Ioana Ciocan a declarat că trebuie reluate consultările privind Codul Patrimoniului și că acesta trebuie adoptat. Referitor la participarea României ca țară invitată de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt 2028, a subliniat că reprezentanții instituțiilor în cadrul Comitetului interministerial, alături de AER (Asociația Editorilor din România), trebuie să contureze un calendar pentru acest eveniment.

“Este cel mai important târg de carte din lume. România va trebui să acopere acei 2000 de metri pătrați de reprezentare și sunt sigură că, dacă ne vom apuca mâine, România, ca de fiecare dată, va fi reprezentată cum merită. (…) Dar mă întorc la acel 0.07%. Se cere ca România să fie reprezentată cum merită, dar bugetul rămâne unul extrem, extrem de limitat.”

Momentan, România înregistrează o întârziere de 8 luni în ceea ce privește pregătirile pentru Frankfurt. De la semnarea contractului, în februarie 2026, Ministerul Culturii nu a elaborat niciun program și nu a demarat nicio sesiune de finanțare specială pentru traduceri.

AER a transmis azi într-un comunicat de presă:

⁣”Consiliul Director al Asociației Editorilor din România (AER) solicită să li se garanteze editorilor o contribuție decisivă la organizarea prezenței României ca Invitat de Onoare la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt din 2028.

⁣Considerăm că participarea la acest eveniment reprezintă o șansă unică să promovăm literatura română contemporană prin creșterea numărului de traduceri din autori români pe piețele externe, nu doar pe cele de limbă germană.

⁣Ne dorim, de asemenea, ca literatura română de pe ambele maluri ale Prutului să fie reprezentată la Frankfurt 2028 printr-un stand care să reflecte creativitatea extraordinară a scriitorilor de limbă română, profesionalismul editorilor și capacitatea culturii scrise românești de a intra în dialog cu piața internațională. De aceea, editorii sunt dispuși să conlucreze cu ceilalți profesioniști ai pieței de carte: agenți literari, traducători, scriitori, librari etc. și cu instituțiile statului care vor gestiona financiar acest dosar pentru ca statutul de Invitat de onoare la cel mai important târg de carte profesional din lume să fie un succes real.

⁣Breasla editorială nu a pus niciun moment la îndoială implicarea editorilor și a AER în pregătirea proiectului Frankfurt 2028: amintim că, încă dinainte de 20 februarie 2026, când s-a semnat contractul dintre Ministerul Culturii și Târgul de la Frankfurt, au existat consultări consistente ale editorilor nu doar cu echipa de conducere a Târgului de la Frankfurt – care s-a deplasat în România în iulie 2025, ci și cu angajații ministerului, care au rezultat în schițarea unor organisme consultative pe care ministrul Culturii era chemat să le înființeze printr-un simplu ordin de ministru; ceea ce nu s-a făcut în aceste opt luni după semnarea contractului. Totodată, AER a răspuns la convocările intempestive ale Ministerului Culturii atât în iunie, cu prilejul Salonului Internațional de Carte Bookfest de la București, cât și în iulie, când s-au agreat principiile unui protocol de colaborare pe care reprezentanții ministerului nu l-au redactat până astăzi. Cum nu s-a concretizat nici discuția solicitată de ministrul Culturii cu prilejul Salonului Internațional de Carte Bookfest de la Chișinău, la începutul lunii septembrie.

⁣Dincolo de toate, rămâne regretul că au trecut, iată, opt luni de la semnarea contractului fără ca Ministerul Culturii (semnatarul contractului) să poată prezenta o echipă curatorială și un mecanism instituțional cu care să fie începută munca efectivă pentru Frankfurt 2028, alături de toți actorii publici și privați pe care un astfel de demers îi reclamă a fi implicați. Ne dorim și vom sprijini orice demers sincer ca proiectul Frankfurt 2028 să fie pornit cu toată responsabilitatea, fiindcă vorbim despre cel mai important proiect cultural extern al României.”

Ministrul actual al Culturii, Andras Demeter, anunțase recent într-un comunicat de presă că a desemnat Oficiul de Film drept coordonator al participării la Frankfurt – decizia a fost aspru criticată de către specialiștii din domeniu. Într-o conferință de presă, ministrul a cerut AER să vină cu o altă propunere concretă de implicare și, în paralel, a purtat ulterior discuții cu Răzvan Dincă, director interimar al Societății Române de Radiodifuziune, fost condamnat penal pentru abuz în serviciu și apropiat al lui Andras Demeter.

SRR și-a manifestat oficial dorința de a se implica în organizarea participării la Frankfurt, iar Comitetul Interministerial, întrunit luni, caută calea legală prin care acest lucru să fie posibil. Momentan, potrivit legii 186/2003, SRR nu se numără printre instituțiile publice care ar putea organiza participarea la un târg internațional de carte.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ioana Ciocan, aviz favorabil pentru Ministerul Culturii. “Dacă ne vom apuca de mâine, România va fi reprezentată la Frankfurt așa cum merită” appeared first on Cultura la dubă.

Ioana Ciocan, CEO Art Safari, este propunerea pentru Ministerul Culturii, agreată de Luca Niculescu, Nicușor Dan și PSD, potrivit surselor Cultura la dubă.

Cu o vastă experiență în management cultural, Ioana Ciocan se identifică cu proiectul Art Safari, pe care l-a dezvoltat alături de Artmark, cea mai mare casă de licitații din România.

Art Safari este o binecunoscută expoziție privată de artă contemporană, organizată anual la București, care adună la fiecare ediție zeci de mii de vizitatori. Începând de anul trecut, Art Safari a primit cu titlu gratuit de la Primăria Sectorului 1 spațiul de evenimente Piața Amzei, acolo unde s-a stabilit ca muzeu permanent, sub numele “Art Safari New Museum”.

Ioana Ciocan este totodată profesor universitar, curatoare de artă și comisar al României la Bienala de la Veneția, fiindcă considerată una dintre cele mai influente femei din mediul cultural, cu numeroase conexiuni în diplomație și lumea politică.

Potrivit siteului său oficial, ocupă funcția de membru al consiliului științific al Muzeului Național Cotroceni și al Comitetului de înființare și organizare al Muzeului Ororilor Comunismului. A primit Bursa Eisenhower și Medalia „Meritul Cultural” la Categoria „Artele plastice” din partea președintelui Klaus Iohannis.

***

The post Ioana Ciocan, CEO Art Safari, propusă ministru al Culturii în guvernul Luca Niculescu & PSD appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii a anunțat azi că mâine, 29 septembrie 2026, ora 12:00, va deschide sesiunea a II-a a apelului de proiecte pentru finanțarea prin intermediul Schemei de ajutor de minimis pentru sectorul cultural independent privind finanțarea nerambursabilă a proiectelor culturale. Suma alocată pentru această sesiune este de 1.794.438,05 lei, adică aproape 340.000 de euro.

Entităție interesate au la dispoziție doar 3 zile pentru a depune un dosar complex, ce presupune descrierea în detaliu a proiectului și depunerea a 34 de documente administrative. Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Culturii, evaluarea conținutului proiectelor va fi făcută în doar 72 de ore, iar după soluționarea contestațiilor și semnarea contractelor, prima cerere de plată se va face în 24 de ore.

Fiecare proiect va fi evaluat de doi evaluatori, însă Ministerul Culturii nu a transmis cine vor fi evaluatorii.

***

Suma minimă acordată unui proiect este de 10.000 de euro, iar suma maximă 100.000 de euro. Toate proiectele trebuie implementate până pe 5 decembrie 2026.

“Proiectele pot fi depuse până la data de 2 octombrie 2026 ora 12:00 sau până la epuizarea bugetului alocat prezentului apel de proiecte, după caz, exclusiv pe platforma www.fonduri-cultura.ro .

Sunt eligibili solicitanții din sectoarele cultural-creative cu activitate în următaorele domenii: arhitectură, biblioteci, muzee, cinematografie, multimedia, patrimoniu cultural material și imaterial, design, festivaluri, muzică, literatură, artele spectacolului, carte și artele vizuale.

