Între concerte dirijate la Paris, la Köln sau la Cincinnati, Cristian Măcelaru a făcut azi o scurtă vizită la București, unde mâine va începe Concursul Internațional George Enescu.

În calitate de director artistic al Festivalului Enescu și al concursului cu același nume, fiecare dintre ele organizate o dată la doi ani, Măcelaru vrea cel mai tare să își pună amprenta asupra tinerilor muzicieni, să le deschidă orizonturile și să le ofere cât mai multe oportunități, așa cum o făcea și Enescu, în calitate de pedagog.

În acest sens, ediția de anul acesta a concursului cuprinde și un masterclass de dirijat, o sesiune de well-being și oportunități pentru tinerii compozitori. Concursul Internațional George Enescu a comandat în premieră trei lucrări contemporane care vor fi interpretate de candidații de la toate secțiunile instrumentale – pian, vioară și violoncel.

Pentru prima dată revenit în țară după deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, dirijorul povestește în exclusivitate pentru Cultura la dubă cum a fost experiența de la ceremonia care a uimit întreaga lume.

***

În primul rând, nu putem să nu punctăm momentul impresionant de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, când ați dirijat Orchestra Națională a Franței. Ne-am bucurat cu toții când v-am văzut. Cum ați trăit dumneavoastră acel moment?

Sincer să fiu, a fost un moment foarte bizar pentru că până în ultima secundă nu am știut cum va fi, ce va fi, totul a fost ținut secret, chiar și de colaborarea cu Celine Dion nu am știut decât cu o seară înainte.

Chiar în timpul ceremoniei de deschidere, eu nu am știut unde va fi Celine Dion, nu mi s-a spus. Eu credeam că va fi lângă noi, pe scenă, iar când a apărut în Turnul Eiffel cu toții am fost surprinși.

Nu au existat repetiții înainte?

Au fost repetiții, dar fiecare și-a repetat partea lui, în așa fel încât să nu știm nimic despre ceilalți. Orchestra nu a știut despre Celine Dion. Eu am știut pentru că am fost implicat, m-am întâlnit cu ea înainte, dar toate celelalte lucruri au fost ținute secret.

De fiecare dată când intra cineva pe scenă era o surpriză și pentru orchestră. De aceea m-am simțit ca un pion foarte micuț într-un joc de șah imens.

Dar a fost superb și mă tot uit înapoi la toată ceremonia, a fost o prezentare foarte frumoasă. Cultura a fost pusă în plan principal la această ceremonie, a fost exact ceea ce îmi doream să se întâmple.

Sunt curioasă cum mai găsiți timp să mai veniți la evenimentele din România, mai ales să coordonați proiecte așa mari precum Festivalul Internațional George Enescu sau Concursul Internațional George Enescu.

Timp se găsește în momentul în care se pune un accent pe participarea mea, e o responsabilitate pe care mi-o asum singur, nu îmi este impusă de nimeni. Dar rezultatul e foarte clar.

Am fost implicat în promovarea Concursului și nu cred că e o întâmplare că avem cei mai mulți candidați înscriși (n.r. 667 de participanți la toate categoriile). Nu spun că este meritul meu, ci că vizibilitatea mea a ajutat, că am o influență asupra tinerilor pe care i-am încurajat să participe la concurs.

Din punct de vedere al conceptului artistic, este ceva ce ați putea spune că a fost 100% ideea dumneavoastră?

Da, primul lucru a fost lucrarea impusă, fiind pentru prima dată când Concursul Enescu comandă o lucrare.

Este vorba despre lucrări comandate foștilor câștigători de la secțiunea Compoziție.

Da, exact. Soliștii care câștigă celelalte secțiuni sunt întotdeauna invitați să participe în festival. Și am spus că e egală invitația către un compozitor de a compune o lucrare nouă, la fel cum îi dai unui instrumentist o invitație să concerteze.

Apoi, sesiunea de well-being e ceva ce mi-am dorit foarte mult și mă bucur că se întâmplă.

De asemenea, masterclass-ul pentru dirijori și aprofundare în muzică pentru orice instrument – ceva ce iar mi-am dorit foarte mult, gândindu-mă că Enescu ca mentor ar trebui să fie mai bine reprezentat în concurs.

Apropo de sesiunea de well-being, dumneavostră ați apelat vreodată la un psiholog care să vă ajute să gestionați presiunea din elita muzicală internațională?

Din păcate, nu am avut acces la un psiholog, dar am avut acces la foarte mulți mentori care mi-au împărtășit ideile lor și felul lor de a lucra. Am învățat că e foarte necesar pentru un tânăr să aibă acces la informații și cunoștințe pe care nu trebuie să le descopere singur, ele există deja, nu trebuie reinventat nimic.

