Mai mulți cineaști români semnează o scrisoare deschisă publicată azi, prin care cer demisia Ancăi Mitran, directorul CNC, ca urmare a unor declarații făcute de aceasta într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Printre semnatari se numără regizorii Radu Jude, Alexander Nanau, Radu Muntean, Călin Peter Netzer sau Stere Gulea.

În plus, senatorul PNL Liviu Brătescu, fost secretar de stat în ministerul Culturii, a anunțat că va solicita audierea Ancăi Mitran în Comisia de Cultură a Senatului.

“Un judecător nu are voie să se exprime pe un caz aflat în desfășurare, pentru a nu exista suspiciunea că a luat o decizia înainte de a se termina procesul. La fel, nici directorul unei instituții care împarte fonduri pe baza unei competiții între creatori nu are voie să se pronunțe public asupra propriilor preferințe.”, a declarat acesta.

Primul protest a avut loc marți, în fața CNC. Cultura la dubă a relatat pe larg ce s-a întâmplat atunci, iar Anca Mitran a făcut noi declarații.

Cineaștii s-au strâns și miercuri și joi în același loc, iar azi dimineață au sosit la fața locului și jandarmii, care i-au legitimat pe cei prezenți. Printre aceștia se aflau și câțiva studenți la Facultatea de Film.

Potrivit informațiilor pe care le avem până la această oră, nu a avut loc nicio întâlnire e directă între protestatari și conducerea CNC în aceste zile.

Redăm mai jos scrisoarea cineaștilor:

“DIRECTORUL CENTRULUI NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI  ATACĂ CINEMATOGRAFIA ROMÂNĂ

În data de 15 septembrie 2022, directorul Centrului  Național al Cinematografiei, doamna Anca Mitran, a acordat un interviu prin care poziționează CNC-ul în opoziție cu cineaștii români, mai degrabă decât ca susținător și aliat al producțiilor autohtone.

Doamna Mitran începe prin a ataca filmele de artă: „În ultima vreme, toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public, care să nu aibă pretenții pentru premii la festivaluri”.

Apoi își continuă prelegerea despre genul de filme pe care și-ar dori să le vadă în cinematografe — filme despre personalități istorice românești, comedii de public larg și povești de dragoste — și menționează nostalgic mai multe titluri produse în epoca Ceaușescu ca exemple a ceea ce ar trebui să ofere regizorii români publicului, declarând că ea are „altă concepție despre film”.

„Concepția despre film” a unui funcționar public nu este relevantă, conform legislației române. Cu toate acestea, de nenumărate ori în cadrul acestui interviu, doamna Mitran indică faptul că se vede atât pe ea însăși — cât și CNC-ul, ca extensie a agendei ei — ca pe un arbitru al gusturilor, unic inițiator al producției artistice și generator de reguli: „Noi facem toată producția de filme. Facem atât scurtmetrajele, cât și documentarele, care nu sunt filme pentru sălile de cinematograf”, spune ea.

Însă nici CNC-ul, nici directorul său nu fac filme; CNC-ul ca instituție finanțează parțial producția unora dintre filmele românești. Și cu siguranță nici CNC-ul și nici directorul său nu pot decide să excludă din circuitul de distribuție în săli întregi categorii de film.

Totuși, doamna Mitran insistă că „legea este pentru finanțarea producțiilor care sunt în sălile de cinematograf. Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf”. Acesta este doar unul dintre exemplele de dezinformare cu privire la Legea Cinematografiei din cadrul interviului acordat de doamna Mitran.

Nici măcar etalonul simplist de box office cu care doamna Mitran a ales să măsoare toate producțiile românești nu rezistă unei examinări mai serioase. „În ultimii 10 ani am făcut cel puțin 100 de documentare. De câte ați auzit că au făcut performanță?”, spune ea.

Ei bine, potrivit datelor furnizate chiar de anuarul CNC, doar în anul 2020, 9 din primele 20 filme românești ca număr de intrări în cinematografe au fost documentare.

Singurul film românesc nominalizat la Oscar (nu la una, ci la două categorii) este un documentar — Colectiv. Cu toate acestea, când este confruntată cu aceste date, doamna Mitran le respinge, ceea ce sugerează încă o dată că viziunea ei despre „performanță” are mai puțin de-a face cu rezultate măsurabile decât cu conținutul filmelor.