Recomandăm beneficiarilor să își fundamenteze solicitările  în funcție de necesitățile efective ale proiectului, și să evite supradimensionarea valorii solicitate. Având în vedere că schema beneficiază de un buget multianual, cu implementare până în anul 2029, vor exista oportunități de finanțare și în cadrul sesiunilor viitoare. Este important de avut în vedere că ajutoarele de minimis sunt supuse unui plafon maxim de 300.000 euro, calculat pe o perioadă continuă de 3 ani. Prin urmare, o utilizare echilibrată a plafonului disponibil permite beneficiarilor să își păstreze capacitatea de a accesa și alte apeluri de finanțare, în funcție de nevoile viitoare de dezvoltare.” – transmite Ministerul Culturii.

Toate informațiile privind modul de aplicare pentru această sesiune de finanțare nerambursabilă, procedura de selecție a proiectelor culturale și documentele necesare pentru întocmirea dosarului cererii de finanțare sunt disponibile în Ghidul solicitantului.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ministerul Culturii – finanțare de până la 100.000 de euro/ proiect, depunerea aplicațiilor în 3 zile, evaluarea proiectelor în 72 de ore appeared first on Cultura la dubă.

Koppány Bulcsú Ötvös este licențiat în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai și a activat ca arheolog, muzeograf, director interimar, apoi director al Muzeului Județean Mureș. În august 2025 a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii. El este membru UDMR.

În prezent, ministerul Culturii este condus de Andras Demeter. Acesta și-a înaintat demisia de onoare pe 25 mai 2026, dar a rămas în funcție de atunci, fiindcă premierul Bolojan nu a trimis demisia sa către administrația prezidențială.

Luni și marți vor avea loc audierilor miniștrilor propuși în comisiile de specialitate din Parlament, iar miercuri ar urma să aibă loc votul pentru învestirea guvernului. Momentan nu există o majoritate politică pentru susținerea guvernului Mureșan, iar șansele ca acesta să treacă sunt mici.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Koppány Bulcsú Ötvös este propunerea guvernului Mureșan pentru Ministerul Culturii appeared first on Cultura la dubă.

Momentan nu sunt, însă, expuse obiecte de patrimoniu. Potrivit muzeografilor, clădirea nouă are nevoie de mai mult timp de uscare pentru a găzdui în norme de microclimat optim artefacte de valoare.

Potrivit paginii oficiale de facebook a muzeului, clădirea are o suprafață utilă totală de 11.344 m² și este organizată pe trei niveluri:

La demisol, pe o arie de 5.000 m², sunt grupate 10 depozite și 10 laboratoare de restaurare.

La parter se află un spațiu expozițional de peste 2.000 m² și un corp multifuncțional separat, prevăzut cu:

– sală de conferințe

– spații de relaționare cu publicul vizitator (cafenea, shop)

– săli de expoziție

– săli de educație muzeală

– birouri

– alte spații flexibile, adaptabile unor funcțiuni diverse

La etaj, în două corpuri diferite ale clădirii, se regăsesc alte spații administrative, iar, în supantă, continuă expoziția de la parter.

Totodată, în exterior există zone verzi, spații de relaxare și o infrastructură gândită pentru evenimente culturale și educaționale.

În ceea ce privește decizia de a nu expune la inaugurare obiecte de patrimoniu, instituția a explicat: “normele și recomandările de conservare preventivă consideră necesară o perioadă pentru echilibrarea microclimatului interior înainte de introducerea bunurilor culturale în spațiile proaspăt finisate.

Materialele de construcție se usucă și se stabilizează treptat, iar temperatura și umiditatea relativă ajung la valorile necesare păstrării în siguranță a patrimoniului. Din acest motiv, la inaugurarea muzeului am ales să nu expunem bunuri culturale originale.

În schimb, vă invităm să descoperiți proiecții inspirate din colecțiile muzeului și din conceptul MuTRA Galeria istorică a Transilvaniei.Această soluție îmbină accesibilizarea patrimoniului și comunicarea semnificației sale pe înțelesul tuturor categoriilor de public, cu respectarea principiilor de conservare preventivă, oferind vizitatorilor o experiență relevantă și captivantă, fără a pune în pericol colecțiile.

După stabilizarea clădirii, MuTRA Galeria istorică a Transilvaniei va deschide o expoziție permanentă, care propune o nouă perspectivă asupra modului în care înțelegem istoria locurilor noastre. Dincolo de succesiunea cronologică a evenimentelor, muzeul va explora relația dintre om și mediu, punând în dialog obiecte din epoci diferite. Această abordare îi invită pe vizitatori să descopere asemănări, diferențe și conexiuni care transcend perioadele istorice, apropiind patrimoniul de public prin teme relevante și accesibile.

MuTRA Galeria istorică a Transilvaniei va deveni astfel un spațiu al reflecției, al învățării și al dialogului, în care trecutul poate fi înțeles prin întrebările prezentului.”

MuTRA Galeria istorică s-a deschis ieri cu o expoziție de tip proiecție vizuală intitulată „Fețele istoriei”.

“Expoziția „Fețele istoriei” vă invită într-o experiență imersivă în care istoria prinde viață prin chipurile oamenilor. Într-un spațiu construit din lumină, proiecții și sunet, fețe provenite din epoci diferite apar, se transformă și se succed, dezvăluind o istorie continuă, locuită de oameni.

Fiecare chip este martorul timpului său, iar împreună alcătuiesc o poveste despre identitate, memorie și umanitate. Deși fiecare epocă și-a imaginat altfel fața omului, există un limbaj care a rămas neschimbat și poate fi înțeles și astăzi: expresia feței.

Expoziția de deschidere este concepută ca o experiență multimedia și răspunde, totodată, exigențelor conservării preventive. În prima etapă de funcționare a unei clădiri noi, sunt necesare monitorizarea și stabilizarea parametrilor de microclimat înainte de introducerea bunurilor culturale. Din acest motiv, spațiul expozițional utilizează proiecții, oferind publicului o experiență spectaculoasă, până când condițiile de conservare sunt validate pentru găzduirea patrimoniului mobil.”

Noua clădire va găzdui și primele laboratoare moderne din România de conservare și restaurare a artefactelor.

“Laboratorul muzeal contemporan este cadrul specializat în care patrimoniul este mai întâi înțeles, apoi tratat. Activitatea desfășurată aici – conservare curativă, restaurare, diagnosticare, documentare și monitorizare – urmează protocoale stricte, standarde profesionale și principii etice, comparabile, din multe puncte de vedere, cu practica medicală.

La Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, laboratoarele au funcționat decenii la rând într-un imobil situat pe Calea Turzii, spațiu neadecvat cerințelor actuale. MuTRA – Galeria istorică a Transilvaniei aduce, pentru prima oară, 10 laboratoare proiectate special pentru activitățile de conservare, restaurare și investigații fizico-chimice, cu dotări și echipamente profesionale, conforme normelor legislative și principiilor eticii muzeale.

Desfășurate pe o suprafață de 766 m², cu aproximativ 200% mai mare decât cea a vechilor laboratoare (248 m²), laboratoarele de conservare-restaurare din MuTRA – Galeria istorică a Transilvaniei au fost proiectate ca spații tehnice specializate. Organizarea lor urmărește menținerea unui microclimat controlat într-un mediu protejat și sigur, prin monitorizarea permanentă a temperaturii și umidității relative, sisteme de control al accesului și stingerea focului, supraveghere video, detectare și alarmare la incendiu și efracție.

Conceptul constructiv pune accent pe funcționalitatea particulară a spațiilor. Laboratoarele beneficiază de inerție microclimatică, ventilare, filtrare și exhaustare a pulberilor și vaporilor din tratamente, iluminat adaptat și finisaje ușor de întreținut. Infrastructura tehnică susține echipamente profesionale și manipularea în siguranță a bunurilor culturale, prin pardoseli industriale rezistente, alimentare trifazică, utilizare a macaralelor și compartimentări rezistente la foc, un cadru eficient energetic, conform recomandărilor internaționale de conservare-restaurare și sustenabilitate.

Laboratoarele sunt dotate cu mobilier tehnic și echipamente specializate: mese de lucru mobile, nișă chimică cu exhaustare, cuve de inox/antiacide, dulapuri pentru substanțe inflamabile, echipamente de manipulare (cărucioare, transpalete, nacele), reflectoare Daylight, lupe, umidificatoare, pH-metru, balanțe de precizie, microscop, spectrometru XRF și instalații de filtrare și distilare.

