Între concerte dirijate la Paris, la Köln sau la Cincinnati, Cristian Măcelaru a făcut azi o scurtă vizită la București, unde mâine va începe Concursul Internațional George Enescu.

În calitate de director artistic al Festivalului Enescu și al concursului cu același nume, fiecare dintre ele organizate o dată la doi ani, Măcelaru vrea cel mai tare să își pună amprenta asupra tinerilor muzicieni, să le deschidă orizonturile și să le ofere cât mai multe oportunități, așa cum o făcea și Enescu, în calitate de pedagog.

În acest sens, ediția de anul acesta a concursului cuprinde și un masterclass de dirijat, o sesiune de well-being și oportunități pentru tinerii compozitori. Concursul Internațional George Enescu a comandat în premieră trei lucrări contemporane care vor fi interpretate de candidații de la toate secțiunile instrumentale – pian, vioară și violoncel.

Pentru prima dată revenit în țară după deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, dirijorul povestește în exclusivitate pentru Cultura la dubă cum a fost experiența de la ceremonia care a uimit întreaga lume.

***

În primul rând, nu putem să nu punctăm momentul impresionant de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, când ați dirijat Orchestra Națională a Franței. Ne-am bucurat cu toții când v-am văzut. Cum ați trăit dumneavoastră acel moment?

Sincer să fiu, a fost un moment foarte bizar pentru că până în ultima secundă nu am știut cum va fi, ce va fi, totul a fost ținut secret, chiar și de colaborarea cu Celine Dion nu am știut decât cu o seară înainte.

Chiar în timpul ceremoniei de deschidere, eu nu am știut unde va fi Celine Dion, nu mi s-a spus. Eu credeam că va fi lângă noi, pe scenă, iar când a apărut în Turnul Eiffel cu toții am fost surprinși.

Nu au existat repetiții înainte?

Au fost repetiții, dar fiecare și-a repetat partea lui, în așa fel încât să nu știm nimic despre ceilalți. Orchestra nu a știut despre Celine Dion. Eu am știut pentru că am fost implicat, m-am întâlnit cu ea înainte, dar toate celelalte lucruri au fost ținute secret.

De fiecare dată când intra cineva pe scenă era o surpriză și pentru orchestră. De aceea m-am simțit ca un pion foarte micuț într-un joc de șah imens.

Dar a fost superb și mă tot uit înapoi la toată ceremonia, a fost o prezentare foarte frumoasă. Cultura a fost pusă în plan principal la această ceremonie, a fost exact ceea ce îmi doream să se întâmple.

Sunt curioasă cum mai găsiți timp să mai veniți la evenimentele din România, mai ales să coordonați proiecte așa mari precum Festivalul Internațional George Enescu sau Concursul Internațional George Enescu.

Timp se găsește în momentul în care se pune un accent pe participarea mea, e o responsabilitate pe care mi-o asum singur, nu îmi este impusă de nimeni. Dar rezultatul e foarte clar.

Am fost implicat în promovarea Concursului și nu cred că e o întâmplare că avem cei mai mulți candidați înscriși (n.r. 667 de participanți la toate categoriile). Nu spun că este meritul meu, ci că vizibilitatea mea a ajutat, că am o influență asupra tinerilor pe care i-am încurajat să participe la concurs.

Din punct de vedere al conceptului artistic, este ceva ce ați putea spune că a fost 100% ideea dumneavoastră?

Da, primul lucru a fost lucrarea impusă, fiind pentru prima dată când Concursul Enescu comandă o lucrare.

Este vorba despre lucrări comandate foștilor câștigători de la secțiunea Compoziție.

Da, exact. Soliștii care câștigă celelalte secțiuni sunt întotdeauna invitați să participe în festival. Și am spus că e egală invitația către un compozitor de a compune o lucrare nouă, la fel cum îi dai unui instrumentist o invitație să concerteze.

Apoi, sesiunea de well-being e ceva ce mi-am dorit foarte mult și mă bucur că se întâmplă.