De aceea, am introdus această componentă nu numai pentru a le oferi tinerilor din concurs acest acces, ci pentru a arăta lumii întregi nevoia pentru această latură. Este singurul concurs din lume care oferă asta.

Am întâlnit atât de mulți muzicieni valoroși, care din cauză că nu-și puteau controla lumea psihică, fricile, nu puteau avea o carieră. Se împiedicau singuri în drumul spre punctul următor.

E extrem de necesar ca fiecare universitate de muzică să aibă acești experți, oameni care să lucreze cum lucrează și psihologii sau fizioterapeuții cu sportivii.

Ce se întâmplă cu tinerii care termină școlile superioare de muzică din România și nu au foarte multe oportunități mai departe?

Într-un interviu pe care l-am făcut cu Gabriel Bebeșelea, acesta spunea că asistăm la un adevărat exod al tinerilor muzicieni români. Ce rămâne în România, dacă cele mai multe posturi din filarmonicile de stat sunt blocate până când cineva iese la pensie?

Vă spun sincer că există aceeași problemă și în America, Franța, Germania. Nicio societate nu garantează un post unui absolvent de facultate. Acel post se câștigă prin concurs.

Dar, e foarte important, și sper să aduc și latura de antreprenoriat cultural în concurs, ca tinerii să își folosească talentul și altfel, nu neapărat pentru a cânta într-o orchestră , ci pentru a crea evenimente, concerte.

Lumea are nevoie de mai multă cultură, de mai multă muzică, de creativitate. Iar în zilele noastre, tinerii absolvenți al unor școli de muzică trebuie încurajați și învățați să creeze astfel de evenimente.

De exemplu, când am terminat Conservatorul în SUA, am creat o organizație care făcea concerte în spitale, case de bătrâni, de copii, în tot felul de locuri în care muzica nu ajungea.

Cu încă 10-15 prieteni accesam fonduri și susțineam aceste concerte de care societatea avea nevoie, iar noi ne puteam susține.

Dacă așteptăm doar ca instituțiile să creeze evenimente, vom atinge o latură foarte îngustă a societății. Cu cât sunt mai multe evenimente care încurajează oamenii să se apropie de muzică, cu atât universitățile vor fi nevoite să învețe tinerii și acest aspect.

Nu știu dacă sunteți la curent cu discuțiile privind desființarea Operei Naționale București și înființarea Operei Naționale Române. Dacă tot vorbim despre un posibil reset al operei bucureștene, cum credeți dumneavoastră că ar trebui să arate, din punct de vedere artistic această nouă Operă Română, astfel încât să atingă standardele internaționale?

Sincer să fiu, nu știu aproape nimic despre acest subiect, dar ceea ce pot spune este că în tot ce facem în viață calitatea produsului final trebuie să fie lucrul care ne definește.

Dau acest exemplu tinerilor dirijori cu care lucrez la master class-uri. Prietenul meu cel mai bun este Wynton Marsalis, marele trompetist de jazz. De fiecare dată când îi prezint un proiect la care lucrez, el ascultă, apoi mă întreabă: da, dar știi să dirijezi bine?

Calitatea trebuie să fie punctul fundamental în tot ce facem.

Dacă la Opera Națională e vorba despre un spectacol, să ne întrebăm care e calitatea acestui spectacol. Asta va defini ce este Opera Națională.

***

Concursul Internațional George Enescu are loc la București între 31 august și 27 septembrie 2024. Concertul de deschidere o are ca invitată pe dirijoarea Delyana Lazarova, care va urca la pupitrul Orchestrei Naționale Radio. Soliști vor fi violonista Maria Marica, pianista Alexandra Segal și violoncelistul Benjamin Kruithof, câștigători ai ediției precedente.

Participarea publicului la etapele de calificare și la semifinale este gratuită.

Ediția din acest an a Concursului Enescu a realizat un record istoric al numărului de candidați înscriși: 667 muzicieni cu vârste între 13 și 35 de ani din peste 57 de țări. Acest număr reprezintă o creștere de peste 6 ori față de ediția din 2022 a concursului și de 59% față de ediția din 2018, cea care a înregistrat cel mai mare număr de candidați până la acel moment – 400 de muzicieni. Valoarea totală a premiilor este de 125.000 EURO pentru cele patru secțiuni din concurs: compoziție, pian, vioară și violoncel.

Evenimentul cuprinde și o serie de recitaluri și concerte extraordinare, pentru care au fost puse în vânzare bilete. Detalii AICI.

Citește și:

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau ne poți sprijini cu o donație lunară pe Patreon AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Cristian Măcelaru, dirijor: „Dacă așteptăm doar ca instituțiile să creeze evenimente, vom atinge o latură foarte îngustă a societății.” appeared first on Cultura la dubă.

