Dar putem observa încă de pe acum că valurile au fost cauzate de un amestec de legislație învechită, orgolii exacerbate, mentalități retrograde și blazare a breslei teatrale.

Mai presus de toate, e limpede că după dispariția prematură și neașteptată a lui Ion Caramitru, nimeni nu a mai avut o viziune, o direcție pentru TNB. Cum ar trebui să fie și ce să producă un teatru național în secolul 21? Din păcate, nu ne-au ajuns aproape cinci ani ca să dezbatem, să ne consultăm unii cu alții și să găsim răspunsuri la această esențială întrebare. (n.r. O încercare în acest sens a făcut Liternet în 2022, ecourile rămân online aici)

Întâmplarea face că acum 20 de ani am fost în comisia care a desemnat-o câștigătoare pe Ada Lupu la concursul pentru direcția Naționalului din Timișoara.

Îmi amintesc cum doi dintre colegii de comisie – regizorii Mihai Măniuțiu și Cornel Todea – susțineau, cu cele mai bune intenții, dealtfel, fiindcă apreciaseră și ei proiectul tinerei regizoare, că ”nu are nici o șansă, o vor mânca de vie cei din teatru!”

La fel de bine îmi amintesc cum regretata doamnă Florica Ichim, fondatoarea și redactoarea șefă a revistei Teatrul Azi și cu mine am argumentat pe rând, apoi la unison, tot mai insistent, că dacă nu îi vom da o șansă acestui proiect bun și candidatei care l-a gândit nu vom ști niciodată dacă ea poate să-l pună în aplicare sau nu. Raționamentul logic a învins.

Douăzeci de ani mai târziu, am auzit aceleași argument – reprodus tot cu bunăvoință, dar și cu condescendență – în legătură cu candidatura altei regizoare, și anume Alexandra Badea, care a candidat la cel de al doilea concurs pentru postul de manager al Teatrului Național din București în 2025. ”Nu ar fi avut nici o șansă, ea trăiește în Franța, nu știe cum funcționează lucrurile la noi!”, a sunat variațiunea pe aceeași temă exprimată către mine la telefon de către un membru al comisiei de concurs, comisie care a decis că nici unul dintre proiecte nu merită o notă peste 7, astfel încât cei trei candidați nu au trecut la etapa de interviu. Din păcate, în acest caz, nu vom ști niciodată.

Același ”nici un proiect nu e destul de bun pentru TNB” l-am mai auzit și în 2022, la prima încercare de concurs pentru directoratul ”navei amiral” a teatrului românesc, cum a fost adesea numit acest teatru – ironia fiind că ”nava” pare de ani de zile să nu se mai lase navigată.

Am fost atunci în comisie alături de oameni de teatru ale căror merite le cunoșteam și le apreciam, chiar dacă proveneau din etape istorice diferite – regizorul Dinu Cernescu, regizorul și director la TNB Nicolae Scarlat, dramaturga Alina Nelega, care a condus Compania Română din cadrul Naționalului din Târgu Mureș. Nu-l cunoșteam personal pe cel de al 5-lea membru al comisiei, Petru Hadârcă, regizor și director al Naționalului din Chișinău, dar mi-am zis că e în minoritate, deci nu mi-am făcut griji. Mare greșeală.

Așa se explică cum același proiect poate fi notat mai întâi sub 7, apoi la altă rundă peste 8, cum notele trebuie mediate intens ca să nu aibă diferențe de peste 2 puncte (conform legii), iar în cadrul medierii se schimbă ierarhiile, sau cum un candidat precum neașteptatul Boris Focșa, răsărit din văzduh la runda cu numărul trei, asemeni candidatului-surpriză la alegerile prezidențiale din 2024, poate fi notat cu o notă peste 7 la scris și cu 1,47 la interviu (!?).

După ce în 2022 domnul despre care nu-mi făceam griji i-a îngenuncheat pe toți cei cinci candidați și a umilit întreaga comisie de concurs  – noi toți ne-am făcut lecțiile, am citit proiectele, le-am analizat, le-am notat, iar domnia-sa a apărut la ultima întâlnire anunțând că nu dă nici o notă fiindcă, citez, ”nici un proiect nu e destul de bun pentru TNB” – am fost mult mai circumspectă când am primit invitația să fac parte din comisia celui de al doilea concurs, organizat în 2025.

