Expoziții Brâncuși au fost organizate recurent, în diferite colțuri ale lumii – Paris, București, Tokio, New York, Philhadelphia, Craiova sau Londra. Însă niciodată publicul nu a avut șansa de a-l descoperi pe Constantin Brâncuși așa cum o poate face acum, la Centrul Pompidou din Paris.

Sunt expuse peste 120 de sculpturi, alături de o bună parte a arhivelor pe care artistul le-a donat statului francez.

Putem vedea imagini inedite cu sculptorul lucrând la operele sale, la instalarea lor în grădinilor unor colecționari, diplomele școlare, livretul militar și pașaportul, fotografii din România și din Franța, în care apare alături de alți artiști, imagini foto și video cu muzele sale, scrisori sau o parte din colecția de vinyluri.

Muzică românească tradițională de vioară, muzica prietenului Erik Satie, precum și alte fragmente din colecție se aud pe fundalul vizitei expoziției.

Este o experiență completă, emoționantă, compleșitoare.

La ea au lucrat peste 200 de profesioniști, timp de 2 ani.

Peste 110.000 de vizitatori au trăit-o până acum, în 22 zile de la deschidere. Este modul prin care francezii transformă închiderea temporară a Centrului Pompidou într-un eveniment artistic grandios.

Peste 5 ani, când clădirea va fi redeschisă, Atelierul Brâncuși va deveni inima celui mai modern centru cultural al Europei, fiind așezat chiar în interiorul instituției.

***

Este luni după-amiază și o zi de aprilie neobișnuit de călduroasă pentru Paris. În fața Centrului Pompidou, așezat pe platoul Beaubourg, într-unul dintre cartierele istorice ale capitalei Franței, stau la coadă câteva sute de oameni. Sunt turiști străini, dar și foarte mulți turiști francezi care au venit din alte orașe să vadă retrospectiva Brâncuși, cea mai mare expoziție dedicată vreodată sculptorului roman.

Media zilnică de vizitatori este între 4000 și 6000 de oameni, ne spun reprezentanții Centrului Pompidou. Este neobișnuit de mult chiar și pentru Pompidou, susțin aceștia. Mai ales după pandemie. Mai exact, este primul eveniment care readuce afluența de vizitatori pe care muzeul o avea înainte de 2020.

Expoziția este organizată la Galeria 1 de la etajul 6 al celebrei clădiri, ridicată după planurile arhitecților Renzo Piano și Richard Rogers. Pe măsură ce urci scările rulante către eveniment, perspectiva Parisului devine din ce în ce mai impresionantă.

“Brancusi. L’art ne fait que commencer” (Brâncuși. Arta nu face altceva decât să înceapă.) – stă scris la intrarea în expoziție.

Co-curatoarea expoziției și una dintre comisarele evenimentului, Valerie Loth, acordă un interviu pentru Cultura la dubă și apoi ne face un scurt tur.

“Am vrut să transmitem multe lucrări. În primul rând, să arătăm de ce abordarea lui în sculptură a fost modernă, cum a exersat formele sculpturilor până a ajuns la abstract. Începutul acestei aventuri este studioul pe care l-am primit ca donație.”, spune Loth.

Brâncuși a donat, prin testament, atelierul său din Impasse Ronsin statului francez, având dorința ca publicul să îi cunoască opera așa, ca pe un întreg. Condiția pusă francezilor a fost ca atelierul său să fie reconstruit într-un muzeu de artă modernă, iar lucrările lui să fie expuse laolaltă.

“Marcel Duchamp i-a fost foarte apropiat și cei doi gândeau asemănător. De exemplu, în aspectul lucrăriilor în serie, care sunt mereu aceleași, dar care de fiecare dată sunt diferite. De asemenea, cred că ideea lui Brâncuși de a dona tot atelierul unei instituții este foarte aproape de ceea ce avea în minte Duchamp, care a vândut o mare parte a lucrărilor sale unui singur colecționar, pentru ca apoi acesta să le doneze Muzeului din Philadelphia.

Și cred că Brâncuși gândea la fel, de aceea a donat tot atelierul său. Sigur că fiecare lucrare poate fi văzută individual, dar voia ca toată munca din atelierul său să fie văzută.”