De asemenea, masterclass-ul pentru dirijori și aprofundare în muzică pentru orice instrument – ceva ce iar mi-am dorit foarte mult, gândindu-mă că Enescu ca mentor ar trebui să fie mai bine reprezentat în concurs.

Apropo de sesiunea de well-being, dumneavostră ați apelat vreodată la un psiholog care să vă ajute să gestionați presiunea din elita muzicală internațională?

Din păcate, nu am avut acces la un psiholog, dar am avut acces la foarte mulți mentori care mi-au împărtășit ideile lor și felul lor de a lucra. Am învățat că e foarte necesar pentru un tânăr să aibă acces la informații și cunoștințe pe care nu trebuie să le descopere singur, ele există deja, nu trebuie reinventat nimic.

De aceea, am introdus această componentă nu numai pentru a le oferi tinerilor din concurs acest acces, ci pentru a arăta lumii întregi nevoia pentru această latură. Este singurul concurs din lume care oferă asta.

Am întâlnit atât de mulți muzicieni valoroși, care din cauză că nu-și puteau controla lumea psihică, fricile, nu puteau avea o carieră. Se împiedicau singuri în drumul spre punctul următor.

E extrem de necesar ca fiecare universitate de muzică să aibă acești experți, oameni care să lucreze cum lucrează și psihologii sau fizioterapeuții cu sportivii.

Ce se întâmplă cu tinerii care termină școlile superioare de muzică din România și nu au foarte multe oportunități mai departe?

Într-un interviu pe care l-am făcut cu Gabriel Bebeșelea, acesta spunea că asistăm la un adevărat exod al tinerilor muzicieni români. Ce rămâne în România, dacă cele mai multe posturi din filarmonicile de stat sunt blocate până când cineva iese la pensie?

Vă spun sincer că există aceeași problemă și în America, Franța, Germania. Nicio societate nu garantează un post unui absolvent de facultate. Acel post se câștigă prin concurs.

Dar, e foarte important, și sper să aduc și latura de antreprenoriat cultural în concurs, ca tinerii să își folosească talentul și altfel, nu neapărat pentru a cânta într-o orchestră , ci pentru a crea evenimente, concerte.

Lumea are nevoie de mai multă cultură, de mai multă muzică, de creativitate. Iar în zilele noastre, tinerii absolvenți al unor școli de muzică trebuie încurajați și învățați să creeze astfel de evenimente.

De exemplu, când am terminat Conservatorul în SUA, am creat o organizație care făcea concerte în spitale, case de bătrâni, de copii, în tot felul de locuri în care muzica nu ajungea.

Cu încă 10-15 prieteni accesam fonduri și susțineam aceste concerte de care societatea avea nevoie, iar noi ne puteam susține.

Dacă așteptăm doar ca instituțiile să creeze evenimente, vom atinge o latură foarte îngustă a societății. Cu cât sunt mai multe evenimente care încurajează oamenii să se apropie de muzică, cu atât universitățile vor fi nevoite să învețe tinerii și acest aspect.

Nu știu dacă sunteți la curent cu discuțiile privind desființarea Operei Naționale București și înființarea Operei Naționale Române. Dacă tot vorbim despre un posibil reset al operei bucureștene, cum credeți dumneavoastră că ar trebui să arate, din punct de vedere artistic această nouă Operă Română, astfel încât să atingă standardele internaționale?

Sincer să fiu, nu știu aproape nimic despre acest subiect, dar ceea ce pot spune este că în tot ce facem în viață calitatea produsului final trebuie să fie lucrul care ne definește.

Dau acest exemplu tinerilor dirijori cu care lucrez la master class-uri. Prietenul meu cel mai bun este Wynton Marsalis, marele trompetist de jazz. De fiecare dată când îi prezint un proiect la care lucrez, el ascultă, apoi mă întreabă: da, dar știi să dirijezi bine?

Calitatea trebuie să fie punctul fundamental în tot ce facem.