Nu am acceptat invitația când am aflat alături de cine ar fi trebuit să evaluez proiectele, fiindcă nu mi s-a părut firesc să noteze proiectele cineva care fusese cercetat penal pentru fapte petrecute în timpul mandatului de manager și altcineva care plecase de la conducerea teatrului în urma depunctării la evaluarea performanțelor manageriale.

Am citit, în schimb, proiectele celor două candidate, Ada Lupu Hausvater și Alexandra Badea, bucurându-mă că sunt doar nu una, ci două artiste care au curajul să candideze pentru acest post și constatând că amândouă aveau nu doar curaj, ci și idei foarte bune. Comisia a considerat – complet eronat după părerea mea – că nici unul din cei trei candidați nu meritau să treacă în etapa de interviu, iar concursul a rămas din nou fără rezultat. Am avut o senzație acută de deja-vu.

5-3-2: așa s-a redus numărul candidaturilor pentru TNB, odată cu disiparea încrederii lumii teatrale în ceea ce ar fi trebuit să fie un eveniment istoric: înnoirea de viziune și de direcție a Naționalului bucureștean prin intrarea lui într-o nouă etapă de existență, în acord cu secolul 21.

Coincidențele nu sunt întâmplătoare, iar ecourile acestor experiențe la care am fost martoră direct sau indirect de-a lungul istoriei recente rezonează cu sens, desenând ”the bigger picture”, care ne arată că teatrul românesc nu se lasă ușor reformat, nici măcar atunci când strigă sus și tare ”vrem reformă!”. Micile orgolii și aranjamente locale, ministeriale, administrative se ridică prea des deasupra interesului general, iar lipsa unei culturi instituționale solide și a termometrului civic permite jocuri de culise neamendate de o opinie publică indiferentă, neatentă, blazată.

Dar e momentul să ne uităm înspre viitor. Cred că două lucruri merită notate ca pozitive acum, când a treia încercare are ca rezultat o nouă conducere pentru TNB, în persoana regizoarei Ada Lupu Hausvater, care a condus deja 20 de ani Teatrul Național din Timișoara.

1. Ada Lupu Hausvater a demonstrat consecvență și perseverență, participând la toate cele trei concursuri și procedând cu diplomație pe parcursul acestor câțiva ani de tevatură organizațională, dovadă că are răbdare, tact și știe să navigheze apele tulburi ale administrației românești, ceea ce o va ajuta enorm în noul ei mandat.
2. Este un moment istoric pentru Naționalul bucureștean, care are pentru prima dată în istoria lui o femeie la conducere, o profesionistă cu pedigree demonstrat de manager. Din proiectul ei pentru TNB fac parte montări semnate de o serie de regizoare, cu promisiunea restabilirii unui echilibru de reprezentare și tematic de care TNB nu a avut parte, din păcate, până acum.

Comparând cu alegerile electorale, putem spune că a fost ales președintele, dar urmează parlamentul. E important ca lumea artistică să rămână în alertă, să se informeze și să participe în perioada următoare la luarea deciziilor privind organizarea concursurilor pentru conducerea teatrelor bucureștene: 15 instituții de spectacol se află de ani de zile în interimat, iar PMB a anunțat prin vocea noului primar general ales că va organiza, în sfârșit, în această primăvară concursuri. Ni s-a promis transparență și onestitate.

Din experiența mea, povestită parțial aici, totul ține de comisii. Condiția minimă este ca membrii acestora să fie integri moral, să nu fi avut probleme cu legea. Dar este esențial și ca membrii comisiilor să aibă cel puțin tot atâta experiență cât li se cere candidaților, să nu se lase manipulați și să fi demonstrat cunoaștere și deschidere către scena internațională, dacă vrem ca Bucureștiul să aibă o ofertă culturală demnă de o capitală europeană.

Dacă vor fi desemnate comisii de necontestat asta va da curaj mai multor candidați să participe, prin urmare se va putea alege dintr-un număr mai mare de proiecte.

