În calitate de specialist, acesta a susținut că aceste containere nu au îndeplinit normele prevăzute de lege de la bun început. Coordonatorul comisiei de experți a confirmat că biroul lui George Enescu, piesă de tezaur, prezintă urme de degradare, posibil ca urmare a scurgerii apei de la un aer condiționat.

Potrivit specialiștilor, manuscrisele nu prezintă urme de degradare, dar evaluarea a făcut făcută prin sondaj, la doar câteva zeci din câteva mii de pagini de manuscrise – doar cu privirea, fără o analiză amănunțită, ce ar trebui să presupună prelevarea de probe bacteriologice și trimiterea lor la laborator. Au fost verificate doar condițiile de depozitare din ziua vizitei. Specialiștii spun că nu au avut timp să studieze buletinele de microclimat existente pentru ultimul an.

***

Domnule Petac, din punctul dumneavoastră de vedere de specialist, vorbind despre momentul zero al alegerii acestor containere, ele îndeplineau normele prevăzute de lege și aici mă refer și la condiția de a fi ignifuge, de a fi ferite de eventuale pericole, după cum am scris – un copac înalt de patru etaje a căzut în 2024 pe unul dintre containere și l-a deformat. Un alt copac se sprijină în prezent pe un alt container. Și muzeul a confirmat aceste informații. Spuneți-mi, vă rog, care este opinia dumneavoastră ca specialist.

Că nu trebuia, clar. Foarte probabil s-au gândit că lucrurile vor dura jumătate de an, un an, un an jumate. S-au cronicizat, din păcate, evident că nu ar trebui să fie așa.

În legea, în hotărârea de guvern care prevede aceste norme, scrie foarte clar că pentru nicio durată, nici una foarte scurtă, nu este permisă depozitarea bunurilor de patrimoniu în condiții care nu respectă aceste norme.

De acord. De acord. Așa e.

În calitate de președinte al Comisiei Naționale a Muzeelor, ați fost înștiințat în vreun moment de conducerea muzeului că au apărut aceste probleme care au pus în pericol patrimoniul? Mă refer la prăbușirea copacului, la stricarea aerelor condiționate?

Nu. Și nu numai noi. În primul rând ar fi trebuit să informeze ministerul, că sunt subordonații Ministerului. Comisia este un instrument științific, auxiliar și consultativ al Ministerului Culturii. N-au făcut-o nici măcar în relația cu ministerul, dar în relația cu noi. Nu, nici pe mine.

Spuneați că nu ați avut timp să parcurgeți hârtile înregistrate de termohigrografe în ultimul an, că ele există. Dar care a fost graba prezentării acestor concluzii dacă nu ați avut timp să vedeți?

Așa a fost emis ordinul. Ordinul e emis luni, cu începerea comisiei de marți 10 până astăzi 13. Așa e ordinul, așa am făcut. Asta nu înseamnă că nu se poate prelungi sau continua. E clar că va exista o politică a ministerului în viitor.

Ați specificat că erau aere condiționate, erau termohigrografele, dar puteți să confirmați că în această perioadă de patru ani și jumătate nu au fost dezumidificatoare în containere?

Nu avem de unde să știm, dar n-am văzut dezumidificatoare. Putem întreba, dar nu, n-am văzut.

Din cunoștințele dumneavoastră de specialist, e o condiție să existe astfel de aparate care să regleze umiditatea?

Ar fi ideal, sigur că nu se reglează din aparatele de aer condiționat.”, a declarat Emanuel Petac în conferința de presă.

După o vizită de doar câteva ore în teren, comisia numită de Ministerul Culturii a prezentat azi, într-o conferință de presă, concluziile. Potrivit specialiștilor, evaluarea a făcut făcută prin sondaj, la doar câteva zeci din câteva mii de pagini de manuscrise, doar cu privirea, fără o analiză amănunțită. Au fost verificate condițiile de depozitare din ziua vizitei, dar specialiștii spun că nu au avut timp să studieze buletinele de microclimat existente pentru ultimul an.

A fost suficient pentru ca aceștia să tragă concluzia că bunurile de patrimoniu ar trebui mutate din containere în spații corespunzătoare, care să respecte toate normele prevăzute de lege.

