Potrivit hotărârii, care ar urma să intre în vigoare de luni:

• accesul în muzee, biblioteci, librării, cinematografe, studiouri de producție și instituții de spectacole sau concerte se va putea face până la o capacitate maximă de 30% și numai în baza certificatului care să ateste vaccinarea sau trecerea prin boală;
• spectacolele și concertele în aer liber sunt interzise;
• competițiile sportive se pot desfășura, însă fără public;
• activitatea cultelor religioase se poate desfășura atât în interiorul, cât și în afara lăcașurilor de cult, cu păstrarea distanțării și purtarea măștii de protecție;
• evenimentele private (nunți, botezuri, mese festive etc.), conferințele și workshopurile sunt interzise;
• în cafenele, restaurante sau centre comerciale pot intra doar persoanele vaccinate sau trecute prin boală, până la o capacitate maximă de 50%. În schimb, cluburile și barurile se închid.

De asemenea, purtarea măștii redevine obligatorie în toate spațiile închise sau deschise.

Pe parcursul nopții (intervalul orar 22:00-5:00) se instituie carantina, indiferent de incidența cumulată la 14 zile. Exceptate sunt persoanele vaccinate, cele care fac deplasări în interes de serviciu, care au nevoie de îngrijire medicală sau se află în tranzit.

Măsurile menționate sunt valabile pentru o perioadă de 30 de zile. Hotărârea poate fi consultată în întregime AICI.

Reamintim că România se află în prezent pe locul doi în lume în ceea ce privește decesele zilnice de Covid, raportate la milionul de locuitori. Rata de vaccinare se menține la circa 30%, însă astăzi s-a înregistrat un record de 128.000 de persoane imunizate, dintre care 86.000 cu prima doză. În plus, weekendul acesta, la Biblioteca Națională București are loc un maraton de vaccinare. 

The post Noi măsuri ale CNSU: Accesul în muzee și biblioteci, până la o capacitate de 30% pentru vaccinați. Spectacolele și concertele în aer liber, interzise appeared first on Cultura la dubă.

De luni, 3 mai, sălile de spectacol, cinematografele și restaurantele aveau permisiunea de a se deschide în interior, fiindcă Bucureștiul are o rată de infectare sub 3. Duminică, indicele a fost de 2,62 cazuri la mia de locuitori.

În realitate, în cele mai multe cazuri, instituțiile de cultură vor întârzia deschiderea cu cel puțin o săptămână.

După 2 luni de la ultima închidere, teatrele și cinematografele se pot redeschide acum cu un grad de ocupare de 30% și cu un program care să permită publicului să ajungă acasă până la ora 22.00, așa cum prevăd măsurile în vigoare.

Deocamdată, doar Teatrul Național București a pus în vânzare bilete la primele spectacole programate după redeschidere, iar multe dintre ele sunt deja sold out. Printre noutăți se numără Totul se transformă, un spectacol regizat de Vlad Zamfirescu, după un text de Alexandru Popa. Evenimentul cu public va avea loc pe 10 mai, iar pe platforma online toate biletele au fost epuizate.

Angajații instituțiilor publice de cultură se vor întoarce azi la lucru și vor stabili programul pentru redeschidere. De asemenea, aceștia au în vedere și siguranța artiștilor, încercând să îi aducă pe scenă pe cei vaccinați sau testați înainte de reprezentații.

Straniu este că dacă evenimentele sunt permise în interior, nu același lucru se întâmplă și la exterior. Momentan sunt interzise concerte sau spectacole în aer liber, în capitală.

Prefectul capitalei a anunțat că acest lucru ar putea fi posibil atunci când rata de infectare va scădea sub 1,5/ mie. Atunci și capacitatea sălilor va crește la 50%.

În ceea ce privește teatrele independente, multe dintre ele vor amâna redeschiderea în această fază, fiindcă nu este profitabil să organizeze un spectacol cu doar 30% capacitate, sălile acestora fiind oricum extrem de mici.

The post Teatrele și cinematografele vor fi redeschise în București, dar cu întârziere appeared first on Cultura la dubă.

Evenimentul va avea loc la un an de la închiderea sălilor de spectacol și anularea evenimentelor culturale, an în care organizatorii de evenimente și toți cei angrenați în domeniul cultural, s-au luptat pentru supraviețuirea financiară.

Deși în noiembrie 2018 promitea o schemă de ajutor de stat în valoare de 100 de milioane de euro, Ministerul Culturii nu a răspuns nici până acum nevoilor celor din sectorul independent și nicio schemă nu este funcțională, deși au avut loc numeroase discuții între reprezentanții guvernului și lucrătorii culturali.

Protestul este organizat de Asociația Transsectorială a Independenților din Cultură, ATIC. Iată ce spun organizatorii:

“Pentru toate lucrurile pe care le-am pierdut în acest an și pentru a semnala public faptul că artiștii/artistele și lucrătorii/lucrătoarele independenți/independente sunt permanent într-o luptă de supraviețuire în care zi de zi asistăm la o dispariție sau la o pierdere, revendicăm ziua de 26 martie ca fiind Ziua Supraviețuirii Artiștilor Independenți.

Pe 26 martie, la ora 12.00, invităm toți lucrătorii independenți din cultură, precum și pe cei care se solidarizează cu aceștia, să își exprime pierderea participând la o acțiune artistică colectivă, desfășurată simultan în mai multe orașe din țară.”

Participanții la eveniment sunt îndemnați să aducă în fața ministerului un obiect care simbolizează arta pe care o practică și care și-a pierdut sensul în timpul pandemiei. Aceeași acțiune va avea loc în mai multe orașe din țară, simultan. Aflați detalii AICI.

The post Artiștii independenți protestează vineri în fața Ministerului Culturii și în mai multe orașe din țară appeared first on Cultura la dubă.