De mai multe ori în cadrul  interviului, doamna Mitran lasă să se înțeleagă că artiștii români ar trebui să urmeze liniile trasate de directorul CNC-ului. De fapt, întregul interviu dezvăluie o mentalitate feudală conform căreia CNC-ul nu este văzut ca un serviciu public a cărui misiune este să susțină filmul românesc, ci mai degrabă ca un patron al artei dezamăgit de rezultatele comenzilor lui.

Declarațiile doamnei Mitran o descalifică de la ocuparea funcției de director al CNC.

Nu este clar de ce Ministerul Culturii a decis să extindă mandatul doamnei Mitran după pensionare, având în vedere că, sub conducerea ei, CNC-ul nu a contribuit la îmbunătățirea sistemului de distribuție cinematografică din România și nici la redeschiderea cinematografelor pe care pare atât de dornic să le umple;

CNC-ul a dispărut timp de un an și jumătate în timpul pandemiei, lăsând industria românească fără sprijin în mijlocul unei crize; același CNC nu a reușit să se adapteze și să se modernizeze dincolo de etapa dosarelor cu șină până în 2022. 

Cel mai recent interviu al doamnei Mitran nu face decât să clarifice definitiv că directorul CNC nu vede instituția pe care o conduce și nici pe sine însăși ca pe un susținător și aliat al cinematografiei românești, ci mai degrabă ca pe o forță de opoziție al cărei rol este să critice și să dirijeze producția locală. 

Cerem ca doamna Mitran să demisioneze din funcția de director al CNC, poziție pe care nu o mai poate ocupa în aceste circumstanțe. Cerem ca CNC să fie condus de o persoană calificată, deschisă să colaboreze cu oamenii din industria filmului și a cărei viziune asupra cinematografiei românești este în concordanță cu realitățile în continuă schimbare ale secolului 21.