Infrastructura susține întregul flux de lucru, de la examinare și tratament la monitorizare, rămânând deschisă completării ulterioare a dotărilor.”

Momentan instituția nu a transmis când va fi inaugurată expoziția permanentă a muzeului.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post A fost inaugurat MuTRA, primul muzeu public construit de la zero în România, după căderea comunismului appeared first on Cultura la dubă.

Mai mulți artiști care colaborează cu teatrele bucureștene reclamă într-o scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu întârzierea plăților și subfinanțarea cronică a culturii. Aceștia îi cer lui Ciprian Ciucu o întâlnire în care să dezbată problemele sectorului cultural, în vederea identificării unor soluții. Printre semnatari se numără Carol Ionescu, Nicoleta Hâncu, Șerban Pavlu, Elvira Deatcu, Mirela Oprișor sau Eugen Jebeleanu.

Iată textul scrisorii și lista actuală de semnatari:

“SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI CĂTRE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Întârzierile plăților sunt doar un simptom. Subfinanțarea culturii e problema.

Stimate domnule primar, Ciprian Ciucu

   Vă adresăm această scrisoare în calitate de artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect și lucrători ai sectorului cultural bucureștean pentru a vă propune să încercăm împreună să schimbăm o situație care afectează de ani de zile funcționarea normală a culturii din București.

   În ultimii ani, mulți dintre noi ne-am confruntat în repetate rânduri cu întârzieri semnificative ale plăților. Întârzieri care, în unele situații, au depășit praguri de 3-4 luni, în unele cazuri și mai mult. Situațiile recente, în care plata reprezentațiilor deja susținute este din nou amânată, din lipsa fondurilor disponibile, ne fac să credem că nu mai vorbim despre situații excepționale și nici despre probleme administrative punctuale, ci despre unul dintre simptomele unei probleme structurale: subfinanțarea cronică a culturii și, în mod particular, a teatrelor de proiect.

   Pentru un artist colaborator, plata unei reprezentații nu este un venit suplimentar. Este plata unei munci deja prestate și, pentru cei mai mulți dintre noi, una dintre puținele surse din care ne câștigăm existența.

  Înțelegem că Primăria Municipiului București alocă anual bugete către instituțiile de cultură și că fiecare teatru are responsabilitatea administrării acestor fonduri. Tocmai de aceea credem că este important să discutăm nu doar despre modul în care sunt cheltuiți acești bani, ci și despre întrebarea esențială: sunt aceste bugete suficiente pentru ca teatrele să își poată îndeplini misiunea în condiții normale?

  Din experiența noastră, pare că, atunci când resursele devin insuficiente, artiștii, echipele tehnice și instituțiile sunt nevoiți să transforme imposibilul în posibil. Generozitatea și creativitatea țin cultura română în viață de ani de zile, dar ele nu pot deveni un model de funcționare. Nu putem construi politici publice pe principiul bine-cunoscutului „lasă că merge și așa”.

   În urma reorganizărilor și comasărilor recente, care au afectat mai multe instituții culturale bucureștene organizate după modelul teatrelor de proiect, au rămas foarte puține astfel de spații. Astăzi, Teatrul Metropolis și Teatrul Dramaturgilor Români reprezintă două dintre ultimele teatre de proiect din București, iar asta este cel puțin îngrijorător. Prin misiunile lor specifice, ele oferă oportunități esențiale artiștilor emergenți și consacrați deopotrivă, creatorilor independenți și dramaturgiei românești și a celei contemporane românești.Tocmai de aceea credem că ele trebuie protejate și sprijinite, astfel încât să își poată îndeplini rolul fără ca dificultățile financiare să devină o piedică permanentă. 

  Cultura din România funcționează deja într-un ecosistem fragil, în care mecanismele alternative de finanțare sunt puține. În acest context, teatrele de proiect reprezintă una dintre puținele punți reale dintre sistemul public de cultură și sectorul artistic independent și este necesar ca această punte să fie protejată.

  Problema nu este doar modul în care sunt administrați banii, ci și faptul că, în multe cazuri, pur și simplu nu sunt suficienți. Ani la rând, artiștii, echipele tehnice și instituțiile au fost nevoiți să compenseze lipsurile prin sacrificii personale, ore suplimentare și alte astfel de compromisuri. Această disponibilitate “ de a face din rahat bici” a devenit, fără să ne dăm seama, un argument pentru ca subfinanțarea să continue. Dar ceea ce poate părea, din exterior, un sistem care încă funcționează, ascunde o realitate din ce în ce mai fragilă.  

  Considerăm că bugetele actuale nu permit funcționarea acestor instituții în condiții normale și nici plata predictibilă și la timp a colaboratorilor lor. Această situație trebuie tratată ca o problemă structurală, nu ca pe o succesiune de cazuri izolate. Întârzierile de plată sunt doar efectul vizibil al unui mecanism care funcționează de prea mult timp la limita supraviețuirii.

   Solicităm Primăriei Municipiului București organizarea unei întâlniri între reprezentanții instituțiilor de cultură, reprezentanții artiștilor independenți și colaboratori și reprezentanții Primăriei responsabili de cultură și buget, în care să putem vorbi deschis despre nevoile reale ale acestor instituții și despre soluțiile prin care ele își pot continua activitatea fără ca efectele subfinanțării să fie transferate, de fiecare dată, asupra celor mai vulnerabili dintre cei care lucrează în ele.

  Aceste consecințe ale epocii perpetue a “sub-subvenționării” se ramifică prin venele instituțiilor până când ating chiar integritatea spectacolelor. Iar asta ajunge să ne coste enorm pe noi, artiștii, în procesul de creație și, în final, chiar pe spectatori. Pentru că acestea afectează, în cele din urmă, același lucru: capacitatea instituțiilor culturale de a-și îndeplini misiunea în condiții normale și de a produce cultură de calitate pentru public.

Cu respect și cu speranța unui dialog real,

Semnatarii,
artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect, lucrători ai sectorului cultural și toți cei care susțin un sistem cultural sănătos