Aceștia au confirmat că biroul lui George Enescu, bun de tezaur, a suferit deteriorări pe perioada depozitării în containere, că pe suprafața sa se pot observa văluriri provocate probabil de umiditate.

Totuși, specialiștii nu pot spune cu certitudine care este starea bunurilor. De exemplu, tablourile nu au putut fi văzute de specialiști, fiindcă erau împachetate. Așa că ei au constatat doar că erau împachetate corespunzător, fără să existe o concluzie asupra stării lor.

“Artefactele, fie manuscrisele, o parte din mobilier, nu și viorile, care sunt în custodia MȚR, se află depozitate în cele 6 containere. Este important să menționăm istoricul problemei.

În 2021 s-a ajuns la încheierea unui contract care urma să se finalizeze în 2 ani. Noi am solicitat la sediul muzeului documente care să ateste când au primit informația despre acel contract. Contractul s-a semnat în iulie 2021 și în august 2021 muzeul a fost notificat să evacueze cât mai rapid cu putință spațiul.

Doamna manager a avut speranța că șantierul de la clădirea din spate se va termina mai repede de doi ani și se vor putea muta acolo. Și s-au gândit că pentru un interval scurt de timp, limitat, o soluție ar fi depozitarea lor în niște containere obișnuite, nu au specificații tehnice excepționale.

Au avut în vedere să încerce să asigure o stabilitate microclimatică, în normele legale, pentru artefacte. Au montat aparate de aer condiționat pentru a încerca din temperatură să regleze raportul dintre umiditate și temperatură.

În timp, lucrurile s-au cronicizat, ne aflăm în 2026 și asta e altă treabă.

Ca atare, de-a lungul timpul, s-a putut constata că acele aparate de aer condiționat sunt și un factor de risc, se poate întâmpla să înghețe, să curgă. Am identificat rugină pe un perete, sigur a existat o scurgere acolo. Nu am identificat o reglementare a muzeului cu privire la cum ar trebui să se facă accesul acolo. Evident că dacă intri pe ușă când plouă, poate intra apa sau dacă intri cu noroi…

Ceea ce am încercat a fost să examinăm dintre bunurile clasate în tezaur – toate sunt depozitate pe rafturi metalice, nu în contact direct pe sol, sunt în cutii neutre din punct de vedere al PH-ului, temperaturile dinăuntru, așa cum se prezentau ele ieri, erau în parametri legali. Am primit și înregistrările pe ultimul an. Nu s-au putut verifica într-un timp atât de scurt, o să vedem și o să vă spunem.

N-am întâlnit niciun document care să fi prezentat urme de deteriorare față de anul 2021, când au fost depozitate acolo.”, a povestit Emanuel Petac.

Potrivit specialiștilor din comisie, pentru o analiză corespunzătoare a manuscriselor ar fi nevoie de o echipă formată din conservator și restaurator, prelevare de probe bacteriologice, trimiterea lor la laborator și carantinarea manuscriselor înainte de mutarea într-un alt spațiu.

Ele ar fi trebuit carantinate și de la ieșirea din Palatul Cantacuzino, o clădire veche cu multe probleme, dar acest lucru nu s-a fi întâmplat.

Din acest moment, nu există o concluzie pentru starea tuturor manuscriselor.

“Este foarte greu să facem noi niște aprecieri. Aprecierile au fost vizuale. Ne întorcem la resursa umană. Nici Biblioteca Națională nu are restauratori și nici măcar suficienți conservatori acreditați. Resursa umană în instituțiile de cultură este limitată, aflată la o vârstă în prag de pensie, ceea ce spune foarte mult asupra modului în care acționează, se formează, gândesc proceduri. Nu există alb și negru.

Fiecare piesă se tratează individual. Fiecare trebuie observată de conservator, de restaurator și decis apoi asupra modului în care se intervine. Evident, îți trebuie biochimic, îți trebuie mult mai mult personal ca să poți să iei decizia cea mai corectă. Noi nu putem să facem niște afirmații doar privind.

