Din păcate, însă, analizând cu atenție declarațiile, informațiile oferite de partea olandeză și contractul dintre cele două muzee, reies mai multe inadvertențe.

Pentru că nu suntem în măsură să analizăm sisteme de securitate, am apelat la ajutorul unui specialist în montarea de expoziții internaționale, care cuprind valori de tezaur.

Între timp, povestea furtului și încercarea de a găsi public un țap ispășitor, s-a transformat într-o luptă politică. Premierul Ciolacu susține că Tezaurul a fost scos din țară fără hotărâre de guvern, așa cum ar fi trebuit. Lucian Romașcanu (PSD) o trage la răspundere la Raluca Turcan (PNL), ministrul Culturii la momentul organizării expoziției din Olanda.

Cultura la dubă publică documentele care au avizat exportul bunurilor. Pe ele se află și semnătura Ralucăi Turcan, membru al guvernului Ciolacu.

VITRINELE

În conferința de presă, directorul MNIR, Ernest Oberlander Târnoveanu a declarat că a cerut specific ca artefactele să fie expuse în vitrine speciale antifurt.

“În contract au fost incluse cerințe specifice ale noastre, de exemplu vitrine speciale antifurt. Piesele care au fost furate erau în vitrine speciale cerute de Muzeul Național de Istorie.”, a spus acesta.

În realitate, în contract, la capitolul privind securitatea, singura specificație privind vitrinele este “vitrine sigilate”, nu “vitrine antifurt”. Mai mult decât atât, nicăieri în cele 11 pagini de contract nu există vreo diferențiere pentru condițiile de securitate privind Coiful de la Coțofenești sau brățările dacice regale, piese din Tezaurul Național.

Toate specificațiile de securitate sunt descrise generalist, referindu-se la toate cele 673 de piese împrumutate. De altfel, MNIR a cerut în contract ca în caz de furt, să fie anunțat în maximum 24 de ore. Un interval uriaș în astfel de cazuri, obiectele furate putând fi transportate în acest interval în alt colț al lumii.

Cosmin Tudose este expert în vitrine de înaltă securitate la o companie belgiană și lucrează la instalarea unora dintre cele mai mari expoziții din lume. Recent a lucrat la construcția unei vitrine pentru costumul de astronaut cu care Neil Armstrong a pășit pe Lună, dar și la vitrine care au securizat coroanele regale britanice.

L-am rugat să explice pentru Cultura la dubă care este diferența de terminologie între “vitrină sigilată”, așa cum MNIR a cerut în contract și “vitrină antifurt”, așa cum se folosește în cazul obiectelor importante de patrimoniu.

De asemenea, el analizează mai jos chiar vitrina în care a fost expus la Drents Coiful de la Coțofenești.

“În orice proiect pentru o expoziție există un scenograf sau un architect. Arhitectul împreună cu departamentul de conservare a operelor unui muzeu stabilesc specificațiile vitrinelor.

În termeni de specificații există două clase: cea de etanșeitate și protecție a obiectelor, aici fac referire doar la ce trebuie să îndeplinească vitrina pentru a proteja obiectul, de exemplu controlul de umiditate. Noi primim în specificațiile proiectului umiditatea necesară, astfel încât materialele folosite în construcția unei vitrine trebuie să nu degaje gaze dăunătoare pentru obiecte, se folosesc materiale specifice. Toate acestea sunt listate de departamentul de conservare.

Responsabilitatea aceasta cine o are? Cel care împrumută sau cel care dă obiectele spre împrumut?

Dar ce înseamnă „vitrină sigilată”, așa cum scrie în contractul dintre MNIR și Drents?

Vitrină sigilată e o formulare vagă pentru mine. Profesional, lucrând în domeniu de 10 ani, eu nu am întâlnit termenul de sigilat. Poate se referă la air-tight, deci mai mult are legătură cu conservarea sau că e o vitrină închisă. Dar nu se referă la securitate.

Și acum ajungem la a doua categorie, care are legătură cu securitatea.

Iar muzeul gazdă poate să aibă o securitate atât de bună, ca la aeroport, cu pază permanentă printre sălile de expoziție, încât să nu fie necesare vitrine antifurt.

Dar ce înseamnă, mai exact, o vitrină antifurt?