Trei tineri se vor lupta în finala de vioară a Concursului Internațional George Enescu pentru locul I. Aceștia sunt Maria Marica, Ștefan Aprodu și Grégoire Torossian.

Finala va avea loc pe 13 septembrie, pe scena Ateneului Român, cu participarea Orchestrei Filarmonicii George Enescu, dirijor Wilson Hermanto.

Ștefan Aprodu și Maria Marica au ales să interpreteze în finală Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 77 de Johannes Brahms, unul dintre cele mai faimoase concerte de vioară din istoria muzicii. Al treilea concurent, Grégoire Torossian va interpreta Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski, unul dintre cele mai renumite concerte pentru vioară dar și unul dintre cele mai dificile din punct de vedere tehnic.    

Juriul Secțiunii de Vioară la ediția 2022 a Concursului Enescu este format din: Dmitry Sitkovetsky (Președintele Juriului), Remus Azoiței, David Grimal, Frank Huang, Simon James, Paul Kantor, Silvia Marcovici, Igor Petrushevski și Krzysztof Wegrzyn.

Finala Concursului, Secțiunea Vioară, constând în trei concerte cu orchestră, , va avea loc pe 13 septembrie, de la ora 18:00,  în Sala Mare a Ateneului Român.Biletele pentru Finala de Vioră, dar și pentru celelalte concerte din cadrul Concursului, sunt disponibile în rețeaua EVENTIM.

Ștefan Aprodu studiază la Liceul de Arte Dinu Lipatti din București, cu prof. Magdalena Ursu și a concertat deja cu mai multe orchestre simfonice și dirijori (concert Ad Honorem Ivry Gitlis cu David Stern la pupitru; Gabriel Bebeșelea – Orchestra Junior; Sabin Păuța – Camerata Regală, Yasuo Minami – Orchestra de Tineret din Takasaki, Japonia).

Recent a fost distins cu premiul I la Concursul Internațional de vioară Vasco Abadjiev de la Sofia, Bulgaria, iar palmaresul său mai cuprinde și o serie de premii internaționale.

Este, de asemenea, un tânăr compozitor pasionat, iar din 2020 participă la cursul de compoziție online susținut de Dåsele Vådår Sevaidå la Academia Norvegiană de Muzică din Oslo. Una dintre compozițiile sale – Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în mi minor – va fi interpretată în această toamnă, cu Ștefan Aprodu în postura de solist.

Maria Marica studiază vioara de la vârsta de șapte ani și este în prezent îndrumată de David Grimal la Universitatea de Muzică din Saarbrücken.

A susținut recitaluri și concerte atât în România, cât și în Franța, Italia, Germania și Statele Unite și este laureată a mai multor concursuri din România.

A concertat în formule camerale alături de muzicieni renumiți, precum Marc Coppey, Philippe Cassard, David Grimal, Frans Helmerson, Boris Brovtsyn, Sergey Malov, Victor Julien-Laferrière și Solenne Païdassi. Este membră a Ansamblului Les Dissonances și a fost, de asemenea, membră a Orchestrei Române de Tineret, alături de care a avut șansa să concerteze în săli precum Musikverein Viena, Elbphilharmonie Hamburg, Filarmonica din Paris, Konzerthaus Berlin.

Grégoire Torossian a început să studieze vioara la vârsta de 4 ani. A lucrat în primii ani cu Maja Lazko la Paris, apoi la Conservatorul din Tours cu Pierre Ivanovitch, unde a obținut Diploma de Studii Muzicale cu unanimitate din partea juriului.

În 2018, a fost admis la Conservatorul Național Superior din Paris, la clasa profesorului Ami Flammer și a absolvit studiile de licență doi ani mai târziu. În prezent, Grégoire urmează studiile de master la Conservatorul din Paris, la clasa profesorilor Svetlin Roussev și Pierre Colombet.

În 2018, Grégoire Torossian a obținut premiul I la Concursul Leonid Kogan de la Bruxelles. În formule camerale, a concertat cu Cvartetul Möbius la Festivalul Francez de Primăvară din Ucraina (iulie 2021) și în cadrul Academiei Ozawa din Elveția (iulie 2022).

A urmat cursuri de măiestrie cu Sergey Khachatryan, Julia Fischer, Kirill Troussov, Sarah Nemțanu, Lewis Kaplan și Patrice Fontanarosa.

Ediția a XVIII-a a Concursului Internațional George Enescu are loc la București între 4 și 18 septembrie.

The post Doi tineri români și un francez sunt finaliștii secțiunii de vioară a Concursului George Enescu appeared first on Cultura la dubă.

Dirijorul Cristian Măcelaru, director muzical al Orchestrei Naționale a Franței, a fost prezentat azi, într-o conferință de presă oraganizată la Ministerul Culturii, drept noul director artistic al Festivalului Internațional George Enescu.

