În finală, „Colectiv” a concurat cu alte două filme apreciate la nivel internațional. Astfel, „Another Round” (Danemarca, r: Thomas Vinterberg), proaspăt distins cu Oscar pentru cel mai bun film, a ocupat locul al III-lea, iar „Corpus Christi” (Polonia, r: Jan Komasa) și-a adjudecat locul al II-lea.

„Cele trei filme au în comun faptul că celebrează viața”, a declarat David Sassoli la ceremonia de decernare a premiilor.

Marele câștigător a fost ales prin votul publicului și cel al europarlamentarilor, fiecărui grup revenindu-i o pondere de 50%.

De la pupitrul Parlamentului European, Alexander Nanau a pecizat că distincția le revine în primul rând „victimelor și familiilor acestora, pentru care, 5 ani mai târziu, încă nu s-a făcut dreptate.“

Mai mult, regizorul a subliniat rolul important al cetățenilor de rând, care au luptat pentru valorile europene după tragedia de la Colectiv, precum și cel al jurnaliștilor care „și-au făcut treaba” și au adus la lumină problemele din sistemul medical.

Nu în ultimul rând, Nanau a atras atenția asupra faptului că „societățile nu evoluează dacă nu au cultură, educație și presă liberă”, condamnând subfinanțarea acută a acestor domenii și atacurile îndreptate în ultima perioadă asupra jurnaliștilor independenți.

Premiul Publicului LUX a fost fondat în 2007 și își propune să întărească legăturile dintre cetățeni și viața politică, susținând distribuirea filmelor europene. El „și-a câștigat renumele selectând coproducții europene pe teme politice și sociale de actualitate, care încurajează dezbaterile în jurul valorilor europene”.

The post Colectiv este câștigătorul Premiului LUX 2021, acordat de Parlamentul European appeared first on Cultura la dubă.

Academia Britanică de Film a publicat lista lungă a nominalizărilor la Premiile Bafta, iar filmul Colectiv, regizat de Alexander Nanau, se numără printre filmele selectate la categoria cel mai bun documentar.

Este pentru prima dată în istoria premiilor britanice pentru film când toate categoriile au liste lungi de nominalizări, urmând ca pe 9 martie să fie anunțată lista scurtă.

La categoria cel mai bun documentar mai sunt nominalizate alte 14 filme.

Iată lista completă:

All In: The Fight For Democracy
Athlete A
Beastie Boys Story
Becoming
Billie
Collective
Crip Camp
David Attenborough: A Life on Our Planet
Dick Johnson is Dead
The Dissident
I Am Greta
MLK/FBI
My Octopus Teacher
The Social Dilemma
The Truffle Hunters

Chiar dacă cinematografia română s-a bucurat de succese mari în Europa, în ultimii 30 de ani, totuși, nu are un palmares remarcabil la premiile BAFTA, cunoscute drept Oscarurile britanice. Iar o nominalizare pe lista scurtă ar fi o reușită importantă pentru Colectiv.

Actrița Anamaria Marinca a câștigat în 2005 un premiu BAFTA pentru cea mai bună actriță într-un rol principal, la categoria serii de televiziune, pentru serialul Sex Traffic.

Ediția de anul acesta a Premiilor BAFTA ar urma să se desfășoare pe 11 aprilie.

The post Filmul “Colectiv” se află pe lista lungă a nominalizărilor la Premiile BAFTA appeared first on Cultura la dubă.

Publicația Rolling Stone a declarat aseară “Colectiv” drept cel mai bun film al anului 2020, în întreaga lume. Time Magazine l-a așezat pe locul 2 în același top. Iar IndieWire a scris că este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism realizate vreodată.

Aprecierile pot fi găsite în aproape orice publicație de prestigiu mondial, precum New York Times, Variety sau The Guardian.

Recenziile de peste hotare au cel un aspect în comun: criticii spun că povestea filmului “Colectiv”, despre un sistem corupt care ucide prin minciună, are rezonanță în orice societate.

