Pe listă se regăsesc și două nume legendare ale Berliner Philharmoniker – Guy Braunstein, fost concertmaistru și Götz Teutsch, fost solo-violoncelist.

Inițiatorii sunt dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu”, Gabriel Bebeșelea, istoricul Eugen Ciurtin și scriitorul Radu Vancu.

Aceștia cer mutarea manuscriselor și a celorlalte obiecte de tezaur ce au aparținut marelui compozitor român în spații corespunzătoare.

“Puține culturi își permit să-și trateze geniile cu ireverența, nepăsarea și disprețul cu care este tratat Enescu” – spun oamenii de cultură.

O investigație Cultura la dubă publicată săptămână trecută, completată ulterior de dezvăluiri publice ale unei angajate a muzeului, au arătat că bunurile de patrimoniu sunt depozitate de 4 ani și jumătate în containere ținute în aer liber, că iarna aceasta în ele a pătruns apa și că ele nu ar respecta normele prevăzute de lege.

Scrisoarea poate fi semnată AICI.

Deși imaginile publicate de conservatoarea muzeului arată inclusiv biroul lui George Enescu, bun de tezaur, avariat în 2025 – potrivit spuselor sale, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat într-un comunicat de presă transmis sâmbătă că, în urma unei vizite la muzeu, a constat că toate bunurile de patrimoniu sunt în siguranță –  “M-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee sau în arhive ori fonoteci, ar fi păstrate cu aceeași grijă.” – Acesta a fost contrazis și de o fotografie care arată umiditate de peste 90 în ianuarie 2026 – valoare care nu respectă normele minime impuse de lege.

Declarația a fost criticată ulterior de profesioniști din comunitatea muzeală. “Este greu de digerat modul cum arunci în aer legitimitatea profesională a unei întregi comunități, cunoașterea de bază, elementară a ce înseamnă muzeu, conservare, microclimat de de păstrare a unor bunuri de patrimoniu.” – a scris Dragoș Neamu, organizatorul Nopții Muzeelor în România.

Mai jos textul integral al scrisorii.

Scrisoare publică pentru protejarea manuscriselor

lui George Enescu

“Stimate domnule Președinte al României, Nicușor Dan

Stimate domnule Prim-Ministru, Ilie Bolojan

Stimate domnule Ministru al Culturii, András Demeter

Puține culturi au avut șansa unui muzician genial precum George Enescu. Yehudi Menuhin îl socotea „cea mai extraordinară ființă umană, cel mai mare muzician și cea mai formatoare experiență pe care am trăit-o vreodată”. Iar Menuhin chiar a întâlnit toată muzica relevantă a planetei din secolul 20. La rândul lui, Pablo Casals îl considera pur și simplu „cel mai mare fenomen muzical după Mozart”.

Și mai puține culturi își permit să-și trateze geniile cu ireverența, nepăsarea și disprețul cu care este tratat Enescu – așa cum rezultă din informațiile prezentate în investigația realizată de Cultura la dubă.

Apreciem îngrijorarea Ministerului Culturii, care a dispus o anchetă privitoare la modul în care sunt protejate manuscrisele lui George Enescu de către Muzeul Național „George Enescu”. Adică la modul în care e protejat un tezaur oficial al României de către o instituție a României.

Însă, în timp ce ancheta ministerială se va desfășura, manuscrisele Enescu vor continua să se degradeze, atâta vreme cât sunt păstrate în containere în aer liber, la temperaturi extreme, fără nici o formă de control al umidității. Ele au acumulat o vechime de un secol. Sunt fragile și vulnerabile la toate aceste diferențe de temperatură, de umiditate, de luminozitate, în care sunt păstrate deja de aproape 5 ani – ceea ce, cu mare probabilitate, a început să le altereze.  

La fel de importante sunt și celelalte obiecte personale care au aparținut marelui compozitor, la rândul lor bunuri clasate în tezaur. Nici ele nu trebuie să rămână în aceste containere.

Prin urmare, vă solicităm ca, în virtutea autorității dumneavoastră cumulate și a grijii pentru manuscrisele și obiectele patrimoniale ale acestui artist genial, să identificați în regim de urgență procedurile necesare pentru realizarea următoarelor măsuri esențiale pentru salvarea patrimoniului Enescu:

1. Mutarea manuscriselor și a celorlalte obiecte din aceste containere improprii în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu.

2. Constituirea unei echipe de muzicologi români și străini, cu o expertiză și relevanță de asemenea demne de statura lui Enescu, al căror acces la aceste manuscrise să fie asigurat – astfel încât să poată verifica starea lor reală, pagină cu pagină.

3. Verificarea digitalizării integrale a acestor manuscrise – astfel încât cel puțin copia lor să existe, în cazul unui eventual dezastru ulterior.

De asemenea, vă rugăm ca, tot în virtutea autorității dumneavoastră cumulate, venite direct din vârful statului, să vă asigurați că acest control ministerial nu va admite nici o încercare de mușamalizare.

Avem încredere că veți dispune aceste măsuri – în absența cărora statul român se va dovedi, până la capăt, complet nedemn de Enescu.

Vă mulțumim,

Inițiatori

Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”,

director artistic al Musica Ricercata

Eugen Ciurtin, director al Institutului de Istorie a Religiilor, Academia Română,

coordonator Sonotheism: Religion in Enescu – https://enescueliade.com/

Radu Vancu, scriitor și profesor universitar

Semnatari

1. Vladimir Jurowski – director muzical al Bayerische Staatsoper, dirijor principal al Orchestrei Radio din Berlin, fost director artistic al Festivalului George Enescu
2. Lawrence Foster, dirijor, fost director artistic al Festivalului George Enescu
3. Norman Manea, scriitor
4. Andrei Pleșu, filosof
5. Mircea Cărtărescu, scriitor
6. Victor Rebengiuc, actor
7. Andrei Șerban, regizor
8. Anca Vasiliu, cercetătoare și profesoară de istoria filosofiei, Sorbonne Université
9. Ștefan Câlția, pictor
10. Ana Blandiana, poetă
11. Ioana Bentoiu, soprană
12. Ada Solomon, Președintă a Consiliului de Administrație al Academiei Europene de Film
13. Guy Braunstein, fost concertmaistru al Berliner Philharmoniker
14. Götz Teutsch, fost solo-violoncelist la Berliner Philharmoniker
15. Alexandra Dariescu, pianistă concertistă, profesoară la Guildhall School of Music and Drama, Londra
16. Andrei Ioniță, violoncelist, profesor la Facultatea de Muzică din Köln
17. Remus Azoiței, violonist, profesor la Royal Academy of Music, Londra
18. Daniel Ciobanu, pianist
19. Antonio Grosu – dirijor European Academic Orchestra / Choeur de Chambre de Luxembourg
20. Mihai Constantinescu, manager muzical
21. Andrei Cornea, scriitor, traducător, profesor universitar
22. Cristi Puiu, regizor
23. Marta Petreu, scriitoare și profesoară universitară
24. Oana Pellea, actriță
25. Radu Filipescu, inginer
26. Matei Vișniec, scriitor
27. Gabriela Adameșteanu, scriitoare
28. Radu Jude, regizor
29. Magda Cârneci, scriitoare
30. Ruxandra Cesereanu, scriitoare, președintă a PEN România
31. Dan Perjovschi, artist
32. Lia Perjovschi, artist
33. Mircea Cantor, artist
34. Corneliu Porumboiu, regizor
35. Alexander Nanau, regizor
36. Radu Afrim, regizor
37. Dana Ciocârlie, pianistă concertistă
38. Florian Mitrea, pianist, profesor la Royal Academy of Music, Londra
39. Raluca Știrbăț, pianistă
40. Daria Tudor, pianistă, profesoară la Universitatea de Arte Berlin și Academia Barenboim-Said
41. Sabina Ulubeanu, lector universitar dr., compozitoare
42. Carmen Maria Cârneci, compozitoare
43. Cristian Lolea, compozitor
44. Vasile Șirli, compozitor
45. Adriana Șirli, muzicolog
46. Dragoș Buhagiar, scenograf și profesor universitar
47. Oana Marinescu, consultantă comunicare strategică
48. Ștefan Diaconu, editor, manager editura Musica Coloris
49. Alexandra Badea, regizoare și scriitoare
50. Tatiana Țîbuleac, scriitoare
51. Gigi Căciuleanu, coregraf, dansator, poet
52. Radu Paraschivescu, scriitor și traducător
53. Gianina Cărbunariu, regizoare
54. Nae Caranfil, regizor
55. Alexandru Solomon, regizor
56. Vlad Ivanov, actor
57. Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor și editor
58. Marius Manole, actor
59. Ofelia Popii, actriță
60. Bruno Mazzoni, traducător
61. Mihaela Miroiu, scriitoare, profesoară universitară, membră a Academia Europaea
62. Adrian Miroiu, filozof, profesor universitar, membru al Academiei Române
63. Emil Hurezeanu, diplomat, scriitor, publicist, editorialist
64. Paula Erizanu, scriitoare, jurnalistă
65. Ion Vartic, scriitor și profesor universitar
66. Cătălin Sava, muzicolog
67. Mihai Cojocaru, muzicolog
68. Bogdan Mureșanu, regizor
69. Vlad Alexandrescu, profesor universitar, președinte al Grupului pentru Dialog Social, fost ministru al Culturii
70. Corina Șuteu, manager cultural, fost ministru al Culturii
71. Dorin Crețu, pictor
72. Livia Câlția, arhitect
73. Claudiu Komartin, poet
74. Simona Goșu, scriitoare
75. Botond Nagy, regizor
76. Bogdan Crețu, istoric și critic literar, scriitor
77. Doris Mironescu, istoric și critic literar
78. Marin Mălaicu-Hondrari, scriitor și traducător
79. Katia Pascariu, actriță
80. Dan Coman, scriitor
81. Ioana Nicolaie, scriitoare
82. Teodora Coman, scriitoare
83. Mihai Călin, actor
84. Adriana Babeți, scriitoare și profesoară universitară
85. Mihaela Michailov, dramaturgă și conferențiară universitară
86. Iulian Tănase, scriitor
87. Corin Braga, scriitor, profesor universitar
88. Alex Călin, actor
89. Oana Boca Stănescu, manager cultural & consultant în comunicare
90. Alex Goldiș, critic literar și conferențiar universitar
91. Andreea Apostu, cercetător științific
92. István Téglás, actor
93. Luminița Corneanu, scriitoare
94. Andrei Măjeri, regizor
95. Andrei Terian, critic literar și profesor universitar
96. Matei Câlția, galerist
97. Bogdan Tătaru-Cazaban, preot și cercetător în istoria religiilor
98. Daniel Șandru, profesor universitar, politolog
99. Mădălina Lascu, bibliograf
100. Dorin Dobrincu, istoric
101. Monica Joița, diplomat, Ministerul Afacerilor Externe
102. Ștefan Baghiu, scriitor și lector universitar
103. Mihai Demetriade, istoric
104. Gelu Duminică, sociolog
105. Cristian Vasile, istoric
106. Raluca Nagy, scriitoare
107. Bogdan Simion, muzician
108. Teodora Dumitru, cercetătoare, istoric literar
109. Dragoș Neamu, manager cultural, fondator al Rețelei Naționale a Muzeelor din România“