Luiza Zan este una dintre cele mai cunoscute interprete de jazz din România, iar cariera sa a depășit granițele țării. În 2004 a câștigat locul al doilea la Montreaux, cel mai prestigios festival de jazz din lume.

La noi cânta frecvent alături de orchestre, la festivaluri sau în cadrul unor spectacole de teatru. Compune, de asemenea, muzică de teatru și film. Dar pandemia i-a schimbat complet viața.

Concertele sale internaționale au fost anulate, la fel ca majoritatea din România. Și, precum mulți independenți, s-a lovit de neputința de a-și practica profesia și, implicit, de nesiguranța financiară.

În interviul acordat pentru Cultura la dubă, Luiza vorbește despre depresia în care a căzut, cum a reușit să se ridice, dar și despre momentul care i-ar fi putut schimba cariera. A avut ocazia să plece în America, dar a ales România.

Luiza, dacă poți compara 2020 cu 2019, poți să ne spui cam în ce procente a scăzut activitatea ta?

A fost toate trist momentul, atunci am căzut în depresie, când a trebuit să notez nu comparația cu 2019, ci ce ar fi trebuit să fie 2020.

Spre deosebire de 2019, 2020 era anul când eu aveam două proiecte mari: lansare de disc, cu turneul aferent, și un proiect internațional care mă purta peste ocean, pentru prima dată în țările arabe.

Nu cu 2019 compar ce am pierdut în 2020, ci cu 2020 ipotetic.

Spuneai că a fost un moment când ai picat în depresie. Cum s-a manifestat?

Nu i-aș spune doar depresie, a fost o disperare cruntă, în martie, chiar când am intrat în izolare. Îmi doream din toată inima spectacolele pe care le-am anulat apoi.

Noi am intrat în lockdown pe 16 martie, iar eu pe 17 martie zburam. Aș fi rămas pe undeva prin Turcia, izolată, dacă puteam să plec. Am intrat în depresie, la propriu.

Mă prăbușeam efectiv lângă calorifer, plângând, uitând-mă pe geam, așteptând să ies cu câinele la plimbare.

Sentimentul acela de izolare perpetuă, nesiguranța zilei de mâine, teama de boală, neputința de a-mi face profesia, de a face bani, a fost un șoc uriaș că de la disconfortul unui trai pe care mi-l asiguram oricum ca independent, a fost siguranța că nu voi mai avea nimic.

“Pentru un om care lucrează ca independent de ani de zile, a fost un șoc.”

Luiza Zan, interpretă de jazz

Eu lucrez ca independent din timpul liceului. În liceu croșetam, ca să am bani de mâncare. Am fost o familie foarte săracă.

Și să te trezești că nu există variante din care să poți face bani, a fost foarte frustrant. Am avut noroc, față de alții, fiindcă l-am avut pe soțul meu, care a putut continua să-și facă meseria.

Ai obținut și tu indemnizația de la stat pentru freelanceri?

Am solicitat-o doar pe perioada stării de urgență pentru că apoi am avut un proiect și nu mă mai calificam și pentru că din cauza modului în care a fost scrisă, lăsa un nor de incertitudini vizavi de legalitatea acestei indemnizații.

Adică nu mi-a fost clar apoi dacă mai poți aplica pentru indemnizație, dacă nu mai suntem în stare de urgență.

Ție cum ți se pare că au reacționat autoritățile la criza din domeniul cultural?

O intenție a existat și, spre deosebire de alte situații, m-am bucurat că am avut parte de o rânduire cu dispoziție către comunicare, către dialog.

Au avut răbdare să ne asculte doleanțele și să încerce să se plieze pe ce aveam nevoie.

“Cred că surpriza cea mare a anului a fost ideea că artiștii câștigă bani prin contractele pe drepturi de autor.”

Foarte multă lume și-a imaginat că noi câștigăm bani doar prin PFA sau SRL și că în afara acestui cadru nu există decât evaziune fiscală. Că ni s-a și spus în față. Ei au auzit pentru prima dată că noi funcționăm pe drepturi de autor, mă refer la oameni care ar fi trebuit să știe aceste lucruri.

A fost bine că a existat o variantă de ajutor din partea statului, ce n-a fost bine a fost că artiștii nu au fost mai uniți în a-și cere drepturile împreună.

S-au făcut grupulețe pe bresle, în loc să ne strângem cu toții, având aceleași nevoi legislative.

Cum ți-ai revenit din starea de depresie în care picasei atunci?

“M-a salvat faptul că m-am mutat din oraș, de la bloc. M-am mutat la țară, în mijlocul naturii, am putut să respir aer curat. Acum locuiesc într-un sat din județul Covasna.”

De ce ai făcut asta? Aveai în plan dinainte sau pandemia a contribuit la decizie?

Era în plan, dar întârziase mutarea, de 4 ani lucram la casa acolo. Dar am decis să ne mutăm fără să fie gata, nu aveam tencuială, nu aveam uși, am construit apoi ce mai trebuia făcut. Nu am mai avut răbdare și putere interioară să mai stau la bloc.

“Eu nu aștept pomană de la nimeni. Deci nu mă aștept ca statul să ne dea ceva, sincer. Așa că singura mea soluție ca om și ca artist este să îmi văd în continuare de drumul meu, în contextul actual, adică protejând publicul din fața mea, protejând colegii mei de scenă, protejându-mă pe mine.”

Dar neuitând nicio clipă că pandemia asta m-a învățat cât de mult am nevoie de scenă și de public. Am ajuns să mă uit la un concert online mai vechi și să plâng, nu în timpul concertului, ci la aplauze. De asta mi-e cel mai dor.

În afară de concertele pe care le am plănuite, care nu sunt foarte multe, am câteva proiecte pe termen lung, aproape până la sfârșitul anului, la care lucrăm, stăm și scriem. Am două turnee pregătite.