Semnează,

Dana Bunescu, monteur de film, sound-designer

Ioana Țurcan, regizor și producător cultural

Gabriela Forfotă, regizor

Eliza Zdru, regizor

Mona Nicoară, regizor

Andreea Lăcătuș,  regizor

Andra Tarara, regizoare

Paula Oneț, regizor

Alexandru Solomon, regizor

Laura Căpățână, regizor de documentare

Nora Agapi, regizor

Ruxandra Gubernat, regizor și cercetător

Roxana Andrei, regizor

Andrei Dăscălescu, regizor

Carmen Tofeni, director de imagine, regizor

Dragoș Hanciu, regizor, fotograf

Andrei Tănăsescu, organizator de festivaluri

Cristina Haneș, regizor

Daniel Barnuti, regizor

Anelise Sălan, regizor și cercetător

Mihai Dragolea, regizor

Elena Martin, producător

Cătălin Cristuțiu, monteur de film

Andra MacMasters, producător de film

Alexandru Paul, fotograf, videograf

Bogdan Mureșanu, scenarist și regizor

Raluca Durbacă, regizor de documentare

Alexandra Gulea, regizor, artist vizual

Dorin Moldoveanu, regizor

Irina Trocan, critic de film

Melinda Blos-Jáni, filmolog

Flavia Dima, critic de film și curator

Călin Boto, critic de film și curator

Andra Chiriac Hera, regizor

Radu Jude, regizor documentar ficțiune

Alexandru Maftei, regizor

Tudorița Soldănescu, manager cultural

Raluca Hașu

Tudor Cristian Jurgiu, regizor

Radu Muntean, regizor

Razvan Radulescu, scenarist, regizor

Carla Fotea, producător

Tudor Platon, director de imagine

Cristina Elena Iliescu, regizor de documentare experimentale

Alexander Nanau, regizor

Monica Felea, distribuitor de film

Ștefan Bradea, distribuitor de film

Alexandru Gherman, regizor

Maria Salomia, monteur de film

Vlad Petri, regizor

Anca Păunescu, organizator de festivaluri

Ruxandra Ghițescu, scenarist, regizor

Alex Pintică, monteur de film

Paul Dogioiu, manager cultural

Iosif Prodan, critic de film, jurnalist

Florin Iepan, curator 

Andreea Dumitriu, regizor

Anton Groves, regizor

Călin Peter Netzer, regizor

Ana Lungu, regizor

Mihai Mincan, regizor

Alexandru Radu, monteur de film

Stere Gulea, regizor

Dumitru Budrală, regizor

Simona Constantin, regizor, curator

Raluca R Gorgos, regizor

Andrei Butica, director de imagine

Radu Gorgos, director de imagine

Andrei Ujică, regizor

Elena Vlădăreanu, scriitoare

Oana Ghera, curator de film

Cătălin Neagoe, UPM

Sophie Reiter, monteur de film

Ioana Bogdana, producător și scenarist

Eva Todică, regizor, scenarist și producător

Mihai Grecea, regizor

Oana Tenter, regizor 

Ilinca Neagu, regizor, producator”

Interviul la care se face referire poate fi citit integral AICI, iar cel de-al doilea interviu acordat de Anca Mitran, după prima zi de protest, poate fi citit AICI.

The post În a 4-a zi de protest, mai mulți cineaști îi cer demisia Ancăi Mitran, directorul CNC appeared first on Cultura la dubă.

12 cineaști români, reprezentând diferite generații, s-au prezentat în această dimineață în fața Centrului Național al Cinematografiei, purtând mesaje de protest față de declarațiile directorului instituției, Anca Mitran, publicate săptămâna trecută de Cultura la dubă.

Într-un interviu oferit cu ocazia lansării unei noi sesiuni de finanțare pentru proiecte cinematografice, Anca Mitran a afirmat, printre altele, că “Toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public.”, că „Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf.” și a explicat propria viziune despre film, susținând că „În momentul în care trăiesc vreo 24 de ore din 24 în oraș, merg pe stradă și văd oameni amărâți, supărați, totul este apăsător, viața noastră socială e destul de complicată.

De ce m-aș duce la cinematograf să văd un film care dezbate aceleași subiecte? Aș vrea să evadez două ore, să mă duc în altă lume, să văd altceva, să văd o poveste frumoasă de dragoste, să râd la o comedie, să văd chiar un film pentru copii.”

Printre protestatari s-a aflat și celebrul regizor și scriitor român Andrei Ujică, realizatorul filmul documentar Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010), multipremiat la nivel internațional.

“Am venit aici dintr-un semn de solidaritate cu colegii mei și să dăm un semn de dezaprobare pentru faptul că directorul instituției care, prin natura ei, trebuie să protejeze cinematografia, face niște reproșuri și admonestări așa, de diriginte, că nu suntem noi cuminți și nu facem filmele care să placă publicului și centrului respectiv.

CNC are, mai întâi de toate, misiunea de a promova și proteja filmul românesc. Asta înseamnă filmul de artă românesc, nu filmul comercial.

Andrei Ujică, regizor și scriitor

Filmul comercial are alte canoane, alte finanțări. Niciun stat nu are nevoie de un fond cinematografic național care să finanțeze filme comerciale, asta e o absurditate.

Cum comentați afirmația că filmul documentar nu este pentru cinematograf?

E de râs, dacă n-ar fi de plâns. Dovedește și o inadecvare la realitate. Anul acesta, acum o săptămână, Leul de Aur de la Veneția a fost câștigat de un film documentar (n.r. All the beauty and the Bloodshed).

Și CNC-ul visează și îi e dor de Năică. Singurul film românesc nominalizat vreodată la Oscar este un film documentar. Despre ce vorbim?

Nici filmele de ficțiune românești nu rup box office-ul. Întâi de toate, nu mai avem cinematografe.

Au dispărut cinematografele de artă, nu se face nimic pentru creșterea unui nou public cinefil. Ceea ce ar trebui să fie un alt obiectiv al unei instituții naționale care sprijină cinematografia.

Andrei Ujică, regizor și scriitor

Realitatea e că ne aflăm pe fronturi diferite și e o situație care, mai devreme sau mai târziu, va trebui discutată.”

Alexandru Solomon, regizor de filme documentare, producător și director de imagine, precum și președintele festivalului de film documentar One World Romania, s-a prezentat la CNC cu o statistică din 2020, care arată că din primele 20 de filme românești cu succes la public, 9 au fost filme documentare.

Cineastul este una dintre vocile care au cerut constant în ultimii ani majorarea procentului de 10% pe care CNC îl alocă filmelor documentare, din totalul bugetului unei sesiuni de finanțare.