Deci este nevoie de suport pentru muzeu, să aibă restaurator, să aibă prelevator de probe. ca să poți să faci o analiză completă.”, a spus Nicoleta Rahme, directorul Direcției Colecții din cadrul Bibliotecii Naționale.

Emanuel Petac a precizat că decizia mutării în containere a fost luată în cadrul Consiliului de Administrație al Muzeului Enescu, din care a făcut parte și un reprezentant al Ministerului Culturii.

Ministrul Culturii, Andras Demeter, nu a fost prezent la conferința de presă. Irina Radu, consiliera sa, a transmis că activitatea echipei de specialiști ar putea fi extinsă pe o perioadă mai lungă. Momentan Ministerul Culturii nu a transmis nicio decizie, ca urmare a raportului efectuat de comisie.

Comisia a fost formată din Emanuel Petac, președinte – șef al Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, Andrea Bernath, conservatoare și restauratoare Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Nicoleta Rahme, expert al Bibliotecii Naționale, Laura Troșan, expert restaurator la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Anca Andreescu, expert în carte veche la Biblioteca Națională.

Cultura la dubă a dezvăluit într-o investigație, publicată pe 3 martie 2026,că bunurile de tezaur sunt depozitate de 4 ani ani și jumătate în containere în aer liber. Anul trecut, peste unul dintre containere s-a prăbușit un copac, iar asta a provocat un lanț de probleme – cea mai gravă – scurgerea apei de la un aer condiționat pe bunuri de patrimoniu, după cum a dezvăluit ulterior managerul firmei de containere. Conform acestuia, muzeul nu a asigurat condiția de bază pentru o instalare corespunzătoare a containerelor – un sol neted, betonat. Dalele puse sub containere s-au adâncit în pământ, iar asta a dus la deformarea și dezechilibrarea lor.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post “Am recomandat Ministerului Culturii ca patrimoniul să fie mutat din containere” – Emanuel Petac, președintele Comisiei Naționale a Muzeelor appeared first on Cultura la dubă.

“Le-am menționat și în notificări și în contract, inclusiv în documentul de participare la licitație, indiferent de containere, este obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă, pe care să se așeze containerul. (…)

Au spus: <E patrimoniu, nu avem voie să facem fundația de beton. Hai, vedeți cum vă descurcați!>

La unul dintre containere, deja una sau două dale sunt sub nivelul pământului. S-au afundat complet. Și s-a deformat containerul.“

Pentru a elibera Palatul Cantacuzino și Casa Memorială George Enescu la începutul lucrărilor de restaurare, conducerea Muzeului Național „George Enescu” a ales ca soluție de depozitare 6 containere modulare. Nu le-a cumpărat, ci le-a închiriat.

Potrivit informațiilor publice de pe SEAP, Muzeul Enescu a plătit până acum aproape 83.000 de euro pentru închirierea și montarea containerelor. Cumpărate, ele ar fi costat 30.000 de euro, prețul unuia în 2021 fiind de 5000 de euro.

O angajată a muzeului a publicat săptămâna trecută imagini cu podelele containerelor găurite încă din primele zile ale mutării, precum și imagini care arată spațiu liber la o îmbinare sau podeaua încrețită de umezeală.

Pentru a înțelege mai bine cum aceste lucruri au fost posibile, am stat de vorbă chiar cu managerul firmei care a închiriat containerele – Elsys Power.

Acesta a acceptat cu deschidere să explice, pas cu pas, ce obstacole au apărut în colaborarea cu Muzeul Enescu. Dezvăluirile sale arată o cu totul altă realitate decât cea prezentată de Ministerul Culturii în comunicatele oficiale.

Dacă ministrul Andras Demeter a declarat “m-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee, ar fi păstrate cu aceeași grijă”, de la reprezentantul firmei de containere aflăm că pe unul dintre containere “a căzut acum un an și ceva un copac înalt cât un bloc de patru etaje”, iar “în momentul de față, dacă mergeți la fața locului, o să vedeți că un alt copac, tot așa, foarte înalt, se sprijină de unul dintre containere și deja l-a deformat.