“Atelierul era totul pentru el. El și-a făcut patul, uneltele, rafturile pentru vinyluri. Pentru el era important să păstreze totul împreună. Când vindea o sculptură, făcea o copie în ghips pentru a o păstra în atelier.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Prima reconstituire parțială a atelierului Brâncuși a fost expusă în interiorul Muzeului de Artă Modernă din Paris, la Palatul Tokio, în 1962. Odată cu deschiderea Centrului Pompidou, în 1977, Atelierul Brâncuși a fost reimaginat și așezat chiar în fața instituției.

Însă, în urma unor inundații masive, în 1990 atelierul a fost închis. Renzo Piano a realizat apoi o clădire muzeu, în interiorul căreia a așezat atelierul Brâncuși închis, putând fi văzut de jur împrejur de către vizitatori. Atelierul Brâncuși, aflat în piațeta din fața centrului, a fost inaugurat în 1997 și închis la finalul lui 2023.

“Am fost nevoiți, mai întâi, să mutăm toate sculpturile din Atelier, fiindcă lucrările care vor avea loc în subteran ar fi putut afecta opera. Așa am decis să facem o expoziție, dacă tot vom închide definitiv Atelierul Brâncuși din piațetă. Practic, așa s-a născut ideea de a le arăta dintr-o altă perspectivă.”

Pe lângă sculpturi, donația lui Brâncuși a cuprins absolut toate obiectele personale, de la unelte, intrumente muzicale și discuri, fotografii și filmulețe, corespondență, bilețele și facturi.

Cu totul special la acest eveniment este faptul că, pe lângă cele peste 120 de sculpturi expuse, sunt arătate pentru prima dată peste 200 de documente din arhivele Brâncuși, cercetate și gestionate de specialiștii de la Pompidou de 47 de ani încoace.

“Brâncuși obișnuia să păstreze totul. De la investigațiile medicale, electrocardiograme, facturi, bonuri, putem vedea când a cumpărat prima camera foto, când a început să lucreze în bronz și, de asemenea, avem toate scrisorile cu prietenii lui, cu colecționarii sau cu muzee.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Expoziția se deschide cu o serie de Cocoși. Parcă am fi în zorii zilei, iar Brâncuși ar începe treaba în atelierul său. Un filmuleț proiectat pe un perete ni-l arată pe sculptor la lucru, cu mânecile suflecate, cu țigara în gură, lovind cu ciocanul în piatră.

“Am început expoziția cu un Cocoș, fiindcă am înțeles că este un simbol în Oltenia și este, bineințeles, și simbolul poporului francez. Dar, cel mai important, reprezintă începutul unei zile. Apoi, am vrut să intrăm puțin în atmosfera atelierului său, care era ca un colț rural în mijlocul Parisului, pe Impasse Ronsin.

Este ceea ce îi uimea, în primul rând pe vizitatori, aveau impresia că ajung la țară, în Paris. Era o stradă cu multă verdeață, cu ateliere de artiști. Iar atelierul lui Brâncuși era complet alb. Avea lumină naturală direct, era mult material alb, ghips, pe jos, Brâncuși avea o barbă albă, o salopetă albă, un câine alb. Totul era diferit față de celelalte ateliere.”, spune Valerie Loth.

Deși se aflau în Atelierul Brâncuși, la discreția publicului, aceste lucrări și multe altele din expoziție pot fi văzute acum într-o perspectivă nouă.

“Îl știam pe Brâncuși dinainte, dar acum este cu adevărat pus în valoare.

-Ați descoperit ceva nou?

-Da. Abia acum l-am descoperit pe el, cu adevărat.”, ne spune Charlotte, o pariziancă în vârstă de 45 de ani, la finalul vizitei sale.

Pe lângă patrimoniul Brâncuși deținut de Pompidou, expoziția aduce în fața publicului și 50 de sculpturi împrumutate de la Metropolitan Museum of Art, MoMA, Guggenheim New York, Philadelphia Museum of Art, The Art Institute of Chicago, Dallas Museum of Art, Tate Modern Londra, Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național de Artă al Craiovei.

De asemenea, câteva alte împrumuturi excepționale de la Luvru și de la Muzeul Guimet ne arată diferite surse de inspirație pentru Brâncuși, majoritatea provenind din antichitatea spațiului extra-european, dar și lucrări ale lui Paul Gauguin sau Andre Derain.