Scrisoarea poate fi semnată AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post 100 de personalități ale culturii semnează o scrisoare publică în care cer președintelui, premierului și ministrului Culturii “mutarea manuscriselor din containere în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu” appeared first on Cultura la dubă.

Pe 22 ianuarie, maghiarii sărbătoresc Ziua Culturii Maghiare. Data reprezintă publicarea poeziei „Hymnus” de Kölcsey Ferenc (1823), ale cărei versuri stau la baza imnului național al Ungariei. Cu această ocazia, ministrul Culturii, Andras Demeter, a publicat azi un mesaj pe pagina oficială de facebook a Ministerului Culturii.

“Ziua Culturii Maghiare e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.”, a spus Andras Demeter.

Iată mesajul său integral:

“Cultura nu este o costumație de sărbătoare. E ceva ce ar trebui purtat zilnic, nu doar o în cele marcate cu roșu în calendar. Cultura este respirație. Gândire. Ținută interioară. Este acea busolă lăuntrică care arată calea chiar și atunci când toate hărțile rămân albe. Cultura pentru maghiarii din România este, deopotrivă, moștenire și prezent. Trăiește în propoziții rostite, în adevăruri spuse pe scenă, în întrebări ascunse între paginile cărților, în cântece populare care au supraviețuit imperiilor și regimurilor și în comunități care nu au lăsat tăcerea să învingă.

Pentru comunitatea maghiară din România, cultura a fost întotdeauna mai mult decât artă. A fost și este, simultan: identitate, reziliență, dialog și punte. Aici cuvântul are nu doar însemnătate ci şi forță portantă. Cântecul se aude si produce conexiuni. Narațiunea poate genera nostalgie dar, în același timp, responsabilizează. Un cuvânt, o singură propoziție poate schimba traiectoria unei seri. Am învățat asta pe scenă. În căutarea echilibrului, a propriului traseu, am înțeles că, prin cultură. poate fi rezilientă o întreagă comunitate. De aceea, Ziua Culturii Maghiare, e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.

Pentru că în absența culturii nu există comunitate. Și pentru că în absența comunităților nu există viitor.”

Andras Demeter a povestit pentru Cultura la dubă, într-un interviu din octombrie 2025, traseul său politic. Este unul dintre membrii fondatori ai UDMR. În trecut, acesta a fost acuzat că în 1990, pe când era student la Târgu Mureș, ar fi călcat în picioare și ar fi dat foc steagului României, fapte care ar fi dus atunci la reținerea lui de către poliție. Ministrul Culturii a negat acuzațiile în repetate rânduri.

“De ce ați vrut să intrați în politică?

N-am vrut să intru în politică, nici n-am intrat în politică. Am fost la locul potrivit în momentul nepotrivit sau invers, cum vreți să o luați. În decembrie 1989, la un mic cerc de literatură în Târgu Mureș, unde eram student în anul 2, noi, cu câțiva profesori, ne-am apucat și am făcut UDMR-ul. Am fost fondatorii UDMR-ului. Sunt membru fondator UDMR și unul dintre primii vicepreședinți pe probleme de cultură, că eram student la teatru, cel mai tânăr fiind.

Eram vicepreședinte pe județul Mureș al UDMR-ului din decembrie 1989. În momentul în care am intrat pe portalul radioului public, ca președinte director general, mi-am suspendat statutul de membru UDMR.

De la radio am trecut la TVR, am avut statut de producător TV, și nici până astăzi nu mi-am reactivat calitatea de membru cotizant al UDMR, dar trecutul și apartenența nu le neg. (…)

Dacă vreți, puteți să mă întrebați și de steag.

Este adevărat că ați dat foc steagului României?

Nu. Mai multă lume a verificat și nu există niciun fel de constatare, un raport, un referat, o condamnare sau ceva. Este o născocire a unei minți bolnăvicioase, dar făcută cu talent. A pus această amprentă pe fruntea mea când eram încă director la Timișoara.

Știți cine este această persoană?

Da, Ioan Ieremia, fost director al Teatrului Național din Târgu Mureș, pentru simplul fapt că nu am vrut să-i angajez fiul ca regizor la mine la teatru.

Am spus: am post de regizor vacant, dar stagiunea mea e plină, e o singură sală, e ocupat totul, nu am ce să-i dau de lucru. La care mi-a zis: dar nici nu-ți cer să-i dai de lucru, doar să-l plătești. Și am zis: “iertați-mă, sunt prea tânăr să fac astfel de aranjamente.” Aveam 25 de ani atunci, 24 când am luat concursul. Ne-am luat rămas bun și de atunci a început și m-a urmărit toată viața. El a dat în presă acest zvon.”

Interviul integral poate fi citit AICI.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Cultura maghiară din Transilvania este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. Limba în care visăm este făuritoare a viitorului.” – mesajul ministrului Andras Demeter de Ziua Culturii Maghiare appeared first on Cultura la dubă.

Dana Ciocârlie este azi una dintre cele mai apreciate pianiste române la nivel internațional, câștigătoarea unor prestigioase premii și colaboratoare fidelă a unor mari dirijori, precum maestrul american Lawrence Foster sau dirijorul german Christian Zacharias.

A cântat la Carnegie Hall și Lincoln Center din New York, în fața ultimului guvernator englez al Hong Kong-ului sau pe scena Festivalului George Enescu. În 2017 a primit titlul de „Artist Yamaha” din partea celebrului producător de piane.

Iar în 2018 a impresionat lumea muzicii clasice cu înregistrarea integralei de pian de Robert Schumann, albumul său de 13 discuri fiind finalist al premiului „Victoriile Muzicii Clasice”/„Victoires de la Musique Classique” – acordat în fiecare an excelenței în muzica clasică. Publicația de critică muzicală American Record Guide a descris-o drept “un uragan venit din Romania”.

Născută la București, locuiește în Franța de 35 de ani și este profesoară la cele mai prestigioase două școli de muzică – École normale de musique de Paris “Alfred Cortot” și la Conservatorul Național Superior de Muzică din Lyon.

Povestea sa de succes nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi avut șansa plecării din România, imediat după Revoluția din 1989, și nici dacă în spatele ei nu ar fi existat talent, foarte multă muncă și o imensă iubire pentru muzică.

Dana Ciocârlie ne-a primit în casa sa de la Paris și a acceptat să relateze parcursul său într-un interviu amplu pentru Cultura la dubă.

***

“Când eram copil, îmi desenasem un pian pe un carton, ca să pot să studiez cât de cât, măcar vizual, înainte să-i conving pe ai mei să-mi ia o pianină.”

Pe marea pianistă română Dana Ciocârlie am găsit-o într-o superbă curte interioară a ansamblului rezidențial în care locuiește, la marginea Parisului. Tocmai își lua rămas bun de la o tânără vecină care o ajută cu udatul plantelor și îngrijirea pisicii sale, Gaia, în timpul frecventelor sale plecări.