Mandatul lui Măcelaru la cârma Festivalului Enescu este de 6 ani și va cuprinde 3 ediții de festival și 3 de concurs. Cu o carieră internațională impresionantă, Măcelaru a acceptat colaborarea cu statul român în speranța că va reuși să dezvolte festivalul.

“A fost un sentiment de responsabilitate să mă implic, să văd dacă pot ajuta. Întotdeauna i-am apreciat pe cei care, pe lângă critică, se implică activ, iar felul în care am vrut eu să mă implic a fost să fac tot ceea ce este posibil ca să schimbăm lucrurile necesare de schimbat.”, a declarat Cristian Măcelaru.

Într-un interviu amplu pentru Cultura la dubă, acesta a vorbit despre problemele de infrastructură ale României, implicit despre Sala Palatului, unde se organizează Festivalul Enescu.

Măcelaru a reușit să obțină de la ministrul Lucian Romașcanu promisiunea că măcar acustica sălii va fi îmbunătățită pentru ediția din 2023.

“Suntem în discuţii cu domnul arhitect Belea, astfel încât să facă un upgrade la proiect pentru ceea ce trebuie să fie o sală de spectacole în anii noştri.

Avem înţelegerea Secretariatului General al Guvernului pentru a avea din partea RA-APPS o primă finanţare pentru a asigura acustica anului viitor, urmând ca atunci când finanţarea proiectului integrală va fi obţinută din partea Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei, să preluăm sala, achitând toate costurile susţinute de RA-APPS până acum şi să avem integral în 2025 sala terminată.

Deci, pentru la anul, sperăm să avem doar partea de interior şi de acustică”, a declarat ministrul Romașcanu.

Din punct de vedere artistic, Măcelaru vrea să aducă Festivalul Enescu mai aproape de generațiile tinere.

“Fiind inspirat de viața lui Enescu, de valorile pe care Enescu le-a avut ca om, vreau să continui pe aceleași valori. El, ca pedagog, a fost foarte implicat în educația tinerilor. Pentru mine acest lucru este foarte important, de aceea unul dintre primele lucruri pe care le vom adăuga în festival sunt niște concerte pentru copii. (…)

Desigur, orchestrele mari cu care ne-am obișnuit, cum sunt cele din Viena, Concertgebouw, Paris, vor continua să vină și sunt deja programate, dirijorii mari vor continua să vină. Am bucuria să spun că avem de la cei mai în vârstă dirijori (95 de ani) până la dirijori foarte tineri, de 20-23 de ani.” – Cristian Măcelaru.

Anul trecut, Cultura la dubă v-a prezentat pe larg cine este Cristian Măcelaru, într-un reportaj realizat la Paris. Materialul poate fi citit AICI.

Nu doar Cristian Măcelaru este nou în echipa Festivalului Enescu. Noul director interimar al Artexim este Cristina Uruc, iar ministrul Romașcanu a promis că în toamnă va organiza un concurs pentru ocuparea funcției de director Artexim.

Fostul director executiv al Festivalului Enescu, Mihai Constantinescu, va rămâne alături de eveniment și pentru următoare ediție, în calitate de consilier.

The post Cristian Măcelaru a fost prezentat oficial ca director artistic al Festivalului Enescu appeared first on Cultura la dubă.

La 31 de ani, Valentin Șerban a devenit recent marele câștigător al Finalei de Vioară la Concursul Internațional George Enescu. În finală, violonistul român a avut o prestație splendidă, care va rămâne mulți ani în amintirea iubitorilor de muzică clasică de la noi.

Am vrut să îl cunoaștem pe Valentin Șerban, dincolo de emoțiile pe care ni le-a transmis atunci.

Este din Brașov, a studiat la master în Austria și este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris, condusă de celebrul violonist David Grimal. Valentin este și concertmaistru al Orchestrei Române de Tineret, proiectul care reunește cei mai buni tineri muzicieni români.

Ne-am întâlnit într-o zi ploioasă în fața Ateneului și am făcut interviul stând pe scări.

În fața noastră se afla unul dintre talentele României, dar și un tânăr foarte curajos. Valentin Șerban a intrat în contact cu instituțiile statului și a aflat ce înseamnă nedreptatea într-un sistem bolnav, care nu promovează întotdeauna valoarea, ci non-valoarea.

Valentin povestește pentru Cultura la dubă experiența de la Concursul Enescu, dar și obstacolele pe care le-a întâmpinat la Opera Comică pentru Copii și în alte situații clasic românești.

***

Valentin, în primul rând te rog să ne povestești cum te-ai apucat tu de vioară? De unde e legătura ta cu muzica și cu vioara?