Teofil Memelis

Carol Ionescu

Nicoleta Hâncu

Ștefan Iancu

Antonia Scutaru

Vlad Pânzaru 

Tamara Găgeatu

Bogdan Theodor Olteanu

Alex Bogdan

Andreea Mateiu

Cătălina Mihai

Victoria Raileanu

Ana Maria Marin

Iustin-Dimitrie Danalache

Vlad Crudu

Mircea Băjenaru

Burcă Alexandru

Ciprian Chiujdea

Cosmina Olariu

Cabiria Morgenstern

Nicoleta Moscalenco

Cezar Antal

Teodora Petre

Teodora Dincă

Ioana Anastasia Anton 

Foriș Elena

Teea Florea

Iosif Paștina

Maria Morosan

David Drugaru

Irisz Kovacs

Elvira Deatcu

Hunor Varga 

Anaïs Agi-Ali 

Ana-Ioana Macaria

Tudor Aaron Istodor

Valentina Moghină 

Niko Becker

Dennis Ilie

Bianca Geantă

Ada Anghel 

Serban Pavlu

Eugen Jebeleanu

Vlad Ionuț Popescu

Mimi Branescu

Mirela Oprișor

Bogdan Iancu

Sorin Miron

Corina Moise

Ștefan Radu

Visarion Udatu

Teona Stavarachi

Pamela Iobaji

Ioana Abur

Florina Gleznea

Adelin Tudorache

Alex Iezdimir

Ioana Bugarin

Alisiya Yesman

Cristian Popa

Natalia Cebanu

Alexandra Apetrei

Bianca Pintea

Maria Alexievici

Cristina Danu

Ana Covalciuc

Judith State

Moraru Dora Malina

Alin Florea

Liliana Oprea

Alexandra Panaite 

Vlad Furtună

Vlad Logigan

Velica Panduru

Mia Natalia Ionescu 

Alma Lascu

Ionut Iftimiciuc

Andro Iulia 

Dana Rusu

Alex Mircioi

Alexandru Pavel

Dana Rogoz

Elena Penescu

Mădălina Stoica

Roxana Piticari

Anastasia Preotu

Grigore Andrei

Evelyne Vilcu 

Alexandru Ion

Marian Râlea

VERONICA GHEORGHE 

Andrei Ostrowski 

Eduard Buhac

Balea Andrada

Kiki Simion

Sorin Flutur

Răzvan Mîndruță

Andrei Huțuleac

Tiberius-Nicolae Zavelea

Bogdan Stoian

Eva Cosac

Robert Tache

Denisa Dutcovschi

Codreanu Viorel Octavian

Septimia DOBRESCU

Alexandra Catrina 

Theodor Șoptelea

Andrei Redinciuc

Costel Popa

Valentin Dima

Mirela – Mihaela Oprea 

Daniela Faur

Corina Zlataru

Andrei Cojanu

Lucian Sinigaglia

Cosmin Dominte

Pîrvu Carmina

Raul Păcurar

Iulia Micsunescu

Diana Mitrică

Oana Jindiceanu

Adi Ionescu

Mihaela Stănuc

Gabriela Niculescu 

Tony Macpela

Irina Sibef

Maruca Băiașu

Ama Beschieru

Adina Vasile

Eduard Cîrlan

Catana Gheorghita

Dragos Dumitru

Clara Pop

Ana Maria Turcu

Cristiana Luca

Dani Simion

Iris Nica

Andrei Ciulei

Gabriela Alexandru

Tudor Cucu-Dumitrescu

Cosmin Teodor Pană

Celina Nițu 

Ioana Barbu 

Oana von Raven 

Alba Simona 

Elena Tudorache

Alina Olar

Ionuț Fișcu 

Anastasia Atanasoska 

Teodora Oancea

Alex Popa 

Ariana Miron-Presan

Cristian Vittorio Moroșanu

Denisa Mikesz

Ana Toda

Ecaterina Elena Lupu

Alex Popa

Nicole Paliță 

Eugenia Ișvan

Dana Voicu

Traian Olteanu

Dan Pughineanu

Ana Udroiu

Misu Marinescu

Miron Francisca

Matei Alexandru Popa

Maria Popistașu

Bianca Cuculici

Tavi Costin

Ghita Mirela

Cristina Szasz Cusi

Alexandru Sinca 

Ioan Brancu

Cristiana Faur 

Cristi Păun

Cezara Borger

Voicu Aaniței

Liță Florin

Alex Conovaru 

Andreea Alexandrescu 

Ionuț-Daniel Ionescu

Teodora Moscal

Răzvan Stoicovici

Andreea Catalina Savescu

Ana Vînău 

Miruna Belicovici

Eduard Chimac

Alina Petrică

Marius Drogeanu

Cătălin Bucur 

Claudia Moroșanu

Sabina Reus

Noreen Elamir

Georgiana Răpcianu

Mara Tătar

Ştefana Derveș 

Tudor Cerghizan

Cristina Iordache

Ionuț Toader

Adrian Lepadatu 

Stoica George

Stoica Elena

Alexandru Nagy

Gabriela Ciubotaru 

Daniela Vătămanu

Alexia Maria Mocănescu

Măriuca Bosnea

Radu Nicolau 

Tania Drăghici

Doru Bem

Ciprian Chiricheș 

Claudia Padureanu

Bianca Totolici

Anca Manolescu 

Sabina Lazăr

Robi Urs

Nicholas Bohor

Iulia Alexandra Neacșu

Ștefan Vătășoiu 

Mihai Băltescu

Lucian Pavel

Mădălina Ciupitu 

Tudor Bâlcu

Iulia Mirică

George Cocoș

Iuliana Danciu

Iulia Diana Samson

Andra-Dina Pană

Andreea-Rafaela Tentu

Andrei Calu

Larisa Oasenegre

Miruna Gabriela Olteanu

Ramona Budui 

Daria-Alexandra Bădescu

Gheorghe 

Sanda-Rodioara Pană

Emilia Popescu

Denisa Codiță

Cătălin Babliuc

Cătălina Frunză 

Alexandre Noel

Sorin Palciuc

Eduard Leonte

Laura Creț

Andreea Şovan

Catalin Sireaev

Ioana Dobrea

Matei Arvunescu

Anastasia Miulescu 

Răzvan Conțu 

Cosmin-Adrian Bălan

Luminița Erga 

Valcu Silvian

Ioana Mihaela Botea

Marius Florea Vizante

Cristian Mihai Constantinescu 

Maria Nicola

Mihai Lupoae

Vlad Brumaru 

Șerban Gomoi

Stefan Mihai

Alex Zamfir

Oana Jipa

Mihai Pîrcălabu

Silvana Mihai

Carmen Ardeleanu 

Florin Ciocanea

Axel Moustache 

Diana Nistor

Irina Ionescu Homoriceanu (specialist comunicare culturală)

Bobi Pricop

Dragomir Dan

Irina Artenii

Tudor – Romulus Li

Laura Gabriela Oana 

Aura Vijiiac

Octavian-Dumitru Afrăsinei

Ana Radu 

Sandra Rasvana Cernat

Bianca Marinescu 

Răzvan Theodor Ionescu

Alexia Șițu

Bianca Botoac

Diana Rață 

Dragos Ionita

Diana Croitoru 

Vlad Benescu

Constantin Stochița

Alexandra Mihaela Dancs

Niță Irina

Alma Iacob-Boiangiu

Alexandra Botau

Ciprian Mihăilă-Leotescu 

Noemi Hăisu

Amalia-Maria Faur

Marina Palii

Alin Uberti

Constantinescu Maria Dana

Tudor Chirilă

Radu Micu

Tavi Mateiciuc

Eduard Păuna

Andra Fermuş

Șogorăscu Ioana

Jula Tudor

Narcis Zamfir

Maria-Nicoleta Petrescu

Daniel Achim

Delia Nartea

Theo Costache

Naomi Guttman 

Ilinca Prisăcariu

Ada Galeș

Réka Kovács 

Răzvan Roxin

Berca Catalina

Nicolae Nedelcu 

Grațiela Voicu

Ștefan Dogaru

Bianca Buznicea

Vlad Pavel

Vlad Milotoi

Georgia Bajdechi

Tudor Ioan Aron

Ștefania Ghiță 

Alexandru Mîrnea

Andrei Marin

Corina Dobre

Costinela Caraene

Adriana Butoi

Ciulei Cristina

Sorin Niculescu

George Dogaru

Victor-Theodor Macry

Cosmin Stancu

Sever Bârzan 

Luiza-Maria Daniliuc

Ileana Zirra

Andreea Ceaușu

Robert Herea

Vladimir Țeca

Trifu Paula

Maxim Dragoș

Cătălin Frăsinescu

Giulia Panaitescu

Oana Rusu

Cosmin Băicoianu

Adelaida Zamfira

Răzvan Frunză

Miriam Rizea

Anca Dana Petrescu

Anda Sârbei

Ioana Bulgaru 

Doru Pătrașcu 

Luca Rădulescu 

Codrin Boldea

Cristina Neacșu 

Bogdan Gheorghe

Vasile Irina 

Réka Szász 

Andrei Turcu

Bianca Ababei

Lucian Ifrim 

Sabina Crăescu

Alexandra Răduță

Uretyan Dragoș

Carmen Cotofana

Cătălina Romaneț

Ioana Visalon

Lucian Iftime 

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Zeci de artiști reclamă întârzierea plăților în teatrele bucureștene. Scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu appeared first on Cultura la dubă.

Acesta nu a dorit să explice dacă a refuzat propunerea sau potofoliul a fost alocat altcuiva la negocierile politice.

Membru PNL, Vlad Nistor are o bogată carieră în mediul universitar, diplomație și în politică. A fost deputat PNL între 2012-2016 și europarlamentar între 2019 – 2024. Între 1998 – 2000 a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Potrivit deciziei PNL, membrii partidului care acceptă posturi în guvernul Veștea, pe care partidul nu îl va vota în Parlament, vor fi excluși.

Vlad Nistor este al doilea nume vehiculat la Ministerul Culturii. În guvernul Tomac, propunerea a mers către filologul Adrian Papahagi. Acesta a anunțat public că s-a răzgândit și că nu vrea să ia parte la un context politic conflictual.

Momentan Ministerul Culturii este condus de Andras Demeter (UDMR). Demis odată cu guvernul Bolojan în Parlament și devenit interimar, Demeter și-a anunțat demisia de onoare pe 25 mai, dar continuă să conducă ministerul. Președintele Nicușor Dan nu a semnat decretul de eliberare a sa din funcție.