Culmea este că România, țara în care a avut loc tragedia de la Colectiv este și țara care a rezonat cel mai puțin cu filmul lui Alexander Nanau.

Acesta a intrat în cinematografele de la noi în februarie, apoi a continuat să fie rulat în martie, dar difuzarea la cinema a fost întreruptă de pandemie. A devenit apoi disponibil pe HBO Go.

Acum, în timp ce presă străină îl elogiază, fiindcă a intrat de curând pe piața din America și Marea Britanie, la noi deja s-a stins aproape orice ecou. Chiar și în ciuda faptului că filmul este propunerea României la Premiile Oscar 2021 și este nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film.

În urmă cu două zile, regizorul Alexander Nanau a primit și Premiul pentru Excelență la DOC NYC, cel mai mare festival de film documentar din SUA.

Despre toate acestea am stat de vorbă chiar cu Alexander Nanau. Acesta ne-a explicat și de ce a ales ca filmul să poarte numele colectiv, de ce crede că românii au reacționat diferit, dar și cum vede șansele la Premiile Oscar.

Alexander, cum credeai că o să fie parcursul filmului anul acesta, în festivaluri și în cinematografe și cum a fost, de fapt? Ce s-a schimbat?

La începutul anului se anunța că filmul va circula la foarte multe festivaluri, mai mari sau mijlocii, evident că filmul urma să intre în cinematografele din mai multe țări mai devreme, în mai, iar asta a fost amânat.

Au fost acum lansările în cinema în America și în Anglia și urmează Franța, în februarie anul viitor, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Italia. Toate se vor întâmpla în 2021, la început.

Dar cum se arată acum și pentru că presa internațională este atât de favorabilă filmului, merge foarte bine și distribuția lui pe sistemul VOD.

Am văzut că ați avut review-uri excelente de la marile publicații din lume și aș vrea să te întreb cât de mult crezi că a contat să aveți cele două companii americane, distribuitoare ale filmului în America?

Contează foarte mult să ai parteneri puternici oriunde, în distribuția filmului, pentru că știu mai bine să aleagă momentul intrării unui film pe piață, au oameni de PR foarte buni, care intră în contact cu presa.

Indubitabil este foarte important să ai un partener puternic, mai ales Magnolia Pictures și Participant Media, fiind în spatele atâtor filme de renume, presa se uită către ei. Adică faptul că ei aleg să îți distribuie filmul, deja este o apreciere de calitate, pentru că nu se bagă la orice și lucrează cu un film ca și cum ar fi copilul lor.

Legătura dintre voi s-a creat după premiera de la Veneția?

Da, după premiera de la Veneția, printr-un publicist foarte bun, apoi am mers la Toronto deja cu reacții foarte bune după Veneția. Practic, la Toronto am început discuțiile cu distribuitorii mari. Era unul dintre filmele favorite de la Veneția și am fost căutați de toată lumea.

Colectiv este propunerea României la Premiile Oscar, la cel mai bun lungmetraj străin, așa cum a fost redenumită acea categorie, dar înțeleg că distribuitorii americani vor încerca să îl înscrie și la cel mai bun film documentar.

Da, filmul este deja înscris la cel mai bun documentar.

Și ce a însemnat pentru tine propunerea României? E prima dată când România propune un film documentar.

Cred că este un pas firesc care a fost făcut, cred că este cel mai valabil film la momentul ăsta, despre România și cred că o societate care are curajul prin cultură să își pună o oglindă în față și să vadă care este, de fapt, statusul quo al societății, dă un semn foarte bun și ne arată cumva că există o nevoie de schimbare în România.

Dar trebuie aici foarte clar menționat că cei care l-au menționat sunt un juriu independent, format din critici de film. Nu este CNC sau Ministerul Culturii. Asta trebuie punctat foarte clar, mai ales că înțeleg că au apărut voci în instituții, că de ce a fost acest film nominalizat.

