia este a primarului, iar în 99% din cazuri, după cum m-am interesat, se numește interimar directorul adjunct, dacă există, până la organizarea concursului.

Însă legea prevede ca interimatul să nu dureze mai mult de 120 de zile și au trecut deja 120 de zile.

Au trecut 120 de zile, dar, de asemenea, la Direcția de Cultură, pe 31 ianuarie, s-a pensionat directorul direcției, acolo trebuie organizat un concurs.

Eu sunt aici, sunt pregătită, am proiectul făcut, le-am prezentat și lor, între timp, pentru că, pe parcurs, am avut nevoie, am găsit foarte multă deschidere și înțelegere la primărie.

Nu ajung la doamna primar, dar consilierii ei și resursele umane, aproape zilnic le mai trimit câte un mesaj, pentru că nu vreau să greșesc ceva. Au fost situații în care realmente a fost nevoie de consiliere, de suport. De exemplu, am rămas fără contabil șef, și-a depus demisia. Am mers la primărie, la resurse umane, să întreb ce fac în această situație.

“Dacă voi mai fi mâine aici sau nu, în urma unui concurs, îmi este egal, mie nu îmi alterează ființa cu nimic.”

Cu Gabriela Firea ai vreun tip de relație, vă știți personal?

Ne-am cunoscut personal la evenimente oficiale, nu am niciun tip de relație.

Dacă legea spune că trebuie organizat concurs pentru acest post de conducere și a expirat termenul valabil pentru interimat, consideri că este corectă afirmația că ocupi funcția ilegal?

Nu. Nu ocup funcția ilegal pentru că am primit o anexă la contract din partea primăriei.

Adică o prelungire a contractului?

Da, până la organizarea concursului.

Scrie până la organizarea concursului sau scrie o dată anume?

Nu scrie o dată anume.

Pentru că a existat comunicare până acum, s-au întâmplat lucruri aici, lumea este liniștită la birouri, s-au plătit foarte multe datorii, acum am început să lucrăm un proiect, până la sfârșitul stagiunii vom avea trei, cred că nu reprezintă…nu vreau să spun prostii, că nu reprezintă o prioritate, dar nu arde ceva aici să venim să…și atunci, dacă au văzut că lucruri merg, or fi zis ok, poate se mai poate amâna lucrul ăsta.

Dacă voi mai fi mâine aici sau nu, în urma unui concurs, îmi este egal, mie nu îmi alterează ființa cu nimic. Am venit și am făcut ce am putut.

Dar tu îți dorești acest post?

E o provocare frumoasă, dificilă uneori, dar este o șansă extraordinară de a lăsa ceva în urma ta și îmi place lucrul ăsta.

Cu cine te sfătuiești?

Am adus, în măsura în care au fost locuri disponibile, oameni de la festival, cu care mă știu foarte bine. Unul dintre ei este fostul meu profesor și fost decan la UNATC, l-am adus consultant artistic, a fost directorul adjunct al acestui teatru, în pereche cu Silviu Purcărete, este vorba despre Paul Chiribuță.

Cu George Ivașcu ce fel de relație ai?

Cu George Ivașcu am o relație foarte bună, am lucrat cu Teatrul Metropolis. George și Ducu au fost de la bun început alături de festival, iar în momentul când ne-am mutat în București, după ediția din 2017, George m-a întrebat dacă aș vrea să vin în echipa Metropolis.

Exista un post de consutant artistic pentru care am dat concurs, l-am luat, atribuțiile mele acolo fiind strict pe partea de festival, de a dezvolta festivalul.

Acum, de când ești la Bulandra, te-ai mai consultat cu el?

Normal, ne putem consulta în calitate neoficială.

E un director de teatru. Și, în primul rând, am rămas foarte legată de echipa de acolo. Și m-au ajutat cu multe. Am învățat multe lucruri acolo.

Eu sunt absolventă de uman și nici nu am cu calculele, tot timpul zic chineză, chineză, dar știu să citesc un bilanț, un buget, un registru de casă, înțeleg toate lucrurile astea.