Diferența majoră între 2019 și 2021 este că în 2020 am învățat să trăiesc fără așteptări, dar cu foarte multă speranță.

Sunt proiecte de teatru pe care le am în plan, teatru, dans, muzică. Toate se întind până în octombrie 2021.

Ce părere ai despre concertele online?

Eu am refuzat să mai fac concerte online, pentru că online-ul ăsta are atât de multe probleme tehnice… De exemplu, la ultimul nostru concert online, care a fost la Radio Guerrilla, atmosfera la noi, dincoace de cameră, a fost una extraordinar de faină.

După ce am terminat spectacolul și am ascultat, am observat că vocea mea era tot timpul prea tare, dar nu am știut, fiindcă, neavând feedback direct, am presupus că e totul în regulă.

“Internetul are algoritmul lui de a filtra emoția, care nu e compatibil deloc cu urechea umană. Și atunci am decis să așteptăm un concert cu public.”

Cum e să fii artist de jazz în România?

În perioada asta de introspecție lungă, m-am dus cu gândul la faptul că peste ocean, în perioada prohibiției din America, respectiv interbelică din România, era cam la fel.

În perioada prohibiției, muzicienii se strângeau pe ascuns, publicul venea pe ascuns, daca erai prins făceai pușcărie. Toată perioada aia semăna într-un fel cu ce trăim acum.

E foarte diferită percepția mea dinainte de pandemie de percepția mea de acum vis-a-vis de viața de artist sau de viață în general.

Pentru că înainte de pandemie duceam o viață respectabilă, mi se părea că oamenii ne admiră, ne înconjoară cu iubire de la distanță, ne văd așa ca pe niște steluțe și ne iubesc.

“Iar în pandemie am primit atât de multă ură, atât de multă critică neconstructivă și atât de multă răceală din partea aceluiași public, nu toți, evident, dar mi-am dat seama că realitatea e complet diferită și publicul nostru care ne iubește este mult mai mic și mai restrâns decât știam eu.”

Nu cred că e vorba doar de muzicieni de jazz, pentru că am văzut pe paginile colegilor mei actori, aceeași manifestare de dispreț și de superioritate și de ură din partea publicului.

Te referi la ură sau dispreț pentru faptul că voi ați cerut sprijin financiar din partea statului?

Da. Unii dintre artiști, care poate nu erau atât de vizibili, au descoperit o nișă în arta online. Au descoperit aici un public viu, care era disperat după artă și după cultură, iar noi, ăștia mai umblați pe la festivaluri, neavând așa multă activitate în online, am fost ușor dați deoparte.

Și atunci când am ieșit în față ca să spunem “Noi cerem drepturile artiștilor!”, nu toți artiștii cereau același lucru. Poate aveau un job, poate primeau 75% și erau mulțumiți și așa, mai făceau și niște concerte online, totul era în regulă.

Dar pentru adevărații artiști independenți a fost o cruntă realitate anul trecut.

Viața muzicianului de jazz, în general, vorbind prin perspectiva experiențelor de afară și făcând comparație cu publicul de la noi, publicul nu numai de jazz, ci și de teatru, este diferit în funcție de zona geografică.

Publicul bucureștean reacționează într-un fel, e mai obișnuit cu arta și mai pretențios. E mai selectiv, dar și mai darnic în momentul în care spectacolul e reușit. Publicul din provincie e un pic mai reținut, mai distant, mai cuminte, timid. Dar când e să își manifeste bucuria e foarte cald și simpatic.

Publicul de jazz s-a mai diversificat în ultimii ani, acum vin oameni de toate vârstele, din toate zonele sociale și se bucură.

Poate și fiindcă jazz-ul a început să fie mai puțin o enigmă, că tot s-au făcut proiecte de către trupe mai cunoscute, proiecțele acustice, unde au fost strecurați și artiști din zona noastră, a jazz-ului. Și atunci, a fost mai ușor pentru public să înțeleagă, că jazz-ul ăsta nu e balaur, e destul de ok.

Publicul meu preferat, și acum o să mă urască multă lume, este publicul de la Budapest Jazz Club, pentru că nu mă lasă niciodată să ies de pe scenă fără al patrulea bis. Acolo mă simt eu cel mai apreciată.

La Festivalul de Jazz de la Montreux cum a fost? Ai fost premiată acolo.

În 2004, da. A fost foarte fain. Lăsând la o parte concursul în sine, care a fost o experiență senzațională, prin faptul că am reușit să mă apropii de monștri sacri ai jazz-ului mondial, faptul că am avut ușile deschise către toate concertele, la care acum nu mi-aș permite să cumpăr bilet.

Două săptămâni, cât am stat acolo, am avut un badge și am putut să intru la toate concertele. Și chiar le-am luat pe toate la rând, fugeam de la un concert la altul.

A fost absolut magic, am reușit să ating niște idealuri pe care doar mi le imaginasem.

După acel premiu s-a schimbat cariera ta, la nivel internațional?

Internațional nu, la nivel național, da. Nu am profitat de ce mi s-a oferit atunci. Am fost întotdeauna fascinată de țara noastră, iubesc România până-n vârful unghiilor.

“Mi s-a pus în brațe un contract și trebuia să plec în Los Angeles și n-am plecat.”

Și acum cum vezi decizia de atunci?

Nu te poți întoarce în timp. Sigur, aș face altfel. Măcar pot să folosesc experiența aia ca să-mi învăț copiii, dar probabil nici ei nu vor alege cu capul, ci cu sufletul. Omul care eram atunci nu mai sunt acum.

Ce crezi că are special România de te ține legată de ea, în ciuda dificultăților administrative și altele? Ce te ține legată de țara asta?

Mă insipră, aici îmi găsesc inspirația. Dacă e să trag o linie să mă gândesc unde, în lumea asta, am stat și am scris ceva, niciodată nu am scris în altă țară, în afară de Elveția.