Cumințenia Pământului, sculptură de la începutul carierei, pe care statul român a refuzat să o achiziționeze, este pusă în lumină de francezi ca o lucrare extrem de importantă, alături de Oviri, realizată de Gauguin în 1894.

“Am vrut să arătăm influențele lui. A lucrat cu Rodin, a vizitat Luvrul, Muzeul Guimet, cu o colecție asiatică, Muzeul Etnografiei Africane de la Trocadero, iar toate acestea i-au influențat și îmbogățit munca. De exemplu, am pus Danaida alături de o sculptură antică pe care Brâncuși a văzut-o la Luvru. Era foarte curios și interesat de arta lumii.”

Expoziția continuă cu o secțiune dedicată sculpturii în lemn. Ca să pătrunzi în acel spațiu al meșteșugului și al rădăcinilor românești, treci printr-o superbă poartă de lemn, care are și ea o poveste în spate. A fost dăruită de România Franței și a mai fost arătată în Paris la Expoziția Internațională din 1936.

Mai mulți dintre vizitatorii cu care am stat de vorbă au menționat lucrările în lemn printre preferatele lor. De altfel, curatoarea Valerie Loth atribuie caracterului românesc al artistului Brâncuși valoarea unei pietre de temelie.

“Brâncuși venea din Oltenia, o regiune cu tradiție în sculptura în lemn. Cred că unul dintre bunicii lui a fost tâmplar, iar el, în primul rând ca țăran, a devenit interesat de meșteșugul lemnului. Brâncuși a rămas atașat de aceste tradiții și a realizat numeroase sculpturi în lemn. Înainte de a fi artist, el a fost un artizan.

Altfel, în Franța aveam acestă impresie, un mit, că Brâncuși era un țăran român, morăcănos, singuratic, care trăia în studioul lui. Dar, în realitate, nu era deloc așa. Trăia în mijlocul vieții artistice pariziene, mulți oameni vizitau atelierul. Chiar și americanii care ajungeau la Paris voiau să viziteze atelierul lui Brâncuși, era un loc super cool în care toată lumea voia să fie.

Iar Brâncuși era foarte prietenos, organiza petreceri, pregătea musafirilor mâncare, grătar. Îi plăceau șampania, vinul, cânta la chitară, punea muzică. Era apropiat de mulți artiști și de colecționari și, bineințeles, de multe femei.

Deci nu era deloc ca un țăran de la Dunăre.

În schimb, a fost mereu foarte atașat de România. S-a întors acolo frecvent, era important pentru el să finalizeze complexul de la Târgu Jiu.

De asemenea, era foarte apropiat de avangarda românească, publica la o revistă avangardistă.

Și era apropiat și de biserica ortodoxă, a și lucrat la Biserica Ortodoxă din Paris și era sponsor pentru diferite organizații caritabile.”

Sophie și Damien sunt doi artiști care locuiesc la 60 de kilometri de Paris. Au venit la Pompidou pentru expoziția Brâncuși și au plecat fascinați de ceea ce au văzut.

„E o expoziție foarte frumoasă, cu o scenografie specială, mai ales în încăperea care arată tradiția românească a sculpturii în lemn”, spune Sophie, care realiează lucrări de artă în cerneală chinezească.

„E interesant pentru că eu mai vizitasem Atelierul Brâncuși, dar nu văzusem sculpturile așa.”

Damien, vizitator francez

“Apoi, sunt toate temele cuprinse, eu prefer lucrările mai de început, precum Sărutul, decât pe cele de la final. E interesant să vezi lucrările și cele două mari scandaluri din spatele lor.”, ne spune Damien, la rândul său sculptor. Când vine vorba despre preferințe, cei doi soți fac alegeri diferite.

„Sophie: Eu ador Cocoșul.

Damien: Iar eu Sărutul. Dar nu îmi plac deloc Capetele de copil. Îmi provoacă o stare inconfortabilă.

Aș vrea, totuși, să adaug că lipsesc două citate importante din Brâncuși. Primul, pe care l-a zis când l-a părăsit pe Rodin, este că „nimeni nu poate trăi în umbra unor mari arbori.”, apoi o altă frază, care mie îmi place foarte mult, pe care am notat-o pe frigider și le-am spus-o copiilor mei: „cel mai greu nu este să lucrezi, ci să intri în starea de lucru.” Și eu sunt sculptor și cel mai mult admir la Brâncuși faptul că a sculptat direct în material, totul a fost în imaginația lui.”