Nivelul antifurt se referă la timpul cât ia unei echipe de a sparge respectiva vitrină. Nu există să fie 100% imposibil de spart, la un moment dat tot se sparge. Dar timpul diferă.

Câte clase de securitate există?

Foarte multe clase.

De exemplu, ce fel de clasă de securitate se folosește la o piesă de tezaur?

La un obiect de tezaur, îți pot da exemplu coroana și bijuteriile familiei regale din Anglia, proiect în care am fost implicat.

Proprietarul obiectului stabilește cu arhitectul că nivelul de securitate e foarte înalt și impune specificații înalte. Se poate folosi sticlă laminată de înalte specificații, a cărei spargere ar putea dura și o jumătate de oră cu un ciocan impresionant ca mărime.

Se folosește o sticlă mai groasă și cu mai multe straturi de PVB, transparente, care se regăsesc între straturile de sticlă. O cerință ar fi sticlă de minimum 6.6.4. Ce înseamnă 6.6.4? Prima sticlă să fie de 6 mm, a doua de 6mm, iar 4 se referă la numărul de PVB-uri – ele dau o mare rezistență sticlei.

Ulterior, nu lăsăm expuse muchiile de la îmbinarea între sticlă și sticlă. Îmbinarea se realizează, ca să crești securitatea, cu rame metalice care se siliconează pe sticlă și nu pot fi înlăturate cu ușurință.

Dat fiind că acest jaf a avut loc în 2 minute, crezi că o astfel de vitrină ar fi putut fi spartă cu barosul?

Îmi e greu să cred, ar fi durat mai mult.

Mai mult decât atât, chiar dacă vitrina era făcută la cel mai înalt nivel, întotdeauna se recomandă a se folosi sisteme de alarmă.

De exemplu, avem două nivele de alarmă:

1. De vibrații – dacă ar fi primit un ciocan sticla, s-ar fi declanșat un nivel de alarmă care ar fi alertat fie securitatea muzeului fie direct poliția.
2. De contact – dacă vitrina ar fi fost cu ușa și încuietori, ar fi reușit să deschidă ușa, atunci senzorii ar fi depistat deschiderea și ar fi sunat o alarmă a clădirii și ar fi generat alertarea autorităților.

Pentru astfel de valori, ar fi trebuit să scrie în clar ce clasă de securitate să aibă sticla.”

Cosmin Tudose analizează o imagine în care se vede chiar vitrina Coifului de la Coțofenești în timpul expoziției de la Drents. Imaginea a fost publicată pe site-ul MNIR la deschiderea expoziției. Potrivit acestuia, vitrina folosită în Olanda pentru protejarea Coifului, piesă de Tezaur, a fost de securitate scăzută, cel mult medie.  

„Tavanul vitrinei se remarcă printr-un design simplist și atractiv din punct de vedere estetic, însă acesta pare să nu îndeplinească cele mai ridicate cerințe de securitate.

Conexiunile dintre panourile de sticlă par a fi realizate fie prin aplicarea de silicon, fie prin utilizarea de garnituri. Acest tip de îmbinare poate fi suficient pentru expuneri standard, însă pentru piese de valoare excepțională sau care necesită o protecție sporită, se recomandă utilizarea unor sisteme de sigilare avansate, precum profile metalice integrate.”

În seria respectivă de fotografii este publicat pe site-ul Muzeului Național de Istorie a României inclusiv momentul instalării unei vitrine (nu este clar pentru ce exponat), fiind la îndemâna oricui să vadă din ce era alcătuită vitrina și cum ar fi putut fi spartă. Potrivit lui Cosmin Tudose, din experiența sa, este complet interzis să fie publicate imagini cu instalarea vitrinelor.

Azi, după ce a fost audiat în Comisia de Cultură a Senatului, directorul MNIR a povestit cum au fost sparte vitrinele.

„Pe analiza informațiilor pe care le am în acest moment, hoții au intrat printr-o metodă neconvențională, s-au dus direct la cele două vitrine, au folosit mijloace extrem de contondente, un baros, pentru a sparge vitrinele. Se pare că geamul securizat a rezistat, în schimb s-a deformat vitrina. Pare scenariul pentru un furt la comandă.”

Dragoș Neamu, organizatorul Nopții Muzeelor și membru al Rețelei Europene a Muzeelor, susține responsabilitatea a impune condiții drastice de împrumut era a României.