„Aici suntem ca o familie, mai am un vecin care e muzician, ne ajutăm reciproc cu îngrijirea grădinii, luam mese împreună în curte, e foarte frumos”.

Povestea sa începe în 1968, la București.

“Mama este dintr-o familie foarte simplă de țărani din Mureș, iar tata a crescut la Timișoara, într-o familie mai literară. Unchiul meu, Livius Ciocârlie, este, poate, cel mai cunoscut din familia Ciocârlie (n.r. scriitor, eseist, memorialist, critic literar și profesor universitar de literatură franceză, iar verișoara mea, fata lui Livius, Corina Ciocârlie, este și ea scritoară bilingvă în franceză și română. Matușa mea și dânsa era profesoră de franceză la universitate. Iar tata a fost bacteriolog și cercetător, făcând și un stagiu de perfecționare la Institutul Pasteur. Dar familia nu era deloc înclinată spre muzică.

Și cum ați ajuns să studiați pianul? V-au îndemnat părinții?

Nu, nu, deloc. Tata fusese traumatizat de părinții lui când a fost mic. A fost obligat să facă vioară pe stilul vechi, adică un profesor îl încuia în cameră, trebuia să stea trei ore cu ceasul să studieze, nu-i plăcea deloc, a fost o trauma pentru el și a zis: niciodată muzică clasică!

După care m-am lăsat de balet și ai mei m-au trimis la înot la Dinamo foarte intensiv, chiar trebuia să încep competițiile balcanice.

Dar, în paralel, eu îmi desenasem acasă pianul meu de carton, iar tata a avut un fel de intuiție, a zis că poate, totuși, este ceva ce ratăm. Avea un fost coleg care devenise compozitor. L-a rugat să mă audieze și i-a spus: <într-adevăr are ceva>.

Însă era un pic cam târziu, pe vremea comunistă era stilul sovietic, copiii studiau instrumente de la grădiniță. Iar eu eram în clasa 6-a.

Prietenul lui tata a spus: <este ultima sută de metri, deci ori vă decideți să înceapă acum, dar trebuie să recupereze timpul pierdut, adică să lucreze enorm, ori lăsați muzica fiindcă e deja un pic prea târziu.”

A studiat intensiv alături de doi profesori, câte 12 ore pe zi, a intrat la Liceul de Muzică George Enescu și apoi la Conservatorul din București, într-o promoție în care erau doar două locuri la pian. Dar marele său noroc avea să se numească revoluția – “Ultimul meu an de Conservator a fost 89-90, iar cu asta am spus totul.”

Nu avea în plan să se mute din țară, ci doar să participle la concursuri internaționale. Se pregătise în acest sens de prestigiosul Concurs Ceaikovski de la Moscova.

“Era singura țară unde puteam să merg fără probleme de viză. Mă pregătisem pentru concurs timp de un an și jumătate, așa că am participat în iunie 1990 și am ajuns în semifinală, ceea ce era enorm pentru că din 200 am rămas 24. Acolo am cunoscut doi membri din juriu, un rus și o doamnă franceză care mi-au propus să vin la un fel de masterclass în Franța, chiar o lună după aceea.

Am mers în Franța, iar acolo am cunoscut o familie de români plecați de multă vreme, care aveau mijloace financiare, erau foarte melomani și mi-au zis: <dacă vă interesează să veniți să continuați studiile de perfecționare în Franța, noi vă primim.> Ei au devenit sponsorii mei, am locuit la ei acasă și mi-au pus un pian la dispoziție.

Am intrat la École Normale de Musique de Paris “Alfred Cortot”, acolo unde sunt și profesoară acum. Acolo fuseseră elevi Lipatti și Clara Haskil, avându-l profesor Alfred Cortot, celebrul pianist francez. Cortot este fondatorul acestei școli, care este o universitate privată, cea mai bună, de altfel.

Această școală, unde predau acum câteva ore pe săptămână, este un fel de Julliard School. Doar că aici studenții plătesc mult mai puțin decât în Anglia sau în America, și o altă diferență este că nu există limită de vârstă. De intrat, se poate intra la orice vârstă, dar diploma este foarte greu de obținut.”

Dana Ciocârlie a obținut diploma de concerist la École Normale, apoi a primit o bursă pentru continuarea studiilor timp de 2 ani.

“Atunci m-am mutat ca să fiu independentă și am început să câștig tot felul de concursuri, l-am cunoscut pe soțul meu și așa a început viața.”

Datorită premiilor câștigate, a fost invitată să cânte în Statele Unite sau la Hong Kong. Iar de la un recital la altul, invitațiile de a susține concerte s-au înmulțit. Însă vremurile s-au schimbat mult, iar nivelul de interpretare la pian a crescut odată cu apariția unui număr imens de pianiști chinezi – spune pianista.

“Asta observ mergând în jurii de concursuri internaționale. Acum este mai greu.

Cum vă explicați acest fenomen, acest interes uriaș al chinezilor pentru pian?

Am cântat de multe ori în China, iar în public am văzut mereu foarte mulți bunici sau părinți cu copiii. Și pentru ei ori este așa un fel de vis, de fantasm, din cauza unor vedete ca Lang Lang sau Yuja Wang și părintii au impresia că există un fel de ascensor social dacă ești pianist sau violonist, dar în special pianist. Este exact opusul de pe vremea lui Mao, unde pianul era un simbol al culturii occidentale. Era absolut interzis. Acum e inversul. Adică este cel mai chic lucru în China să fii pianist.

Lang Lang este pur și simplu peste tot. Este un fel de marcă în China. Când ajungi într-o gară din China, îl vezi pe Lang Lang făcând reclama la un deodorant sau la altceva.

Și atunci pentru un tânăr român poate fi cu atât mai dificil să răzbată pe scena internațională, chiar și dacă avem în istorie pianiști români extraordinari, precum Dinu Lipatti, Clara Haskil, Radu Lupu?

Pentru mine, Lang Lang e ca un personaj de film. E ca un actor care cântă la pian. E adevărat că este extrem de talentat.

Dar, după părerea mea, când spun Lipatti și Haskil, Dan Grigore, Valentin Gheorghiu, Radu Lupu, ei sunt imaginea unei pianistice spirituale, mult mai interiorizate și mai spre artă. Cum spunea și Lipatti, nu vă serviți de muzică, ci serviți voi muzica.

Într-adevăr este mult mai multă sobrietate în interpretarea pianiștilor români, ceea ce mie mi se pare extraordinar. Cred că în această lume foarte extrovertită și concentrată pe vizual, ar trebui cultivată această specificitate românească.”

Când vine vorba de sfaturi pentru tineri, pianista și profesoara Dana Ciocârlie îi îndeamnă pe aceștia să participe la concursuri, să aplice pentru burse și să încerce toate căile, dacă simt că asta este chemarea lor.

“Există și internet. Cunosc un pianist care a luat diploma aici, la Paris, și care improvizează foarte bine și a început să pună videouri pe YouTube cu el improvizând în gară, de exemplu. În aproape toate gările de TGV din Franța, Yamaha a montat pianine. Și așa s-a făcut cunoscut.”

Cariera Danei Ciocârlie s-a îmbogățit odată cu înregistrarea integralei pentru pian de Schumann la casa La Dolce Vita, un proiect care s-a întins pe parcursul a 6 ani și a culminat cu nominalizarea la „Victoriile Muzicii Clasice”/„Victoires de la Musique Classique”, fiind una dintre cei trei finaliști, selectați din peste 400 de înregistrări audio. Albumul său cuprinde 13 discuri.

“Am înregistrat cele 16 concerte de pian tocmai la Ambasada României în Paris, între 2012-2018.

De ce ați ales muzica lui Schumann?

Pentru că am fost câștigătoarea Concursului Schumann și, în al doilea rând ,pentru că de la început, de prima oră când am început să cânt Schumann, simțeam un fel de adecvare, îmi era ușor de înțeles. Parcă vorbeam o limbă cunoscută. Ceea ce nu e același lucru, de exemplu, cu Chopin. Nu am deloc aceeași ușurință.

Mi se părea important să se cânte în public. Pentru că publicul aduce o mult mai multă spontaneitate și un fel de gust al riscului. Microfoanele au tendința de a aplatiza, aseptiza mesajul muzical. Ori publicul este exact invers, te pune să depășești într-un fel, să îndrăznești mult mai multe nebunii, ceea ce este benefic, cel puțin pentru Schumann.”

Între timp, a început să întregistreze integrala de Mozart, tot în concert, alături de Open Chamber Orchestra, din care face parte și românul Teodor Coman, prim solist la violă al Orchestrei Naționale a Franței.

De asemenea, va lansa în curând un album dedicat rădăcinilor muzicale românești, intitulat chiar “Ciocârlia”.

“Sunt vreo 38 de piese, printre care colinde colectate de Béla Bartók în Transilvania, colinde românești, e Ciocârlia interpretată la pian.”

Pe lângă activitatea concertistică, artista româno-franceză iubește să predea și face frecvent drumul de la Paris la Lyon, cele două orașe în care lucrează ca profesoară.