Am avut noroc, să zic așa. Părinții mei au fost pasionați de muzică, dar ei sunt ingineri. Iar când am terminat grădinița, educatoarea mea i-a spus mamei că am ureche muzicală și să mă dea la școala de muzică. Cred că atât de simplu. Iar vioara a fost ideea mamei, uitându-se în orchestre, a zis că cei mai mulți sunt violoniști, așa că nu mori de foame.

Și ai urmat o școală de muzică, presupun?

Exact. Din clasa întâi, de la șapte ani, în Brașov. Am continuat tot în Brașov conservatorul și am plecat abia la master în Austria.

Cum a fost pentru tine, ca tânăr muzician, să îți găsești proiecte, loc în orchestră?

Cu locul în orchestră a fost ușor mereu, dar eu nu am vrut să cânt în orchestre. Așa că aveam un loc pe care nu îl voiam.

Cu proiecte e greu câteodată de găsit. Adică e ușor să faci mult, dar e greu să faci ceva interesant. Să găsești oameni cu care să colaborezi. Dar am avut ceva noroc în ultimii ani.

Ce trebuie să ai ca violonist pentru a deveni solist, să ieși din orchestră? Cum te remarci?

E partea de talent pe care trebuie să o ai din naștere, ăla e noroc, deci trebuie să ai asta neapărat. În rest, sigur că profesori buni, dar să te țină nervii să studiezi constant, altfel nu ai cum să faci progres.

Ai fost angajat la vreo orchestră din România?

Am fost, pentru puțin timp, când m-am întors în țară din Graz. Austria n-a fost cel mai bun mediu pentru mine, nu știu exact de ce. Nu m-am simțit bine acolo deloc și am vrut să mă întorc. Iar după câteva luni, am început să colaborez cu Opera Comică din București. O situație nu tocmai fericită.

M-au călcat în picioare, pe cât posibil. Pentru că eu cântam bine și am vrut să fie calitativ ce facem. La început eram pe post de concertmaistru și, văzând că vreau să fac ceva, au făcut tot ce e posibil, de la referate la tăieri de salariu, m-au pus la ultimul pupitru, mă rog…

Legat de Opera Comică, cred că vorbesc degeaba.

Opera Comică are cel mai mare buget dintre instituțiile de cultură din București. E interesant cum această instituție înghite atât de mulți bani publici. Așa că nu vorbești degeaba.

Eu, fiind în interior 7-8 luni, cât am fost, n-aș pune-o în categoria instituțiilor de cultură.

Opera Comică pentru Copii nu e o instituție de cultură. Din punctul meu de vedere, este prostituție muzicală.

Dar oamenii vin cu copiii, ei se bucură, mă rog, să zicem că probabil fac și ceva bine.

Ce fac greșit din punct de vedere muzical?

Problema e că regimul de acum 4 ani era absolut nesimțit. Nu exista deloc respect față de angajați. Nu știu, exemple banale, o repetiție care trebuie să țină două ore sau oricât ar ține și în momentul în care spui că stai pe scenă de o oră ca să faceți voi luminile, el spune că în contract scrie opt ore. Stai aici cât vrem noi.

Nu așa funcționează, nu mergi la o orchestră radio și îți spune ăla să stai opt ore pe scenă. Nu, e o repetiție de la 10 la 13 și în rest, te duci acasă și studiezi.

La un moment dat au schimbat regulamentul intern, să nu mai poată angajații, în afara orelor de repetiții, să studieze. Pentru că eu studiam toată ziua. Pe ei îi deranja asta. Nu făceam nimic, doar mă băgam în sală și studiam. Nu veneam noaptea sau în afara orelor de lucru. Nu știu de ce îi deranja, de fapt, așa de tare.

Și până la urmă cum ai plecat de acolo? A fost ceva care a umplut paharul?

Da, a fost. La un moment dat repetam cu un cvartet, cerând aprobarea dirijorului. Aveam diferite concerte prin țară și după aceea a urmat un mare scandal că am adus străini în instituție și dirijorul respectiv s-a făcut că plouă. Știa ce să zică și cui să zică, mie mi-au făcut referat că am adus oameni străini, cu tot felul de plângeri, că aș fi făcut dezordine, pagube, băutură și chestii din astea.

Eu am fost chemat la comisia de disciplină.

M-au înjosit în ultimul hal. Eu pe vremea aia tocmai îmi luasem o vioară și în ziua în care am plătit ultima rată, mi-am dat demisia.

Ai avut contact direct cu Felicia Filip sau cu altcineva din conducere?

Mai mult cu soțul. El cred că avea ceva personal cu mine, dar nu știu de ce. Mi-a dat multe replici în timp, îl deranja ceva la mine.