“Eu sunt foarte mândră că sunt fata lui tata. Dacă sunt fata lui tata nu poate să însemne decât că semăn cu el.”

Cum ai fost primită apoi în echipă, printre actorii teatrului?

I-am convocat pe toți, cred în comunicare și în transparență și am mers singură, cred ca au fost 120 de oameni, colectivul artistic și tehnic, am vorbit despre lucruri plăcute și mai puțin plăcute, despre proiecte, de exemplu, să renovăm Sala Toma Caragiu.

“Am câțiva actori care au încasat niște sute de mii de lei for nothing.”

Dintre acele 120 de persoane prezente, a fost cineva care ți-a contestat funcția, de față cu toată lumea?

Nu. In my face, nimeni.

Te gândești să faci niște schimbări la nivelul componenței trupei?

Da.

Sunt oameni cu contracte determinate, te gândești ca unora să nu le mai prelungești?

Poate, în viitor, da. Poate.

Și este strict decizia ta sau te-ai consultat cu niște oameni?

Nu m-am ocupat de aspectul ăsta. Venirea mea aici nu e ca să dau afară niște oameni, ci doar ca lucrurile să meargă înainte.

Unii oameni se pensionează, de exemplu. Atunci se eliberează un post, poate fi adus un tânăr sau poate cineva care a plecat din trupă și vrem să îl readucem.

Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț sunt niște actori pe care ai vrea să îi readuci?

Eu am discutat cu domnul Rebengiuc și mai vorbim la telefon din când în când. Și el spune că “eu am 85 de ani, ce mai contează, eu abia mă mișc.”. Și i-am spus “eu cred că locul dumneavoastră e aici.”

Spuneai că ai discutat cu Radu Afrim despre o colaborare. Ai fi deschisă să vină cu actori din afara teatrului sau ar fi o condiție să lucreze cu cei care sunt deja aici?

Pentru toată lumea care vine aici, condiția este să lucreze cu trupa teatrului.

Sunt actori care de 7-8 ani primesc salariu lunar, dar nu au primit niciun rol. Am câțiva actori care au încasat niște sute de mii de lei for nothing.

Și ție ți s-a întâmplat în primul an, când nu ai jucat și ai luat salariu.

Dar repetam. Ceea ce înseamnă că veneam.

Aici e o altă discuție, cum cuantifici munca actorilor, că nu vin la program fix, ca la birou. Se întâmplă să stai, când lucrezi la un proiect, 12 ore. Care e balanța, cum cuantifici, e o problemă încă discutată.

Ar fi o soluție pentru teatru să folosiți mai mult contracte de colaborare și mai puțin de angajare, dacă spui că aveți această situație, cu oameni care nu au jucat, dar au luat salariu?

Ar trebui acei oameni să fie puși la lucru, ceea ce s-a întâmplat acum, cu proiectul Antigona, Stathis Livathinos e aici, a făcut o distribuție, sunt oameni din trupa veche și oameni din trupa nouă, oameni care nu au lucrat niciodată împreună, alții care nu au lucrat de mulți ani.

“Numește-mi un actor, director de teatru, care nu joacă în teatrul lui. Sunt actor, e meseria mea, eu sunt actrița Teatrului Bulandra, nici nu am pe nimeni pe culoar, pe tipologia mea.”

Ce înseamnă pentru tine eticheta de fata lui tata? Ai fost cumva privilegiată de faptul că tatăl tău este un actor, că ocupă o funcție importantă în masonerie?

Eu sunt foarte mândră că sunt fata lui tata. Dacă sunt fata lui tata nu poate să însemne decât că semăn cu el.

Te-a ajutat cumva să reușești în carieră?

Sigur că m-a ajutat.

În primul rând, în clasa a 12-a am hotărât împreună că îmi pot folosi calitățile din comunicare nu în actorie, ci la Drept, ca să am mai puțin grija zilei de mâine.

În anul 2 mi-am dat seama că nu e de mine, dar nu am abandonat, am absolvit, sunt licențiată în drept.