Au fost și printre spectatorii români reacții care spun că filmul ar fi, de fapt, despre Vlad Voiculescu, că a fost făcut ca să îl propulseze pe el. Cum îți explici tu aceste reacții?

Mi le explic printr-o lipsă foarte mare de cultură, în România.

Filmul a fost filmat în 2016, când Vlad Voiculescu nu era un politician, era un cetățean simplu, care a fost numit ministru al Sănătății.

Cumva ne așteptam la acest lucru, cunoaștem recțiile autohtone și ura care se varsă aici în orice, dar faptul că oamenii care zic așa ceva nu sunt în stare să vadă mai departe de această lozincă, să vadă că filmul ăsta arată ceva esențial prin prezența lui Vlad Voiculescu, că a fost primul omul dintr-o postură de putere a statului care a spus „nu îi puteam trata pe acești arși”, asta spune ceva.

A fost nevoie de un om independent, care nu e legat de mâini și de picioare de un partid, să spună acest simplu adevăr. Dacă acest simplu adevăr ar fi fost spus imediat după incendiu, ar fi murit mult mai puțini oameni.

“Faptul că anumiți oameni refuză să citească filmul și să citească ce înseamnă, de fapt, transparență și adevăr pentru viețile oamenilor, care sunt călcate în picioare de către un stat, mie îmi zice doar două lucruri. Ori este o lipsă totală de cultură, de capacitate de a citi un film, ori este rea intenție total.”

Alexander Nanau, regizorul filmului Colectiv

Și am citit această reacție foarte mult din partea unor oameni despre care știu că sunt profund corupți.

Oameni care sunt sistemul de sănătate, care au propagat aceste idei. Pentru că oamenii corupți nu pot fi niciodată pentru transparență și pentru adevăr.

Sunt unele review-uri internaționale care spun că este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism, făcute vreodată. Aș vrea să te întreb ce te-a determinat ca după ce aveai deja material filmat cu echipa Gazetei Sporturilor, să introduci în film partea cu Vlad Voiculescu?

Realitatea, așa cum s-a întâmplat ea, ne-a ghidat cumva către asta. Ideea mi-a venit când a picat ministrul Cadariu, atunci am scris foarte multe scrisori și am încercat să facem asta cu domnul Cioloș, fiindcă dânsul promitea transparență. Mi-am dorit să văd povestea și din partea cealaltă, nu doar din partea jurnaliștilor.

“Prima idee nu a fost să îl urmărim pe Vlad Voiculescu, ci să îl urmărim pe Dacian Cioloș, cum încearcă să repare greșeala pe care o făcuse numindu-l ministru pe Cadariu. Dar din partea domnului Cioloș nu a venit niciun răspuns niciodată.”

În consecință, când au apărut zvonurile că Vlad Voiculescu este în discuții pentru acest post, am început să văd cine este și cum pot da de el, să văd dacă ar fi deschis la așa ceva.

Și mi-a luat vreo 10 zile până am reușit să dau de el și să îl conving să se vadă cu mine.

Ce fel de reacții ai primit la festivalurile la care ai apucat să mergi fizic? Ce i-a marcat cel mai tare pe cei din afară?

E greu de spus, pentru că filmul are foarte multe layere, dar am văzut că în orice societate era o reacție asemănătoare, un fel de furie a oamenilor, că au pierdut controlul asupra propriei vieți.

Acest mecanism se regăsește și în alte țări, poate nu în spitale, dar poate la locul de muncă, oamenii își dau seama că au pierdut controlul asupra propriei vieți și constată că acest contract social nu mai funcționează, cu toate că ne numim democrații.

În ceea ce privește Premiile Oscar, de ce crezi că ar fi nevoie pentru ca un film românesc să câștige un Oscar? Avem un trecut cumva sinuos al filmelor românești cu șanse la Oscar, iar mulți oameni din industrie cu care am stat de vorbă spuneau că totul ține, de fapt, de lobby-ul care se face în lumea filmului american.