Cu ce crezi că i-ai deranjat?

Voiam să fie bine. Pentru ei era ușor: haide să ne întâlnim să cântăm, nu conta absolut nimic, era un haos, un nivel execrabil.

Pe tine, ca artist, cum te făcea asta să te simți?

Eu vrând să fac mereu performanță și având așteptări, pentru mine era groaznic. Sigur că mulți instrumentiști de acolo erau extrem de slabi, dar unele chestii țin de organizare și de respectul pe care îl ai. Dacă faci un program bine stabilit și dacă repeți cum trebuie, se poate ridica nivelul.

Ai avut o experiență și cu Filarmonica George Enescu?

A fost o situație aici, la Filarmonică, dar nu m-a implicat direct. S-a dat acum doi-trei ani un concurs de concertmaistru. Au scos un singur post în mod oficial, adică pe internet. Dar în monitorul oficial au apărut două posturi. Deci urma ca un post să îl dea pe ochi frumoși.

În plus, pentru postul anunțat erau niște condiții absurde, astfel încât să îl ocupe numai oamenii pe care îi vor ei. Au fost trei candidați din Filarmonică, n-a venit nimeni din exterior. De aceea au și pus la cerințe experiență de, nu știu, opt ani de concertmaistru și trei de experiență în orchestră, adică foarte mulți ani.

Dacă ai cântat o sută de ani într-o orchestră, nu înseamnă că ești mai bun.

Și așa nu au dat șanse unor tineri ca tine.

Puteau decide ei cât de pregătiți suntem, dar să fie o șansă.

Deci tu nu ai putut participa la acest concurs.

N-am putut. Eu am postat imaginea cu articolul acela din Monitorul Oficial și foarte multă lume s-a supărat.

Se întâmplă asta fiindcă nu prea sunt obișnuiți cu criticile?

Pentru că nu vor oameni din exterior. Eu nu știu, de fapt, de ce se întâmplă asta.

Eu, dacă aș conduce o instituție, ar trebui să fiu tâmpit să nu vreau să fie mai bine. Ori, dacă faci reguli din astea, îți pui piedică singur. Mi se pare absurd.

Când ai decis să pleci în Franța?

N-am plecat. În sensul că eu cânt acolo în Les Dissonances, care e o orchestră de proiect. Am avut norocul să-i cânt directorului David Grimal, care e și un violonist celebru. A fost foarte amabil cu mine, am mers și i-am cântat, apoi mi-a făcut invitația, acum vreo 3-4 ani. De atunci, merg la toate proiectele.

E o orchestră foarte specială pentru că nu există poziții din astea. Am stat mereu la vioara 1, dar e în funcție de nevoi. Câteodată mă pun mai în spate, câteodată în față, dar nu e cu titluri și posturi. Mergem și cântăm de plăcere și e super.

Cum a fost anul pandemiei pentru tine, cum te-a afectat?

A fost și fain și greu. Eu am studiat, mi-a prins foarte bine. Am studiat, am citit, m-am relaxat.

Din punct de vedere financiar, ai avut un venit?

Am mai avut ceva activitate care m-a ajutat. Au fost câteva luni în care am luat banii aceia de la stat pentru artiști. Iar vara trecută deja începusem activitatea cu SoNoRo. În spații deschise, că asta se putea. Cumva m-am descurcat. Și după aia, din toamnă, din nou, am mai avut concerte.

A fost prima dată când ai participat la Concursul George Enescu?

Nu, a fost a doua oară, am mai participat acum două ediții, dar am picat după prima etapă.

Ce te-a făcut să te perfecționezi în acești doi ani?

Probabil că studiul și viața în general. Dar bine, există și latura subiectivă a concursului. Am văzut câștigători de mari premii și violoniști excepționali care au picat în prima etapă. Asta se întâmplă.

Ține și de prestația de moment, dar se fac și acolo afaceri, ca peste tot.

Cum a fost pentru tine momentul în care ai câștigat?

Absolut copleșitor. Încă nu îmi vine să cred că sunt pe locul ăla.

În primul rând, am plâns vreo jumătate de oră. Erau și emoțiile adunate într-o perioadă de mare stres. Ce să zic, a fost incredibil.

Toți visăm și ne facem imagini în cap. Eu mereu am visat să fac ceva de genul, dar, pe de altă parte, nu m-am considerat mereu în stare.

De unde crezi că vine neîncrederea asta în propria persoană?

Nu știu, încerc să aflu asta ca să mă repar.

N-am avut curaj să ascult înregistrarea din concert. Am eu o problemă cu asta. Sunt mult prea critic și nu-i ok. Dar așa sunt.