The post Luiza Zan: “Mă prăbușeam lângă calorifer, plângând. Nu a fost doar depresie, ci o disperare cruntă.” appeared first on Cultura la dubă.

Institutul Francez este una dintre cele mai active instituții culturale din România, având sedii în București, Cluj, Timișoara și Iași.

Bucureștenii asociază automat Institutul Francez din București cu cinematograful Elvire Popesco, probabil cea mai populară sală de cinema rămasă în viață, unde mergem să vedem filme europene.

Dincolo de aceasta, instituția a fost mereu un stâlp de sprijin pentru artiștii români. În acest sens, începând cu anul acesta va pune la dispoziția unui creator o casă din curtea Institutului din București, care se va numi Rezidența de buzunar.

Despre toate acestea, dar și despre criza din sectorul cultural, am stat de vorba cu Hélène Roos, directorul Institutului Francez.

Doamna director, spuneți-ne, vă rog, ce evenimente ați pregătit pentru acest an, al doilea an al pandemiei.

În primul rând, în timpul pandemiei echipele noastre lucrează și mai mult decât de obicei și ce este special e că lucrăm mai integrat, avem câteva proiecte comune, însă implementate diferit, în funcție de specificul fiecărui oraș.

Din păcate, suntem limitați de restricțiile impuse de pandemie și multe activități au loc doar online.

La mijlocul lui februarie vom organiza din nou Forumul Tinerilor.

Credem că este foarte important, mai ales în aceste vremuri, să susținem inițiativele tinerilor, fiindcă tinerii reprezintă viitorul.

Le este foarte greu în aceste vremuri, însă nu duc lipsă de idei, au chiar foarte multe și au nevoie de susținere.

În martie vom avea Zilele Francofoniei, vom vedea care va fi și situația școlilor, fiindcă o bună parte din acest program se desfășoară în școli, cu elevii, cu studenții. Dacă nu se va putea să avem activități fizice, ne vom orienta către online.

Pentru luna iunie, care este în mod tradițional în Franța cunoscută pentru sărbătoarea muzicii, vom invita artiști francezi în România, nume precum Cali, Marc Fichel sau Blutch.

Iar în luna iulie vom organiza Festivalul Filmului Francez, care va avea loc pentru prima dată în această lună. Aceasta este o noutate completă. În funcție de condiții, vom vedea care va fi formula. În orice caz, a 25-a ediție a Festivalului va avea loc.

Va fi în aer liber?

Mai mult ca sigur va fi și în aer liber, fiindcă deja ne-am obișnuit cu partea plăcută a cinema-ului în aer liber, dar dacă vom putea completa cu proiecții în sală, o vom face, fiindcă mulți sunt dornici să vadă filmele în sală.

Ce se întâmplă cu Rezidența de buzunar?

Am încheiat deja primul apel de proiecte, am primit 78 de dosare, sunt multe. Va fi dificil să alegem, din cei 78 vor rămâne doar 10 pentru că în rezidență nu poate sta mai mult de o persoană pe sejur. Rezultatele vor fi anunțate pe 15 februarie.

Avem o șansă aici, un loc magnific, istoric. Iar acea casă ar trebui să fie casa artiștilor, a creatorilor. Nu trebuie să fie o casă pentru administrație.

Ideea rezidenței este și o dovadă de fidelitate față de originile Institutului. Intelectualii români și francezi au fost cei care i-au convins pe politicienii vremii să deschidă Institutul la începutul secolului XX.

Institutul e o instituție creată pentru societatea civilă.

Revenind la rezidență, ideea de rezidență artistică există în toată lumea, dar, de obicei, sunt mai mulți artiști la un loc. Aici va fi câte unul singur, rând pe rând, în fiecare lună sau de două ori pe lună, e o casă mică, de aceea o numim Rezidența de buzunar.

Discuția am avut-o inițial cu Cristian Mungiu și el a zis că ne lipsește un loc liniștit pentru a scrie.

Vrem să susținem creația, să susținem tinerii creatori. Iar pe lângă rezidență, vrem să organizăm o expoziție de artă contemporană, prin care să aducem în lumină tineri artiști români.

Există mai multe idei în acest sens.

De exemplu, am făcut o investiție importantă în Sala Elvire Popesco, am echipat-o corespunzător în această perioadă, în așa fel încât spectacolele de pe scenă să poată fi filmate și difuzate online.

Ce tip de spectacole?

De teatru, de muzică, de dans.

Vom putea pune la dispoziție sala celor care nu au un spațiu, vom putea să îi ajutăm să înregistreze spectacolele și să le transmită online.

Vom încerca să susținem cât putem de mult astfel de demersuri.

Ați vorbit despre câteva evenimente online sau despre posibilitatea de a le face online. Vă temeți, totuși, că poate oamenii s-au plictisit de discuții pe zoom, iar cultura nu are același impact atunci când este doar online?

Da și nu. Putem vedea partea plină sau partea goală a paharului, depinde de perspectivă.

Problema e că în general, cultura online nu este remunerată ca într-un circuit clasic.

Au fost câteva evenimente online care au reușit să vândă bilete.

Da, am văzut că au fost câteva spectacole de teatru de succes, așa este, dar pentru alții este foarte dificil să rămână într-un circuit financiar.

Cred că suntem într-o perioadă în care experimentăm cu toții. Și pentru a permite astfel de experiențe, noi ne deschidem spațiul.

De aceea deschidem rezidența, de aceea vom organiza diferite eveniment pe scena Sălii Elvire Popesco.

Încercăm să facem tot posibilul pentru ca acțiunile culturale să nu se oprească, ci să continue. Trebuie să rămână în mișcare, iar noi, ca operator cultural cu niște posibilități proprii, avem și acest rol, de a sprijini menținerea în viață a proiectelor culturale.