Potrivit DIGI24, din guvernul Veștea ar urma să facă parte:

Ministerul de Externe – Luca Niculescu;

Ministerul Apărării – Nicoleta Pauliuc;

Ministerul de Interne – Cătălin Predoiu;

Ministerul de Finanțe – Alexandru Nazare;

Ministerul Sănătății – Alexandru Rogobete;

Ministerul Educației – Sorin Costreie;

Ministerul Economiei – Lucian Bode;

Ministerul Justiției – Radu Marinescu;

Ministerul Muncii – Florin Manole;

Ministerul Energiei – Bogdan Ivan/ Daniel Zamfir;

Ministerul Fondurilor Europene – Alina Gorghiu/ Rareș Bogdan;

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}.

The post Vlad Nistor, istoricul propus ministru al Culturii în guvernul Veștea: “Nu mai sunt pe listă” appeared first on Cultura la dubă.

Pe listă se regăsesc și două nume legendare ale Berliner Philharmoniker – Guy Braunstein, fost concertmaistru și Götz Teutsch, fost solo-violoncelist.

Inițiatorii sunt dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu”, Gabriel Bebeșelea, istoricul Eugen Ciurtin și scriitorul Radu Vancu.

Aceștia cer mutarea manuscriselor și a celorlalte obiecte de tezaur ce au aparținut marelui compozitor român în spații corespunzătoare.

“Puține culturi își permit să-și trateze geniile cu ireverența, nepăsarea și disprețul cu care este tratat Enescu” – spun oamenii de cultură.

O investigație Cultura la dubă publicată săptămână trecută, completată ulterior de dezvăluiri publice ale unei angajate a muzeului, au arătat că bunurile de patrimoniu sunt depozitate de 4 ani și jumătate în containere ținute în aer liber, că iarna aceasta în ele a pătruns apa și că ele nu ar respecta normele prevăzute de lege.

Scrisoarea poate fi semnată AICI.

Deși imaginile publicate de conservatoarea muzeului arată inclusiv biroul lui George Enescu, bun de tezaur, avariat în 2025 – potrivit spuselor sale, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat într-un comunicat de presă transmis sâmbătă că, în urma unei vizite la muzeu, a constat că toate bunurile de patrimoniu sunt în siguranță –  “M-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee sau în arhive ori fonoteci, ar fi păstrate cu aceeași grijă.” – Acesta a fost contrazis și de o fotografie care arată umiditate de peste 90 în ianuarie 2026 – valoare care nu respectă normele minime impuse de lege.

Declarația a fost criticată ulterior de profesioniști din comunitatea muzeală. “Este greu de digerat modul cum arunci în aer legitimitatea profesională a unei întregi comunități, cunoașterea de bază, elementară a ce înseamnă muzeu, conservare, microclimat de de păstrare a unor bunuri de patrimoniu.” – a scris Dragoș Neamu, organizatorul Nopții Muzeelor în România.

Mai jos textul integral al scrisorii.

Scrisoare publică pentru protejarea manuscriselor

lui George Enescu

“Stimate domnule Președinte al României, Nicușor Dan

Stimate domnule Prim-Ministru, Ilie Bolojan

Stimate domnule Ministru al Culturii, András Demeter

Puține culturi au avut șansa unui muzician genial precum George Enescu. Yehudi Menuhin îl socotea „cea mai extraordinară ființă umană, cel mai mare muzician și cea mai formatoare experiență pe care am trăit-o vreodată”. Iar Menuhin chiar a întâlnit toată muzica relevantă a planetei din secolul 20. La rândul lui, Pablo Casals îl considera pur și simplu „cel mai mare fenomen muzical după Mozart”.

Și mai puține culturi își permit să-și trateze geniile cu ireverența, nepăsarea și disprețul cu care este tratat Enescu – așa cum rezultă din informațiile prezentate în investigația realizată de Cultura la dubă.

Apreciem îngrijorarea Ministerului Culturii, care a dispus o anchetă privitoare la modul în care sunt protejate manuscrisele lui George Enescu de către Muzeul Național „George Enescu”. Adică la modul în care e protejat un tezaur oficial al României de către o instituție a României.

Însă, în timp ce ancheta ministerială se va desfășura, manuscrisele Enescu vor continua să se degradeze, atâta vreme cât sunt păstrate în containere în aer liber, la temperaturi extreme, fără nici o formă de control al umidității. Ele au acumulat o vechime de un secol. Sunt fragile și vulnerabile la toate aceste diferențe de temperatură, de umiditate, de luminozitate, în care sunt păstrate deja de aproape 5 ani – ceea ce, cu mare probabilitate, a început să le altereze.  

La fel de importante sunt și celelalte obiecte personale care au aparținut marelui compozitor, la rândul lor bunuri clasate în tezaur. Nici ele nu trebuie să rămână în aceste containere.

Prin urmare, vă solicităm ca, în virtutea autorității dumneavoastră cumulate și a grijii pentru manuscrisele și obiectele patrimoniale ale acestui artist genial, să identificați în regim de urgență procedurile necesare pentru realizarea următoarelor măsuri esențiale pentru salvarea patrimoniului Enescu:

1. Mutarea manuscriselor și a celorlalte obiecte din aceste containere improprii în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu.

2. Constituirea unei echipe de muzicologi români și străini, cu o expertiză și relevanță de asemenea demne de statura lui Enescu, al căror acces la aceste manuscrise să fie asigurat – astfel încât să poată verifica starea lor reală, pagină cu pagină.

3. Verificarea digitalizării integrale a acestor manuscrise – astfel încât cel puțin copia lor să existe, în cazul unui eventual dezastru ulterior.

De asemenea, vă rugăm ca, tot în virtutea autorității dumneavoastră cumulate, venite direct din vârful statului, să vă asigurați că acest control ministerial nu va admite nici o încercare de mușamalizare.

Avem încredere că veți dispune aceste măsuri – în absența cărora statul român se va dovedi, până la capăt, complet nedemn de Enescu.

Vă mulțumim,

Inițiatori

Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”,

director artistic al Musica Ricercata

Eugen Ciurtin, director al Institutului de Istorie a Religiilor, Academia Română,