Ajuns la Paris pe jos, la 28 de ani, tânărul Constantin Brâncuși a fost remarcat chiar de către maestrul Auguste Rodin. Brâncuși i-a fost ucenic vreme de un an, dar și-a dat repede seama că vrea să se desprindă de stilul lui Rodin și să își găsească propria cale.

Așa a renunțat la mulaje și a  început să cioplească direct în material, într-un stil cu totul nou. Cele trei opere majore care marchează acest moment, dar și începutul sculpturii moderne, sunt Sărutul, Cumințenia Pământului și Rugăciunea.

“Știam Atelierul Brâncuși, pe care îl vizitasem de mai multe ori. Dar abia acum l-am descoperit cu adevărat pe Brâncuși. Această expoziție m-a îngenunchiat.”

Vizitator francez

Cea de-a doua jumătate a expoziției devine din ce în ce mai compleșitoare. Pătrundem în viața deja cunoscutului artist Brâncuși, care face senzație la Paris și New York și este subiectul unor mari scandaluri.

Primul – în 1920, lucrarea Princesse X, expusă la Salonul Indendenților de la Paris, este contestată de unul dintre vizitatori la Ministerul Culturii, pe motiv că ar reprezenta un falus. Potrivit istoricilor, în spatele contestației ar fi fost Picasso sau Matisse. Lucrarea rămâne expusă datorită unei scrisori publice pe care o semnează alți 70 de artiști, printre care Picabia, Cocteau și Erik Satie.

Princesse X vorbește despre ambiguitatea masculin-feminin, prezentă la mai multe sculpturi brâncușiene, începând cu Sărutul și continuând cu Tors de tânăr. Reprezintă totodată susținerea lui Brâncuși față de mișcarea dadaistă, care contestă normele în artă, le ridiculizează prin forme noi, inteligente, încărcate cu umor.

Dar, mai presus de toate, este modul prin care Brâncuși vrea să arate că importantă este esența lucrurilor, nu forma lor. Este ceea ce îl face pe Brâncuși foarte actual. Două tinere vizitatoare, Eloise și Flor, în vârstă de 18 ani, se arată încântate de ceea ce au descoperit în expoziție. 

“Mi-a plăcut mult. A fost puțin cam prea aglomerat, dar frumos. Sculpturile sunt foarte frumoase. Nu îl știam deloc, l-am descoperit datorită expozie.”, ne spune Flor.

“Sculptura mea favorită este Princess X. Scandalul din spatele ei este foarte interesant și lucrarea foarte frumoasă.”, declară Eloise.

“Statueta mea este a femeii, toate femeile într-una singură, Femininul Etern al lui Goethe redus la esența sa… Timp de cinci ani am lucrat, am simplificat, am făcut materialul să vorbească și să spună inexprimabilul. Pentru că, de fapt, ce este o femeie? Nasturi și funde, cu un zâmbet pe buze și vopsea pe obraji…nu asta este femeia.

Să exprim entitatea aceea, să readuc în lumea simțurilor tipul etern al formelor efemere, am petrecut cinci ani simplificând, șlefuindu-mi lucrarea. Și în sfârșit, cred, am ieșit triumfător și am pătruns dincolo de material. Mai mult, e un mare păcat să strici frumusețea făcându-i găuri pentru păr, ochi, urechi. Și materialul meu e așa de frumos, cu liniile sale sinuoase care strălucesc precum aurul pur și însumează într-un singur arhetip toate efigiile feminine din Lume.”, a declarat Brâncuși în timpul scandalului provocat de Princesse X.

Al doilea scandal – în 1926, Pasărea în văzduh (variantă deținută acum de Seattle Art Museum), trimisă de Brâncuși de la Paris la New York, pentru o expoziție organizată de Marcel Duchamp la Brummer Gallery, este oprită de autoritățile americane în vamă, pe motiv că cineva încearcă să evite taxele aferente unui obiect industrial, declarându-l operă de artă.

Pentru vameșii americani, sculptura lui Brâncuși nu avea nicio legătură cu arta sau cu reprezentarea unei păsări. Oficialii au declarat atunci că, pentru a fi considerată operă de artă, o lucrare trebuie să reproducă, prin cioplire sau prin mulaj, obiecte din natură sau vietăți.  