“Mi s-a părut că declarațiile astea o poziționează pe doamna Mitran, ca director al CNC, în contradicție sau în conflict cu filmul românesc, spunând că responsabilitatea pentru lipsa de public e în cârca celor care fac filme. Ceea ce e complet fals.

Ce a făcut CNC în toți acești ani pentru a revitaliza o rețea de săli de cinema? În București sunt 3 săli, de fapt, în afară de mall-uri.

Alexandru Solomon, regizor

Ce a făcut pentru promovarea filmului românesc? Există campanii de PR pentru filmul românesc, făcute de CNC? Nu am auzit.

Ce mi s-a părut flagrant este această necunoaștere a realității românești și a problemelor noastre. Dânsa știe ce sume trebuie să plătești ca să intri cu un film românesc la mall? Mall-urile te pun să plătești. Din ce? Din sprijinul pentru distribuție acordat de CNC, care e de 2000 de euro? N-ajunge pentru nimic.

Problema nu e la filme. Problema e la toată structura de distribuție și de promovare, în care CNC ar putea să aibă o contribuție majoră. De ce nu o face? Asta e de văzut.

Alexandru Solomon, regizor

Noi am tot propus chestii, putem să propunem și acum. Dar mi se pare absurd că trebuie să ne situăm așa, pe poziții de conflict și de “nu faceți filme bune”. Noi le facem. La filmele la care știu eu că am lucrat, din bugetele respective, finanțarea CNC era de 30-45%. Restul e adunat cu greu de producători, umblând în lume și obținând bani și prin expunerea la festivaluri, că altă șansă nu avem.

Ce spune doamna Mitran e adevărat, da, facem filme pentru festivaluri, o bună parte din noi. Dar care e altă șansă de a fi remarcat? De ce nu i se spune Simonei Halep să nu se mai ducă la competiții internaționale, să rămână în România și să facă performanță aici?”

Dana Bunescu, o altă personalitate a cinematografiei române, a purtat, la rândul său, un mesaj de protest în care invocă lipsa sălilor de cinema din România.

„Toată lumea își dorește să facă film la care publicul să ajungă, dar pentru asta trebuie să existe o șansă de distribuire a acelor filme în România.

Dana Bunescu, monteur

Iar asta nu e susținut în vreun fel. Nici ficțiunea, nici documentarul, nici animația. Totul este o mare glumă și la sfârșit concluzia e că trebuie să fim trași de urechi că am făcut filme necorespunzătoare.”

Dana Bunescu a montat unele dintre cele mai cunoscute filme românești din ultimii 20 de ani – Moartea Domnului Lăzărescu, 4 luni, 3 săptămâni si 2 zile, Poziția Copilului sau Colectiv. În 2017 a câștigat Ursul de Argint la Berlin pentru remarcabila contribuție artistică adusă filmului Ana, mon amour.

Contestă vehement declarațiile Ancăi Mitran și se arată îngrijorată de perspectiva acesteia asupra filmului documentar.

“Mă deranjează practicarea evidențelor convenabile. Și faptul că doamna Mitran ne reduce la o grupă mică de oameni care nu fac lucrurile așa cum i-ar plăcea dânsei. Toată această perspectivă paseistă e una care m-a deranjat și acesta e motivul pentru care am venit aici.

Ce m-a surprins a fost acea afirmație enormă, că filmul documentar nu este film de cinematograf. E absurd, e imposibil de imaginat cum directorul CNC poate să facă o asemenea afirmație. Nu e suficient că duce politica asta de punere la colț a filmului documentar prin proasta finanțare. Mai face și afirmații de genul acesta.

Dacă programul de conducere al dânsei era ca filmul documentar să fie din ce în ce mai invizibil, mai inexistent, afirmația asta iată că ne dă și cheia. Și ne îngrijorează această perspectivă.”

La concursul de proiecte cinematografice anunțat recent, CNC va distribui banii astfel:

• 49% – 19.600.000 lei pentru filmele de ficţiune de lungmetraj;
• 15 % – 6.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de lungmetraj debut;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de lung și scurtmetraj tematice;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele documentare;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele de animaţie;
• 5% – 2.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de scurtmetraj;
• 1% – 400.000 lei pentru dezvoltarea proiectelor de filme de lungmetraj ficţiune, documentare și de animaţie, din care 300.000 lei – ficțiune; 50.000 lei – documentar și 50.000 lei – animație.