coordonator Sonotheism: Religion in Enescu – https://enescueliade.com/

Radu Vancu, scriitor și profesor universitar

Semnatari

1. Vladimir Jurowski – director muzical al Bayerische Staatsoper, dirijor principal al Orchestrei Radio din Berlin, fost director artistic al Festivalului George Enescu
2. Lawrence Foster, dirijor, fost director artistic al Festivalului George Enescu
3. Norman Manea, scriitor
4. Andrei Pleșu, filosof
5. Mircea Cărtărescu, scriitor
6. Victor Rebengiuc, actor
7. Andrei Șerban, regizor
8. Anca Vasiliu, cercetătoare și profesoară de istoria filosofiei, Sorbonne Université
9. Ștefan Câlția, pictor
10. Ana Blandiana, poetă
11. Ioana Bentoiu, soprană
12. Ada Solomon, Președintă a Consiliului de Administrație al Academiei Europene de Film
13. Guy Braunstein, fost concertmaistru al Berliner Philharmoniker
14. Götz Teutsch, fost solo-violoncelist la Berliner Philharmoniker
15. Alexandra Dariescu, pianistă concertistă, profesoară la Guildhall School of Music and Drama, Londra
16. Andrei Ioniță, violoncelist, profesor la Facultatea de Muzică din Köln
17. Remus Azoiței, violonist, profesor la Royal Academy of Music, Londra
18. Daniel Ciobanu, pianist
19. Antonio Grosu – dirijor European Academic Orchestra / Choeur de Chambre de Luxembourg
20. Mihai Constantinescu, manager muzical
21. Andrei Cornea, scriitor, traducător, profesor universitar
22. Cristi Puiu, regizor
23. Marta Petreu, scriitoare și profesoară universitară
24. Oana Pellea, actriță
25. Radu Filipescu, inginer
26. Matei Vișniec, scriitor
27. Gabriela Adameșteanu, scriitoare
28. Radu Jude, regizor
29. Magda Cârneci, scriitoare
30. Ruxandra Cesereanu, scriitoare, președintă a PEN România
31. Dan Perjovschi, artist
32. Lia Perjovschi, artist
33. Mircea Cantor, artist
34. Corneliu Porumboiu, regizor
35. Alexander Nanau, regizor
36. Radu Afrim, regizor
37. Dana Ciocârlie, pianistă concertistă
38. Florian Mitrea, pianist, profesor la Royal Academy of Music, Londra
39. Raluca Știrbăț, pianistă
40. Daria Tudor, pianistă, profesoară la Universitatea de Arte Berlin și Academia Barenboim-Said
41. Sabina Ulubeanu, lector universitar dr., compozitoare
42. Carmen Maria Cârneci, compozitoare
43. Cristian Lolea, compozitor
44. Vasile Șirli, compozitor
45. Adriana Șirli, muzicolog
46. Dragoș Buhagiar, scenograf și profesor universitar
47. Oana Marinescu, consultantă comunicare strategică
48. Ștefan Diaconu, editor, manager editura Musica Coloris
49. Alexandra Badea, regizoare și scriitoare
50. Tatiana Țîbuleac, scriitoare
51. Gigi Căciuleanu, coregraf, dansator, poet
52. Radu Paraschivescu, scriitor și traducător
53. Gianina Cărbunariu, regizoare
54. Nae Caranfil, regizor
55. Alexandru Solomon, regizor
56. Vlad Ivanov, actor
57. Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor și editor
58. Marius Manole, actor
59. Ofelia Popii, actriță
60. Bruno Mazzoni, traducător
61. Mihaela Miroiu, scriitoare, profesoară universitară, membră a Academia Europaea
62. Adrian Miroiu, filozof, profesor universitar, membru al Academiei Române
63. Emil Hurezeanu, diplomat, scriitor, publicist, editorialist
64. Paula Erizanu, scriitoare, jurnalistă
65. Ion Vartic, scriitor și profesor universitar
66. Cătălin Sava, muzicolog
67. Mihai Cojocaru, muzicolog
68. Bogdan Mureșanu, regizor
69. Vlad Alexandrescu, profesor universitar, președinte al Grupului pentru Dialog Social, fost ministru al Culturii
70. Corina Șuteu, manager cultural, fost ministru al Culturii
71. Dorin Crețu, pictor
72. Livia Câlția, arhitect
73. Claudiu Komartin, poet
74. Simona Goșu, scriitoare
75. Botond Nagy, regizor
76. Bogdan Crețu, istoric și critic literar, scriitor
77. Doris Mironescu, istoric și critic literar
78. Marin Mălaicu-Hondrari, scriitor și traducător
79. Katia Pascariu, actriță
80. Dan Coman, scriitor
81. Ioana Nicolaie, scriitoare
82. Teodora Coman, scriitoare
83. Mihai Călin, actor
84. Adriana Babeți, scriitoare și profesoară universitară
85. Mihaela Michailov, dramaturgă și conferențiară universitară
86. Iulian Tănase, scriitor
87. Corin Braga, scriitor, profesor universitar
88. Alex Călin, actor
89. Oana Boca Stănescu, manager cultural & consultant în comunicare
90. Alex Goldiș, critic literar și conferențiar universitar
91. Andreea Apostu, cercetător științific
92. István Téglás, actor
93. Luminița Corneanu, scriitoare
94. Andrei Măjeri, regizor
95. Andrei Terian, critic literar și profesor universitar
96. Matei Câlția, galerist
97. Bogdan Tătaru-Cazaban, preot și cercetător în istoria religiilor
98. Daniel Șandru, profesor universitar, politolog
99. Mădălina Lascu, bibliograf
100. Dorin Dobrincu, istoric
101. Monica Joița, diplomat, Ministerul Afacerilor Externe
102. Ștefan Baghiu, scriitor și lector universitar
103. Mihai Demetriade, istoric
104. Gelu Duminică, sociolog
105. Cristian Vasile, istoric
106. Raluca Nagy, scriitoare
107. Bogdan Simion, muzician
108. Teodora Dumitru, cercetătoare, istoric literar
109. Dragoș Neamu, manager cultural, fondator al Rețelei Naționale a Muzeelor din România“

Scrisoarea poate fi semnată AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post 100 de personalități ale culturii semnează o scrisoare publică în care cer președintelui, premierului și ministrului Culturii “mutarea manuscriselor din containere în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu” appeared first on Cultura la dubă.

Pe 22 ianuarie, maghiarii sărbătoresc Ziua Culturii Maghiare. Data reprezintă publicarea poeziei „Hymnus” de Kölcsey Ferenc (1823), ale cărei versuri stau la baza imnului național al Ungariei. Cu această ocazia, ministrul Culturii, Andras Demeter, a publicat azi un mesaj pe pagina oficială de facebook a Ministerului Culturii.

“Ziua Culturii Maghiare e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.”, a spus Andras Demeter.

Iată mesajul său integral:

“Cultura nu este o costumație de sărbătoare. E ceva ce ar trebui purtat zilnic, nu doar o în cele marcate cu roșu în calendar. Cultura este respirație. Gândire. Ținută interioară. Este acea busolă lăuntrică care arată calea chiar și atunci când toate hărțile rămân albe. Cultura pentru maghiarii din România este, deopotrivă, moștenire și prezent. Trăiește în propoziții rostite, în adevăruri spuse pe scenă, în întrebări ascunse între paginile cărților, în cântece populare care au supraviețuit imperiilor și regimurilor și în comunități care nu au lăsat tăcerea să învingă.

Pentru comunitatea maghiară din România, cultura a fost întotdeauna mai mult decât artă. A fost și este, simultan: identitate, reziliență, dialog și punte. Aici cuvântul are nu doar însemnătate ci şi forță portantă. Cântecul se aude si produce conexiuni. Narațiunea poate genera nostalgie dar, în același timp, responsabilizează. Un cuvânt, o singură propoziție poate schimba traiectoria unei seri. Am învățat asta pe scenă. În căutarea echilibrului, a propriului traseu, am înțeles că, prin cultură. poate fi rezilientă o întreagă comunitate. De aceea, Ziua Culturii Maghiare, e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.

Pentru că în absența culturii nu există comunitate. Și pentru că în absența comunităților nu există viitor.”

Andras Demeter a povestit pentru Cultura la dubă, într-un interviu din octombrie 2025, traseul său politic. Este unul dintre membrii fondatori ai UDMR. În trecut, acesta a fost acuzat că în 1990, pe când era student la Târgu Mureș, ar fi călcat în picioare și ar fi dat foc steagului României, fapte care ar fi dus atunci la reținerea lui de către poliție. Ministrul Culturii a negat acuzațiile în repetate rânduri.

“De ce ați vrut să intrați în politică?

N-am vrut să intru în politică, nici n-am intrat în politică. Am fost la locul potrivit în momentul nepotrivit sau invers, cum vreți să o luați. În decembrie 1989, la un mic cerc de literatură în Târgu Mureș, unde eram student în anul 2, noi, cu câțiva profesori, ne-am apucat și am făcut UDMR-ul. Am fost fondatorii UDMR-ului. Sunt membru fondator UDMR și unul dintre primii vicepreședinți pe probleme de cultură, că eram student la teatru, cel mai tânăr fiind.

Eram vicepreședinte pe județul Mureș al UDMR-ului din decembrie 1989. În momentul în care am intrat pe portalul radioului public, ca președinte director general, mi-am suspendat statutul de membru UDMR.

De la radio am trecut la TVR, am avut statut de producător TV, și nici până astăzi nu mi-am reactivat calitatea de membru cotizant al UDMR, dar trecutul și apartenența nu le neg. (…)

Dacă vreți, puteți să mă întrebați și de steag.

Este adevărat că ați dat foc steagului României?

Nu. Mai multă lume a verificat și nu există niciun fel de constatare, un raport, un referat, o condamnare sau ceva. Este o născocire a unei minți bolnăvicioase, dar făcută cu talent. A pus această amprentă pe fruntea mea când eram încă director la Timișoara.

Știți cine este această persoană?

Da, Ioan Ieremia, fost director al Teatrului Național din Târgu Mureș, pentru simplul fapt că nu am vrut să-i angajez fiul ca regizor la mine la teatru.

Am spus: am post de regizor vacant, dar stagiunea mea e plină, e o singură sală, e ocupat totul, nu am ce să-i dau de lucru. La care mi-a zis: dar nici nu-ți cer să-i dai de lucru, doar să-l plătești. Și am zis: “iertați-mă, sunt prea tânăr să fac astfel de aranjamente.” Aveam 25 de ani atunci, 24 când am luat concursul. Ne-am luat rămas bun și de atunci a început și m-a urmărit toată viața. El a dat în presă acest zvon.”