Cultura suferă cumplit din cauza acestei perioade. Pe lângă artiștii de pe scene, există un înreg ecosistem afectat în întreaga lume.

Dar trebuie să găsim soluții pentru a trăi în continuare și a ne face treaba.

În plus, suntem ființe umane și oamenii au nevoia de a fi împreună. Sper ca de la primăvară să ne deschidem și spațiul în aer liber.

Știm că în toată lumea cultura a fost afectată de criză, însă în România situația e cu atât mai complicată, cu cât problema subfinanțării sectorului cultural exista dinainte. În Franța cum stau lucrurile?

Și în Franța situația e foarte dificilă. Bineînțeles, exista un sistem de ajutor care încă dinaintea pandemiei, un sistem de șomaj pentru artiști, tehnicieni de spectacole. Pe timpul anului, ei cotizează la o casă de ajutor de șomaj, de asemenea angajatorii lor cotizează.

Trebuie să muncești un anumit număr de ore minim pentru ca în perioadele de intermitențe, atunci când nu ai de lucru, să poți primi o alocație, direct proporțională cu veniturile tale din perioada în care muncești.

Iar în primăvara anului trecut, guvernul francez a hotărât ca acel calcul de ore să nu fie făcut ca într-o situație normală, ci anul 2020 să fie considerat un an alb, pentru ca dacă perioada în care nu s-a lucrat ar fi fost considerată intermitență, nu s-ar fi obținut nimic.

Apoi, e un întreg arsenal de măsuri de sprijin, unele generale, care privesc orice firmă, altele particulare, destinate unui anumit sector, cum e cultura.

E evident că e nevoie de repornirea culturii.

Dincolo de beneficiile cunoscute ale culturii în societate, cultura este și ea un sector economic. Franța de mulți ani susține industriile culturale și creative. Acestea aduc venituri la fel de importante ca industria automobilelor.

Sala de cinema Elvire Popesco este foarte importantă pentru publicul bucureștean, a rămas printre puținele cinematografe de artă din capitală. Vă gândiți să deschideți una asemănătoare și în celelalte mari orașe unde există Institutul Francez?

Noi suntem un operator al Ambasadei Franței, nu avem vocația de a a exploata săli, dar vrem să colaborăm cu săli independente, ca Elvire Popesco, cu această diversitate a cinema-ului independent, program european, e important să apărăm cinematografia independentă și, bineînțeles, pe cea română, care este atât de bogată.

De exemplu, în acest sens noi susținem un proiect al Primăriei Timișoara împreună cu asociațiile cineaștilor din Timișoara. Este vorba despre cinematograful Studio. Sperăm că proiectul se va realiza în 2023.

Așadar, putem avea astfel de schimburi de experiență, dar nu putem să ne facem o misiune din exploatarea sălilor de cinema.

Ceea ce vom face la Institutul Francez, am discutat deja cu colegii din celelalte orașe, e să proiectăm mai multe filme în aer liber, în spațiile noastre de la Timișoara, Iași și Cluj.

The post “Vom deschide Sala Elvire Popesco și pentru spectacole de teatru, dans sau muzică.” – Hélène Roos, directorul Institutului Francez appeared first on Cultura la dubă.

Scrisoarea vine la o zi după ce secretarul de stat Raed Arafat a declarat la Antena 3 că probabil nu va fi posibilă organizarea de evenimente majore nici în 2021. Principalele evenimente afectate ar fi festivalurile mari de muzică, precum Untold, Neversea, Electric Castle, Summer Well sau Awake, care nu pot fi reoganizate cu doar câteva sute de spectatori, așa cum a lăsat de înțeles Raed Arafat.

„Nimeni nu poate să garanteze că astfel de festival poate să aibă…eu sper, dar nici măcar procente nu putem să dăm. Dacă întrebaţi colegii de la INSP, colegii de oriunde despre aşa ceva o să spună că e prea devreme, nu pot să vă spun nimic.

Cine decide îşi asumă acest lucru, nu ai cum să îmi noi o facem şi apoi să începem să ne certăm cu o lună înainte că voi de ce nu ne lăsaţi. Sunt două, trei, patru festivaluri care se fac pe an, care la acest moment încă nu ştim dacă vor putea să se ţină, nu pentru că avem ceva cu festivalurile, dar pentru că este probabil că nu vom putea să permite un număr mai mare decât 100 de oameni sau 150 sau 50 să desfăşoare o activitate împreună. Asta e problema”, a declarat Raed Arafat la Antena 3.“

De asemenea, contextul în care au apărut aceste declarații este unul critic pentru operatorii culturali, cărora guvernul le-a promis în noiembrie o schemă de ajutor de stat, care între timp s-a transformat și nu este funcțională nici în prezent.

Iată ce spun aceștia:

“Scrisoare deschisă către Prim-Ministrul României, dl. Florin Cîțu

Domnule Prim-Ministru,

astăzi se împlinesc 11 luni de când, începând cu data de 9 martie 2020, sectorul cultural din România este închis pentru limitarea răspândirii virusului Covid-19, limitări pe care sectorul cultural le-a înțeles și susținut, sănătatea iubitorilor de cultură și sănătatea publică fiind prioritare și pentru noi, cei ce activăm în acest sector.

Ceea ce însă o întreagă breaslă nu mai poate înțelege, domnule Prim-Ministru, este că, la aproape un an de la impunerea acestor restricții, în spațiul public să fie aruncate, cu maximă lejeritate, afirmații lipsite de orice formă de empatie și considerație față de dezastrul existent în acest sector.

În condițiile în care pentru cei din sector ajutorul financiar nu a venit nici până în acest moment, e greu pentru întreaga breaslă să urmărească toate aceste declarații care nu invită la dialog și la găsirea de soluții.