“Eu predau în trei ipostaze diferite, deci nu e aceeași provocare. Dacă ai elevi buni și talentați și motivați, este ușor. Dacă nu sunt motivați e mai greu și dacă nu sunt talentați e și mai greu.

La Conservatorul Național Superior de Muzică de la Lyon sunt profesoară de muzică de cameră, ceea ce este, după părerea mea, cea mai frumoasă meserie.

De altfel, unul dintre sfaturile pe care aș putea să le dau tinerilor ar fi să se îndrepte către muzica muzica de cameră. În primul rând că este o imensă satisfacție de a cânta un repertoriu extraordinar, sonate, triouri, quartete, quintete. Și sunt mult mai multe șanse de concert decât ca solist.

În vest pianul începe să-și piardă din atracție în special din motive economice, pentru că e foarte scump de închiriat pentru organizatori. Apoi e transportul mai dificil. Și atunci preferă să contracteze artiști care vin cu propriul instrument. Sau să înlocuiască pianul cu acordeonul. Sunt mulți acordeoniști clasici care preiau piese de pian.

Muzica de cameră este muzica pură, este bucuria de a împărți repertoriul cu cineva. Iar ca profesor de muzică de cameră este secundar să te ocupi de tehnică, de probleme de postură. Pur și simplu este vorba de cum să dezvolți imaginația, urechea, atenția față de o ambianță sonoră mai mult decât față de meseria pură.

Dar, ca profesoară de pian, pot spune că elevii buni te odihnesc, iar elevii care nu sunt buni te obosesc. Asta e concluzia.

Cum ați defini talentul și cum îl identificați?

Este adevărat că noțiunea de talent e foarte ambiguă. Enescu spunea că talentul este 10% inspirație și 90% sudoare, de exemplu. Antrenorul Nadiei Comăneci spunea că un sportiv talentat este cineva căruia nu trebuie să-i spui de două ori același lucru. Sunt de acord cu asta.

Talentul este un cumul de ureche muzicală, de interes față de arta sunetelor, de sensibilitate, față de combinațiile sonore. În ceea ce privește instrumentul, există o abilitate pe care nu pot să o inventez de la zero. O mică abilitate se poate dezvolta, se poate cultiva, dar zero abilitate nu va duce la mare lucru.

Și acest talent se poate identifica la un copil?

Da, este un tip de sensibilitate intuitivă pentru cineva care este deja în meserie. E foarte rar să existe un copil talentat și să spui că nu e talentat.”

Dincolo de numeroasele concerte susținute la nivel internațional, Dana Ciocârlie poate fi văzută din când în când și pe scenele românești, la Ateneul Român sau Sala Radio. A cântat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu alături de dirijorul Lawrence Foster și speră să revină cât de des posibil în țara natală.

Cum mai este văzut Festivalul Enescu, la nivel internațional, în breasla dumneavoastră?

Unul dintre cele mai importante din Europa, ce puțin. Dacă nu chiar din lume. Și în Franța, cu atât mai mult cu cât Cristian Macelaru este dirijorul Orchestrei Naționale a Franței. În plus, înregistrează integrala Enescu, iar asta are rezonanță și pentru festival.”

Impresarul Danei Ciorcârlie este un tânăr francez de 24 de ani, iar agenda sa este deja încărcată pe următorii doi ani. Este conectată atât cu elita culturală franceză, cât și cu diaspora culturală românească, lucrând îndeaproape cu muzicieni români, la nivel internațional.

A trăit mai mult în Franța decât în România, deține ambele cetățenii și votează cu interes pentru ambele țări, dar se prezintă cu mândrie ca fiind pianistă română.

Cum vă simțiți când cântați la pian?

Lucrul cu pianul se întâmplă acasă, iar momentul de bucurie este cântatul în public, fiindcă atunci ai libertatea de a te exprima fără nicio noțiune de timp, fără nicio încercare de a perfecționa. Pur și simplu te lași în mâinile compozitorului sau în inspirație, dacă e vorba de improvizație.

E un fel de abandona egoul, de a te uita pe tine însuți, în așa fel încât să te lași ghidat de aceste mari genii care au compus muzica de pian. Suntem ghidați de partitură, de o foaie de hârtie imprimată. Așa se face un fel de comunicare aproape post-mortem cu o lume misterioasă. Este un fel de pierdere a noțiunii de existență proprie.

Și prin această comunicare post-mortem practic păstrați muzica vie. Exact asta este măreția muzicii clasice, că, de fapt, nu moare niciodată?

Exact așa este și sper din tot sufletul să își dea cât mai multă lume seama de asta.”

***

Materialul face parte din seria “Săptămâna Franței”, un demers Cultura la dubă susținut de BNP Paribas. Până acum, Cultura la dubă a prezentat în cadrul acestui proiect poveștile a 22 de artiști sau oameni de cultură români, stabiliți în Franța.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Marea pianistă Dana Ciocârlie: “Când eram copil, îmi desenasem un pian pe un carton, ca să pot să studiez cât de cât.” appeared first on Cultura la dubă.

***

“Dracula”, regia Radu Jude

Radu Jude, regizorul român cu cea mai prolifică activitate în ultimii 10 ani, multipremiat la marile festivaluri, revine la Locarno cu filmul “Dracula”. 

Potrivit unui comunicat de presă transmis de Saga Film, „Dracula” oferă o experiență cinematografică complexă. Plecând de la legenda celebrului vampir și de la figura lui Vlad Țepeș, filmul propune o suită de povești radical diferite ca stil și formă, de la pulp la avangardă, de la literar la grotesc, de la fantastic la hiperrealist. 

Filmul are o durată de 170 de minute și reunește o distribuție amplă, printre care Adonis Tanța, Gabriel Spahiu, Oana Maria Zaharia, Alexandru Dabija, Lukas Miko, Andrada Balea, Ilinca Manolache, Șerban Pavlu, Eszter Tompa și Alina Șerban și mulți alții. Imaginea este semnată de Marius Panduru RSC, scenografia de Andreea Popa și costumele de Cireșica Cuciuc, montajul de Cătălin Cristuțiu, animația A.I de Vlaicu Golcea, editare și design sunet de Sebastian Zsemlye.

Este o coproducție România–Austria–Luxemburg și beneficiază de susținerea CNC România, Austrian Film Institute (ÖFI), Film Fund Luxembourg și Creative Europe – MEDIA. Producția a fost realizată de Saga Film în coproducție cu Nabis Filmgroup, Paul Thiltges Distribution, RT Features, Samsa Film, Bord Cadre Films, Sovereign Films, MicroFILM.

 În 2023, Radu Jude a fost premiat la Locarno cu Premiul Special al Juriului pentru lungmetrajul „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”.

Despre Dracula, regizorul spune: “Am încercat să ofer în Dracula de toate pentru toți: film comercial, meditație asupra miturilor naționale și a istoriei filmului, eseu, film cu vampiri, comedie populară, film politic, satiră, film erotic, film de acțiune, cinema literar. Era momentul să dăm și noi lumii un Dracula, am făcut ce am putut mai bine, sper ca spectatorii să se bucure măcar de unele aspecte ale filmului.” – Radu Jude.

„Sorella di Clausura”, regia Ivana Mladenović

„Sorella di Clausura”, cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei Ivana Mladenović, este o parodie empatică a melo-dramelor romantice, transmite microFilm.

Filmul are la bază un scenariu inspirat de o poveste reală, la care Ivana Mladenović a colaborat cu scriitorul Adrian Schiop și cu Momir Milosević, despre o pasiune transformată în obsesie. Stela, o tânără dintr-un sat de la marginea Timișoarei, cu studii de filologie, care nu-și găsește locul și rostul, visează să-l întâlnească pe artistul balcanic pe care l-a văzut la TV și de care s-a îndrăgostit pe loc cu ani în urmă, și speră că Vera, o cântăreață despre care se zvonește că l-ar cunoaște bine, o va ajuta să-și împlinească visul și să scape de sărăcia în care trăiește. 

Ajunsă la București, Stela descoperă că Vera se ocupă de o companie care vinde uleiuri și fortifiante sexuale. Din distribuție fac parte: Katia Pascariu, Cendana Trifan, Miodrag Mladenović, Arnold Kelsch, Cătălin Dordea, Adrian Radu.

Imaginea filmului este semnată de Marius Panduru, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovačević. Din echipă au făcut parte profesioniști premiați precum Mălina Ionescu (scenografie), Dana Păpăruz (costume), Bianca Boeroiu, Olimpia Stoicea (machiaj), Margareta Ștefan (coafură), Dejan Kragulj (inginer de sunet), Oriol Campi (designer de sunet). 

Coloana sonoră a fost compusă de Toni Cutrone și include cântece originale compuse de Andrei Dinescu.Produs de Ada Solomon (microFILM, România), Ivana Mladenović (Dunav 84, Serbia), „Sorella di Clausura” este coprodus de Ines Vasiljevic (Nightswim, Italia), Bernat Manzano (Boogaloo Films, Spania). Producătorii executivi sunt Diana Caravia, Marija Lero și Montse  Pujol Solà. Producător asociat: Theo Nissim.