„Pentru că în organigrama muzeelor din Romania nu există un departament specializat pe itinerarea de expozitii internaționale, sau măcar un expert în așa ceva, am ajuns să trăim cu toții această adevărată dramă națională. Numai așa am fi știut cum să planificăm eficient această misiune de diplomație culturală și am fi știut să menționăm în contractul de împrumut toate acele elemente obligatorii care țin de standardele de securitate a pieselor de tezaur, în regim de împrumut.

Muzeul din Drents nu a dispus de vitrine antifurt pentru că acest lucru nu a fost menționat în contractul de împrumut. Sigur, putem să găsim aici o culpă morală pentru Drents Museum, dar din punct de vedere profesional și juridic, vulnerabilitățile sunt la noi.

Iată încă un motiv serios pentru care acest muzeu olandez, unul foarte interesant când vorbim de interactivitate și receptivitate, nu era recomandat ca alegere.”, spune Dragoș Neamu pentru Cultura la dubă.

Am cerut Muzeului Drents un punct de vedere cu privire la vitrinele folosite, însă instituția a comunicat că nu face față solicitărilor jurnaliștilor și nu mai poate răspunde pentru moment.

De asemenea, am solicitat MNIR să ne pună la dispoziție, dacă există, alte documente în care muzeul chiar să fi cerut în scris vitrinele speciale antifurt. Nu am primit un răspuns până la ora publicării articolului.

PAZA UMANĂ

Atât în conferința de presă, cât și în Parlament, Oberlander a susținut că a cerut în contract un punct de control activ 24/24h, 7/7 zile. Acest lucru se regăsește, într-adevăr, în contract.

„Vă asigur că în declarația pe care a făcut-o conducerea muzeului figura existența unui post de control 24 din 24, prezența unor oameni acolo. Scrie în contract.

Ați verificat asta?

Nu am cum să verific de la 1700 de kilometri distanță”, a declarat directorul MNIR în conferință.

În realitate, Muzeul din Drents, a oferit pază umană doar în timpul zilei, potrivit declarațiilor directorului Tupan.

AUTORIZAREA EXPORTULUI CELOR 673 DE PIESE

În doar două zile de la producerea furtului, autoritățile române se întrec în acuzații și nimeni nu își asumă vreo responsabilitate.

Azi, Lucian Romașcanu, fost ministru PSD al Culturii și actual senator PSD, a acuzat-o pe Raluca Turcan că nu a respectat prevederea legală ca un export de bunuri culturale de patrimoniu să fie aprobat prin Hotărâre de Guvern. Premierul Ciolacu a susținut, la rândul său, că exportul s-a făcut fără Hotărâre de Guvern.

“Noile reglementări, introduse chiar la propunerea mea, în 2023, se referă la necesitatea unei hotărâri de guvern dacă sunt implicate MAI MULTE autorități și instituții. Acest paragraf a fost introdus pentru a reglementa implicarea unor instituții militare, de exemplu, în transportul exponatelor, cum a fost cazul expoziției de la Roma.

Singura instituție implicată în proiectul realizat cu Muzeul din Drents este MNIR, aflat în subordinea Ministerului Culturii.”

În realitate, avizul Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii este aprobat chiar de către ministrul Culturii Raluca Turcan, pe 12 iunie 2024.

Documentația privind exportul a 673 de obiecte de patrimoniu arată superficialitatea cu care acest împrumut a fost tratat atât în Comisia Națională a Muzeelor, subordonată Ministerului Culturii, cât și în cadrul Direcției de Cultură, care a dat Certificatul de Export Temporar, sub semnătura directorului Dragoș Frăsineanu.

Comisia Națională a Muzeelor a propus, la solicitarea MNIR, exportul bunurilor. În cadrul aceleiași comisii s-a analizat și autorizat propunerea.

În niciunul dintre aceste documente care au circulat în Ministerul Culturii nu este prezentată o justificare pentru necesitatea organizării expoziției, valoarea detaliată a obiectelor împrumutate, atât din punct de vedere istoric cât și financiar, și nici nu sunt prezentate măsurile de securitate pe care le oferă muzeul gazdă – Drents, din Olanda.