Interviul integral poate fi citit AICI.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Cultura maghiară din Transilvania este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. Limba în care visăm este făuritoare a viitorului.” – mesajul ministrului Andras Demeter de Ziua Culturii Maghiare appeared first on Cultura la dubă.

Dana Ciocârlie este azi una dintre cele mai apreciate pianiste române la nivel internațional, câștigătoarea unor prestigioase premii și colaboratoare fidelă a unor mari dirijori, precum maestrul american Lawrence Foster sau dirijorul german Christian Zacharias.

A cântat la Carnegie Hall și Lincoln Center din New York, în fața ultimului guvernator englez al Hong Kong-ului sau pe scena Festivalului George Enescu. În 2017 a primit titlul de „Artist Yamaha” din partea celebrului producător de piane.

Iar în 2018 a impresionat lumea muzicii clasice cu înregistrarea integralei de pian de Robert Schumann, albumul său de 13 discuri fiind finalist al premiului „Victoriile Muzicii Clasice”/„Victoires de la Musique Classique” – acordat în fiecare an excelenței în muzica clasică. Publicația de critică muzicală American Record Guide a descris-o drept “un uragan venit din Romania”.

Născută la București, locuiește în Franța de 35 de ani și este profesoară la cele mai prestigioase două școli de muzică – École normale de musique de Paris “Alfred Cortot” și la Conservatorul Național Superior de Muzică din Lyon.

Povestea sa de succes nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi avut șansa plecării din România, imediat după Revoluția din 1989, și nici dacă în spatele ei nu ar fi existat talent, foarte multă muncă și o imensă iubire pentru muzică.

Dana Ciocârlie ne-a primit în casa sa de la Paris și a acceptat să relateze parcursul său într-un interviu amplu pentru Cultura la dubă.

***

“Când eram copil, îmi desenasem un pian pe un carton, ca să pot să studiez cât de cât, măcar vizual, înainte să-i conving pe ai mei să-mi ia o pianină.”

Pe marea pianistă română Dana Ciocârlie am găsit-o într-o superbă curte interioară a ansamblului rezidențial în care locuiește, la marginea Parisului. Tocmai își lua rămas bun de la o tânără vecină care o ajută cu udatul plantelor și îngrijirea pisicii sale, Gaia, în timpul frecventelor sale plecări.

„Aici suntem ca o familie, mai am un vecin care e muzician, ne ajutăm reciproc cu îngrijirea grădinii, luam mese împreună în curte, e foarte frumos”.

Povestea sa începe în 1968, la București.

“Mama este dintr-o familie foarte simplă de țărani din Mureș, iar tata a crescut la Timișoara, într-o familie mai literară. Unchiul meu, Livius Ciocârlie, este, poate, cel mai cunoscut din familia Ciocârlie (n.r. scriitor, eseist, memorialist, critic literar și profesor universitar de literatură franceză, iar verișoara mea, fata lui Livius, Corina Ciocârlie, este și ea scritoară bilingvă în franceză și română. Matușa mea și dânsa era profesoră de franceză la universitate. Iar tata a fost bacteriolog și cercetător, făcând și un stagiu de perfecționare la Institutul Pasteur. Dar familia nu era deloc înclinată spre muzică.

Și cum ați ajuns să studiați pianul? V-au îndemnat părinții?

Nu, nu, deloc. Tata fusese traumatizat de părinții lui când a fost mic. A fost obligat să facă vioară pe stilul vechi, adică un profesor îl încuia în cameră, trebuia să stea trei ore cu ceasul să studieze, nu-i plăcea deloc, a fost o trauma pentru el și a zis: niciodată muzică clasică!

După care m-am lăsat de balet și ai mei m-au trimis la înot la Dinamo foarte intensiv, chiar trebuia să încep competițiile balcanice.

Dar, în paralel, eu îmi desenasem acasă pianul meu de carton, iar tata a avut un fel de intuiție, a zis că poate, totuși, este ceva ce ratăm. Avea un fost coleg care devenise compozitor. L-a rugat să mă audieze și i-a spus: <într-adevăr are ceva>.

Însă era un pic cam târziu, pe vremea comunistă era stilul sovietic, copiii studiau instrumente de la grădiniță. Iar eu eram în clasa 6-a.

Prietenul lui tata a spus: <este ultima sută de metri, deci ori vă decideți să înceapă acum, dar trebuie să recupereze timpul pierdut, adică să lucreze enorm, ori lăsați muzica fiindcă e deja un pic prea târziu.”

A studiat intensiv alături de doi profesori, câte 12 ore pe zi, a intrat la Liceul de Muzică George Enescu și apoi la Conservatorul din București, într-o promoție în care erau doar două locuri la pian. Dar marele său noroc avea să se numească revoluția – “Ultimul meu an de Conservator a fost 89-90, iar cu asta am spus totul.”

Nu avea în plan să se mute din țară, ci doar să participle la concursuri internaționale. Se pregătise în acest sens de prestigiosul Concurs Ceaikovski de la Moscova.

“Era singura țară unde puteam să merg fără probleme de viză. Mă pregătisem pentru concurs timp de un an și jumătate, așa că am participat în iunie 1990 și am ajuns în semifinală, ceea ce era enorm pentru că din 200 am rămas 24. Acolo am cunoscut doi membri din juriu, un rus și o doamnă franceză care mi-au propus să vin la un fel de masterclass în Franța, chiar o lună după aceea.

Am mers în Franța, iar acolo am cunoscut o familie de români plecați de multă vreme, care aveau mijloace financiare, erau foarte melomani și mi-au zis: <dacă vă interesează să veniți să continuați studiile de perfecționare în Franța, noi vă primim.> Ei au devenit sponsorii mei, am locuit la ei acasă și mi-au pus un pian la dispoziție.

Am intrat la École Normale de Musique de Paris “Alfred Cortot”, acolo unde sunt și profesoară acum. Acolo fuseseră elevi Lipatti și Clara Haskil, avându-l profesor Alfred Cortot, celebrul pianist francez. Cortot este fondatorul acestei școli, care este o universitate privată, cea mai bună, de altfel.

Această școală, unde predau acum câteva ore pe săptămână, este un fel de Julliard School. Doar că aici studenții plătesc mult mai puțin decât în Anglia sau în America, și o altă diferență este că nu există limită de vârstă. De intrat, se poate intra la orice vârstă, dar diploma este foarte greu de obținut.”

Dana Ciocârlie a obținut diploma de concerist la École Normale, apoi a primit o bursă pentru continuarea studiilor timp de 2 ani.

“Atunci m-am mutat ca să fiu independentă și am început să câștig tot felul de concursuri, l-am cunoscut pe soțul meu și așa a început viața.”

Datorită premiilor câștigate, a fost invitată să cânte în Statele Unite sau la Hong Kong. Iar de la un recital la altul, invitațiile de a susține concerte s-au înmulțit. Însă vremurile s-au schimbat mult, iar nivelul de interpretare la pian a crescut odată cu apariția unui număr imens de pianiști chinezi – spune pianista.

“Asta observ mergând în jurii de concursuri internaționale. Acum este mai greu.

Cum vă explicați acest fenomen, acest interes uriaș al chinezilor pentru pian?

Am cântat de multe ori în China, iar în public am văzut mereu foarte mulți bunici sau părinți cu copiii. Și pentru ei ori este așa un fel de vis, de fantasm, din cauza unor vedete ca Lang Lang sau Yuja Wang și părintii au impresia că există un fel de ascensor social dacă ești pianist sau violonist, dar în special pianist. Este exact opusul de pe vremea lui Mao, unde pianul era un simbol al culturii occidentale. Era absolut interzis. Acum e inversul. Adică este cel mai chic lucru în China să fii pianist.

Lang Lang este pur și simplu peste tot. Este un fel de marcă în China. Când ajungi într-o gară din China, îl vezi pe Lang Lang făcând reclama la un deodorant sau la altceva.

Și atunci pentru un tânăr român poate fi cu atât mai dificil să răzbată pe scena internațională, chiar și dacă avem în istorie pianiști români extraordinari, precum Dinu Lipatti, Clara Haskil, Radu Lupu?