Realizarea filmului „Sorella di Clausura” a fost sprijinită de: Centrul Național al Cinematografiei (CNC), Centrul Național al Cinematografiei din Serbia, Ministerul Culturii din Serbia, Ministerul Culturii din Italia, Institut Català De Les Empreses Culturals și EURIMAGES, în asociere cu Conceptual Lab și în colaborare cu Televiziunea Română.

„Dumnezeu nu ne va ajuta”, de Hana Jušić

O coproducție Croația, România, Italia, Franța, Grecia, Slovenia, filmul „Dumnezeu nu ne va ajuta”/ „God Will Not Help, scris și regizat de Hana Jušić, prezintă modul în care dinamica unei comunități montane izolate se schimbă odată cu apariția unei străine. 

Când o tânără chiliană pe nume Teresa ajunge într-o comunitate izolată și rigid structurată de ciobani croați, la începutul secolului XX, pretinzând că este văduva fratelui lor emigrat, viața lor liniștită se transformă, iar sosirea ei influențează profund relațiile dintre membrii comunității, aducând chiar o formă de inspirație pentru alte femei. 

Imaginea filmului este realizată de Jana Plećaš, iar montajul de  Jan Klemsche. Marius Leftărache (Avanpost) a fost designer de sunet. 

„Dumnezeu nu ne va ajuta” a fost produs de Ankica Jurić Tilić, și coprodus de Ada Solomon și Diana Caravia, Ines Vasiljević și Stefano Sardo, Yorgos Tsourgiannis, Didar Domehri, Aleš Pavlin și Andrej Štritof. Actorul român Bogdan Farcaș face parte din distribuția internațională a filmului, alături de Manuela Martelli, Ana Marija Veselčić, Filip Đurić, Mauro Ercegović Gracin, Nikša Butijer, Tina Orlandini și mulți alții.

Filmul a fost realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și Eurimages.

“Nu mă lăsa să mor”, regia Andrei Epure

Cu o sensibilitate singulară, „Nu mă lăsa să mor” este comemorarea unei vieți care a lăsat urme ambigue, transmite Saga Film. Filmul se transformă treptat într-o meditație despre singurătate și doliu, oscilând între semi-comedie și semi-horror. 

Distribuția este condusă de Cosmina Stratan, alături de Elina Löwensohn, Silviu Debu, Ozana Oancea, Mihaela Sîrbu, George Albert Costea, Elias Ferkin, Isabela Neamțu, Ioana Crăciunescu și cățeii Ricky și Anishka. Imaginea este semnată de Laurențiu Răducanu, scenografia și costumele de Alexandra Alma-Ungureanu, montajul de Dragoș Apetri, design și mixaj sunet de Nathalie Vidal.Filmul este o coproducție România–Bulgaria–Franța, și a beneficiat de sprijinul CNC România, 

Bulgarian National Film Center, Aide aux Cinémas du Monde – CNC – Institut Français și SEE Cinema Network.Distribuția internațională este asigurată de compania Lights On (Italia).Producția a fost realizată de Saga Film în co-producție cu Handplayed, Tomsa Films, Arrogant Films și Conceptual Lab by Theo Nissim.

Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Next Step – Semaine de la Critique (2021), La Résidence du Festival de Cannes (2022) și a primit Bursa Alex. Leo Șerban oferită de TIFF.

 “Am vrut să fac un film în care să vorbesc despre relația pe care o avem cu moartea în toate aspectele ei birocratice, terifiante și uneori comice. Mi-am dorit un fel de necrolog în imagini, parțial și cât se poate de palpabil, care să arhiveze trecerea prin viață a cuiva care a lăsat puține urme”, spune regizorul Andrei Epure. 

Festivalul Internațional de Film de la Locarno este unul dintre cele mai importante din Europa, alături de Cannes, Berlin și Veneția.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Filmele “Dracula”, de Radu Jude, și “Sorella di Clausura”, de Ivana Mladenović, selectate în competiția oficială a Festivalului la Locarno appeared first on Cultura la dubă.

După ce guvernul Bolojan a adoptat luni OUG 36/2025 privind reducerea sporurilor din instituțiile publice, mai multe demersuri din domeniul cultural se îndreaptă către organizarea unei greve generale. Principala nemulțumire a sindicaliștilor din cultură este limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut. Înainte, sporul acesta era de 15% din salariu, dar fără să depășească 1.500 de lei brut. 

Măsura afectează restauratorii din muzee, care lucrează în condiții toxice, tehnicienii din instituțiile de spectacol, bibliotecarii, artiștii sau supraveghetorii. OUG 36 a fost publicată luni seara în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare de la 1 iulie 2025.

“Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă CulturMedia, reprezentativă la nivel de sector de activitate CULTURĂ, negociatoare a contractului colectiv de muncă la nivel de sector, anunță că va parcurge toate formele de protest până la grevă generală.

Decizia a fost luată în Conferința Națională a FNSCP CulturMedia, unde s-a votat în unanimitate pentru declanșarea protestelor. Începând cu 30 iunie, federația declanșează oficial strângerea de semnături pentru demararea protestelor la nivel national, până la greva generală!

Această ordonanță nu este doar o nedreptate, este un atac direct la adresa oamenilor care țin vie identitatea națională. Pentru angajații din muzee, biblioteci, teatre și centre culturale — oameni care trăiesc deja la limita sărăciei —, efectele acestei decizii ar fi devastatoare.

Sporurile vătămătoare nu sunt privilegii! Sunt compensații minime pentru munca în condiții periculoase și dăunătoare sănătății. În muzee, 80% dintre angajați suferă de boli respiratorii și alergii cronice. Cazurile de cancer cresc alarmant în rândul restauratorilor care lucrează zilnic cu substanțe chimice extrem de periculoase.
Ce înseamnă sporurile vătămătoare? Sume între 190 și 450 lei net, obținute pe baza măsurătorilor oficiale ale Direcțiilor de Sănătate Publică, pentru expunerea zilnică la:

• substanțe toxice, solvenți, praf, pulberi industriale
• mucegaiuri, germeni, agenți biologici
• radiații, microclimat nociv, iluminat artificial agresiv
• efort fizic și mental extrem, ortostatism prelungit, operații repetitive
• riscuri majore în săpături arheologice sau în laboratoare

Aceleași condiții sunt valabile și în biblioteci, acolo unde contaminarea biologică și microclimatul nefavorabil afectează grav sănătatea lucrătorilor.”, se arată în comunicatul transmis de Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă, Culturmedia.

O scrisoare deschisă, adresată premierului Bolojan și ministrului Culturii Andras Demeter, inițiată de actorul Doru Bem, Președinte al Sindicatului Teatrului Excelsior, membru al Federației Teatrelor Municipale, a fost deja semnată de mai mulți artiști și angajați ai instituțiilor de cultură.

“Această decizie vine în contextul eliminării plafonării la energie, al scumpirii combustibilului și alimentelor, precum și al înjumătățirii valorii tichetelor de vacanță – toate elemente care se răsfrâng deja dureros asupra nivelului de trai al angajaților din cultură. Iar acum, ne întrebăm: urmează să ni se retragă și indemnizația de hrană?

Mai mult decât atât, în textul ordonanței nu există nici măcar o mențiune că sporul de 15% ar urma să fie reintrodus după decembrie 2026. O astfel de prevedere ar fi putut măcar oferi un orizont de așteptare, o formă minimă de înțelegere și solidaritate.

De aceste măsuri nu sunt afectate doar artiștii, ci toate departamentele din instituțiile culturale – în special personalul tehnic, care funcționează deja la limita subzistenței, cu salarii între 2800 și 3500 de lei net — oameni cinstiți, dedicați, pe care acest val de măsuri îi aruncă și mai adânc într-o precaritate greu de dus. La aceste venituri, se aplică acum cu maximă “echitate” noile politici de austeritate.

În același timp, primăriile – ordonatorii principali de credite – solicită teatrelor să-și reducă cheltuielile la maximum 65% din bugetul alocat, ceea ce înseamnă acoperirea salariilor și a utilităților, fără niciun fel de spațiu pentru proiecte culturale, colaboratori sau dezvoltare. De trei luni, multe teatre nu au mai primit niciun leu – nu pot plăti colaboratorii, nu pot plăti utilitățile!

Ne întrebăm, firesc: se dorește falimentarea instituțiilor de cultură din România? Se dorește suprimarea programată și lentă a teatrului, muzicii, artei, memoriei culturale și educației prin cultură?

Legislația recentă în domeniul culturii este făcută pe genunchi, de persoane care nu cunosc specificul intern al acestui sector. Se propun idei absurde, se iau măsuri fără consultare reală, se ignoră total realitatea de pe teren. Cultura este strivită între “eficiența bugetară” și lipsa de înțelegere a rolului său în societate.

Este esențial să ne reamintim: Cultura nu este menită să aducă profit economic, ci profit intelectual, moral și educațional! Cultura nu este o industrie a profitului economic, ci a profunzimii umane. Nu de tăieri avem nevoie. Nu de concedieri. Nu de comasări forțate și reorganizări care distrug instituții cu tradiție.