MUZEUL DIN DRENTS ESTE RESPONSABIL ȘI DE ÎNTOARCEREA OBIECTELOR

În contractul încheiat între cele două muzee, furtul nu a fost considerat un caz de forță majoră. Dacă acest contract va rămâne valabil până la încheierea lui, Muzeul din Drents, care a dat dovadă de breșe majore de securitate, este responsabil și de organizarea și securizarea transportului obiectelor rămase înapoi la aeroportul din București.

MNIR devine responsabil doar de la preluarea lor la vama românească.

„Ceea ce am solicitat părții olandeze ar fi corespuns tuturor măsurilor previzibile de siguranță. Nimeni nu s-a confruntat cu o asemenea situație. Vom învăța. Din păcate, este o învățătură pe pielea proprie. Dar instituțiile învață și din situațiile în care sunt puse.”, a concluzionat Ernest Oberlander azi, în Parlament.

În urma jafului din Olanda, România a pierdut unul dintre cele mai importante artefacte din Tezaurul Național, Coiful de la Coțofenești, și 3 brățări dacice regale.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Un lung șir de neconcordanțe privind securitatea capodoperelor de Tezaur împrumutate în Olanda appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii și Muzeul Național de Istorie a României au susținut azi o conferință de presă în care au încercat să explice contextul și condițiile în care a fost organizată expoziția Dacia din Olanda. Ieri, 4 capodopere de aur, aparținând Tezaurului României, au fost furate, cu o zi înainte de încheierea expoziției: Coiful de la Coțofenești și 3 brățări dacice regale de la Sarmizegetusa Regia.

În cadrul conferinței, Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii a dat jurnaliștilor prezenți contractul dintre Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul din Drents, precum și anexele care cuprindeau valorile tuturor artefactelor transportate în Olanda. Câteva minute mai târziu, acestea au fost publicate de România TV.

Ulterior, la finalul conferinței, reprezentanții ministerului și ai muzeului au făcut apel la jurnaliști să nu publice documentele respective, fiindcă ele sunt confidențiale și, mai mult decât atât, dezvăluirea valorii celorlalte obiecte din expoziție le-ar putea pune în pericol și pe acelea, care urmează să fie transportate din Olanda în România.

“- De ce ați dat jurnaliștilor niște documente confidențiale, dacă nu voiați să fie publicate?

-De fraieri.”, a răspuns Mădălin Voicu, secretar de stat în Ministerul Culturii.

Directorul MNIR, Ernest Oberlander-Târnoveanu a evitat să vorbească despre valoarea asigurării obiectelor furate, invocând ancheta în derulare, dar spune că întreaga expoziție era asigurată la 30 de milioane de euro de căte o mare firmă de asigurări olandeză.

Dacă cele 4 piese furate nu vor fi recuperate, România va fi despăgubită cu contravaluarea lor prevăzută în asigurare: aproximativ 4 milioane de euro pentru Coif și câte 400.000 de euro pentru fiecare brățară dacică. “Pe noi nu ne interesează banii, ci recuperarea bunurilor”, au spus azi cei prezenți. MNIR ar putea primi atât banii cât și obiectele, în cazul în care vor fi găsite peste câțiva ani, ele trebuie returnate statului român chiar dacă asigurarea ar fi plătită.

Președintele Comisiei Naționale a Muzeelor din România, Emanuel Viorel Petac, a numit jaful din Olanda drept “un atac terorist”, spunând că este pentru prima dată când s-a folosit dinamită la un jaf de artă. Informația este falsă, întrucât chiar în noiembrie 2024 a avut loc o lovitură asemănătoare, la o galerie de artă din Olanda, în urma căreia au fost furate două lucrări de Andy Warhol.

De altfel, presa olandeză scrie că metoda dinamitării este deja cunoscută acolo, iar din imaginile care au surprins momentul exploziei se poate observa că hoții au știut exact cum să dinamiteze zidul muzeului și să pătrundă în sala de expoziții, fiind vorba despre un atac profesionist.

Potrivit unor surse din cadrul MNIR, pe camerele de supraveghere ale Muzeului din Drents se vede că aceștia au folosit un baros pentru a sparge vitrinele în care se aflau, separat, Coiful și cele 3 brățări dacice. O a 4-a brățară expusă acolo, într-o altă vitrină, a scăpat. Potrivit contractului, aceste artefacte ar fi trebuit să fie expuse în vitrine speciale anti-furt, aproape imposibil de spart.