Oamenii din acest sector atât de important (artiști, tehnicieni, antreprenori) nu mai reușesc să-și achite creditele la bănci, să-și susțină chiriile sau să asigure necesarul pentru familiile și copiii lor. Vă rugăm să vă aplecați atenția și asupra realității disperate în care se află această parte a societății românești.

Așa cum autoritățile statului au obligația să se asigure, prin măsuri restrictive, într-o situație pandemică, de garantarea sănătății publice a unei țări, aceleași autorități au obligația să se asigure că acea parte din societate afectată cel mai grav de măsurile restrictive va supraviețui fără vieți distruse și fără foarte multe afaceri în ruină.

Sugestia ca pierderile survenite din închiderea sectorului cultural și în 2021, să fie preluate de organizatori prin asigurări private, nu doar că denotă o lipsă de înțelegere a mecanismelor ce guvernează sistemul de asigurări și situația actuală din zona culturală, dar vine și în contra curentului European, în care guvernele, tocmai pentru a reporni sectorul cultural și a asigura stabilitate și predictibilitate, asigură garanții de stat începând cu trimestrul al 3-lea, la nivelul miliardelor, pentru o eventuală nouă anulare sau restricții în ceea ce privește numărul de participanți, dacă situația pandemică o va impune.

Ținând cont de cele mai sus menționate și de confuzia creată în spațiul public în urma afirmațiilor din ultimele zile, vă solicităm, domnule Prim-Ministru, următoarele:

1. Soluție compensatorie pentru pierderile dezastruoase suferite de industria culturală; susținere financiară prin includerea sectorului cultural în Schema de compensare a pierderilor suferite, pe modelul HORECA, urmând a despăgubi sectorul pentru pierderi în limita a 20% din diferența cifrei de afaceri 2019/2020, schemă implementată sub coordonarea Ministerului Economiei.
2. Crearea unui grup de lucru, sub supervizarea cabinetului Primului-Ministru, pentru găsirea de soluții și definirea unor norme clare pentru redeschiderea sectorului cultural. Sectorul nu cere absurdul sau imposibilul, dar solicită stabilirea unui cadru clar, predictibil, raportat la rata de îmbolnăvire și ținând cont de studiile științifice acceptate la nivel mondial, cu norme de aplicare nediscriminatorii.
3. În sprijinul planului de redeschidere, lansarea cu celeritate a Schemei de redeschidere a sectorului cultural, sub coordonarea Ministerului Culturii.

Pentru a prezenta o listă completă a situației din sectorul cultural, vă solicităm, domnule Prim-Ministru, o întâlnire atât cu reprezentanții sectorului, cât și cu reprezentanții Ministerului Culturii, cei care au la acest moment o centralizare a situației din sector, cu reprezentanții Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor și Ministerului Sănătății.

Dorința de participare la evenimente culturale e o nevoie a societății, nu doar a noastră, a celor care lucrăm în această industrie. Astfel, conform sondajului în plină desfășurare derulat de AROC (Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale), la care au răspuns până acum peste 8.500 de persoane, 70% dintre cei care au participat la evenimente în anul 2020 au spus că s-au simțit în siguranță, iar peste 90% au spus că ar participa la evenimente și în 2021 dintre care 75% sunt de acord cu vaccinarea sau cu testarea la fața locului.

Cu considerație,

Membrii AROC

Subscrisa AROC, Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale, structură asociativă a organizatorilor de festivaluri și concerte din România, este formată din cei mai reprezentativi actori de pe piaţa românească (ARTmania – ARTmania Festival Sibiu/Blaj aLive, Asociația Fapte – Jazz in the Park, Asociația Mozaic – Mozaic Jazz Festival, Asociația Festivalul de Film Transilvania – TIFF, BestMusic Live/METALHEAD, Comparty Events – diMANSIONS Hit Music Festival, Electric Castle, Emagic Live – Awake Festival, Global Records, Movement Team – Sports Festival, NEVERSEA, Centrul Cultural Plai – Plai Festival/JazzTM, SNRS – Sunwaves Festival, Sprint Media, Summer Well, The Institute, The Mission/Fall in Love Festival, UNTOLD, VRTW, Wine and Street Food Festival, Why Not Us – Street Food Festival, Wise Factor – The Fresh).”

The post “Oamenii din cultură nu mai au cu ce să achite ratele, chiriile.” – Scrisoare deschisă a organizatorilor de evenimente către premierul Cîțu appeared first on Cultura la dubă.

Regizorul Alexander Nanau, premiat în 2020 la nivel mondial pentru filmul său documentar “Colectiv” și elogiat de cele mai mari publicații, spune că a fost anunțat de către Administrația Prezidențială că președintele Klaus Iohannis îi conferă Medalia “Meritul Cultural”, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, care va avea loc pe 15 ianuarie.

Nanau a anunțat într-o postare publică pe pagina sa de facebook că va refuza decorația și a publicat răspunsul trimis Administrației Prezidențiale. Acesta susține că “statul român nu ar trebui să folosească ziua culturii pentru ceremonii și decorări simbolice, ci pentru anunțarea și implementarea unor soluții concrete de salvare a sectorului cultural.”

Regizorul filmului “Colectiv” mai spune că “ar fi o ipocrizie din partea mea să accept această decorație, având în vedere că domeniul cinematografic și structurile statului responsabile pentru el se află în moarte clinică. Începând din martie 2020 și până astăzi, instituțiile statului responsabile nu numai că nu au adresat această problemă, ba dimpotrivă, au agravat-o prin lipsa de acțiune și indiferență.”

Iată postarea integrală a regizorului:

“Stimate domnule Nanau,

Conform discuţiei telefonice, cu ocazia Zilei Culturii Nationale, Presedintele Romaniei, Domnul Klaus Werner Iohannis, a decis sa va confere Medalia “Meritul Cultural”.