Momentul unei înnoiri reale a infrastructurii instituțiilor publice de cultură, al înscrierii acestor instituții pe un drum european, deschis către lume, un drum al colaborărilor reale și cu sens, în loc de micile aranajamente locale practicate la scară largă până acum, care închid orizontul și frustrează publicul, aflat și el în proces de schimbare și înnoire.

Felul în care arată comisiile de concurs va dicta felul în care vor arăta conducerile teatrelor bucureștene de-acum înainte și, pe cale de consecință, calitatea vieții culturale a bucureștenilor. Oare ne dăm seama cât de mare e miza?

***

Cristina Modreanu este critic de teatru și cercetătoare la UAT Târgu Mureș, redactoare-șefă a revistei de artele spectacolului Scena.ro

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Lumea teatrală, în alertă: care este miza? appeared first on Cultura la dubă.

În scrisoare, ministrul Demeter argumentează că nu mai putea să îi prelungească interimatul lui Ovidiu Țentea, după ce acesta a obținut doar 6.31 la concursul recent organizat de Ministerul Culturii.

“În locul unei propuneri pentru nou contract de management interimar, am primit o scrisoare de felicitări, în care domnul ministru Demeter Andras mi-a mulțumit pentru activitate și a motivat faptul că rezultatul evaluării pentru concursul de management la care am participat este nesatisfăcător, motiv pentru care nu prelungește mandatul.

Dar concursul n-are nicio legătură, nici logic, nici juridic. Interimatele înseamnă continuarea activității în aceiași parametrii, adică asigurarea continuității instituției pe alte considerente. Nu există nicio legătură sau corelații legislative între aceste lucruri, dar domnul ministru a ținut seama mai degrabă de opinia a trei sau cinci specialiști care au fost în această comisie, care știau mai mult sau mai puțin condițiile sau modul în care funcționează Muzeul Național de Istorie a României, decât să se fie convins cu proprii ochi de situația de fapt.”

Ovidiu Țentea este cercetător în arheologie, angajat la MNIR de peste 20 de ani. În februarie 2025, el a fost numit manager interimar de către ministrul de atunci, Natalia Intotero, după ce aceasta l-a demis pe Ernest Oberlander Târnoveanu, în urma scandalului furtului artefactelor dacice din Olanda.

Acum, în locul său, manager interimar a fost desemnat Cornel Ilie, director adjunct al muzeului.

La concursul organizat de minister s-au prezentat 3 candidați. Niciunul nu a obținut de la comisie media necesară (7) pentru a se califica la proba interviului.

Spre deosebire de concursul de la TNB, ministrul Demeter nu a făcut până acum publică componența comisiei de la concursul MNIR, în ciuda insistențelor sindicatelor din muzee.

“TNB a fost pilot. Legea nu interzice dezvăluirea comisiei, dar GDPR presupune obținerea prealabilă a acordului persoanei. Pentru concursurile deja anunțate, logic nu se mai poate. Pentru cele ce se anunță – da, se vor publica, în măsura acordului, evident.”, a declarat ministrul Demeter pentru Cultura la dubă.

Cultura la dubă va publica în curând un material amplu despre concursul de la Muzeul Național de Istorie a României, cea mai bogată instituție din România, după Banca Națională, care de 23 de ani e închisă în proporție de 80% și prezintă un risc seismic major. Despre situația de la MNIR, Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ovidiu Țentea, înlăturat de ministrul Andras Demeter de la conducerea Muzeului Național de Istorie a României appeared first on Cultura la dubă.

“Nu există plagiate în proiecte de management. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat. O lene de redactare a făcut ca lucrurile să fie luate așa.” – Adrian Păduraru, managerul Teatrului Matei Vișniec din Suceava, acuzat de plagiat

În urmă cu aproximativ două săptămâni, o publicație din Suceava, Crai Nou, publica pentru prima dată știrea că actorul Adrian Păduraru a plagiat în proiectul de management cu care a câștigat luna trecută concursul public organizat de Primăria Suceava pentru ocuparea postului de manager general al Teatrului Matei Vișniec, pe un mandat de 5 ani. Știrea a fost preluată atunci de Observatorul Antenei 1, iar Păduraru declara că „sunt greșeli omenești”.