Dimpotrivă, România are nevoie de mai multe teatre, mai multe muzee, mai multe filarmonici, mai multe galerii de artă, mai multe biblioteci, case memoriale, festivaluri și spații independente.” – spun artiștii semnatari.

De cealaltă parte, ministrul Culturii face apel la înțelegere, calm și unitate.

“Ministrul Culturii a citit cu atenție fiecare comentariu și mesaj transmis, fie din partea restauratorilor, muzeografilor, bibliotecarilor, actorilor, artiștilor lirici, balerinilor, fie din partea personalului administrativ sau tehnic. Vă mulțumim tuturor pentru implicare, pentru tonul demn și pentru profesionalismul cu care v-ați făcut auzite vocile. Ne dorim ca acest dialog sincer și responsabil să continue.

Este evident că măsura adoptată a generat îngrijorare, neliniște și frustrare în rândul celor care își desfășoară activitatea, de multe ori în tăcere și în condiții dificile, în instituțiile de cultură din toată țara. Este esențial să subliniem că acest spor nu este un beneficiu gratuit sau un privilegiu nemeritat, ci este acordat în baza unor condiții obiective, expertizate de instituții abilitate, și reflectă riscurile reale la care sunt supuși zilnic acești angajați. Vorbim despre persoane care își desfășoară activitatea în condiții dificile, periculoase pentru sănătate, pentru a asigura funcționarea instituțiilor culturale și accesul publicului la servicii de calitate. Sunt profesioniști, cu o experiență solidă, dobândită chiar în aceste medii sensibile de lucru.

Ministerul Culturii a analizat posibilitatea exceptării sectorului cultural de la această măsură. Deși am identificat numeroase argumente solide în sprijinul unei astfel de soluții, acestea nu au fost, din păcate, suficiente pentru a evita riscul unei discriminări pozitive față de alte categorii socio-profesionale. Argumentele, oricât de pertinente și bine fundamentate, nu au fost îndeajuns pentru a justifica, în acest moment, o excepție generală convingătoare.

Chiar dacă sporul a fost plafonat, facem un apel către conducerea instituțiilor de cultură din subordinea autorităților centrale și locale, să creeze un climat normal, să păstreze unitatea și înțelegerea în instituții pentru a putea crea actul artistic la același nivel calitativ, prin măsuri administrative concrete și prin consultarea constantă a angajaților și a sindicatelor.”, se arată în comunicatul transmis de Ministerul Culturii.

Limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut afectează și angajații din sistemul medical, cercetare, parchete, instanțe de judecată, electricieni și alți tehnicieni din instituții publice, angajați care lucrează în clădiri dezafectatea sau cu mucegai și igrasie. Premierul Bolojan spune că în unele instituții s-a făcut abuz de acest spor. De exemplu, îîn unele cazuri sporul a fost acordat pentru expunerea la factori cum ar fi radiații de la calculator sau tonerul de imprimantă de imprimantă, scrie Antena 3.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Sindicatele din cultură amenință cu greva generală după ce guvernul a limitat sporul pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut appeared first on Cultura la dubă.

András István Demeter, actual secretar de stat în Ministerul Culturii, este propunerea UDMR pentru ocuparea postului de ministru al Culturii în guvernul Bolojan. Fost director al Teatrului de Stat Csiky Gergely din Timișoara, în perioada 1993-2005, acesta a ocupat de-a rândul timpului doar funcții la stat, fiind condamnat definitiv în 2017 de Înalta Curte pentru Casație și Justiție pentru conflict de interese. Acesta a avut interdicție de a mai ocupa funcții publice timp de 3 ani, dar Parlamentul a refuzat să aplice decizia instanței supreme.

Absolvent de actorie, András István Demeter a mai deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, în mandatul lui Lucian Romașcanu.

Ascensiunea sa pe scena politică a început în 2010 când, brusc, pe când era directorul Teatrului Csiky Gergely din Timișoara, a fost numit preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune. În 2016, a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu și conflict de interese, într-un dosar ce viza conducerea Radioului Public. Potrivit G4 Media, “a semnat un ordin prin care s-a numit singur în funcția de coordonator într-un proiect POSDRU cu fonduri europene, obținând în urma activităților desfășurate un venit brut în valoare de 190.000 de lei. Potrivit ANI, Demeter a emis un act administrativ în exercitarea funcției publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, încălcând astfel legea conflictului de interese”.  Acesta a fost găsit vinovat, printr-o decizie definitivă a Curții Supreme, în 2017.

A avut interdicția de a ocupa trei ani o funcție publică, însă el a continuat să fie membru în Consiliu de Administrație al Radioului Public și director al Casei de Producție a TVR, refuzând să demisioneze. Deși Agenția Națională de Integritate a cerut Parlamentului să îl demită pe Demeter din funcțiile publice deținute, Parlamentul României nu a luat nicio măsură.

CV-ul său, publicat pe site-ul Ministerului Culturii, este unul atipic. Acesta susține că a studiat management cultural la Dijon, Franța, dar nu precizează instituția și perioada. De asemenea, lipsesc detaliile privind studiile în drept. CV-ul său este, de fapt, un scurt rezumat al carierei sale, după cum urmează:

“Este licenţiat în 1992 în arta actorului de teatru, film şi televiziune la universitatea „Szentgyörgyi István” din Târgu Mures. În 1993 a câştigat primul concurs de proiecte de management organizat în România pentru ocuparea unui post de director de teatru, asigurând conducerea Teatrului de Stat Csiky Gergely din Timisoara în perioada 1993-2005.

A studiat management cultural în Dijon, Franţa şi este licenţiat în drept la Timişoara. În perioada 2005-2010, a dobândit experienţă atât în administraţia de stat cât şi în domeniul legislativ în calitate de director general şi, mai apoi, de secretar de stat în ministerul culturii. A fost timp de doi ani preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune şi membru în Consiliul de Administraţie al Radioului Public în perioada 2010 – 2021.

Din 2013, timp de 7 ani a asigurat managementul Casei de Producţie a Televiziunii Române. Din martie 2021 până în mai 2023 a fost Secretar de Stat în Ministerul Culturii. Ca actor poate fi văzut pe micul sau marele ecran, pe scena Teatrului Maghiar de stat din Cluj sau unor teatre lirice ori în spectacole ale unor companii teatrale de drept privat. În 2012, prin brevetul nr. 253, Regele Mihai I. al României i-a conferit Medalia Regele Mihai Pentru Loialitate.“

VIITORUL MINISTRU AL CULTURII SE AFLĂ ÎN PROCES CU MINISTERUL CULTURII

_{Pe 27 martie 2025, Natalia Intotero l-a numit din nou secretar de stat pe András István Demeter și l-a însărcinat să facă o anchetă privind spectacolul de teatru Proorocul Ilie, montat la TNB. Cultura la dubă a aflat atunci că Demeter dăduse în judecată Ministerul Culturii, în decembrie 2024, pentru organizarea concursului privind postul de manager al Teatrului de Operetă Ion Dacian, la care și el participase, dar pierduse. Am făcut atunci o solicitare către Ministerul Culturii și am întrebat dacă există cumva un conflict de interese în acest caz, dat fiind că va ocupa o funcție de conducere, cu drept de semnătură, într-o instituție cu care se află în proces.}

_{Ministerul Culturii a răspuns pe 10 aprilie 2025, prin semnătura secretarului de stat Diana Baciuna, că nu poate fi vorba despre conflict de interese dat fiind că departamentul juridic nu i se subordonează secretarului de stat Demeter, dar și că în ipoteza unui potențial conflict de interese, ar fi de datoria acestuia să se abțină de la acte care ar genera un conflict.}

Procesul este încă pe rol, la Tribunalul București. Două luni și jumătate mai târziu, Ilie Bolojan îl propune pe Andras Demeter ministru al Culturii, din partea UDMR. Acesta urmează să fie audiat în Comisia pentru Cultură a Senatului pentru avizul de investire.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post András Demeter, viitorul ministru al Culturii, se află în proces cu Ministerul Culturii. În trecut, el a fost condamnat definitiv pentru conflict de interese appeared first on Cultura la dubă.

Nicușor Dan a depus azi jurământul pentru preluarea funcției de președinte al României în cadrul unei ședințe solemne a Parlamentului. Judecătorii Curții Constituționale au validat toate etapele procesului electoral, iar Patriarhul Daniel a binecuvântat noul președinte. Au fost prezenți doi foști președinți – Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Ion Iliescu și Klaus Iohannis au absentat.

Nicușor Dan a ajuns apoi la Palatul Cotroceni, unde a fost întâmpinat de Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul” și de 300 de invitați. El a devenit al 5-lea președinte al României după 1989.