Cred că este cel mai cinic moment pentru a decora, simbolic și gol de sens, cultura României. După aproape un an de eforturi și propuneri din partea tuturor sectoarelor culturale de a angaja statul Român în implementarea de mecanisme de susținere a culturii sever amenințate de faliment în timpul crizei COVID 19, reacția și intervenția concretă a statului Român la toate nivelurile institutionale a fost zero.

Fac public răspunsul meu către Administrația Prezidențială care dorea să mă decoreze pe 15 ianuarie pentru meritele în susținerea culturii naționale pe timp de criză.

Scrisoarea lui Alexander Nanau către Administrația Prezidențială

“Bună ziua!

În primul rând țin să le mulțumesc atât Președintelui Klaus Werner Iohanis, cât și Ministrului Culturii Bogdan Gheorghiu pentru această propunere.

Din păcate, având în vedere criza fără precedent în care se află tot sectorul cultural din România, nu pot accepta această distincție.

Cred cu tărie că în acest timp de criză statul Român nu ar trebui să folosească ziua culturii pentru ceremonii și decorări simbolice, ci pentru anunțarea și implementarea unor soluții concrete de salvare a sectorului cultural, de mulți ani cel mai puternic ambasador al țării, dar și un sector economic extrem de important până la criza COVID 19.

Până acum, propunerile de salvare a industriei culturale s-au facut doar la nivel retoric, iar eu nu pot participa la această susținere simbolică a unui lucru esențial, cultura acestei țări.

Cred că decorarea oricărui artist în acest moment, în care sectorul cultural se confruntă cu falimentul (cauzat de eșecul constant al statului român de a-l susține și de a-l sprijini pe timp de criză) ar deservi pe termen lung cultura României.

Ca cineast care în momentul acesta atrage cea mai mare atenție internațională asupra culturii și cinematografiei Române, consider ca ar fi o ipocrizie din partea mea să accept această decorație având în vedere că domeniul cinematografic și structurile statului responsabile pentru el se află în moarte clinică. Începând din martie 2020 și
până astăzi, instituțiile statului responsabile nu numai că nu au adresat această problemă, ba dimpotriva, au agravat-o prin lipsa de acțiune și indiferență.

Orice student de film sau teatru din România, după ce a investit ani de viață în formarea sa profesională, are din ce în ce mai puține perspective de a-și putea face aici meseria, pentru că, după ce această criză sanitară va fi trecut, vor fi închise majoritatea caselor de productie de film, majoritatea teatrelor independente, a cinematografelor și a firmelor de distribuție de film.

Cea mai optimistă perspectivă pentru un student român este aceea de a părăsi țara, în speranța că-și va găsi locul
într-o țară care își respectă cultura și care a implementat deja scheme de stat care să o țină în viață. Pentru că, acolo unde va putea, viața culturală va înflori ca niciodată după această criză mondială, iar țările care își salvează acum sectorul cultural o fac și pentru că știu că veniturile pe care le va genera revenirea activității culturale la
bugetul statului vor depăși costurile unei întregi industrii în șomaj.

Aștept cu nerăbdare orice dialog sau dezbatere publică din partea Președintelui Klaus Iohannis, asa cum s-a întâmplat de exemplu în Franța, unde Președintele Emmanuel Macron a avut dezbateri deschise pentru susținerea diferitelor scheme de ajutor pentru cultură care au fost implementate fără întârziere.

Cu considerație,
Alexander Nanau”

Filmul “Colectiv”, regizat de Alexander Nanau, a câștigat pe 12 decembrie 2020 premiul pentru cel mai bun documentar la Premiile Academiei Europene de Film, în urma votului a 3800 de membri ai Academiei.

Și tot în decembrie Nanau a primit Premiul pentru Excelență la DOC NYC, cel mai mare festival de film documentar din SUA.

De altfel, documentarul “Colectiv” s-a regăsit la sfârșitul anului 2020 în topurile celor mai mari publicații de specialitate din lume privind cele mai bune filme ale anului. Publicația Rolling Stone a declarat “Colectiv” drept cel mai bun film al anului 2020, în întreaga lume. Time Magazine l-a așezat pe locul 2 în același top. Iar IndieWire a scris că este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism realizate vreodată.

“Colectiv” este și propunerea României la Premiile Oscar 2021.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, realizat luna trecută, Alexander Nanau a vorbit despre lipsa de apreciere, pe parcursul anului trecut, din partea oficialilor Ministerului Culturii: “Nici când s-a anunțat propunerea României nu s-a mișcat nimic în politic, nu am auzit un cuvânt de la Ministerul Culturii.”

Despre criza din sectorul cultural român

În răspunsul său, Alexander Nanau vorbește despre criza care a lovit puternic sectorul cultural din România și despre lipsa de măsuri luate de statul român.

De la debutul crizei COVID, unii artiști independenți au primit niște indemnizații în valoare de 4.072 de lei pentru jumătatea lunii martie și pentru lunile aprilie și mai.

Nu toți artiștii și cei care activează pe contracte de drepturi de autor au putut obține acele venituri de la stat, fiindcă guvernul a impus anumite condiții. De exemplu, era obligatoriu ca o persoană care cere ajutorul financiar să trimită dovada că a avut un contract de lucru în ultimele 3 luni anterioare acelei cereri.

În plus, acum aproximativ 40% din acei bani trebuie returnați statului, fiindcă statul nu îi consideră “ajutor”, ci o formă de venit impozitabilă. Asta, deși criza a continuat pe parcursul întregului an și mulți independenți nu au avut nicio formă de venit. Cultura la dubă a explicat contextul aici.

Iar criza nu se referă doar la artiști, ci la toate persoanele care activează în sectorul cultural pe contracte individuale de muncă, cum ar fi tehnicieni sau oameni de PR și de marketing.