Brâncuși a contestat reținerea lucrării sale în instanță, iar povestea s-a transformat în ceea ce este azi cel mai cunoscut proces în arta modernă, cazul care a determinat instanțele, dar și criticii, să redefinească arta.

“Sugerează zborul, grația, aspirația, vigoarea și totodată viteza, puterea, potența, frumusețea, la fel ca o pasăre.”, depunea atunci mărturie criticul Frank Crowninshield.

Acum, turiști din toată lumea îl descoperă la Paris pe cel care a scris istoria începutului sculpturii moderne.

“A fost superb. Totul – sculpturile, scenografia, clădirea.

-Știați ceva de Brâncuși înainte?

-Nu, acum e prima dată când îl descoperim.”, spun la ieșirea din expoziție două vizitatoare din California.

Astăzi, câteva dintre Păsările în văzduh, au propriul zbor deasupra cerului Parisului, într-o scenografie copleșitoare, de neuitat. În spatele acestei poezii vizuale stau curatoarele și câțiva specialiști autorizați să atingă și să instaleze lucrările. Instalarea fiecărei Păsări a durat aproximativ 6 ore.

“Cel mai dificil lucru în organizarea acestei expoziții a fost fragilitatea lucrărilor. Așa cum știți, Brâncuși a construit baza, soclul fiecărei sculpturi și s-a dedicat mult echilibrului lucrării. Mai ales Păsările în văzduh sunt foarte fragile, nu sunt fixate cu tije de oțel, ca altele.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Am create podiumuri speciale, clădirea are o vibrație a ei, publicul creează de asemenea o vibrație și a trebuit să protejăm sculpturile. Așadar, fragilitatea lucrărilor a fost marea provocare a acestei expoziții.

În spatele scenografiei a fost o idee simplă. Avem șansa acestor spații, la Centrul Pompidou, și a fost de la sine înțeles să așezăm Păsările cu panorama Parisului în spate.”

Seriile de portrete, Măiastre, Madame Pogany sau Păsări ne arată un artist care a lucrat toată cariera întru atingerea formei abstracte perfecte, a echilibrului și a frumuseții. De asemenea, cu totul special este interesul pe care l-a manifestat pentru felul în care sunt expuse lucrările, dedicând o bună parte a muncii sale soclurilor, fără de care opera sa nu ar fi completă.

Arătat în acest amplu context, Brâncuși primește cel mai frumos omagiu posibil. Iar noi, oamenii de rând, primim lumină în vremuri sumbre.

“Când vom redeschide muzeul, atelierul Brâncuși va fi în interiorul clădirii. Cred că Brâncuși ținea foarte tare ca toată opera lui să fie prezentată laolaltă într-un muzeu. Din păcate, Atelierul de până acum nu a fost foarte vizibil pentru public, vizitatorii nu prea găseau intrarea, parcă era desprins de Centrul Pompidou.

Cred că dacă vom reconstrui atelierul în interiorul muzeului, va fi mult mai interesant pentru public.”

Renovarea Centrului Pompidou este un proiect major, finanțat de Ministerul Culturii din Franța, și asumat de statul francez drept o responsabilitate națională.

În cei 6 ani în care clădirea va fi închisă, colecția va fi mutată, iar activitatea instituției se va desfășura în alte spații culturale din Franța și din diverse colțuri ale lumii, păstrând esența ei vie.

Expoziția Brâncuși poate fi vizitată la Pompidou până pe 1 iulie 2024.

***

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Brâncuși, lumina albă din Paris appeared first on Cultura la dubă.

Aceștia au beneficiat de ghidajul curatoarei Doina Lemny și au petrecut aproximativ 40 de minute în expoziție. La finalul vizitei, prim-ministrul Ciolacu a declarat pentru Cultura la dubă:

“- Care a fost lucrarea dumneavoastră preferată din expoziție?

– Rămâne bucata din Coloana Infinitului în lemn.

– Și expoziția, per total, cum vi s-a părut?

– Extraordinar ce s-a întâmplat și mă bucur că guvernul României a contribuit la acest lucru.

– Nu putem să nu ne întrebăm de ce nu a cumpărat guvernul României o lucrare de Brâncuși, Cumințenia Pământului?