Actorul a copiat integral numeroase paragrafe dintr-un alt proiect de management, depus în 2021 la concursul pentru funcția similară a Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti și a uitat să scoată din textele copiate „Consiliul Județean Argeș”. Cu toate acestea, niciun membru al comisiei de evaluare nu a observat plagiatul.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, managerul Adrian Păduraru admite că mai multe paragrafe au fost copiate și că sursa nu a fost precizată din “lene”. Cu toate acestea, consideră că “Nu există plagiate în proiecte de management. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat.“

Un avocat îl contrazice. Dacă a plagiat în cadrul unui concurs public, de pe urma căruia a obținut foloase materiale, potrivit legii, concursul a fost viciat și orice parte vătămată poate cere anularea lui în instanță, spune avocata Carmen Crețu.

Mai mult decât atât, deși proiectul candidaturii ar trebui să fie, conform legii, realizat chiar de către candidat, Păduraru declară că a fost scris de mai mulți oameni. Și că ideile au fost preluate fiindcă el însuși contribuise la proiectul depus la Pitești, de către un alt candidat, în 2021.

Matei Vișniec, marele dramaturg care dă numele acestui teatru, declară pentru Cultura la dubă: “Am vrut ca numele meu să fie un simbol al încrederii în cuvânt, în rolul artei și al creativității, chiar al rezistenței prin cultură în fața industriei de divertisment cu totul devoratoare, precum si a multor ideologii și obscurantisme toxice. Nu aprob și nu justific nici o formă de plagiat.“

***

Adrian Păduraru a absolvit IATC în 1984. În comunism a avut mai multe roluri în filme, printre care cele mai cunoscute în filmele Extemporal la dirigenție și Declarație de dragoste. A continuat să activeze pe marele ecran și în anii 2000, cu roluri modeste. A fost activ și în teatru, dar nu s-a remarcat cu vreun rol memorabil. În 2020 a devenit consilierul ministrului Culturii de atunci, Bogdan Gheorghiu, un influent lider al PNL Suceava.

5 ani mai târziu, Păduraru a fost invitat în iunie 2025 de către autoritățile locale din Suceava să preia interimatul Teatrului Matei Vișniec. Iar în septembrie 2025 a câștigat mandatul de manager general, în urma unui concurs public, la care a depus un proiect de management și a susținut un interviu în fața unei comisii de specialitate. Pentru performanța sa de la concurs, a primit nota câștigătoare – 9.75.

Doar că publicațiile locale Cortina și Crai Nou au dezvăluit că acesta a copiat fragmente întregi dintr-un alt proiect de management, depus la Pitești în 2021. Jurnalista Luana Popa de la Crai Nou demonstrează cu documente furtul intelectual.

Am stat de vorbă cu mai mulți oameni din domeniu și cu părțile implicate, cu excepția primarului sucevean Vasile Rîmbu, care nu a oferit până la această oră un punct de vedere, deși consilierii săi ne-au confirmat primirea solicitării. Într-un interviu pentru Cultura la dubă, managerul acuzat de plagiat admite că a copiat, dar neagă că ar fi vorba despre plagiat.

ADRIAN PĂDURARU, managerul Teatrului Matei Vișniec Suceava

“Vă rog să vorbim puțin despre contextul relației dumneavoastră cu Teatrul Matei Vișniec din Suceava. În primul rând, cum ați ajuns să colaborați ca manager interimar?

Da, e o istorie veche, pentru că eu am luat repartiție la Suceava. Era anul 1984, secția Suceava a Teatrului Național din Iași, deci debutul meu pe scenă ca actor profesionist a fost la Suceava.

Ați avut un proiect de management în minte? Știați că urma să se organizeze concursul?

Nu, nu aveam de gând. A fost o propunere care a venit dinspre autoritățile locale de la Suceava. Inițial am zis că interimatul nu e un lucru care mă interesează, dar după aceea am hotărât să fac acest interimat ca să vedem dacă eu corespund la ceea ce vor și autoritățile, dar mai ales publicul din Suceava și, de asemenea, să văd dacă ceea ce e acolo corespunde planurilor mele de viitor, proiectelor de viață. Și așa am acceptat acest interimat.