În plus, la nivel de organizații, teatrele independente, oricum aflate la limita supraviețuirii și înainte de criză, nu au primit nicio formă de sprijin, deși au fost obligate să își anuleze toate spectacolele sau, pentru o scurtă perioadă de timp, să deschidă sălile cu un procent de ocupare redus. Și despre acest aspect Cultura la dubă a scris pe larg, în mai multe rânduri.

“Închidem din nou ușa culturii, în România anului 2020, parte din Uniunea Europeană, pentru că nici acum nu înțelegem ce înseamnă asta pentru viitorul poporului pe care îl conducem.“, spuneau reprezentanții Teatrului Apollo 111 din București.

Ulterior, guvernul a mai anunțat o serie de indemnizații pentru independenți, în luna iulie, cu o sumă mai mică – de 2.253 de lei, de asemenea condiționată.

Și, în final, schema de ajutor de stat mult așteptată de tot sectorul cultural, a fost anunțată în noiembrie 2020 și a mulțumit doar o parte dintre asociațiile și firmele care activează în domeniu, mai exact, pe cei care organizează marile festivaluri și vând un număr mare de bilete. Fiindcă granturile, în valoare totală de 100 de milioane de euro, erau acordate în funcție de veniturile anterioare crizei. Aici am explicat schema de ajutor.

Anunțul guvernului a stârnit din nou un val de nemulțumiri din partea artiștilor, care au fost complet lăsați pe dinafara acelei scheme de ajutor.

Despre criza din cinematografie

Pe lângă toate acestea, domeniul cinematografic, ambasadorul principal al culturii române peste hotare în ultimii 20 de ani, nu a mai beneficiat anul acesta de nicio sesiune de finanțare din partea Centrului Național al Cinematografiei, principala sursă de venit pentru casele care produc filme românești. Ultima sesiune de concursuri a fost deschisă în partea a doua a anului 2019.

În plus, mai mulți producători au vorbit despre nerespectarea obligațiilor statului român privind schema de ajutor privind producții cinematografice străine, realizate pe teritoriul României.

21 de producții cinematografice filmate în România înainte de criza Covid așteaptă încă banii promiși de Guvern, conform Ministerului Economiei.

Guvernul ar fi trebuit să le ramburseze producătorilor 35% din bani sau 45%, dacă în respectiva producție România este promovată explicit prin conținut.

Potrivit Alianța Producătorilor de Film din România, 300 de milioane de lei au fost cheltuiți de producători în România ca urmare a acestei scheme. Producătorii ar trebui să primească banii în cel mult 3 luni, dar a trecut peste un an.

Audiat în Parlament pe acest subiect chiar la sfârșitul anului trecut, ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu a dat vina pe fosta guvernare PSD.

“Schema de ajutor pentru producătorii străini de film care fac producţii pe teritoriul României spuneaţi că fost înfiinţată chiar de noi. Greşit! Am moştenit-o, am găsit-o undeva pe la SGG, undeva pe la un institut de prognoză, cu 200 şi ceva de milioane de lei pe hârtie, dar cu conturile goale. Asta era schema de ajutor.”, a declarat Gheorghiu în fața parlamentarilor.

Schema respectivă se află sub administrarea Ministerului Economiei, dar nu este cert că va rămâne așa. Conform ministrului Culturii, ea ar putea fi pusă sub o nouă administrație, odată cu reorganizarea guvernului.

Din 50 de milioane de euro, suma alocată anual de către statul român pentru sprijinirea producțiilor străine pe teritoriul României, doar 494.000 de euro au ajuns la o singură producție – serialul “Alex Rider”, realizat de Sony Pictures și difuzat pe Amazon Prime, în care joacă Ana Ularu.

Între timp, mai mulți producători străini, văzând că statul român nu își respectă promisiunile, s-au întreptat către țări care oferă condiții mult mai bune pentru producție, cum ar fi Polonia sau Ungaria.

Despre decorațiile oferite de președintele României și despre Ziua Națională a Culturii

Propunerea decorării unei personalități culturale vine, de obicei, din partea Ministerului Culturii. Aceste propuneri se fac anual, în funcție de performanțe punctuale sau de întreaga carieră.

Printre regizorii de film decorați în ultimii ani de către președinții României se numără Cristian Mungiu, decorat în 2007 de Traian Băsescu, Călin Peter Netzer, decorat de Traian Băsescu în 2013 sau Radu Jude, decorat în 2016 de Klaus Iohannis.

Ziua Națională a Culturii este celebrată în fiecare an pe 15 ianuarie, de ziua lui Mihai Eminescu. În mod normal, ea era sărbătorită printr-o gală la Ateneul Român. De fiecare dată, pentru această zi, Ministerul Culturii a alocat fonduri speciale, pe care le-a scos la concurs, pentru organizarea de evenimente festive în toată țara. În unele cazuri, câștigătorii acestor fonduri sunt tot instituții de stat, deja susținute din bugetul public.

Printre proiectele câștigătoare de anul acesta se numără următoarele:

• O hartă a literaturii române de azi, Uniunea Scriitorilor din România – 56.000 de lei
• 1821. Multiculturalitate Balcanică, Asociația Patrimoniu Artă Cultură pentru Tineret – 41.592 de lei
• Identitate Națională prin Muzică și Artă, Asociația Dacia Pro Academica – 70.000 de lei
• Maeștrii Artei Românești, Fundația Centrul Cultural ArtSociety – 80.000 de lei
• Identități literare naționale. Perspective Teatreale Internaționale, Asociația Culturală Replika – 80.000 de lei
• Eminesciana 2.0, Asociația Culturală INNOVARTE – 67.109 lei
• La pas pe meleaguri vasluiene, Biblioteca Județeană Vaslui – 16.926 de lei

The post Alexander Nanau refuză Medalia “Meritul Cultural” din partea președintelui: “Este cel mai cinic moment pentru a decora, simbolic și gol de sens, cultura României.” appeared first on Cultura la dubă.