În cadrul discursului susținut în Parlament, a menționat printre pilonii mandatului său și cultura:

“În ceea ce privește zona culturală, este nevoie de un program național de acces la cultură și educație prin cultură, este nevoie de o susținere a culturii contemporane și a dialogului cu administrația, de promovare a culturii române contemporane, ca resursă de prestigiu în plan internațional, și de punerea în valoare a patrimoniului național din nou ca resursă de prestigiu pentru România în plan internațional.”, a spus acesta.

Printre invitații speciali ai președintelui s-au numărat actorii Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț și Dorina Chiriac.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Nicușor Dan, președintele României: “Este nevoie de un program național de acces la cultură și de educație prin cultură.” appeared first on Cultura la dubă.

Mircea Cantor, unul dintre cei mai apreciați artiști români peste hotare, a curatoriat pentru prima dată o expoziție în România, la Baia Turcească, o clădire superbă, proaspăt restaurată: „Mâna mea este lingura ta. Te hrănește”. Cu un design semnat de Eliza Yokina, proiectul reunește aproape 30 de artiști și 12 instituții care au împrumutat obiecte de patrimoniu. Pot fi văzute atât lucrări de artă contemporană, semnate de Mircea Cantor, Ion Grigorescu sau Geta Brătescu, cât și obiecte de tezaur din Ceramica Cucuteni, bastonul lui Mihai Eminescu, un catalog de note semnat de Ion Creangă sau fotografii de arhivă. Cu ocazia participării la RCW, Mircea Cantor va dona orașului o serie de lucrări din cadrul expoziției, iar prima donație va merge către Muzeul Național al Literaturii Române, în semn de recunoștință pentru sprijinul oferit.

„Mi-am dorit să extind curiozitatea dincolo de limitele unei simple lecturi asociative, propunând o narațiune subiectivă, centrată pe măiestria mâinii umane, o mână care se oferă privitorului, fără masca perfecțiunii. Mâna artistului nu minte niciodată, pentru că ea redă dimensiuni ce compun sau descompun «limbajul privirii», acel limbaj intim, născut dintr-o necesitate interioară. Astăzi, poate mai mult ca oricând, în contextul avansului tehnologic și al inteligenței artificiale, întoarcerea către ceea ce poate face mâna umană, cu tot cu erorile și ezitările ei, devine o alegere esențială. Mai ales dintr-o perspectivă istorică, acest gest poate funcționa ca o ancoră, o formă de rezistență și chiar de construcție în spațiul creației umane”, a transmis artistul Mircea Cantor.

RCW se alătură, în acest an, și celei de-a XXI-a ediții a Nopții Muzeelor. Vor avea loc tururi ghidate, proiecții de film, instalații vizuale și sonore, dar și concerte neconvenționale.
În cadrul Nopții Muzeelor, pe 17 mai, amfiteatrul Baia Turcească găzduiește NeMO Silent Concert, o experiență muzicală imersivă și atipică: publicul ascultă concertul la căști wireless, într-un cadru intim, care potențează impactul emoțional și calitatea sonoră. În aceeași seară, de la ora 22:00, grădina Baia Turcească devine scena unei petreceri silențioase, cu muzică mixată de Sofro.SHE – un eveniment care aduce dansul și muzica într-un spațiu alternativ, fără a perturba liniștea orașului.

„Noaptea Muzeelor devine, la Iași, o noapte a muzicii și a redescoperirii orașului prin vibrație și ritm. Am pregătit evenimente speciale pentru publicul ieșean, alăturându-ne astfel mișcării culturale europene. Arta reprezintă o parte activă a vieții noastre, iar RCW marchează data de 17 mai cu evenimente în care poate fi trăită altfel, mai intens, mai direct, mai aproape de oameni, la Palatul Culturii, Baia Turcească, Palatul Braunstein, Galeriile UAP și Piața Unirii”, a transmis Cătălin Alionte, directorul Romanian Creative Week și curatorul festivalului de muzică.

Secțiunea Educație a debutat ieri cu conferința „Democrația Ideilor”, cu Ioan Stanomir, eseist, profesor de Drept Constituțional și analist politic, și Radu Vancu, poet, eseist și profesor universitar. Zilele următoarea vor putea fi ascultați Mircea Cărtărescu și Horia Roman Patapievici.

RCW creează spațiul Pelicula Art cinema

Începând cu 14 mai, în cadrul Romanian Creative Week va fi lansată Pelicula Art cinema, un spațiu exclusivist cu doar 14 locuri, gândit ca un cinema VIP pentru publicul care caută o experiență de vizionare profundă și confesivă. Găzduit la Baia Turcească, nano-cinema-ul devine un laborator emoțional în care filmele se trăiesc în liniște, într-un cadru care pune accent pe introspecție și apropiere. Publicul poate viziona următoarel proiecții: Diamant Brut, Anatomy of a Fall, Four Daughters, TWST / Things We Said Today. 

Pe 14 mai, în cadrul Romanian Creative Week, se deschide expoziția „120 de trepte către alb”, găzduită în emblematicul Turn Golia din Iași. Expoziția aduce în fața publicului lucrările a cinci artiști ceramiști care au creat timp de două săptămâni la Cucuteni, în cadrul Simpozionului Internațional de Ceramică ARS – Pământul care cântă, organizat în secțiunea dedicată sustenabilității. 

Evenimentul aduce pentru prima dată ceramica în prim-plan la Romanian Creative Week, oferind o experiență artistică profundă, încărcată de simbolism și ancorată în spiritualitate.„Ceramica este integrată pentru prima dată în cadrul RCW și își ocupă locul cuvenit între manifestările artistice ale evenimentului. Simpozionul Internațional de Ceramică ARS, organizat la secțiunea Sustenabilitate, a adus împreună patru artiști ceramiști din țară și o artistă din Iran, la Cucuteni, în spațiul numit Pământul care cântă, unde, de peste 20 de ani, tradiția ceramicii străvechi se împletește cu arta contemporană în evenimente dedicate comunității. Expoziția din Turnul Golia, într-un spațiu sacru și aparte, va fi manifestarea viziunii personale a fiecărui artist, îmbinând grația cu forța și complexitatea. Intenția noastră este de a invita publicul la reflecție și o privire mai atentă către propriul sine”, explică Ionela-Sandrina Mihuleac, curatorul expoziției.

În aceeași zi se deschid porțile tuturor expozițiilor RCW, care propun un traseu expozițional impresionant, cu lucrări semnate de artiști români și internaționali, reunite în muzee, galerii și spații neconvenționale din Iași. Expoziția centrală, „Iconia”, curatoriată de Marian Pălie și găzduită în Sala Voievozilor a Palatului Culturii, explorează influența simbolurilor vizuale asupra memoriei colective și a identității contemporane. Tot la Palatul Culturii, expoziția „Between worlds” aduce în prim-plan munca lui Nicu Bocancea, cel mai premiat designer floral din România.

Baia Turcească găzduiește două expoziții contrastante: „Suspensions”, semnată de Florin Ștefan, o reflecție plastică asupra tensiunii dintre credință și scepticism, și „Frumusețea gestului tău”, care explorează expresivitatea gestului în diverse tehnici și medii. La Muzeul Unirii, expoziția „Aici. Acum!”, curatoriată de Dragoș Pătrașcu și Maria Bilașevschi, reunește 30 de artiști renumiți care propun reflecții vizuale despre iubirea în prezentul digital, politic și afectiv.

Muzeul Mitropolitan inaugurează secțiunea LUT – contemporary ceramics cu expoziția „The Garden of Belonging”, curatoriată de Caterina Pruteanu și Adina Orboi, care oferă o reinterpretare modernă a grădinii edenice, cu lucrări semnate de artiști din România, Canada, Germania, Spania și Olanda.

La Palatul Culturii, artistul Miron Schmückle revine cu expoziția „Cosmic Attractors”, o viziune poetică și luxuriantă asupra naturii botanice, după o absență de ani din muzeele românești. În Piața Unirii, va fi amplasată sculptura monumentală „Geologia posibilităților”, realizată de Anetta Mona Chişa și Thomas Fink, sub curatoria Marlenei Herberth.

Palatul Braunstein devine punct central pentru expoziții puternice: „für papier und orchester”, curatoriată de Nicoleta Radu și Emilian Pospaii, investighează potențialul artistic al hârtiei; „FANTOM 30: Lumea nu este perfectă”, o selecție de grafică contemporană din colecția FANTOM Berlin; „Almost Black & White”, un decupaj subiectiv și personal din istoria culturală a afișului românesc.

Artistul Miki Velciov semnează expoziția „Apa este pe aproape”, la Grădina Botanică, și „Hibrid”, la Palatul Culturii.  În Grădinile Palas, instalațiile „Inima Orașului” și „Inima Orașului 2.0” promovează arta sustenabilă, fiind realizate din materiale reciclate. Galeria Băncilă prezintă expoziția „NOLI SAPERE: Către o nouă Renaștere”, ce reunește artiști din România și Italia, iar la Casa Muzeelor publicul poate vizita expoziția fotografică „Shaped by Love” a lui George Popovici.