Am făcut poză și am trimis și notificări, pentru că dacă acel copac cade…“

***

“Era obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă, pe care să se așeze containerul”

Primul contract cu firma Elsys Power a fost făcut, în urma unei licitații, în octombrie 2021. Pentru o lună de închiriere a 6 containere, costul este de 1824 de euro. Dat fiind că șantierul s-a blocat după 2 ani și lucrările au fost sistate, cheltuielile muzeului cu containerele au crescut, ele fiind folosite deja de 4 ani și jumătate. În total, Muzeul Enescu a plătit până acum 78.432 de euro pentru închiriere și 4740 euro pentru instalare, adică un total de 83.172 euro, potrivit datelor publice de pe SEAP.

O investigație publicată de Cultura la dubă a dezvăluit săptămâna trecută că Muzeul Enescu depozitează astfel patrimoniul, inclusiv manuscrisele lui George Enescu și alte bunuri clasate în Tezaurul României. În imaginile prezentate de Cultura la dubă se observă că apa a pătruns în interiorul containerelor.

Iar în fotografiile publicate ulterior pe facebook de o angajată a muzeului, se observă că sunt probleme la unele îmbinări.

Adrian Mihăilă, managerul firmei Elsys Power, de la care muzeul a închiriat containerele, povestește că prima problemă, totodată cea care avea să producă efecte negative pe termen lung, a apărut încă de la montarea lor, fiindcă muzeul nu ar fi respectat o condiție esențială. Acesta susține că toate informațiile există și în comunicarea scrisă cu Muzeul Enescu – deci ar putea fi verificate de Corpul de Control.

“Am făcut și un raport scris către instituție. În momentul în care am câștigat licitația, unul dintre lucrurile principale pe care le-am menționat și în notificări și în contract, inclusiv în documentul de participare la licitație, indiferent de container, este obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă pe care să se așeze containerul.

A, am văzut că ele sunt puse pe niște pietre.

Da, în pământ. Când am ajuns cu containerele acolo, au zis “a, păi n-avem autorizație de construcție, nu putem face, e patrimoniu, nu avem voie să facem fundația de beton. Hai, vedeți cum vă descurcați!”

Am cumpărat dale, am pus dale sub colțul fiecăruia, să încerc să nivelez cât de cât, să fie cât de cât ok.

Am fost tot pe banii noștri, fără să le cer absolut nicio sumă de bani, am încercat să ridicăm un colț al containerului care se hâise destul de rău. Să-l ridicăm un pic, să mai băgăm ceva deasupra, ca să-l aducem cât de cât la o formă normală. Dar e foarte greu.

Putea să fie mama containerelor, dacă le punem direct pe pământ, ele se afundă și se deformează. Rezultatul ar fi fost același, indiferent de marca containerului care ar fi fost utilizat.

A trebuit cumva să nivelăm cât de cât, cât s-a putut, problema e că ele s-au afundat în pământ complet.

La containerul la care doamna reclamă că nu se mai închid bine ușile și geamurile, există un raport în care este menționat acest container, îl găsiți la muzeu, la instituție, unde exact asta menționăm. Și se și vede. La containerul respectiv deja una sau două dale sunt sub nivelul pământului. S-au afundat complet.”

Muzeul Enescu confirmă pentru Cultura la dubă că a primit, într-adevăr, solicitarea de a pregăti solul nivelat pentru montarea containerelor, însă acest lucru nu a fost posibil.

“Da, este adevărat. Era necesară asigurarea unei planeități prin turnarea unei plăci de beton, demers care nu putea fi realizat în urgență, pentru că în curtea unui monument istoric nu se poate interveni fără autorizații și avize.”, a transmis conducerea muzeului.

Muzeul spune că doar la un container a apărut ulterior problema etanșeității, dar “a fost remediată, inclusiv prin refacerea etanșeității îmbinărilor containerului.”

Un copac imens a căzut pe unul dintre containere în trecut, iar în prezent un alt copac se sprijină pe un container

Acum un an și jumătate, la una dintre puternicele furtuni care au lovit Bucureștiul, un copac imens a căzut pe unul dintre containerele în care este depozitat patrimoniul – dezvăluie Adrian Mihăilă. Containerul a rezistat, însă probleme apărute ulterior cu aerul condiționat au fost un real pericol pentru bunurile depozitate acolo: “curge apa pe patrimoniu” – l-a anunțat cineva de la muzeu.