Dacă la Opera Națională e vorba despre un spectacol, să ne întrebăm care e calitatea acestui spectacol. Asta va defini ce este Opera Națională.

***

Concursul Internațional George Enescu are loc la București între 31 august și 27 septembrie 2024. Concertul de deschidere o are ca invitată pe dirijoarea Delyana Lazarova, care va urca la pupitrul Orchestrei Naționale Radio. Soliști vor fi violonista Maria Marica, pianista Alexandra Segal și violoncelistul Benjamin Kruithof, câștigători ai ediției precedente.

Participarea publicului la etapele de calificare și la semifinale este gratuită.

Ediția din acest an a Concursului Enescu a realizat un record istoric al numărului de candidați înscriși: 667 muzicieni cu vârste între 13 și 35 de ani din peste 57 de țări. Acest număr reprezintă o creștere de peste 6 ori față de ediția din 2022 a concursului și de 59% față de ediția din 2018, cea care a înregistrat cel mai mare număr de candidați până la acel moment – 400 de muzicieni. Valoarea totală a premiilor este de 125.000 EURO pentru cele patru secțiuni din concurs: compoziție, pian, vioară și violoncel.

Evenimentul cuprinde și o serie de recitaluri și concerte extraordinare, pentru care au fost puse în vânzare bilete. Detalii AICI.

Citește și:

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau ne poți sprijini cu o donație lunară pe Patreon AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Cristian Măcelaru, dirijor: „Dacă așteptăm doar ca instituțiile să creeze evenimente, vom atinge o latură foarte îngustă a societății.” appeared first on Cultura la dubă.

Cristian Măcelaru, dirijorul român care a condus Orchestra Națională a Franței în fața sportivilor și a oficialilor prezenți la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, dirijând imnul Olimpic, declară că experiența din acea seară l-a făcut să reflecteze mai mult asupra drumului său, atât din trecut, cât și din viitor.

Ne îndeamnă pe toți să privim aceste Jocuri Olimpice ca pe un moment cheie, în care empatia și umanitatea să fie mai presus de ură.

Măcelaru a postat, de asemenea, două fotografii pe care le-a făcut de la pupitrul dirijoral din fața Turnului Eiffel.

“Experiența de a fi în inima unui eveniment global care promovează excelența în reușitele umane mă inspiră să reflectez profund asupra călătoriei mele, din trecut și viitor.

Toți putem fi mai buni în promovarea valorilor înrădăcinate în respect, onestitate, compasiune și corectitudine. Privind ceremonia din cel mai bun loc al serii, am învățat că cei cu adevărat măreți sunt cei care aduc umanitate în tot ceea ce fac. Cuvintele care îmi răsună în urechi sunt cele spuse de Filippo Grandi (n.r. comisarul ONU pentru refugiați), când a spus “Nimeni nu vrea să fie un refugiat.”

Poate că aceasta e o ocazie pentru noi toți să ne ridicăm împotriva urii, a războiului, și să excelăm în a înțelege rolul nostru pentru o lume mai bună. Cred cu tărie că puterea este la noi. Hai să mergem mai departe și să îi atingem potențialul!”, a scris Cristian Măcelaru pe conturile sale oficiale de social media.

Măcelaru este unul dintre cei mai importanți dirijori români la nivel internațional. Conduce Orchestra Națională a Franței în calitate de director muzical, este dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Köln și va conduce, de asemenea, Orchestra Simfonică din Cincinnati. Este și director artistic al Festivalului Internațional George Enescu.

Aflați povestea lui AICI.

The post Dirijorul Cristian Măcelaru despre experiența de la Jocurile Olimpice: “E o ocazie pentru noi toți să ne ridicăm împotriva urii și a războiului.” appeared first on Cultura la dubă.

De la “cea mai stilată ceremonie din istorie”, precum titrează The New York Times, la “un mare kitsch pe râu”, potrivit The Guardian, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din Paris este, fără îndoială, cel mai urmărit, discutat și răspândit eveniment de acest tip. Francezii au dus conceptul de ceremonie la un nivel care nu va fi probabil egalat niciodată.