Galeria Pallady găzduiește expoziția „Dialog atemporal” a Marianei Gheorghiu și a Ionelei-Sandrinei Mihuleac, iar la Studio 7-9 poate fi vizitată „[In] Absentia”, semnată de Andrei Budescu și Cristian Opriș. O prelungire a traseului artistic are loc la Aeroportul Internațional Iași – Terminalul 4, unde expoziția „Cele Șapte Coline ale Iașului” va putea fi vizitată până pe 30 iunie 2025. Strada Alexandru Lăpușneanu se transformă în spațiu expozițional cu instalația „Pasaj. Grădina regăsită” de Florin Zhu, iar pe 15 mai, între orele 18:00 și 00:00, publicul este invitat la evenimentul „Arhitectura de noapte”, parte din proiectul Urban Canvas 2025, organizat de Ordinul Arhitecților din România – Filiala Iași.

Romanian Creative Week este organizat de Federația Patronatelor din Industriile Creative, singura federație patronală reprezentativă la nivel național ce activează în sectorul industriilor creative.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI}. _{Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post A început Romanian Creative Week la Iași. Până pe 25 mai puteți vedea expoziții, concerte, filme, spectacole de teatru, conferințe appeared first on Cultura la dubă.

O comunitate de artiști aduce un vis green culture la Eforie Sud, o poveste despre locuri uitate sau iresponsabil exploatate, care ar putea deveni spații frumoase și primitoare, încurajând dialogul între culturi, discipline, genuri și vârste.

Derulată de Forumul Artelor Vizuale, inițiativa „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)” reunește povești despre oameni și natură, semnate de șapte artiști vizuali: Irina Maria Iliescu, Alina Marinescu, Adrian Preda, Andrei Turenici și Meri The Zu.

Gânduri pierdute printre scoici și melci, lucrările lor, care vor rămâne la Cinemascop în perioada iulie – septembrie 2024, dau imagine unor scenarii triste, dar foarte probabile. Artiștii caută urmele civilizației moderne în valuri tulburi sau însoțesc până departe drumul speciilor pentru totdeauna alungate de vecinătatea cu oamenii. Tema ecologică va fi reluată în două instalații semnate de Emil Cristian Ghiță și în lucrarea Landscape, semnată de Alexandra Dumitrescu. Consumerismul și obsolescența, alături de noile concepte europene de dezvoltare comunitară, bazate pe frumusețe, sustenabilitate și unitate, vor fi puse în discuție într-o serie de ateliere creative și în trei conferințe tematice, care vor fi organizate în incinta Grădinii Cinemascop.

„Ne inspiră ideile generoase ale curentului New European Bauhaus, care propune o tranziție spre ecologie, cu schimbări la toate nivelurile, în modelele de afaceri, schimbări de tehnologie, standarde ridicate de mediu, dar și schimbări comportamentale – atât în ​​producție, cât și în consum. Este una dintre zonele în care rolul artei – și al culturii în general – devine crucial.

Pentru a putea construi orașul viitorului, e nevoie de o atenție sporită asupra prezentului.

Orașul viitorului este frumos, cu o estetică încântătoare, inspirat de artă și cultură, răspunzând nevoilor tuturor locuitorilor săi, pentru că îmbunătățește calitatea experienței, dincolo de funcționalitate. Comunitățile viitorului sunt durabile, în armonie cu natura, cu mediul și cu planeta. Rolul culturii și artei în acest proces trebuie privit din două perspective: modul în care practicile de producție culturală și artistică pot fi mai durabile și modul în care cultura și arta pot contribui la creșterea gradului de conștientizare cu privire la necesitatea tranziției ecologice”, spune Alexandra Dumitrescu, inițiator, alături de Emil Cristian Ghiță, al proiectului Artă la Mal.

De flora și fauna locală puțini sunt cei care, odată intrați în rolul de turiști, ar mai fi dispuși să țină seama. Multe specii de peşti, plante şi alte vieţuitoare au dispărut ori sunt pe cale să dispară. Alături de unele familii de creveţi şi de scoici, de specii de sturioni, delfini și rechini, și căluţul-de-mare se află printre speciile amenințate.

Eforie Colorat este un hub cultural lansat în anul 2021 la Eforie Sud, în beneficiul turiștilor și membrilor comunității locale, pentru comunitățile artistice și grupurile de dialog civic la nivel național – care au la dispoziție, anual, o serie de rezidențe creative la Marea Neagră. Inițiat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie, programul Eforie Colorat își propune promovarea unui set de bune practici pentru dezvoltarea în zone cu acces limitat la cultură, ridicarea nivelului de educare și conștientizare în probleme de mediu și revitalizarea spațiilor de întâlnire comunitară de la malul Mării Negre.

Anual, Eforie Colorat dorește să fie un spațiu alternativ de inspirație pentru comunitatea artistică, pentru decidenții din administrațiile locale și centrale, și punct de întâlnire pentru specialiști și grupuri civice, într-un efort comun de a identifica soluții actuale de regenerare urbană, ecologie creativă, exploatarea etică și coerentă a potențialului turistic, economie circulară, spirit civic, dezvoltare sustenabilă și oportunități de creștere prin cultură în zone marginalizate. Proiectul Artă la Mal susține cercetarea și producția artistică interesată de tematici legate de mediu și comunitate, stimulând intervențiile culturale semnificative, care contribuie la înțelegerea profundă a legăturilor dintre cultură, artă și mediu.

The post La Eforie Sud începe sezonul de „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)” appeared first on Cultura la dubă.

Anul acesta este unul aniversar pentru Centrul Național al Dansului București. CNDB își propune să sărbătorească prin evenimente speciale.

În ianuarie și februarie, CNDB găzduiește în cadrul proiectului MODINA rezidența artiștilor Sarah Fdili Alaoui, John Sullivan, Bartosz Ostrovski și Léo Chédin. Cei patru lucrează deja la piesa intitulată „For Patricia”, o creație în onoarea uneia dintre pionierele postmodernismului în dans, Trisha Brown.

În „For Patricia”, compoziția coregrafică și cea muzicală sunt generate în timp real cu ajutorul inteligenței artificiale și prin interacțiunea cu publicul.

Proiectul „Mișcare, inteligență digitală și public interactiv” (MODINA) își propune să extindă posibilitățile creative ale spectacolelor de dans contemporan și să sporească experiența publicului cu ajutorul tehnologiei digitale – cu accent pe explorarea inteligenței artificiale (AI) și a interacțiunii cu publicul, la fața locului și online. Partenerii proiectului sunt 3 instituții academice și 5 centre de dans, din 6 țări.

Prezentarea publică a lucrării dezvoltate în cadrul rezidenței va avea loc vineri, 1 martie, de la ora 19:30.

În 10 februarie, la ora 11:00, este programată o reprezentație specială a spectacolului „Iluzionistele”, dedicată copiilor. „Iluzionistele” este o piesă inspirată de ludicul copilăriei, în care patru performere lucrează cu iluzia și joaca generatoare de lumi noi, speciale, diferite de realitatea cotidiană.

În 25 februarie, de la ora 19:30 este programat „Bad Mamma”, un spectacol poetic despre experiența întâlnirii între diferite identități și despre condiția artistelor. Spectacolul, un solo cu și de Valentina de Piante este a treia parte din Trilogia „Singing Bodies”, un performance de dans contemporan în trei părți, care încapsulează experiențele kinestezice și senzoriale a trei coregrafi, în raport cu orașul în care trăiesc. Trilogia a luat naștere în urma unor procese colective de cercetare și creație esfășurate atât în spațiul public, cât și în sala de repetiție.

În 10 și 23 martie (ora 19:30) sunt programate reprezentații ale spectacolului „MANual”, coregrafia Sergiu Diță, un atac asupra reprezentării masculinității. Spectacolul este configurat prin tehnica manifest-colaj-recitativ ce presupune expunere critică a subiectului, colaj de citate, clișee socio-culturale și text într-o structură de triptic. Cinci corpuri schimbă haine, identități, devin obiecte, unelte manuale de lovire.

În 19 și 22 martie (ora 19:30), spectatorii CNDB pot vedea cea mai recentă producție, „Bodies on the Line”, spectacol care a avut premieră la finalul anului trecut. „Bodies on the Line” explorează teritorii fragile, între confesiuni intime și statement-uri artistice, plasând corpurile performerilor în spații deopotrivă de siguranță
și incertitudine, din care își pot articula anxietățile, speranțele și nevoia de apartenență la o colectivitate care să
facă puțin mai suportabilă lupta de zi cu zi pentru supraviețuire.

„Coreomaniacii” este prezentat în 29 martie. Spectacolul, în coregrafia Simonei Deaconescu, este un docufiction performativ, care urmărește cronologic evenimentele care au marcat Epidemia de Dans din vara anului 1518, în Strasbourg. Denumită de-a lungul timpului „Dansul Sfântului Vitus”, „Chorea Lasciva”, „mania dansului” sau „coreomanie”, documentația acestui fenomen este infuzată puternic de ideile Bisericii Creștine ale sfârșitului de Ev
Mediu.

Mai multe informații despre evenimentele aniversare și spectacole găsiți pe site-ul CNDB.

The post Centrul Național al Dansului București împlinește 20 de ani de activitate appeared first on Cultura la dubă.