Un alt copac ar reprezenta un pericol chiar în prezent.

Iar în momentul de față, dacă mergeți la fața locului, o să vedeți că un alt copac, la fel, foarte înalt, se sprijină de unul dintre containere și deja l-a deformat.

Am făcut poză și am trimis și notificări, pentru că dacă acel copac cade, la fel ca celălalt, când a fost o furtună, s-a rupt și a căzut pe container…

Noroc că containerul a fost destul de bine făcut încât să susțină copacul și a rămas sprijinit pe container. Noi am venit atunci, am adus repede o echipă, la solicitarea dânșilor, fiindcă era o treabă foarte urgentă, care l-a tăiat bucățică cu bucățică, fără să rupă niciun fir, pentru că stă și plin de fire, nu știu dacă ați observat, stă să cadă.

Când a căzut copacul pe container?

Prin primăvara-vară, la o vijelie puternică. Efectiv a căzut și s-a sprijinit pe unul dintre containere. Era prin primăvară.

Și am văzut că, hăindu-se, nu mai avea panta unitatea interioară, am reglat panta, am rezolvat și acum dă condensul pe dinafară. A fost un aer condiționat care, de la lovitura copacului, s-a mișcat pe perete și nu avea panta corectă și dădea condensul în interior.

Le-am schimbat și toate chederele la uși, la geamuri, am răspuns la toate cererile care ni s-au adresat, chiar dacă doar verbal. Pentru că multe nu sunt scrise, dar am menționat toate aspectele astea și în notele de informare pe care le-am trimis la muzeu. Preventiv, am venit și am făcut o etanșare la toate colțurile, la toate îmbinările, ca să ne asigurăm, că, până la urmă, și un silicon mai îmbătrânește.”

Muzeul Enescu confirmă atât povestea cu căderea copacului, cât și prezența unui al copac sprijinit în prezent de container. De altfel, acest lucru se poate vedea și în imagini.

“În data de 10 iulie 2024, în urma unei furtuni puternice, un arbore din curte a căzut pe containerul nr. 1, afectând aparatul de aer condiționat. Arborele a fost îndepărtat și aerul condiționat repoziționat în maximă urgență.

Este adevărat că în prezent un copac se sprijină pe unul dintre containere și reprezintă un pericol?

În ceea ce privește arborele în cauză, muzeul a făcut adresă către Primăria Municipiului București în data de 30.07.2025. Urmare acestei adrese, în data de 30.09 2025 am primit răspuns că arborele ”nu are semne de declin biologic” și, ca atare, PMB ”nu avizează lucrările de întreținere sau defrișarea acestuia”. Am revenit cu altă adresă în 05.02.2026 și în data de 4 martie a.c. inspectorii de la Direcția de Mediu a PMB au venit pe teren și au testat arborele, în vederea executării de lucrări asupra lui. În prezent așteptăm răspunsul autorităților.”, a transmis Muzeul Enescu pentru Cultura la dubă.

Am încercat să lămurim cu directorul firmei de containere și problema prezenței apei în containere, după cum se poate vedea în imagini.

Acesta susține că nu a fost înștiințat că apa de la zăpada topită ar fi pătruns în containere, în schimb confirmă că au fost două sesizări privind aerul condiționat, care nu ar fi mers timp de câteva zile, deci obiectele de patrimoniu ar fi stat cel puțin în acea perioadă, la temperaturi de iarnă. De altfel, într-o fotografie postată de conservatoarea muzeului, se poate observa că temohigrograful a înregistrat umiditate 90 și temperaturi aproape de 0 grade.

“Iarna asta, la topirea zăpezii, ați fost anunțat în vreun moment că intră apa în containere?

Nu. În schimb discuții am avut despre aerul condiționat: “Domnul Adrian, nu merge aerul. Ce nu merge? Ce anume? Nu știu. Doamnă, când spuneți că este o problemă, dați-mi câteva detalii ca să știu cum să venim pregătiți.”