Realizatorii de film documentar o acuză pe Anca Mitran de deformarea adevărului, atunci când vine vorba despre cei 10% alocați acestei secțiuni. În interviul inițial, directorul CNC a afirmat că  “nu se poate majora fiindcă 10% e stabilit prin lege. Până nu se modifică legea, nu se poate.”

Alexandru Solomon o contrazice:

“Legea spune că e minim 10%, deci e la latitudinea CNC să sprijine mai mult sau egal cu 10% acest domeniu care a avut performanță mare. Dânsa spune “am făcut 100 de documentare, câte au avut performanță?”. Poate ar trebui să facem o listă, dar cred că CNC deja o are și dânsa o ignoră.

I-ați zis vreodată în scris sau față în față aceste lucruri?

De mai multe ori.

Și care a fost reacția?

Pe moment au găsit o soluție și au suplimentat nu cu 5%, ci cu 2%. A fost mai mult decât nimic, dar s-a oprit acolo. Nu există o politică de a încuraja tipul acesta de film.

Iar ceea ce e îngrijorător este că dânsa spune în interviu că vrea filme escapiste, comedii, filme de dragoste care să mă plimbe în altă lume.

Pentru asta există agenții de turism și vagoane de filme peste tot, la cinema și pe net, care fac asta. De ce e nevoie ca CNC să producă așa ceva?

Alexandru Solomon, regizor

CNC e aici ca să încurajeze generații de tineri să facă film creativ, care reflectă societatea românească, pune oamenii pe gânduri, îi și distrează, dar nu e aici ca să producă Miami Bici și 5 Gang. Foarte bine că se fac, dar nu e nevoie de banii CNC pentru asta.”

Prezenți au fost și câțiva tineri cineaști, care au aflat din propria experiența cât de dificil este să pornești o carieră în cinematografie, un domeniu subfinanțat în România. Mihai Dragolea, de exemplu, proaspăt câștigător al Premiului TIFF pentru cel mai bun scurtmetraj – Aurică, viață de câine, susține că a fost nevoit să își autofinanțeze primele filme până la ultimul proiect, cu care a câștigat finanțare de la CNC.

Mihai Dragolea este și unul dintre jurnaliștii care au fost agresați fizic de hoții de lemne. Mihai lucra atunci la realizarea unui film documentar despre mafia lemnului din România.

“Mi se pare că suntem cu toții în aceeași oală și ar trebui să fie mai mult o colaborare între CNC și cei care fac filme. Nu avem mulți oameni în săli, dar e o responsabilitate colectivă treaba asta. Și nu avem oameni în săli pentru că cinematografia nu mai e prezentă în sfera publică.

În Franța, filmele pe care le fac cineaștii francezi sunt foarte aproape de public. Sunt săli de cinema, mediateci și lumea merge la ele.

Cum la noi sunt aproape de public casele de pariuri. Oamenii merg și pariază bani aiurea. La ei e cu cinemaul și cultura aproape de oameni.

Mihai Dragolea, regizor

Dacă liderul instituției spune că filmele care se fac acum nu sunt pretabile pentru sala de cinema, e ca și cum ți-ai faulta propria producție și întreg cinemaul românesc în România, că în afară ei se ocupă de filmele românești mai bine decât ne ocupăm noi în țară.

Iar legat de preferințele pentru filme de public, avem destul escapism de la filmele americane, care devine din ce în ce mai prost, de fapt.

Cred că există loc pentru povești românești și ar trebui construit apetitul pentru ele, cum și americanii ne-au construit apetitul pentru universul Marvel.”

Cineaștii au stat în fața sediului CNC aproximativ o oră și jumătate. În paralel, câțiva colegi de breaslă care nu au putut fi prezenți, le-au trimis câteva fotografii prin care și-au arătat solidaritatea.

În tot acest timp, Anca Mitran s-a aflat în sediul instituției și nu a ieșit să discute cu cei prezenți, spunând că nu i s-a solicitat acest lucru.

Ca jurnalist, i-am cerut Ancăi Mitran un nou punct de vedere, raportat la reacțiile de azi și la declarațiile făcute inițial.