În spatele evenimentului care a durat 4 ore stă regizorul de teatru Thomas Jolly, un francez care nu s-a născut în burghezie, ci în partea mai întunecată a Franței, unde a simțit în propria ființă ce înseamnă bullyingul și divizarea.

Ceremonia din capitala Franței a avut sportul drept pretext, dar adevărata miză a fost să etaleze măreția istoriei și a culturii franceze, marcând cu mult curaj subiecte politice și controverse din prezent, încercând să aducă laolaltă o lume din ce în ce mai divizată. Nu știm dacă efectul a fost cel dorit sau dacă opiniile au devenit și mai radicale, dar știm că cine a văzut acest spectacol, nu a rămas indiferent.

La 42 de ani, Jolly este considerat un rebel al teatrului francez, pentru care “scena de teatru este prea mică”, după cum spune criticul de teatru francez Joëlle Gayot în Le Monde. Așa că Sena și centrul Parisului au devenit platforma sa pentru un show care a fost discutat îndeaproape cu președintele Franței, Emmanuel Macron.

Thomas Jolly a fost desemnat încă din 2022 director artistic al celor 4 ceremonii care marchează Jocurile Olimpice și Jocurile Paralimpice din Paris 2024. Pe atunci, președintele Paris 2024, Tony Estanguet, declara “acordând direcția artistică a ceremoniilor lui Thomas Jolly este o alegere curajoasă, dar în acord cu viziunea noastră.”

Jolly, cunoscut ca fiind un reprezentant al minorității LGBTQ+, s-a născut într-un sat din Normandia, într-o comunitate în care s-a simțit constant respins. S-a refugiat în teatru și a pus, încă de la 11 ani, bazele unei cariere în actorie. A continuat să studieze actoria, însă nevoia sa de exprimare l-a dus către regia de teatru.

În 2014 a pus în scenă un spectacol uriaș, de 18 ore, în inima teatrului european, la Avignon. Era un maraton care reunea cele trei părți ale piesei Henry al Vl-lea, de Shakespeare, cu care impresiona pentru prima dată lumea bună a teatrului francez. În 2022, Jolly a completat acel spectacol, comparat de unii critici cu Game of Thrones, cu piesa Richard al lll-lea, interpretând chiar el rolul principal. A ieșit un show de 24 de ore la care teatrul a oferit inclusiv perne pentru spectatorii care aveau nevoie să doarmă.

Pentru ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, regizorul a lucrat îndeaproape cu scriitoarea Leïla Slimani, istoricul Patrick Boucheron, scenarista de televiziune Fanny Herrero și dramaturgul Damien Gabriac, titrați de Paris 2024 drept co-autori ai ceremoniei. Coregrafa franceză Maud Le Pladec a fost responsabilă cu coregrafia ceremoniei și a momentelor de dans.

Spectacolul a subliniat profund nevoia de incluziune, ceea ce și-a dorit de la bun început creatorul lui, care declara în mai multe interviuri că își dorește ca ceremonia să reprezinte cât mai mulți oameni. Dacă unii s-au simțit reprezentați și au apreciat spectacolul, alte opinii din media critică în special momentul în care Cina cea de Taină a fost parodiată într-un dans sexualizat al unor drag queens, care a inclus un copil.

Alegerea Senei are, cel puțin pentru el, o explicație profundă. “În primul rând, Sena a fost o zeiță. O nimfă numită Sequana, care s-a transformat în râu pentru a scăpa de Neptun. Deci Sena este o femeie care a rezistat în fața unui bărbat violent. Este un simbol puternic pe care îl voi folosi, pentru că ne arată râul drept o forță feminină a rezistenței.

Iar asta am putut vedea cu toții, pe parcursul întregii ceremonii. Imaginea cu mezzo-soprana Axelle Saint-Cirel interpretând imnul Franței de pe acoperișul Grand Palais, în furtună, alcătuind prin rochia sa și prin drapelul pe care l-a ținut în mână, steagul Franței, a fost un moment absolut impresionant despre rezistență.