Apoi am găsit cursurile astea la Londra, la London School of Economics, pe mai multe module, a fost o super experiență, mi-a plăcut, dar tot nu mi se potrivea mie.

După Drept, mi-am dat seama că asta (actorie) vreau să fac.

“Eu aș fi vrut să dau la Londra, la actorie și un prieten al lui tata, Constantin Florescu, mi-a zis că e profesor la Hyperion și că e admitere de azi într-o săptămână, de ce nu, să încerc.”

Te gândești că poate apărea un conflict de interese, tu, fiind director, să primești un rol principal?

Numește-mi un actor, director de teatru, care nu joacă în teatrul lui. Sunt actor, e meseria mea, eu sunt actrița Teatrului Bulandra, nici nu am pe nimeni pe culoar, pe tipologia mea.

Și care e tipologia?

Tipologia este… cu machiaj și pentru că am maturiatea vârstei, pot interpreta și un rol de o încărcătură mai profundă, cu o vârstă mai mare, dar, în general, sunt distribuită în media de vârstă 15-25 de ani.

“Visul meu e să mă trezesc dimineața, să știu cum arată bucătăria mea, make a tea și breakfast, să merg la lucru și să fac în fiecare zi același lucru, să lucrez on stage, în Londra.”

Când ai decis că vrei să faci actorie, de ce nu ai dat admiterea la UNATC și ai mers la Hyperion?

Fiindcă fusese deja admiterea. M-am trezit foarte târziu, eram la Suceava.

Eu aș fi vrut să dau la Londra, la actorie și un prieten al lui tata, Constantin Florescu, mi-a zis că e profesor la Hyperion și că e admitere de azi într-o săptămână, de ce nu, să încerc. Ne-am pregătit intens o săptămână.

Hyperion are și o sesiune, în toamnă, pentru cei care nu intră la stat. În această sesiune am intrat eu.

Am stat doi ani acolo. Grupa era slabă. Voiam să fac meseria asta profesionist, nu avea legătură cu profesorii mei, ci cu mediul în care eram.

Și cum ai făcut transferul de la Hyperion la UNATC?

Printr-o audiție. S-au purtat foarte urât cu mine și secretarele, plus că este acest stigmat al particularei, pare că ești, în fine…

Ceea ce nu e cazul tot timpul. Sunt oameni care au terminat la particulară și fac carieră.

Mi-am făcut dosar, m-am pregătit, m-a pregătit Constantin. Am dat proba, am fost eu și doi băieți, dar m-au luat doar pe mine, am trecut proba. Pe unul dintre băieți l-am văzut apoi în anul I, a luat-o de la zero.

Tu ce îți dorești pentru viitorul tău?

Să just keep going. Pentru că în momentul ăsta sunt destul de norocoasă să am casa mea, am mașina mea, am banii mei off-teatru, dublez animații, lucrez la festival, mai scriu, plus alte chestii care îmi asigură independența de a-mi plăti facturile, benzina și de a fi liniștită.

Adică nu trag pentru nimic, ci doar mă bucur de experiențe și de fiecare zi.

Când am împlinit 28 de ani, mi-am dat termen până la 35 să am rostul meu la Londra, unde merg frecvent. Am început să îmi construiesc un network acolo.

Visul meu e să mă trezesc dimineața, să știu cum arată bucătăria mea, make a tea și breakfast, să merg la lucru și să fac în fiecare zi același lucru, să lucrez on stage, în Londra.

Deci tu vrei să fii actriță la Londra?

Da.

Dar îmi dau seama că și acest moment, în care ne aflăm, este un pas, un mijloc de a mă purta mai departe în visul meu.

Nu-mi doresc să îmbătrânesc aici, să ies la pensie ca director al Teatrului Bulandra.

Fotografiile sunt realizate de Bogdan Iordache/PhotoCube.

The post Cum a ajuns Catinca Maria Nistor să conducă Teatrul Bulandra, la 31 de ani. “Ducu Darie a schimbat organigrama pentru mine.” appeared first on Cultura la dubă.