Și apoi cum v-ați hotărât să candidați la concurs?

Mi s-a părut că e o foarte mare zonă de dezvoltare a Teatrului din Suceava, în sensul că destul de puțin public, din păcate, a fost la teatrul ăsta, care a însemnat că avem unde crește. Mi s-a părut că se poate crește și pe diversificarea repertorială, pentru că a fost destul de unilateral stilistic ceea ce s-a pus, dar și pentru că am văzut unele spectacole pe viu, altele înregistrate, și unele dintre ele mi s-au părut o premiză foarte bună pentru viitor, cum e Pădurea Asumaților, pusă de Andrei Măjeri, de exemplu, sau Pisici 1 și 2, făcute de Bobo Burlăcianu, spectacole care mi s-au părut că sunt o bază bună pentru plecare.

Am văzut o trupă dornică să lucreze, acceptând și roluri mici, fără discuții, am avut și o primire foarte caldă a oamenilor pe stradă. Toate ăstea m-au făcut să mă gândesc că am putea face acolo niște lucruri importante.

Ok, eu am în față documentele publicate de Luana Popa în Crai Nou și sunt în mod evident mai multe paragrafe copiate din proiectul de management de la Pitești 2021. Cum comentați, cum v-ați gândit să copiați acele paragrafe?

Nu sunt copiate. S-a acreditat o idee falsă pentru publicul care nu știe. Nu există plagiate în proiecte. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat, este un instrument de lucru pe baza căreia se va face activitatea ulterioară, nefiind nici în punctul ăsta ceva definitiv, pentru că, în funcție de echipa cu care lucrez într-un teatru și pe care nu o cunosc înainte de a fi acolo, în funcție de dinamica actorilor, spectatorilor, se modifică.

Dar, îmi cer scuze, trebuie să vă întrerup, pentru că spuneți că nu este plagiat. Conform legii și conform marilor universități, plagiat înseamnă copierea unor paragrafe fără ca acestea să aibă sursa inițială atribuită. Aici sunt copiate cuvânt cu cuvânt, fără sursă.

Da, doar că asta spuneam: în mediul academic, în mediul de creație, acolo există plagiatul. Nu la proiecte. Pentru că un proiect de management e obligatoriu să știe de bunele practice din alte teatre.

Are o structură obligatorie de analiză, de factori care sunt în toate proiectele. E o structură obligatorie care vine din caietele de sarcini, care caiete de sarcini, de obiective, sunt la rândul lor destul de asemănătoare.

Da, înțeleg, doar că plagiatul este plagiat oriunde el ar fi practicat, indiferent că e o instituție de cultură sau de educație, e o lucrare scrisă.

Nu. Înseamnă că dumneavoastră nu ați preluat aici niște idei generale, ați copiat cuvânt cu cuvânt, conjuncție cu conjuncție, virgule, puncte, exact ordinea din proiectul de la Pitești 2021. Or asta este copiere fără atribuirea unei surse.

Sunt două aspecte aici.

Unul dintre ele se referă la faptul că tot ceea ce este proiect aplicat este conținutul dur al proiectului, este tot gândit pentru Suceava și atunci sunt ideile de noutate care nici vorbă să fi fost copiate și, pe de altă parte, am lucrat cu o echipă de-a lungul timpului, eu lucrând pentru alții și dând idei.

Iar când a venit momentul să fac proiectul meu, am luat din ideile personale și din ideile comune.

Păi și cui i-a fost lene să precizeze sursa?

Cu autorii proiectului din care s-a luat lucrasem eu însumi când au făcut ei proiectele.

N-am înțeles, puteți să repetați, vă rog, că nu este clar ce ați spus mai devreme.

Am lucrat cu o echipă care a făcut proiectul de acolo, despre care vorbim acum. Acum nu știu despre care proiect vorbiți, pentru că eu n-am vrut să spun, dar din proiectul original s-au luat lucruri și în proiectele următoare acolo.

Dar ce înseamnă “s-au luat”? Dumneavoastră ați redactat acest proiect sau ați avut o echipă?