Și am găsit la fața locului că nu se dăduse zăpada jos de pe aerul condiționat, aerul condiționat, suflând cald înăuntru și frig spre exterior, se încadrase într-un bloc de gheață și a trebuit să stăm să-l degivrăm. Și am trimis în scris: vă rugăm să luați o mătură și să dați zăpada jos.

Și am înțeles că a ieșit scandal în muzeu că cine să dea zăpada jos, de ce să iau eu mătura, cine e responsabil…

Adică era o problemă minoră care putea fi rezolvată gospodărește?

Exact!

Adrian Mihăilă explică pentru Cultura la dubă și cum a fost posibil ca podelele containerelor să se spargă chiar din primele zile ale mutării, așa cum a reieșit dintr-o postare făcută de aceeași conservatoare a muzeului și confirmate ulterior chiar de Muzeul Enescu.

“Nu știu dacă ați văzut, sunt niște imagini cu podelele rupte. Cum explicați acea întâmplare?

Foarte simplu, în momentul în care am terminat de montat containerele și le-am predat, le-am spus: în momentul în care vreți să puneți ceva, un raft, ceva cu picior mai ascuțit, să distribuiți toată greutatea pe patru puncte, vă rog să puneți ceva sub acel picior, astfel încât greutatea să se disperseze. Pentru că portalul ăla nu o să reziste și o să treacă prin el la foarte scurt timp.

După predare, s-au rupt podelele. Când am ajuns acolo, bineînțeles că erau rafturile, picioarele rafturilor erau puse direct pe podea. Podeaua este din azbociment și, normal, nu a făcut față greutății aceleia punctiforme care a apăsat într-un singur punct.

După aceea, cum ați rezolvat găurile?

Ulterior, pentru ca în containerul respectiv să se rezolve asta, ar fi trebuit preluată de acolo, reparată podeaua, adusă înapoi, lucru care nu prea mai era posibil. Și atunci, un angajat al instituției avea lemne suficiente pe acolo, a adus niște lemne și a remediat cât a putut situația.”

“Nu ne-au cerut absolut nimic, dânșii nu au pus absolut nimic. Este pentru prima oară când aud de dezumidificator/ umidificator.“

Potrivit informațiilor publice de pe SEAP, contractele dintre Muzeul Enescu și firma Elsys Power prevăd închirierea a “6 bucăți container de arhivare patrimoniu, termoizolat și ventilat, echipat cu aer condiționat pentru menținerea unei temperaturi constante în interiorul acestuia.” Contractul nu prevede și dotarea cu aparate de control al umidității – dezumidificatoare sau umidificatoare, aparate pe care muzeul le avea din perioada funcționării muzeului și le-ar fi putut folosi, dar, potrivit surselor noastre, nu ar fi fost folosite fiindcă ar fi produs un consum prea mare de curent și pentru că oricum nu ar fi fost spațiu și pentru ele.

Potrivit legii, controlul umidității este o condiție de bază în conservarea bunurilor de patrimoniu, în special când este vorba despre materiale vulnerabile precum hârtia.

“În ceea ce privește temperatura și umiditatea din interior, v-au cerut ceva anume, adică să fie făcute din anumite materiale?

Aici trebuie un sistem de aclimatizare, și practic aerele condiționate au asigurat acest lucru.

Aerul asigură o temperatură, dar umiditatea ar trebui controlată de un dezumidificator sau un umidificator, după caz. Nu?

Da, aici nu mi s-a spus absolut nimic în sensul acesta. Și accesoriile de genul acesta sunt accesorii care se pun în interior. Puteau fi puse de noi la cerere, dar nu există o astfel de cerere. Sau puteau fi puse de dânsele, pentru că e un aparat pe care-l pui în interior.

Nu ne-au cerut absolut nimic, dânșii nu au pus absolut nimic. Este pentru prima oară când aud de dezumidificator/ umidificator.

Un alt aspect important prevăzut în normele de conservare este controlul luminii. Specialiștii spun că trebuie evitată expunerea la soare, în special când este vorba despre hârtie. Containerele închiriate de Muzeul Enescu sunt dotate cu câte două ferestre, iar din imaginile postate de Ministerul Culturii se observă că ele sunt acoperite în prezent cu o folie de protecție. Nu știm cum au fost în acești 4 ani și jumătate.