Cert este că și noi venim cumva în urma unor filme care au generat multă atenție în State. Colectiv are de beneficiat de pe urma a ceea ce au făcut celelalte filme și ceilalți autori, prin prezența lor și prin calitatea filmelor lor.

În cazul nostru, este un film care vorbește tuturor și oamenii se simt reprezentați de această poveste. Mulți jurnaliști americani au spus că este un film la fel de valabil despre America. Dar asta nu înseamnă că dacă este o poveste valabilă pentru America, pot fi nominalizat.

Între timp, 30% dintre membrii Academiei Americane de Film sunt din afara Americii. Sunt din Europa, America de Sud, din Asia.

Sigur are mult de-a face și cu cum te percepe presa și cum îndreaptă atenția asupra ta.

Noi suntem într-o poziție privilegiată pentru că în ultimul timp, toate topurile importante, de la Time Magazine sau Rolling Stone, ne au în top 10 al celor mai bune filme ale anului 2020. Și suntem singurul documentar care se repetă în toate topurile. Și în multe singurul film care nu este vorbit în limba engleză.

Asta nu e ceva ce cineva a influențat prin lobby, ci se datorează calității filmului.

Te întrebam la interviul pe care l-am făcut în ianuarie, dacă veți invita și oameni din guvern și manageri de spitale să vadă acest film. Și ai spus că vor fi invitați. Ai avut printre spectatori la premierele din țară oameni din instituțiile publice?

Niciodată din politica românească. Au fost procurori și foarte mulți ambasadori ai altor țări, care au susținut filmul.

Dar politicul românesc nu, nu a vorbit niciodată despre nimic.

“Nici când s-a anunțat propunerea României nu s-a mișcat nimic în politic, nu am auzit un cuvânt de la Ministerul Culturii.”

Este o tăcere totală care continuă și în televiziuni.

Nu am un răspuns de ce televiziunile au făcut un blackout total la această propunere.

Filmul este nominalizat la Premiile Academiei Europene, unde tu ai mai fost nominalizat cu Toto și surorile lui. Și Toto și surorile lui a fost un film foarte premiat și apreciat în toată lumea și aș vrea să te întreb cum îți vezi tu evoluția, ca regizor, între cele două filme?

Bună întrebare, nu m-am gândit la asta.

Cred că schimbările care vin odată cu facerea unui film sunt foarte greu de perceput pentru tine, probabil le percepi mai târziu, peste 10-15 ani, dar acum nu îmi dau seama.

Poate dacă Toto era un film complex pentru că urmărea 3 personaje principale, colectiv a devenit o lucrare și mai complexă, care sigur nu ar fi existat dacă nu aș fi învățat de la Toto cum povestești despre mai multe personaje într-un film.

Acum lucrezi la un nou film?

Sunt în dezvoltare și lucrez la mai multe proiecte, încă nu am decis care să fie următorul care să intre în producție.

Dar intenționezi să continui cu documentare sau să treci și la ficțiune?

Am ambele opțiuni pe masă.

De ce ai ales să numești filmul colectiv? Înainte de el, au fost în plan și alte nume?

Ne-am gândit și la alte nume, dacă mai țin bine minte era și versuri din melodiile Goodbye to Gravity, era unul Shadow Puppets. Dar ne-am dat seama că colectiv, nu scris cu C mare, ci cu c mic, reprezintă colectivul, o poveste mult mai mare care îmbină foarte multe direcții ale societății – presa, politicul, cetățeanul – și atunci pentru noi a fost o poveste despre colectivul în care trăim.

The post “Colectiv”, filmul care a impresionat lumea întreagă, dar nu și pe români. Alexander Nanau, regizor: “Ura se varsă aici în orice.” appeared first on Cultura la dubă.

Despre incendiul de la Colectiv și despre ceea ce a urmat s-au realizat mii de articole de presă, reportaje tv, interviuri și câteva filme documentare. Însă doar filmul lui Alexander Nanau, “colectiv” a reușit să explice întregii lumi amploarea acelei tragedii și a corupției din sistem.