– Vom vedea până la urmă ce se întâmplă. Ea nu poate să părăsească teritoriul României.”

“Bucata din Coloana Infinitului în lemn”, la care face referire Marcel Ciolacu, se numește “Coloana fără sfârșit III”, a fost realizată în lemn de plop la Paris, înainte de 1928, așadar cu aproximativ 10 ani anterior realizării Coloanei de la Târgu Jiu. Lucrarea expusă la Timișoara este una dintre sculpturile împrumutate de Centrul Pompidou Paris.

Vizita premierului la Timișoara are loc cu ocazia congresului PSD Timiș, organizat în aceeași zi. În timp ce guvernanții au avut prioritate la vizitarea expoziției, vizitatorii care făcuseră rezervare la ora 10.00 și aveau bilet pentru același interval orar, au fost lăsați să aștepte la coadă 40 de minute până la plecarea politicienilor.

Întrebat de acest lucru, Ciolacu a spus “A existat o deschidere și, după cum bine știți, eu am bilet, la fel ca și colegii mei, mi-am cumpărat bilet.”

România se străduiește de mai mulți ani să introducă Ansamblul de la Târgu Jiu pe lista patrioniului UNESCO. Întrebată de acest aspect, Raluca Turcan, ministrul Culturii, a declarat:

“Acum o lună a venit o comisie care a făcut o evaluare încurajatoare pentru România, în sensul în care am primit o foaie de parcurs pe care autoritățile locale, în primul rând, astfel încât dosarul să poată să fie acceptat. Însă, această evaluare recunoaște și niște progrese care s-au făcut, printr-o colaborare a autorităților locale. Așa că sunt optimistă cu privire la acest dosar.

– Ce ziceți de faptul că România nu a fost în stare, indiferent sub ce guvern, să cumpere o operă a lui Brâncuși?

– Eșecul acelei subscripții publice cred că va urmări foarte mult statul român, ca simbol de capacitate a statului de a gestiona un proces de achiziție prin subscripție publică a unei opere de artă. Este regretabil.”

Expoziția va fi deschisă după următorul program:

30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024

Miercuri – duminică: 10:00 – 20:00

Luni și marți, precum și zilele de 24–26 și 31 decembrie 2023 și 1–2 ianuarie 2024: închis

Un bilet la expoziție costă 88 de lei și poate fi achiziționat online sau la casele muzeului. Elevii și profesorii au intrare gratuită, iar studenții și pensionarii bilet redus, 22 de lei pentru studenți și 55 de lei pentru pensionari.

The post Premierul Ciolacu la expoziția Brâncuși: “Lucrarea preferată a fost bucata din Coloana Infinitului în lemn.” appeared first on Cultura la dubă.

Pentru a sărbători 30 de ani de înfrățire a orașelor Nantes și Cluj-Napoca, municipalitatea din orașul francez l-a invitat pe artistul român Kero Zen să picteze un perete gigant, de 50 de metri înălțime.

Pictura este inspirată din Coloana Infinitului, realizată de Constantin Brâncuși, dar conține și elemente inspirate din alte lucrări de artă, precum Gânditorul de la Hamangia.

Înainte de a realiza lucrarea, francezii au realizat un sondaj printre locuitorii cartierului Bellevue și i-au întrebat ce și-ar dori să vadă pe acel perete. Așa s-a născut ideea unei lucrări multiculturale, care conține atât simboluri românești, cât și franceze.

De exemplu, în imaginea de mai jos, o femeie transmite vecinului său cartea lui Jules Verne, Douăzeci de mii de leghe sub mări, iar cel care o primește este un personaj inspirat din Gânditorul de la Hamangia.

Lucrarea este finanțată de prefectura Nantes, primăria Nantes, primăria Cluj-Napoca și Institutul Francez. Kero Zen a început să lucreze la ea de pe 20 iulie și va mai dura câteva zile până când va fi gata.

sursa: Actu Nantes

The post Pictură murală realizată de artistul român Kero Zen la Nantes appeared first on Cultura la dubă.

Proiectul se dorește a fi “reinterpretarea marelui sculptor în limbaj contemporan” și a costat 200.000 de euro, bani distribuiți de Ministerul Culturii prin programul RO-CULTURA.