“Ei au contestat în vreun moment asta, că au geamuri? Sau au cerut containere fără ferestre?

Nu. Era specificat și în caietul de sarcini și în ofertă că au două geamuri. Toată lumea a fost ok.

Toată problema asta a apărut la jumătate de an după ce s-au instalat containerele. Au zis: “a, parcă, totuși, ar fi bine fără ferestre” – ceva la modul acesta. Adică este o concluzie la care au ajuns după instalare, nu înainte.

Noi am făcut o ofertă, că dacă se prelungește contractul de închiriere pentru încă 12 luni, li se schimbă geamurile cu paneluri din acelea de termopan, gratuit. Nu au semnat. Nu am primit explicații.

Din câte înțeleg, ei ar fi încercat să facă o altă licitație și nu s-a prezentat nimeni. Și din motivul acesta au făcut de pe o lună pe alta și nu s-a semnat pe 12 luni.

Și când le-ați făcut oferta cu pereții fără ferestre instalați gratuit, de ce au refuzat?

Nu au refuzat, pur și simplu nu au luat în considerare oferta cu contractul prelungit pe 12 luni, nu am primit niciun răspuns, nici că da, nici că nu. Am explicat pentru 3 sau 4 persoane de la muzeu că e o chestie care se face în două ore. Că sticla de geam, lumina era problema, se poate înlocui cu paneluri. Și putem alege un moment de primăvară sau toamnă, când doresc dânsele.

Nu au mai zis nimic.”

Ministrul Culturii, Andras Demeter: “Putem asigura pe toată lumea că obiectele sunt prezervate în condiții adecvate!”

Reamintim, ministrul Culturii, Andras Demeter, a transmis pe 7 martie, într-un comunicat de presă: “M-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee sau în arhive ori fonoteci, ar fi păstrate cu aceeași grijă.

Am inspectat toate depozitele, iar rapoartele privind monitorizarea parametrilor de microclimat din spațiile de depozitare confirmă că bunurile de patrimoniu sunt plasate în condiții propice de umiditate, temperatură și luminozitate; condiții pe care conducerea muzeului le consideră necesare și suficiente!”

Acesta s-a antepronunțat investigației amănunțite pe care urma să o facă inspectorii Corpului de Control. Ulterior, într-un al treilea comunicat de presă, Ministerul Culturii a anunțat că a decis și formarea unei comisii de experți, “profesioniști ai domeniului patrimoniului cultural mobil și restaurării bunurilor culturale, muzeografie și management muzeal.

Comisia de experți evaluează situația din teren din punct de vedere al obiectivelor de verificare privind starea de conservare, în timp ce comisia de control, desemnată prin Ordinul de ministru din data de 3.03.2026, se axează în primul rând pe aspecte administrative, contractuale, de raportare și respectare a procedurilor instituționale.”

Peste 100 de personalității ale culturii au semnat o scrisoare publică prin care cer președintelui Nicușor Dan, premierului Bolojan și ministrului Culturii, Andras Demeter, să mute manuscrisele din containere “în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu”.

Printre semnatari se numără Vladimir Jurowski – director muzical al Bayerische Staatsoper, dirijor principal al Orchestrei Radio din Berlin, fost director artistic al Festivalului George Enescu, dirijorul american Lawrence Foster, fost director artistic al Festivalului George Enescu, scriitorul româno-american Norman Manea, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Victor Rebengiuc, Andrei Șerban, Anca Vasiliu, Ștefan Câlția, Ana Blandiana, Ada Solomon, pianista Alexandra Dariescu, violoncelistul Andrei Ioniță, Marta Petreu, Andrei Cornea și violonistul Remus Azoiței, Oana Pellea, Cristi Puiu, Mircea Cantor, Radu Jude, Dan Perjovschi, Corneliu Porumboiu, Radu Afrim sau Tatiana Țîbuleac.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post “La o vijelie puternică, un copac înalt cât un bloc de patru etaje a căzut peste unul dintre containere” – Dezvăluirile firmei de containere în care sunt depozitate bunurile lui Enescu appeared first on Cultura la dubă.