Creatorii spectacolului au marcat, de asemenea, 10 eroine din istoria Franței prin 10 statuete care s-au ridicat din Sena.

Cu puțin timp înainte de eveniment, Jolly spunea într-un interviu pentru The New York Times că cel mai mult se teme de condițiile meteorologice, pe care nu le poate controla.

“Dacă vremea va fi frumoasă și vom avea un golden hour, așa cum am plănuit, la momentul potrivit, va fi absolut superb. Dacă plouă, atunci te rog să îmi trimiți o adevărată furtună de vară, cu fulgere, zgomot și tunete, pentru că va fi cinematic. Dar dacă este gri și ploios, atunci voi fi foarte nefericit.”, declara regizorul.

Temerea sa cea mai mare s-a adeverit, iar ceremonia a fost umbrită, pe tot parcursul defilării sportivilor, de ploaia greoaie care a tremurat și încețoșat întreaga transmisiune tv. Însă puterea conceptului gândit de Jolly a fost dincolo de vreme și de vremuri. Ultimele 15 minute ale ceremoniei au fost de neuitat. Marile legende ale sportului, Zidane, Nadal, Serena Williams, Nadia Comăneci și Carl Lewis, au dus flacăra mai aproape de cerul Parisului care s-a luminat apoi cu un uriaș balon zburător.

Iar vocea serenă a lui Celine Dion a încheiat perfect, cu imnul iubirii, al lui Edith Piaf, un spectacol grandios chiar și prin imperfecțiunile lui.

Președintele francez Emmanuel Macron a scris aseară pe X: “Mulțumesc lui Thomas Jolly și geniului său creativ pentru această ceremonie grandioasă. Mulțumesc artiștilor pentru acest moment unic și magic. Mulțumesc forțelor de ordine și de securitate, agenților și voluntarilor. Mulțumesc tuturor celor care au crezut. Se va vorbi despre asta și peste 100 de ani. Am făcut-o!”

The post Cine este Thomas Jolly, regizorul de teatru care a gândit ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din Paris 2024 appeared first on Cultura la dubă.

Apoi președintele francez Emmanuel Macron a declarat deschise Jocurile Olimpice.

Au urmat momente absolut impresionante: Zinedine Zidane i-a predat flacăra olimpică lui Rafael Nadal, campion de 14 ori la Roland Garros. Tenismanul spaniol a urcat într-o barcă alături de Serena Williams, Nadia Comăneci și Carl Lewis, câștigătorul a 9 medalii olimpice la atletism. Imaginea a fost una istorică.

Nadal i-a predat flacăra Serenei Williams, aceasta Nadiei Comăneci, iar Nadia lui Carl Lewis, care i-a transmis-o apoi campioanei franceze la tenis, Amelie Mauresmo.

Imnul Olimpic, intitulat “Imn spre libertate”, a fost compus de Spyridon Samaras, cu versuri de poetul grec Kostis Palamas și muzică de compozitorul Nikolaos Mantzaros. Prima dat a fost interpretat la primele Jocuri Olimpice moderne, la Atena, în 1896, apoi a devenit imnul Olimpic oficial în 1958.

Primele două strofe ale lucrării reprezintă și imnul de stat al Greciei (începând din 1865) și al Ciprului (din 1966).

Flacăra Olimpică a aprins un balon cu aer cald în centrul Grădinii Tuileries, iar ceremonia s-a încheiat cu un moment emoționant – Celine Dion a urcat din nou pe scenă, după 4 ani, și a interpretat în franceză melodia “L’Hymne à l’amour”, compusă de Edith Piaf pentru partenerul ei, boxerul Marcel Cerdan, care a decedat într-un accident de avion.

_{Articol în curs de actualizare.}

The post Imagini impresionante: Cristian Măcelaru dirijând imnul Olimpic, Nadia Comăneci preluând flacăra olimpică de la Serena Williams și Rafael Nadal appeared first on Cultura la dubă.