Iată ce a declarat azi, pentru Cultura la dubă, după protest:

“Doamna director, declarațiile dumneavoastră au stârnit nemulțumirea unor cineaști români. Aceștia spun că nu este normal ca dumneavoastră, ca director al instituției, să îi certați că fac filme de artă și nu fac filme de public sau să afirmați că documentarul nu este un film de cinematograf.

Cum comentați reacția lor?

În primul rând, trebuie să îmi fac mea culpa, am folosit un termen total neadecvat, respectiv că CNC face filme. Nu face filme, finanțează filme.

În al doilea rând, ar trebui să mă simt lezată că îmi sunt cenzurate gusturile personale, referitor la declarația că mi-au plăcut și îmi plac în continuare filmele copilăriei mele, respectiv ale lui Zizi Bostan și ale lui Geo Saizescu.

Anca Mitran, directorul CNC

Referitor la așa zisa ceartă a mea, nu a fost în niciun caz ceartă. Este o afirmație bazată pe date statistice.

Dar ați vorbit în calitate de director al instituției. Ați transmis un mesaj din vârful instituției care ar trebui să protejeze cineaștii români. Ei spun că nu este vina lor că filmele nu aduc public în sală. Invocă lipsa sălilor de cinema, lipsa banilor pentru distribuție și promovare.

Am să fac în curand publică o statistică privind fondurile alocate de CNC pentru distribuție. Acesta e un aspect. Al doilea aspect, nu i-am certat. Este o constatare. Cele 640 de filme care s-au făcut în ultimii 10 ani au luat 500 de premii. Este o constatare din datele statistice. Filmul românesc, în marea lui majoritate, este un film pentru festivaluri.

De ce ar fi asta ceva negativ?

Eu n-am spus că ar fi ceva negativ sau nu am spus-o ca pe un reproș. Pur și simplu este o constatare bazată pe numărul de filme, de premii și de spectatori.

Ceea ce am spus și susțin în continuare, foarte puține filme românești recente sunt pentru public. Aici nu are cum să îi ajute CNC.

Anca Mitran, directorul CNC

Și dacă eu mă uit la Aferim! sau la Astă seară dansăm în familie nu are importanță. Legea funcționează în continuare, indiferent de părerile mele personale; comisiile aleg scenariile, conform legislației în vigoare.

CNC este un organ de administrare a unui Fond Cinematografic, din care încercăm să acoperim toate nevoile pieței de film – producție, distribuție, exploatare, tot ce putem face.

Alexandru Solomon invocă o statistică a CNC din 2020, conform căreia din 20 de filme, primele intrări în cinematografe ca număr de spectatori, 9 sunt documentare. Asta ca să contrazică afirmația dumneavoastră, că filmul documentar nu este pentru cinematograf.

Cred că aici este o proastă înțelegere a declarației mele .

De exemplu, Acasă și Colectiv sunt filme de audiență mare pentru că dezbat probleme sociale de larg interes. Și atunci, nu ar trebui să aibă doar 25.000 de spectatori în sălile de cinematograf, adică 1% din populația țării.

Anca Mitran, directorul CNC

Ar trebui să aibă 20 de milioane de spectatori, dacă ar fi difuzate pe canalele de televiziune.

Ar fi nevoie și de fonduri mai mari pentru promovare și distribuție, de săli de cinema de artă. Și ei invocă și acest lucru, că este o problemă a sistemului, nu a realizatorilor de film, că publicul nu vine în sălile de cinema.

CNC sprijină industria de film, acordând banii pentru distribuție fiecărui film care iese în exploatare. Din păcate, sălile de cinematograf nu sunt în subordinea noastră.

CNC nu poate interveni în politica de distribuție a sălilor private din mall-uri.

În lege există obligativitatea ca sălile să difuzeze un procent de minimum 5% din numărul anual de spectacole cu filme românești, procent care se respectă.

Mai este și acea discuție legată de procentul alocat filmului documentar, dumneavoastră ați spus că 10% este prevăzut în lege și nu aveți decât să schimbați legea, dumnealor spun că în lege scrie minimum 10%, deci ați putea să acordați mai mult.

Nu depinde de mine. Aceste alocări și procente se fac printr-o hotărâre de a Consiliul de Administrație. Dar, în România se fac cam 3 filme de ficțiune la 1 documentar. Franța are o pondere de 5 filme de ficțiune la 1 documentar.