Cu ocazia împlinirii a 145 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, Muzeul Țăranului Român din București invită publicul la “expoziția multimedia “Mirrors of Brâncuși”, un proiect care urmărește să surprindă esența sculptorului român printr-o serie de instalații și de experiențe bazate pe opera lui Constantin Brâncuși”, după cum se arată în comunicatul instituției.

Mirrors of Brâncuși este un proiect organizat de Fundația Art Production, Centrul de Resurse pentru Cetățenie Activă și Christian Westblink.

Am dorit să vedem cum a fost reinterpretat Brâncuși și cum arată o expoziție de 200.000 de euro în România lui 2021.

“Mirrors of Brâncuși” este găzduită de MȚR la Sala Irina Nicolau.

La intrarea în sală, într-un colț, ne întâmpină 3 angajate ale muzeului. Cele trei doamne stau la o masuță și povestesc. Pe masă sunt întinse biletele, pe categorii. 8 lei pentru adulți, 4 lei pentru pensionari și 2 lei pentru elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor.

Noi suntem singurii vizitatori la momentul respectiv.

În sală se aude înfundat voice-overul feminin al unui filmuleț proiectat pe un perete. Se distinge cu greu ce spune.

Din câteva priviri cuprindem întreaga expoziție. Întrebăm dacă mai este și în altă încăpere și ni se răspunde că asta este tot.

În dreapta se află o cutie cu oglinzi unde, dacă nu ai nicio cunoștință anterioară despre Brâncuși, te poți alege, cel mult, cu niște selfiuri pentru Instagram.

Nu există nicio descriere a exponatului, dar putem deduce că este o trimitere fie la lucrarea “Începutul lumii”, cunoscută și ca Oul, simbolul folosit de Brâncuși pentru a sugera creația lumii, fie la “Muza Adormită”.

În centrul sălii este exponatul principal, o reproducere parțială a Coloanei Infinitului, care, în ciuda oglinzilor puse în capete pentru a crea impresia de nesfârșit, nu are nicio legătură cu nesfârșitul imaginat de Brâncuși. În plus, caprele care o susțin ucid singura suflare de impresie artistică pe care ți-ar fi putut-o da lucrarea.

Și, de parcă nu era suficient, la capătul ei sunt lăsate o valiză și două videoproiectoare, iar sala este traversată de un cablu. (vedeți în imaginea de mai jos)

“Mirrors of Brâncuși dorește să lase oamenilor o amprentă mai puternică și mai concretă asupra a cine a fost Brâncuși, dar și o raportare la alte concepte și definiții, mai apropiate de esența omului și artistului Brâncuși.”

Muzeul Țăranului Român, sursa facebook

Filmulețul proiectat este greu de urmărit. Sunetul este distorsionat, imaginile se schimbă rapid, iar culorile reflectoarelor, uneori roz sau albastru, afectează calitatea proiecției.

Într-un alt colț al camerei se află 5 reproduceri ale Scaunelor lui Brâncuși de la Masa Tăcerii și, bineînțeles, o oglindă alăturată.

Nici acestea nu sunt însoțite de vreo descriere, cum nu este nici ultima lucrare, ceea ce presupunem a fi jumătate de reproducere din Sărutul lui Brâncuși.

Despre proiect, directorul Muzeului Țăranului Român, Virgil Nițulescu, a declarat la deschidere că:

„Ne-am dorit o legătură între tradiția pe care o găzduim la Muzeului Țăranului Român și contemporaneitate. Pentru că este o expoziție despre Brâncuși, despre cum noi, cei de astăzi, îl vedem.”

Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român

„Această expoziție pornește de la public spre Brâncuși. Am întrebat oamenii din jur ce știu și ce cred despre Brâncuși și ne-am dat seama că există amănunte din viața lui cu care ne-am putea identifica și astfel să reușim să-l înțelegem mai bine. Ne-am dorit să vă puteți privi în opera lui ca într-o oglindă”, a precizat Silvana Dulamă-Popa, curatorul expoziției.

La conferința de presă organizată la deschiderea expoziției a fost prezent și deputatul Iulian Bulai, președintele Comisiei pentru Cultură din Camera Deputaților. Acesta s-a arătat încântat de exponate.

„Mă bucur că mă aflu aici pentru că sunt în largul meu acolo unde mesaje clasice sunt prezentate într-un context nou și într-un limbaj contemporan.