Am avut o echipă cu care am lucrat și echipă pentru care lucrasem și înainte, când au fost proiectele lor.

Dumneavoastră ați participat la un concurs public ca persoană fizică, nu cu o echipă. Adică trebuia să fiți autorul proiectului de management.

Faptul că am lucrat cu o echipă nu mi se pare nimic rău. Nu poate fi din capul unui singur om ceea ce se scrie într-un proiect de management. Nu se poate să nu te consulți, așa cum lucrez și mai departe ca manager.

Înțeleg, una este să te consulți cu colegi de breaslă și alta este să asumi niște paragrafe copiate dintr-un proiect anterior.

Care au fost, la momentul respectiv, gândite împreună cu mine sau, una dintre ele, de către mine.

A, deci dumneavoastră ați fost coautor al proiectului de la Pitești 2021?

Să nu-i spunem coautor, să spunem că am făcut parte din echipă și sunt și idei de-ale mele și idei reieșite din discuții într-o echipă.

Deja există mai multe luări de poziții publice ale unor oameni de cultură care spun că dumneavoastră nu mai aveți credibilitate să conduceți o instituție publică de cultură. Cum le răspundeți acestora?

Cu fapte.

Adică?

Cu ceea ce am început deja să fac acolo și cu faptele care vor urma. Am făcut deja un proiect care este, nu știu dacă unic, ca să nu mă laud, cum face toată lumea, un proiect care se numește Festivalul Cetății, un festival de întreținere a interesului public pentru teatru, pe parcursul întregului an. Am invitat, în deschiderea lui, Teatrul Bulandra, cu spectacolul Artă, și vor continua lucrurile astea. Am început repetițiile cu Horia Suru pentru un spectacol.

Acum că s-a dat derogare la OUG 52 începem lucrul pentru un spectacol pentru copii, ceea ce nu s-a mai făcut demult acolo, un festival de teatru pentru copii. Ele tocmai certifică faptul că sunt elemente gândite special pentru Teatrul din Suceava.

Vom face, din câte știu eu, nu mai există un festival târg de inteligență artificială și noi tehnologii aplicate și aplicabile în teatru, în așa fel încât să fie interesant pentru specialiști și public din toată țara, dar mai ales pentru publicul tânăr și foarte tânăr.

Am înțeles, este evident că aveți foarte multe proiecte, dar aș vrea să vă întreb ce veți face în situația în care artiștii angajați ai Teatrului Matei Vișnec și colaboratori ai teatrului vă vor cere demisia în urma acestei situații?

Ce să spun? Vom vedea dacă se va întâmpla lucrul ăsta, vom vedea la momentul respectiv. Am fost un generator de idei tot timpul. M-am rugat la Dumnezeu să fiu sănătos, să le pot pune în practică, nu să iau de la alții.

Aveți vreun regret legat de copierea acestor paragrafe fără să spuneți care este sursa?

Da, odată că nu am știut și nu am văzut în niciun proiect de management citarea altor surse. Vă rog să-mi spuneți dacă dumneavoastră ați văzut, dar eu nu am văzut nicăieri citarea.

Dar e o chestie elementară pe care o învățăm în școală, în gimnaziu, că dacă luăm un paragraf de undeva, spunem sursa.

Înseamnă că nu e școala generala dacă se întâmplă lucrul ăsta și nu e singurul proiect. Sigur că am regretul unei atenții care ar fi trebuit să fie mai mare în ceea ce mă privește. Învățăm cu toții din lucrurile astea. Eu sunt pucul într-un meci de hochei care are echipe cu interese politice, financiare. Și s-a găsit chestia asta care, da, e regretabilă. Da, e regretabilă. M-ați întrebat dacă îmi pare rău. Îmi pare rău, nu sunt nebun.”, a declarat azi Adrian Păduraru pentru Cultura la dubă.

Teatrul Matei Vișniec din Suceava a luat naștere în urmă cu 10 ani și poartă numele celui mai cunoscut dramaturg român contemporan, Matei Vișniec, decorat de președintele Franței cu ordinul de Cavaler al Artelor. Recent, Matei Vișniec a fost invitat recent să și monteze la Suceava un spectacol, în calitate de regizor, după cartea sa, Cabaretul cuvintelor.