Pentru mine, Lang Lang e ca un personaj de film. E ca un actor care cântă la pian. E adevărat că este extrem de talentat.

Dar, după părerea mea, când spun Lipatti și Haskil, Dan Grigore, Valentin Gheorghiu, Radu Lupu, ei sunt imaginea unei pianistice spirituale, mult mai interiorizate și mai spre artă. Cum spunea și Lipatti, nu vă serviți de muzică, ci serviți voi muzica.

Într-adevăr este mult mai multă sobrietate în interpretarea pianiștilor români, ceea ce mie mi se pare extraordinar. Cred că în această lume foarte extrovertită și concentrată pe vizual, ar trebui cultivată această specificitate românească.”

Când vine vorba de sfaturi pentru tineri, pianista și profesoara Dana Ciocârlie îi îndeamnă pe aceștia să participe la concursuri, să aplice pentru burse și să încerce toate căile, dacă simt că asta este chemarea lor.

“Există și internet. Cunosc un pianist care a luat diploma aici, la Paris, și care improvizează foarte bine și a început să pună videouri pe YouTube cu el improvizând în gară, de exemplu. În aproape toate gările de TGV din Franța, Yamaha a montat pianine. Și așa s-a făcut cunoscut.”

Cariera Danei Ciocârlie s-a îmbogățit odată cu înregistrarea integralei pentru pian de Schumann la casa La Dolce Vita, un proiect care s-a întins pe parcursul a 6 ani și a culminat cu nominalizarea la „Victoriile Muzicii Clasice”/„Victoires de la Musique Classique”, fiind una dintre cei trei finaliști, selectați din peste 400 de înregistrări audio. Albumul său cuprinde 13 discuri.

“Am înregistrat cele 16 concerte de pian tocmai la Ambasada României în Paris, între 2012-2018.

De ce ați ales muzica lui Schumann?

Pentru că am fost câștigătoarea Concursului Schumann și, în al doilea rând ,pentru că de la început, de prima oră când am început să cânt Schumann, simțeam un fel de adecvare, îmi era ușor de înțeles. Parcă vorbeam o limbă cunoscută. Ceea ce nu e același lucru, de exemplu, cu Chopin. Nu am deloc aceeași ușurință.

Mi se părea important să se cânte în public. Pentru că publicul aduce o mult mai multă spontaneitate și un fel de gust al riscului. Microfoanele au tendința de a aplatiza, aseptiza mesajul muzical. Ori publicul este exact invers, te pune să depășești într-un fel, să îndrăznești mult mai multe nebunii, ceea ce este benefic, cel puțin pentru Schumann.”

Între timp, a început să întregistreze integrala de Mozart, tot în concert, alături de Open Chamber Orchestra, din care face parte și românul Teodor Coman, prim solist la violă al Orchestrei Naționale a Franței.

De asemenea, va lansa în curând un album dedicat rădăcinilor muzicale românești, intitulat chiar “Ciocârlia”.

“Sunt vreo 38 de piese, printre care colinde colectate de Béla Bartók în Transilvania, colinde românești, e Ciocârlia interpretată la pian.”

Pe lângă activitatea concertistică, artista româno-franceză iubește să predea și face frecvent drumul de la Paris la Lyon, cele două orașe în care lucrează ca profesoară.

“Eu predau în trei ipostaze diferite, deci nu e aceeași provocare. Dacă ai elevi buni și talentați și motivați, este ușor. Dacă nu sunt motivați e mai greu și dacă nu sunt talentați e și mai greu.

La Conservatorul Național Superior de Muzică de la Lyon sunt profesoară de muzică de cameră, ceea ce este, după părerea mea, cea mai frumoasă meserie.

De altfel, unul dintre sfaturile pe care aș putea să le dau tinerilor ar fi să se îndrepte către muzica muzica de cameră. În primul rând că este o imensă satisfacție de a cânta un repertoriu extraordinar, sonate, triouri, quartete, quintete. Și sunt mult mai multe șanse de concert decât ca solist.

În vest pianul începe să-și piardă din atracție în special din motive economice, pentru că e foarte scump de închiriat pentru organizatori. Apoi e transportul mai dificil. Și atunci preferă să contracteze artiști care vin cu propriul instrument. Sau să înlocuiască pianul cu acordeonul. Sunt mulți acordeoniști clasici care preiau piese de pian.

Muzica de cameră este muzica pură, este bucuria de a împărți repertoriul cu cineva. Iar ca profesor de muzică de cameră este secundar să te ocupi de tehnică, de probleme de postură. Pur și simplu este vorba de cum să dezvolți imaginația, urechea, atenția față de o ambianță sonoră mai mult decât față de meseria pură.

Dar, ca profesoară de pian, pot spune că elevii buni te odihnesc, iar elevii care nu sunt buni te obosesc. Asta e concluzia.

Cum ați defini talentul și cum îl identificați?

Este adevărat că noțiunea de talent e foarte ambiguă. Enescu spunea că talentul este 10% inspirație și 90% sudoare, de exemplu. Antrenorul Nadiei Comăneci spunea că un sportiv talentat este cineva căruia nu trebuie să-i spui de două ori același lucru. Sunt de acord cu asta.

Talentul este un cumul de ureche muzicală, de interes față de arta sunetelor, de sensibilitate, față de combinațiile sonore. În ceea ce privește instrumentul, există o abilitate pe care nu pot să o inventez de la zero. O mică abilitate se poate dezvolta, se poate cultiva, dar zero abilitate nu va duce la mare lucru.

Și acest talent se poate identifica la un copil?

Da, este un tip de sensibilitate intuitivă pentru cineva care este deja în meserie. E foarte rar să existe un copil talentat și să spui că nu e talentat.”

Dincolo de numeroasele concerte susținute la nivel internațional, Dana Ciocârlie poate fi văzută din când în când și pe scenele românești, la Ateneul Român sau Sala Radio. A cântat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu alături de dirijorul Lawrence Foster și speră să revină cât de des posibil în țara natală.

Cum mai este văzut Festivalul Enescu, la nivel internațional, în breasla dumneavoastră?

Unul dintre cele mai importante din Europa, ce puțin. Dacă nu chiar din lume. Și în Franța, cu atât mai mult cu cât Cristian Macelaru este dirijorul Orchestrei Naționale a Franței. În plus, înregistrează integrala Enescu, iar asta are rezonanță și pentru festival.”

Impresarul Danei Ciorcârlie este un tânăr francez de 24 de ani, iar agenda sa este deja încărcată pe următorii doi ani. Este conectată atât cu elita culturală franceză, cât și cu diaspora culturală românească, lucrând îndeaproape cu muzicieni români, la nivel internațional.

A trăit mai mult în Franța decât în România, deține ambele cetățenii și votează cu interes pentru ambele țări, dar se prezintă cu mândrie ca fiind pianistă română.

Cum vă simțiți când cântați la pian?

Lucrul cu pianul se întâmplă acasă, iar momentul de bucurie este cântatul în public, fiindcă atunci ai libertatea de a te exprima fără nicio noțiune de timp, fără nicio încercare de a perfecționa. Pur și simplu te lași în mâinile compozitorului sau în inspirație, dacă e vorba de improvizație.

E un fel de abandona egoul, de a te uita pe tine însuți, în așa fel încât să te lași ghidat de aceste mari genii care au compus muzica de pian. Suntem ghidați de partitură, de o foaie de hârtie imprimată. Așa se face un fel de comunicare aproape post-mortem cu o lume misterioasă. Este un fel de pierdere a noțiunii de existență proprie.

Și prin această comunicare post-mortem practic păstrați muzica vie. Exact asta este măreția muzicii clasice, că, de fapt, nu moare niciodată?

Exact așa este și sper din tot sufletul să își dea cât mai multă lume seama de asta.”

***

Materialul face parte din seria “Săptămâna Franței”, un demers Cultura la dubă susținut de BNP Paribas. Până acum, Cultura la dubă a prezentat în cadrul acestui proiect poveștile a 22 de artiști sau oameni de cultură români, stabiliți în Franța.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Marea pianistă Dana Ciocârlie: “Când eram copil, îmi desenasem un pian pe un carton, ca să pot să studiez cât de cât.” appeared first on Cultura la dubă.