Reinterpretarea valorilor noastre fundamentale va face să devenim relevanți în toată lumea.”

Iulian Bulai, președintele Comisiei pentru Cultură din Camera Deputaților.

Pe lângă faptul că opera lui Brâncuși este opusul vreunei idei de clasicism, el fiind creatorul sculpturii moderne, cu siguranță atunci când vorbim despre relevanța noastră în lume, ea se datorează în mare măsură geniului Brâncuși, nicidecum reinterpretării operei lui.

Mirrors of Brâncuși este un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Banii vin de la Islanda, Liechtenstein și Norvegia, iar Ministerul Culturii este cel care decide, prin Unitatea de Management a Proiectului, unde ajung fondurile. Programul are o valoare totală de 29 de milioane de euro.

Expoziția a costat 947.646,45 lei, echivalentul a 195.653,24 de euro, iar fondurile sunt nerambursabile.

Ea va fi deschisă la MȚR până pe 24 februarie, iar organizatorii spun că urmează să fie prezentată și în diverse orașe din România și din străinătate.

În spatele expoziției stă o echipă formată din: Silvana Dulamă – Popa, curator; Diana Miroșu, scenograf; Alin Popa, light designer; Zoli Toth, muzică; Dilmana Yordanova, producție video; Ovidiu Eftimie, animație video.

Conform Muzeului Țăranului Român, “la finalul experienței, vizitatorul va reuși să capteze informația, dar și noi concepte despre sculptor.”

Totuși, dacă v-ați aflat vreodată în fața lucrărilor lui Brâncuși, la București, Târgu Jiu, Craiova, Paris sau New York, ori dacă reflectați asupra spuselor sculptorului, va deveni lesne de înțeles că cea mai bună formă prin care ne putem bucura de ele este privindu-le.

Din păcate, în lipsa unor eforturi reale de valorificare a lucrărilor lui Brâncuși aflate pe teritoriul României, autoritățile române continuă să finanțeze proiecte fără fond, care nu fac altceva decât să întunece văzduhul imaginat de Brâncuși și să îl ducă în derizoriu.

„Eu am vrut să înalţ totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar şi pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată.” – Constantin Brâncuși

The post “Mirrors of Brâncuși”, expoziția de 200.000 de euro organizată la Muzeul Țăranului Român appeared first on Cultura la dubă.

Centrul „Constantin Brâncuși” a demarat procedura de intervenție de urgență asupra componentelor artistice din piatră din cadrul Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” din Târgu Jiu. Este vorba despre Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, grav afectate de o intervenție neconformă făcută în urmă cu câțiva ani.

Pe operele lui Brâncuși se pot observa găuri care s-au adâncit de-a lungul timpului. In interiorul lor cresc uneori mușchi și licheni. Dezastrul a fost provocat de o spălare cu apă cu presiune, pentru care nimeni nu a răspuns până în prezent.

Lucrările actuale sunt o primă fază a procesului de restaurare a întregului Ansamblu brâncuşian şi vor consta în curățarea depunerilor, tratament de biocidare sau chituirea și plombarea selectivă a zonelor lacunare în care stagnează apa.

Din echipa de lucru fac parte șapte restauratori, dintre care trei specialiști atestați de Ministerul Culturii, coordonatorul echipei fiind drd. Ionel Gemănar, restaurator piatră, specialist atestat MCC. Acesta este absolvent al UNARTE București, Facultatea de Istoria și Teoria Artei, specializarea Conservare-restaurare, unde de altfel activează în calitatea sa de cadru universitar.

Intervenția face parte dintr-un Proiect cadru de urmărire în timp/mentenanță – stabilire proceduri pentru activitatea de urmărire în timp/mentenanță și intervenții la Ansamblul Monumental „Calea Eroilor“, care a primit avizul Ministerului Culturii nr. 270/CA/2020.

Serviciile de proiectare și execuție a lucrărilor sunt asigurate de firma SC MoldRestCom SRL, iar valoarea contractului se ridică la aproximativ 32.000 de euro.

Data limită de finalizare a lucrărilor este 30 noiembrie 2020.

The post Intervenție de urgență pentru conservarea operelor lui Brâncuși de la Târgu Jiu appeared first on Cultura la dubă.