Într-un interviu cu Gabriel Bebeșelea vorbeam despre exodul muzicienilor din România. Că foarte mulți tineri muzicieni pleacă fiindcă nu își găsesc locul aici în România. Cum îți vezi tu viitorul artistic?

Nu știu, pe mine mă atrage ceva în țară. Nu știu exact ce, aș vrea să pot sta aici, să pot lucra. Dar eu îi înțeleg pe oamenii care pleacă. Și eu mă întreb de multe ori de ce nu plec. Acum, cu premiul ăsta, sper că se va schimba puțin situația și nu va mai trebui să mă rog de Filarmonici să pot să cânt. Să fac ce știu eu mai bine.

Pentru un tânăr muzician ca tine, care a câștigat și un premiu important, e important să apară un agent care să îl reprezinte?

Cred că e musai, dar problema e că în România nu prea avem. Adică, n-avem agenții de impresariat, cel puțin pentru muzică clasică.

Și atunci tu, ca artist, ești nevoit să faci de toate, negociezi contracte, faci și hârțogăraie, dacă e nevoie?

Da. Adică, am oameni în jur dispuși să mă ajute, dar nu în sensul oficial de agenție. Diferite cunoștințe pe care le întreb, la nevoie, orice. Dar, în principiu, fac totul de unul singur.

Revenind la momentul câștigării premiului, ai avut și o satisfacție apropo de ce s-a întâmplat cu instituțiile cu care ai intrat în contact?

Sigur că m-am gândit la asta pentru că am văzut toată ipocrizia asta.

Eu, cu o zi înaintea concursului, eram același cu cel din momentul câștigării și dintr-o dată am devenit de o sută de ori mai bun. “Mamă, mamă, Valentin Șerban!” dar 90% dintre oameni mă știau deja. Sau cel puțin cei din viața muzicală.

E foarte frustrantă nevoia asta de confirmare exterioară. Nu înțeleg, muzicienii ăia, dacă mă aud sau mă văd, de ce nu-și dau seama, de ce au nevoie de un juriu de 8 oameni să spună “da, el e bun.”?

Puteam să nu fiu, puteam să cânt la fel și să n-ajung în finală. Concursu-i concurs, nu e ca la alergat, muzica e subiectivă.

O să cânți la Festivalul Enescu. Ce înseamnă asta pentru tine?

Pe 29 septembrie o să cânt Dublu de Brahms, aici, la Ateneu, cu câștigătorul de la violoncel. E ceva extraordinar. Deja am început să studiez și am emoții doar când mă gândesc la asta.

Tu ai un concert preferat? Ceva ce îți place să cânți, care te aduce în acea stare de catharsis.

Cred că am simțit asta la Sibelius. Dar sigur, sunt multe concerte, însă n-am avut ocazia să le cânt public, fiindcă trebuie să mă rog de toată lumea să cânt.

Cum crezi că ar putea fi adus un public mai larg către muzica clasică?

Nu știu, m-am întrebat, am avut diferite proiecte care tocmai la chestia asta ne-am gândit. Sigur că expunerea e cea mai importantă, dar nu știu cum s-ar putea face. În școli, probabil.

Ai prieteni care nu au deschiderea să vină la un concert de muzică clasică?

Sigur că am. Dar am și prieteni care nu au avut niciodată mari legături, și cu toate astea sunt dornici. Deci nu știu, sigur că e o problemă de expunere, dar e și o chestie interioară. Trebuie să ai o anumită dorință pentru asta. Nu știu de unde vine.

Ce nu-și dau seama, de multe ori, cei din public este că ei fac parte din actul artistic. În sensul că e un schimb.

Și asta mi-am dat seama în perioada asta, în care am avut multe concerte cu săli goale. Și e absolut un mediu steril, cânți cu pereții.

Tu, ca spectator, te duci îmbrăcat elegant la un concert?

Nu, mă duc normal, nu m-am legat niciodată de formalitățile astea. Și oricum nu o spune nimeni în mod direct. Adică, dacă ai dorința asta, poți să mergi acolo și în pantaloni scurți. Bine, în unele locuri nu te lasă să intri, de exemplu la Viena, la Musikverein nu cred că te lasă așa.

Dar are farmec, adică, eu dacă mă îmbrac frumos, adevărul e că mă simt mai bine, nu știu de ce.

În afară de muzică clasică, ce muzică mai asculți, în timpul liber?

Rock și jazz. Și muzică lăutărească, dar doar pe vinil. Romica Puceanu sau Gabi Luncă sau Taraful din Clejani, când nu erau așa comerciali. Lăutari buni. Mi se pare fascinant că ei funcționează altfel decât noi. Neștiind note, mulți dintre ei improvizează.

Cum îți vezi viitorul, ce ai vrea să faci?

Nu știu, m-am gîndit mult în ultimele zile.