Acesta se declară amărât de situația expusă de presa locală și vorbește despre o ingerință sistemică a politicului în cultură.

MATEI VIȘNIEC, dramaturg

“Există o ecuație greu de rezolvat nu numai în România, ci și în alte țări, precum Franța: cum să asiguri independența sferei artistice față de cea politică? Într-un oraș mic, în care un teatru municipal este finanțat exclusiv din bugetul local, această “ecuație” a independentei artistice ține de “cvadratura cercului”.

Într-o democrație, cultura, ca si justiția, ca și presa, ar trebui să fie forme de contraputere, și își pot exercita acest rol dacă sunt independente. Când creativitatea și independența artiștilor depind, însă, de bugetele acordate de putere, ceva se complică.

Poate că membrii juriului care analizează proiectele de management ar trebui trași la sorți (dintr-o listă de profesioniști ai culturii recunoscuți ca valoare și onestitate), astfel încât să nu mai poate exista “aranjamente”. Dar chiar și în acest caz, dacă un proiect valoros nu este susținut financiar la nivel local, el nu are nici o șansă de a se concretiza.

Poate că pe acest plan o dezbatere la nivel național ar fi importantă. Chiar și în Franța, unde bugetul pentru cultură este de peste 1% din PIB, apar uneori scandaluri legate de numiri “politice” în fruntea unor teatre. Cum să reziste, deci, o eventuală “independență” a sferei artistice în România, când bugetul la noi este de 0,07% din PIB?

Recent am montat la Suceava un spectacol intitulat “Cabaretul cuvintelor” pentru a marca 10 ani de la crearea acestui teatru care îmi poartă numele. Am vrut ca numele meu să fie un simbol al încrederii în cuvânt, în rolul artei și al creativității, chiar al rezistenței prin cultură în fața industriei de divertisment cu totul devoratoare, precum si a multor ideologii și obscurantisme toxice. Chiar și în acest moment în care resimt o puternică amărăciune, mă oblig să nu întrerup dialogul cu cuvântul speranță.

Evident că nu aprob și nu justific nici o formă de plagiat.”, a declarat Matei Vișniec pentru Cultura la dubă.

Regizorul Andrei Măjeri, premiat cu Premiul UNITER pentru regie, dat de către Adrian Păduraru exemplu de bună practică pentru spectacolul Pădurea Asumaților, montat însă în mandatul managerului interimar anterior, spune că e necesară o anchetă în acest caz. “Dacă se dovedește a fi reală situația plagiatului, atunci aș vrea să nu fiu asociat cu un asemenea context, pentru că bunul meu nume, la care am muncit, ar fi afectat.”, declară Măjeri pentru Cultura la dubă.

ANDREI MĂJERI, regizor

“Plagiatul este furt. Punct. Nu există furt mai mare, furt mai mic. Furtul intelectual este extrem de grav. Vorbesc din perspectiva unui om care a trecut prin rigoarea academică a unui doctorat. Cred că și concursurile pe posturi publice ar trebui să aibă sisteme de verificare a plagiatului. Sper ca situația de la Suceava să se investigheze asiduu, pentru a nu plana ecoul acestui incident pe bunul renume al instituției.

Am avut plăcerea să lucrez la Suceava iarna trecută, unde am întâlnit un mediu de lucru extraordinar și un public inteligent. Spectacolul nostru a fost extrem de bine receptat de critică și s-a plimbat în această toamnă la festivaluri de renume, la Constanța, Brăila, Chișinău și Iași. Un adevărat tur de forță. Pentru cei care nu cunosc sistemul teatral, regizorul își cedează drepturile asupra actului artistic către producător (reprezentat vremelnic de te miri cine), dar poate fi alături pe cât posibil în aspecte care țin de mobilitatea și promovarea spectacolului semnat.

M-aș fi bucurat ca noul manager să aibă curiozitatea să mă cunoască, fie doar și telefonic, să ne ureze baftă la vreuna dintre aceste deplasări. Culmea, tot “fosta manageră” m-a sunat. Sigur că ce vorbesc eu aici sunt aspecte legate de etichetă și bună creștere.