Filmul documentar “colectiv” a avut premiera mondială în 2019, la prestigiosul Festival de film de la Veneția, iar protagoniștii filmului au fost aplaudați în picioare 10 minute în șir. Au urmat și alte festivaluri, precum și premii, iar acum “colectiv” este invitat special la Sundance, cel mai important festival de film din America, alături de doar alte 5 filme care au marcat anul ce tocmai a trecut.

Chiar înainte să plece în SUA, am stat de vorbă cu Alexander Nanau, regizorul documentarului, cunoscut iubitorilor de film pentru “Toto și surorile lui”, un documentar realizat în 2014 și multipremiat în toată lumea.

Alex, cum s-a născut acest film?

Cumva din nevoia de a înțelege ce se întâmplă în timp real, în societatea românească, după Colectiv. A fost mai întâi nevoia de a înțelege această schimbare care se cere de către o generație, în sfârșit, după atâția ani și cumva înțelege cum funcționează puterea, în relație cu cetățenii.

Asta vine ca un prim reflex, de a înțelege ce se întâmplă în societate. Mie mi se pare că în România e o societate destul de nouă, care de abia își formează mecanismele și s-a arătat că abia acum s-a format o societate civilă sau s-au format grupuri de oameni conștienți de faptul că trebuie să se implice pentru a-și apăra drepturile și de a deveni o voce.

“Ne era clar că acolo nu sunt niște reprezentanți ai statului, ci niște incompetenți care s-au cățărat pe acele funcții.”

Alexander Nanau, regizor

A fost un anumit factor declanșator pentru tine, pentru a face acest film? Poate protestele, poate anchetele din presă?

Da, cu siguranță. Mai întâi au fost acele declarații din primele zile, la care ne-am uitat cu toții și am avut mari dubii că ele corespund cu adevărul. Evident, pentru că cei de la putere aveau o poveste în spate, veneau deja după multe scandaluri și ne era clar că acolo nu sunt niște reprezentanți ai statului, ci niște incompetenți care s-au cățărat pe acele funcții și, evident, am călcat și eu în spitale și îmi era foarte greu să cred ce se spunea acolo. Apoi, peste asta au venit acele dezvăluiri de la Gazeta Sporturilor care au confirmat că am asistat la o manipulare fără precedent.

Eram la Berlin, tocmai mă întorsesem din Afganistan, unde tocmai filmasem un film ca DOP și discutam cu producătorul HBO, era sfârșit de noiembrie, ne gândeam cum putem spune o poveste despre ce se întâmplă în România. Eu filmasem deja la proteste, dar nu știam de unde să apuc tema, era ceva prea complex.

Și atunci am decis, împreună cu HBO, să investim într-un timp și o echipă de documentare pentru a vedea de unde să apucăm povestea și ce unghi am putea aborda, care să se pupe cu modul meu de a face filme, adică documentar observațional.

Taskul era să găsim personaje puternice, care au un demers interesant, pentru a putea reflecta cumva societatea prin povestea lor.

Care au fost personajele cheie pe care le-ai ales?

În perioada de documentare, noi am făcut sute de ore de interviuri în toate direcțiile, cu medici, victime, jurnaliști, etc. Și la un moment dat Antoaneta Opriș, care conducea echipa de documentare și e și co-autorul filmului a zis că probabil unghiul presei va fi cel mai interesant. Dacă ne-ar lăsa cineva ca Tolontan să-i urmărim munca, ar fi un punct foarte bun de plecare. Ne-am dus la el, am discutat ideea, a zis că nu crede că poate lăsa o camera în redacție pentru că redacția este un spațiu care trebuie protejat, de la surse, la informații, la jurnaliștii pe care nu poți să-i expui.