Nu cred că este o pondere nesemnificativă a documentarului față de filmele de ficțiune.

Discuția e raportată la performanțele obținute de documentarele românești în ultimii ani, primul film românesc nominalizat la Oscaruri a fost un documentar, credeți că ar trebui majorat procentul alocat?

Să știți că atunci când am suplimentat banii la secțiunea de documentar, acum două sesiuni, am avut multe discuții cu regizorii de filme de ficțiune.

În ce sens?

De exemplu, procentul la secțiunea de debuturi este identic cu cel de la secțiunea documentare. La fel, regizorii tineri au cerut majorarea bugetului la debuturi.

Ați avut discuții în Consiliul de Administrație, legate de modificarea procentelor?

La fiecare sesiune sunt stabilite aceste procente. Consiliul a decis alocarea procentelelor minime din lege.

Referitor la protestul care a avut loc azi, intenționați să aveți o discuție cu cei prezenți?

Dacă mi se solicită…

Există un Consiliu de Administrație al CNC, numit la propunerea cineaștilor, care decide toată strategia, toate alocările de bani din Fondul Cinematografic , nu decid eu personal.

Eu, ca director general, nu am nicio putere să aloc banii după părerile mele personale. Eu am obligația să pun în aplicare Hotărârile Consiliului în concordanță cu legislația în vigoare.

Dar credeți că declarațiile pe care le faceți public pot influența decizia Consiliului, Consiliul să își asume viziunea dumneavoastră despre film?

În niciun caz. Fiecare are dreptul la opinia personală. Consiliul e format din 7 persoane, iar majoritatea decide.

În încheiere, doriți să retractați ceva sau să reformulați ceva din interviul inițial?

Este o constatare. Cele 640 de filme care s-au făcut în ultimii 10 ani au luat 500 de premii. Este o constatare din datele statistice. Filmul românesc este un film pentru festivaluri.

Legat de documentar, „că nu este film pentru sala de cinematograf”. Am vrut să spun că nu are audiența pe care ar trebui să o aibă un film ca Acasă sau Colectiv. Referindu-mă strict la importanța subiectelor și la audiența pe care ar trebui să o aibă aceste subiecte.

Media biletului la cinematograf e în jur de 25 de lei. Este foarte greu pentru media populației să prefere un film documentar față de un film artistic american, să spunem.

Deci atât Colectiv, cât și Acasă, care abordează subiecte importante, ar fi trebuit să aibă o altă audiență. Ele ar trebui să fie văzute de un număr cât mai mare de oameni, care, însă, nu o să meargă la cinema din cauza prețului biletului.

Și atunci, care ar fi soluția ca publicul să intre mai mult în contact cu filmele documentare și cu filmele de artă, în general?

Avem Sala Union, special pentru documentare și scurtmetraje, la niște prețuri minime. Nu știu dacă am avut 4 solicitanți în ultimul an, din păcate.

Alexandru Solomon a spus că nu știa de această inițiativă, semn că e o lipsă de comunicare între instituție și cineaști.

A fost public anunțul, pe site-ul CNC și pe site-ul ANF.

De asemenea, că Sala Union nu se află într-o stare foarte bună.

Este o sală în condiții bune.”

Anca Mitran conduce Centrul Național al Cinematografiei din anul 2014. Din 1997 până în 2014 a fost directorul Arhivei Naționale de Film, iar în lumea cinematografiei a început să activeze din 1989, la Studiourile Buftea. Este doctor în inginerie chimică din anul 1997 şi doctor în estetica filmului din 2010.

Cei prezenți azi în fața CNC spun că se vor aduna și mâine, în același loc, de la 9.30 la 10.30.

The post 12 cineaști au protestat azi în fața CNC. Andrei Ujică, regizor: “Realitatea e că ne aflăm pe fronturi diferite și e o situație care, mai devreme sau mai târziu, va trebui discutată.” appeared first on Cultura la dubă.

Mâine, 20 septembrie, între orele 9.30 – 10.30, mai mulți cineaști români vor protesta în fața Centrului Național al Cinematografiei, ca urmare a declarațiilor Ancăi Mitran, directorul CNC, publicate de Cultura la dubă.