Tot conform contractului, Muzeul din Drents este răspunzător pentru asigurarea securității exponatelor pe durata întregii expoziției, iar MNIR este răspunzător pentru transportul lor din România în Olanda și înapoi în România.

În septembrie 2025, tot în Olanda ar urma să aibă loc o mare expoziție Brâncuși, la care să contribuie și Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național de Artă din Craiova.

“-În contextul actual, mai luați în considerare împrumutarea sculpturilor lui Brâncuși în Olanda, până la finalizarea anchetei?

-Vom analiza cu seriozitate situația și vom lua o decizie”, spune Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii.

PROBLEMA SECURITĂȚII ÎN MUZEELE DIN ROMÂNIA

În ultimele ore, mai mulți directori ai muzeelor importante din România au tras un semnal de alarmă și au făcut apel la Ministerul Culturii pentru sporirea măsurilor de securitate din clădirile care găzduiesc piese de patrimoniu.

“Avem nevoie de investiții majore în ceea ce înseamnă sistemele de siguranță. Avem nevoie de amenjarea depozitelor cu toate elementele necesare: aparate de dectare fum, persoane, spargeri etc.

Avem nevoie să restaurăm într-un mod profesional clădirile în care avem expoziții și depozite.”, a transmis directorul Muzeului Național Bruckenthal din Sibiu, Alexandru Constantin Chituță într-un comunicat de presă.

“Ar trebui să găsim soluții pentru că în momentul de față patrimoniul din România nu se află într-o stare foarte bună de conservare și foarte bună de depozitare.

Anul trecut au pornit câteva instrumente de finanțare. Din sursele pe care le-am primit ieri și astăzi, se pare că la nivel de Minister al Finanțelor se intenționează tăierea acelor fonduri prin Banca de Dezvoltare a Comisiei Europene, prin Timbrul Monumentelor Istorice și prin Planul Național de Restaurare.

Vorbim de câteva sute de milioane de lei care urmau să fie puse la dispoziția și pentru patrimoniu, lucrări obligatorii de conservare și de restaurare pentru infrastructura culturală din România, nu doar pentru muzee.

Vreau să remarc că Muzeul Național de Istorie, principalul beneficiar al acestor fonduri, și el va fi degrevat de aceste fonduri și iată că nici anul acesta nu se va întâmpla nimic cu Muzeul Național de Istorie a României. Sunt informații primite în ultimul moment și vreau să le spun către public pentru că nu este normal ce se întâmplă, doar încercăm să găsim vinovați, doar încercăm să acuzăm, dar când e vorba de a se lua decizii, nu se iau și e păcat de ceea ce s-a construit”, a declarat, pentru Starea Cetății, Ciprian Anghel Ștefan, managerul Muzeului ASTRA din Sibiu și președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România.

“Nu știu să existe vreo problemă de securitate în muzeele din România.”, a răspuns Mădălin Voicu, secretar de stat în Ministerul Culturii.

În România, numeroase muzee sunt găzduite de clădiri cu risc seismic, spații improprii pentru depozitarea artefactelor, și se află în grija câtorva muzeografi. Doar marile muzee au pază oferită de jandarmie.

MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI ESTE ÎNCHIS DE 25 DE ANI ÎN PROPORȚIE DE 80%.

EXPOZIȚIILE TEMPORARE AU LOC ÎN HOLUL MUZEULUI

Cultura la dubă a prezentat pe larg situația revoltătoare în care Muzeul Național de Istorie a României se află de aproape 25 de ani. Clădirea veche de peste 120 de ani, monument istoric, a intrat într-un proces de consolidare în 2002. Dar șantierul s-a blocat după ce firma de construcții ar fi mărit suma contractuală inițială de 75 de ori. Au urmat ani întregi de procese.

În 2016, Ministerul Culturii, reprezentat atunci de ministrul Vlad Alexandrescu, a organizat un concurs internațional de arhitectură, câștigat de o firmă românească. Deși a fost parte din juriu, directorul MNIR, Ernest Oberlander Târnoveanu a contestat concursul și au urmat alți ani de procese cu Ordinul Arhitecților din România și cu firma de arhitectură Starh.