Dar noi i-am prezentat toată munca noastră de documentare și cred că asta l-a convins că demersul nostru e unul foarte serios. Și într-o zi m-a sunat, mi-a zis  “avem ceva, pregătim de câteva luni de zile, hai să încercăm, poate puteți filma acest proces al anchetei.”

Și am început să filmăm și deja de când am început, s-au resturnat situațiile în acel caz – Hexi Pharma – cu o viteză care nu mai putea fi controlată, noi trebuia doar să fim atenți să nu ratăm ceva.

“Nu cred că poate fi ceva mai devastator pentru un părinte decât să știe că putea să-și salveze copilul și l-a pierdut pentru că cineva l-a păcălit.”

Ca observator, a fost vreun moment sau un personaj care te-a marcat în mod special?

În perioada interviurilor pentru documentare, cele mai marcante au fost, evident, întâlnirile cu părinții. Acolo, în detaliu am aflat ce înseamnă pentru un părinte, de fapt, poți doar să intuiești, ce durere vine cu experiența asta a unui părinte care își putea salva copilul, era salvabil, dar cineva s-a folosit de situația lui, l-a mințit și l-a împiedicat să își salveze propriul copil.

Nu cred că poate fi ceva mai devastator pentru un părinte decât să știe că putea să-și salveze copilul și l-a pierdut pentru că cineva l-a păcălit.

Ați încercat să ajungeți și la autoritățile implicate atunci? Nicolae Bănicioiu, Victor Ponta?

Am încercat cu Bănicioiu, dar ne-a zis că tot ce a avut de zis e în mass-media, inclusiv declarațiile lui că România are un sistem sanitar ca în Germania.

Dar noi nu am vrut să ne axăm pe asta.

Pe noi ne-a interesat cum se desfășoară evenimentele în perioada în care am filmat. Da, există autorități în film, dar din guvernul care a urmat, guvernul tehnocrat. Pentru că Hexi Pharma a fost ceva, în primul rând, din ograda acelui guvern, care s-a identificat a fi altfel la vremea aceea, dar, după cum știm, mare diferență n-a fost, între abordări, în ceea ce privește sistemul medical.

“Nu uiți când înțelegi ce s-a întâmplat.”

La fiecare comemorare Colectiv, se pune întrebarea dacă s-a schimbat ceva sau dacă oamenii au uitat. Crezi că filmul tău va rămâne în memoria colectivă, ca un reminder, un reper?

Un film, dacă e bine făcut, tot timpul rămâne un reper, ceva care ține memoria vie. Cumva, pe parcursul procesului și ăsta a fost taskul, să și ajutăm să nu se uite momentul și să îl înțelegem mai bine.

Nu uiți când înțelegi ce s-a întâmplat.

Nu știu dacă un film poate schimba o societate, dar un film poate schimba fiecare om, să îl pună în fața unei oglinzi, să își pună întrebări, care e rolul lui în societate. Și aici filmul dă multe repere pozitive, cum ar fi whistleblowerii. Trebuie să fim conștienți că în tot anul 2016 nu s-ar fi întâmplat nimic dacă nu existau oameni curajoși din sistem, fie doctori, fie contabili, care au avut curajul să iasă în față sau să se ducă la presă.

Dacă nu existau câteva, doar o mână de voci curajoase, toate femei, anul 2016 ar fi arătat foarte diferit în România.

Cred că asta poate povestea să facă. Să îl pună pe spectator într-o situație de a se întreba pe sine ce face el când vede fraudă, când vede corupție, zice „domne, asta e sistemul, n-am ce face, sunt doar unul singur” sau are curajul să facă ceva ce moral e corect.

“Nu prea știm dacă democrațiile noastre pot rezista în fața acestui atac, al unor oameni cărora nu le pasă de viața cetățenilor, chiar dacă prin populism ei asta declară, în spate e cu totul altceva.”

Ce fel de reacții ați primit la festivalurile unde ați participat anul trecut?