Am speranța că pot sta în România. Am speranța că s-au deschis niște porți. În rest, le iau pe rând, nu-mi fac mari planuri, vreau să studiez și să fac progres.

Crezi că e nevoie de tineri ca tine care să vorbească public despre probleme din sistem, pentru ca sistemul să se schimbe?

De stricat, sigur nu strică. Hahahaha. Mi-ar plăcea să cred asta, dar nu știu dacă se schimbă așa. De exemplu, unii oameni iau un post pe viață, fără să existe apoi un sistem de evaluare, nu are cum să existe o evoluție, se plafonează. Ar trebui să existe niște audiții. Artiștii nu sunt niște funcționari publici.

Unele probleme sunt așa de fundamentale, încât nu știu ce le-ar putea schimba.

Valentin Șerban va cânta în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, la Ateneul Român. De asemenea, va fi invitat special într-un concert la prestigioasa sala de concerte Musikverein din Viena în data de 15 octombrie 2021, alături de Slovak Radio Symphony Orchestra sub bagheta maestrului Yalchin Adigezalov.

The post Valentin Șerban, violonist: “Aș vrea să stau în România și să cânt. Dar îi înțeleg pe cei care pleacă. Uneori și eu mă întreb de ce nu plec.” appeared first on Cultura la dubă.

Românul Valentin Șerban este marele câștigător al Finalei de Vioară la Concursul Internațional George Enescu 2020/2021.

Acesta a câștigat marele premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu, după o finală care a ridicat publicul în picioare și în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Sibelius, miercuri, 19 mai, la Ateneul Român.

Pe locul al doilea s-a situat Jaewon Wee din Coreea de Sud, iar locul al treilea i-a revenit lui Tassilo Probst din Germania.

Valentin Șerban, în vârstă de 31 de ani, este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris din 2018 și concertmaestru invitat al Orchestrei Române de Tineret.

Premiul I al Concursului Internațional George Enescu 2021 este în valoare de 15.000 Euro. Câștigătorul primului loc are posibilitatea de a interpreta pe scena Festivalului Enescu, alături de unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii, și beneficiază, de asemenea, de premii speciale și oportunități de promovare internațională. Premiul al doilea este de 10.000 Euro, iar premiul al treilea de 5.000 Euro. Premiile secțiunii de Vioară se ridică la 30.000 Euro.

Trofeul ediției din 2020/2021, oferit celor trei tineri muzicieni, este realizat de artista Iulia Năstase din sticlă prelucrată și gravată manual, special pentru Concursul Enescu și inspirat de tema ediției, Frumusețe în Viață.

Câștigătorii premiilor I de la cele trei secțiuni ale Concursului sunt invitați speciali într-un concert în prestigioasa sala de concerte Musikverein din Viena în data de 15 octombrie 2021, alături de Slovak Radio Symphony Orchestra sub magheta maestrului Yalchin Adigezalov.

Președintele Juriului de vioară, Dmitry Sitkovetsky, a anunțat rezultatele pe scena Ateneului Român. Alături de acesta, din juriul de specialitate au făcut Remus Azoiței, Koichiro Harada, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Igor Petrushevski, Eduard Schmieder și Krzysztof Wegrzyn. Jurizarea a fost făcută într-un sistem hibrid: 6 membri ai juriului sunt prezenți la București, urmărind recitalurile semifinaliștilor în direct, la Ateneul Român, iar 2 au vizionat prestațiile tinerilor muzicieni prin transmisiune online.  

Concursul Internațional George Enescu 2020 a derulat prima fază în cursul anului trecut, cu promisiunea de a aduce Frumusețe în viață, în pofida pandemiei. Concursul s-a reinventat în online cu o premieră în lumea muzicii clasice internaționale – primele două etape ale secțiunilor au fost organizate online, această măsură fiind luată pentru a putea derula competiția în contextul pandemic.

Astfel, 205 tineri artiști au putut să-și urmeze visul și să participe la Concurs, între 29 august și 20 septembrie 2020. Ultimele două etape – Semifinalele și Finalele – sunt organizate live, la București, la Ateneul Român, între 12 și 23 mai 2021, cu public în sală.

Concursul George Enescu funcționează ca o platformă internațională de lansare pentru viitorii muzicieni de marcă ai lumii și de promovare a compozițiilor marelui muzician român în rândul noii generații de artiști din toată lumea, și este, astfel, o completare firească a Festivalului George Enescu, cel mai important eveniment cultural internațional organizat în România.

Concursul are patru secțiuni – vioară, violoncel, pian și compoziție – și situează în top cinci la nivel mondial în peisajul competițiilor de muzică clasică.

The post Valentin Șerban a câștigat Finala de Vioară la Concursul Internațional George Enescu appeared first on Cultura la dubă.