În decembrie 2024, instanța a decis că OAR are câștig de cauză și concursul a fost corect. Pe de altă parte, Oberlander susține că nu este obligat să pună în aplicare decizia și spune că a câștigat, în schimb, procesul cu firma de arhitectură.

Acum proiectul a fost preluat de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii. Teoretic, România are la dispoziție un împrumut de 150 de milioane de euro pentru consolidarea și modernizarea Muzeului de Istorie. Practic, litigiile continuă și clădirea se șubrezește de la un an la altul. În tot acest timp, Ministerul Culturii nu a putut găsi un spațiu sigur pentru mutarea patrimoniului.

Patrimoniul este departe de ochii publicului, ținut în mii de cutii în zona închisă a muzeului.

MAI MULȚI OAMENI AU DEPUS FLORI ȘI AU APRINS LUMÂNĂRI LA MNIR

Aproximativ 30 de oameni s-au strâns azi în fața Muzeului de Istorie, unde au adus flori și au aprins lumânări. Unii au plecat cu noaptea în cap de la Sarmizegetusa, alții de la Alba Iulia, iar alții au venit din București.

“Ne doare sufletul când o parte din istoria noastră parcă e ștearsă cu buretele și ne gândim că ar fi fost bine să fi fost mult mai bine protejate. În aceste obiecte poate era cartea de vizită a neamului nostru. Nu este un protest, este o chestie pașnică. Am depus o lumânare pentru că parcă s-a rupt o parte din istoria noastră, din sufletul nostru”, a declarat un bărbat venit de la Cugir, Alba Iulia.

“Coiful are o anumită simbolistică clară. Sunt acei doi ochi puși pe frunte, deasupra ochilor noștri fizici. Reprezintă puterea pe care Dumnezeu o dă unui neam. Este o putere enormă pe care nu o poate controla decât un popor care este cu Dumnezeu. Degeaba au luat coiful. Nu îl vor putea folosi. L-au luat pentru a aduce suferință unui neam. Dar toate se vor întoarce împotrivă.” a spus un alt om venit de la Alba Iulia, care s-a prezentat drept preot-călugăr.

TEZAURUL RĂMAS ÎN ȚARĂ POATE FI VIZITAT LA MNIR

Deși știrea jafului din Olanda a făcut înconjurul lumii, prea puțini vizitatori au trecut azi pragul colecției permanente a MNIR, Tezaurul României. Aici pot fi în continuare văzute 9 dintre cele 13 brățări dacice, 4 fiind cele trimise în Olanda, dintre care 3 au fost furate.

La intrarea în Sala Tezaurului Istoric, în care sunt expuse aproximativ 3000 de piese de aur și argint, a rămas acum doar o fotografie cu Coiful de la Coțofenești, una dintre cele mai valoroase capodopere ale Tezaurului României, descoperită acum aproape 100 de ani și datând din anul 450 î Hr.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Toate artefactele expuse în Olanda sunt asigurate cu 30 de milioane de euro. În realitate, pe piața de artă doar Coiful ar valora câteva sute de milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Orchestra Națională a Franței a anunțat azi, cu ocazia deschiderii noii stagiuni muzicale, că Radio France și Cristian Măcelaru, director muzical al ONF, au prelungit contractul până în 2027.

Dirijorul Cristian Măcelaru a fost numit la cârma Orchestrei Naționale a Franței începând cu septembrie 2020. În același timp, el este dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Köln, WDR Sinfonieorchester, până în 2025, cel puțin.

În plus, Măcelaru a preluat conducerea artistică a Festivalului Internațional George Enescu din iunie 2022.

Cristian Măcelaru are 42 de ani și este din Timișoara. A plecat să studieze în SUA încă din perioada liceului, iar la 19 ani a debutat la celebra Carnegie Hall în calitate de concertmaistru al Miami Symphony Orchestra. Cultura la dubă v-a spus pe larg povestea sa AICI, într-un reportaj realizat la Paris în 2021.

Cristian Măcelaru este al 3-lea român din istorie, câștigător al unui Premiu Grammy, după dirijorul Christian Badea și pianistul de jazz Marian Petrescu.

The post Orchestra Națională a Franței i-a prelungit contractul lui Cristian Măcelaru până în 2027 appeared first on Cultura la dubă.