Sper ca actorii să decidă să vorbească (deși e greu sub instabilitatea contractelor pe termen determinat), toți cei din instituție care pot ajuta la clarificarea acestui incident să se poziționeze, iar autorul dramatic al cărui nume îl poartă teatrul să aibă o opinie fermă.

Nu se poate construi calitate decât cu o reală coloană vertebrală. Poate e un semnal trist către noi ca breaslă, dar și pentru minister și alți ordonatori de credite, că aceste concursuri ar trebui mai puțin politizate. Consider că și comisiile din aceste locuri unde planează suspiciuni ar trebui să fie anchetate. Altfel, practica se va perpetua, dacă nu e deja încetățenită.

Consider că e important să aibă loc o anchetă. Totodată, cred în prezumția de nevinovăție a oricui, căci am urticarie la artiștii care fac din orice prilej un statement pe teritorii pe care nu le cunosc, sau pe care le compilează urechistic. Toți managerii trec prin momente de contestare, dar aici probele par (la o primă vedere) vehemente, limpezi. Totuși, un context jurnalistic nu e 100% probat juridic. Dar e nevoie să nu fie îngropat sub preș. E un prim pas, alături de solidarizarea breslei.”, spune Andrei Măjeri.

Pentru a înțelege ce implicații legale are această situație, am solicitat un punct de vedere avocatei Carmen Crețu. Iată ce spune aceasta:

“Concursul pentru funcția de manager al unei instituții publice de cultură este reglementat de O.U.G. nr. 189/2008, care impune criterii stricte de legalitate. În situația în care numirea a fost deja validată, suspiciunea de plagiat a proiectului de management nu poate fi ignorată.

Dacă suspiciunea se confirmă, fapta constituie temei suficient pentru revocarea numirii și rezilierea unilaterală a contractului de management.

În ipoteza în care Primăria refuză să intervină, singura cale de restabilire a legalității rămâne acțiunea în contencios administrativ, formulată de către candidatul care a pierdut concursul sau de cǎtre orice persoană ori instituție cu interes legitim. Prin această acțiune se solicită anularea hotărârii/dispoziției de numire, iar instanța poate dispune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili în mod definitiv existența sau inexistența plagiatului.

O suspiciune serioasă de plagiat, odată confirmată, face ca rezultatul concursului să fie vulnerabil. Fie că acționează Primăria din oficiu, fie că intervine instanța, legea oferă instrumente solide pentru ca un concurs viciat să fie anulat.”, declară Carmen Crețu, avocată.

Contracandidatul lui Adrian Păduraru la concursul de management a fost tânărul Horia Andrei Butnaru, actor angajat al Teatrului Matei Vișniec. Acesta declară că se gândește să boicoteze colaborarea cu actuala conducere și să consulte un avocat pentru a acționa în instanță.

HORIA ANDREI BUTNARU

“Legea spune că acel proiect de management trebuie elaborat de către candidat. Eu, ca artist, în mod normal, aș refuza în continuare lucrul mai departe la această instituție. E și un risc pe care mi l-am luat de la început oricum, din momentul în care am candidat pentru această funcție, pentru că, odată ce câștigam acest concurs, puneam pe primul plan managementul și lăsam cariera artistică la o parte complet. Așa că nu am de pierdut foarte mult din punctul ăsta de vedere.

Colegii din teatru ce spun despre situația asta?

Pentru colegi nu pot să vorbesc în numele lor. Dar pentru colegii din teatru este destul de complicată situația și pentru mine este complicată, de asemenea. Noi întotdeauna am avut, adică de la început, acum 9 ani – 10 ani de la înființare, contractele pe perioadă determinată, pe un an. E destul de sensibil. Oamenii se tem că-și pierd locurile de muncă. Ceea ce este absolut de înțeles din punctul meu de vedere.”, declară Horia Andrei Butnaru.

Primăria Suceava nu a oferit până acum un punct de vedere.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Lene de redactare”. Cazul plagiatului de la Teatrul Matei Vișniec din Suceava appeared first on Cultura la dubă.