Într-un interviu acordat publicației noastre, cu ocazia anunțării primului concurs de proiecte cinematografice pe 2022, Anca Mitran a făcut mai multe declarații care au atras criticile oamenilor de film.

Printre altele, aceasta a declarat că “Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf.” și a explicat propria sa viziune asupra filmului, susținând că ar fi nevoie de mai multe “filme de public” și de filme pentru copii și adolescenți:

“Dacă intrăm într-un mall, în afară de violență, politică…nu prea vezi altceva. Am vrea un film românesc, cum era seria cu Năică, a lui Zizi Bostan, care îmi arăta puțin peisajul satului, animale, altceva decât zidurile unui oraș, alte lucruri.

Eu am altă concepție despre film.

În momentul în care trăiesc vreo 24 de ore din 24 în oraș, merg pe stradă și văd oameni amărâți, supărați, totul este apăsător, viața noastră socială e destul de complicată.

De ce m-aș duce la cinematograf să văd un film care dezbate aceleași subiecte?

Aș vrea să evadez două ore, să mă duc în altă lume, să văd altceva, să văd o poveste frumoasă de dragoste, să râd la o comedie, să văd chiar un film pentru copii.“

Interviul complet poate fi citit AICI.

Anca Mitran conduce Centrul Național al Cinematografiei din anul 2014. Din 1997 până în 2014 a fost directorul Arhivei Naționale de Film, iar în lumea cinematografiei a început să activeze din 1989, la Studiourile Buftea. Este doctor în inginerie chimică din anul 1997 şi doctor în estetica filmului din 2010.

The post Cineaștii români protestează mâine în fața CNC, ca urmare a declarațiilor Ancăi Mitran, directorul CNC appeared first on Cultura la dubă.

Acest sprijin financiar nu este unul pentru realizarea de proiecte, ci pentru asigurarea nevoilor de bază ale tinerilor artiști care, din cauza crizei coronavirus, au rămas fără venituri. De aici vine și numele initiativei – ADFR Survival”.

Iată comunicatul ADFR:

“Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente (reprezentanți ai industriei cinematografice, cu vârsta cuprinsă între 23 și 35 ani, din departamentele imagine, regie, scenaristică, scenografie și costume) și actorilor independenți (actori cu vârste cuprinse între 22 și 40 ani, care au avut cel puțin o colaborare în cinema, în ultimele 12 luni).

Pentru fiecare categorie se vor acorda câte trei micro-granturi a câte 500 Euro fiecare.

Pentru a putea beneficia de unul dintre granturile de suport financiar pentru persoane fizice
propuse, aplicanții din categoriile enumerate mai sus (persoane fizice de cetățenie română și liber-profesioniști fără un contract de muncă pe perioadă determinată / nedeterminată) sunt invitați să completeze formularul online accesibil aici https://bit.ly/FormularADFRSurvival și să trimită un email la adresa office@romfilmdevelopment.org, cu titlul „Documente_ADFRSurvival_NumeComplet”, care să cuprindă următoarele documente:

scrisoare de intenție, CV, declarație pe proprie răspundere, completată, semnată și datată,
precum și un link către showreel/ portofoliu (opțional pentru actori și scenariști).

Ghidul aplicatului este disponibil aici: https://bit.ly/GhidulAplicantuluiADFRSurvival
Mai multe detalii pe: https://romfilmdevelopment.org/ro/micro-granturileadfrsurvival/

Micro-granturile #ADFRSurvival sunt destinate persoanelor fizice care au nevoie urgentă de
susținere financiară, nu proiectelor cinematografice de artă, studențești sau comerciale.

Aplicațiile vor fi analizate de o echipă de evaluatori formată din Laura Mușat (fondator
ADFR), Alexandra Safriuc (coordonator masterclass-uri ADFR & co-fondator / director
artistic ShortsUP) și Iulia Popovici (critic de film & teatru / fondator Asociația Transsectorială
a Independenților din Cultură) care vor lua în considerare informațiile oferite de documentele depuse, gradul de afectare a domeniului de activitate de către implementarea stării de urgență în România, măsura în care candidatul poate să își desfășoare activitatea prin telemuncă și urgența nevoii unei surse de venit.”

The post Sprijin financiar de 500 de euro pentru tinerii cineaști care au rămas fără venituri appeared first on Cultura la dubă.