Pe lângă faptul că la premiera de la Veneția, protagoniștii au fost aplaudați în picioare 10 minute în șir, cele mai des întâlnite reacții sunt că, de fapt, nu e doar o poveste românească, ci e și din țara lor.

Filmul atinge o coardă care s-a accentuat în cele mai multe democrații începând cu anul 2016. Există o frică profundă a noastră despre ziua de mâine. Ce se va întâmpla cu noi, dacă societatea noastră e condusă de populiști, de către incompetenți, care folosesc statul și puterea doar în serviciul propriu sau al propriilor rețele de putere.

Nu prea știm dacă democrațiile noastre pot rezista în fața acestui atac, al unor oameni cărora nu le pasă de viața cetățenilor, chiar dacă prin populism ei asta declară, în spate e cu totul altceva.

Crezi că un astfel de subiect are un impact mai mare atunci când e redat într-un film documentar, decât dacă ar fi la un moment dat subiectul unui film de ficțiune?

Da. Bine, acum depinde de calitatea filmului documentar, pentru că se fac multe filme documentare.

Dar cred că un film documentar care știe să povestească autentic, să își descrie personajele, să extragă un sâmbure de adevăr din ele, da, cred că poate să aibă un impact mai mare.

Cu ce gânduri plecați la Sundance?

Să mă îmbrăc bine. (râde)

Sundance e un festival care are premiere de film, dar noi suntem acolo într-o secțiune Spotlight, în care curatorii festivalului aleg 6 filme lansate în ultimul an, despre care cred că nu vor să treacă festivalul lor fără să le fi arătat. Și asta e foarte prestigios, ne bucură foarte mult. Și este și un start foarte bun pentru distribuția din America, pentru că este cel mai vizibil festival din America de Nord.

La sfârșitul lui februarie va fi premiera în România. Dat fiind că nu prea mai avem cinematografe de artă și că românii nu prea merg la filmele românești, crezi că vor fi, totuși, atrași de subiectul Colectiv, care e de interes național?

Eu sper că filmul va atrage oameni de cinema, dar nu pentru că este de interes național, ci pentru că este un film foarte bine făcut, un film care le arată o lume la care nu au avut acces până acum.

Sigur, ne supărăm pe jurnaliști sau nu, dar niciodată nu am fost atât de aproape de ei în timp real, fără ca ei să poată să mascheze, și să vedem cum funcționează, de fapt, un jurnalist, de la momentul când primește o informație, la a o verifica-o, la a întâlni whistleblowerii noaptea, în secret.

Și la fel și cu instituțiile statului. Niciodată nu am fost în cabinetul unui ministru și să vedem, fără să mascheze, un proces de decizii și momentele grele prin care trece un om care este într-o funcție atât de importantă, iar deciziile lui pot sau nu să ucidă oameni.

Asta se întâmpla pe vremea lui Vlad Voiculescu, a guvernului tehnocrat.

Da.

Acum sunt alții la putere, vă gândiți să îi invitați și pe ei la premiera filmului? Pe cei care ar putea să schimbe ceva de acum încolo.

Da, sigur, vom invita oameni din instituții de stat.

Ce ai învățat tu după această experiență, la nivel personal?

Cred că mi-a confirmat că nici în viața publică, nici în viața privată, nu ai voie să dai înapoi când sentimentul moral îți spune ce ai de făcut. Și să fiu foarte vigilent cu ceea ce declară sau vor cei de la putere, fie chiar și un manager de spital sau un doctor, și să verific, ca cetățean, dacă e adevărat ce spune sau e în interesul meu.

Și foarte important e ce am învățat despre presă. Cum să mă uit la presă, să dau încredere celor care au dovedit că sunt de încredere.

Filmul “colectiv” va intra în cinematografele din România începând cu 28 februarie 2020.

The post “Whistleblowerii sunt oamenii curajoși din sistem. După Colectiv, toate acele voci au fost femei.” Interviu cu Alexander Nanau, regizorul filmului “colectiv” appeared first on Cultura la dubă.