“Fetele au părul lung și băieții părul scurt, fetele se fac învățătoare și băieții mecanici, fetele sunt mai bune la literatură și băieții la matematică” – astfel de stereotipuri, pe care le întâlnim încă din copilărie, sunt demontate în cadrul unui atelier de educație de pubertate, la care avem șansa să asistăm.

Se întâmplă într-un centru educațional din Corbeanca, la marginea capitalei.

Aici, adolescenții din localitate, în special cei din familii defavorizate, vin după terminarea orelor de la școală și beneficiază de cursuri complementare, cum ar fi acesta, desfășurat de Asociația Caregivers.

Maria este învățătoare și s-a deplasat azi de la Pitești pentru lecția de educație de pubertate, dedicată băieților. Ține astfel de prezentări în întreaga țară, alături de Caregivers.

Interacționează prietenos cu adolescenții și le câștigă încrederea. Vorbește cu ei despre transformările fizice și emoționale prin care trec atunci când se pregătesc să devină din băieți, tineri bărbați, le adresează întrebări și le ascultă opiniile cu atenție.

Într-o altă încăpere, fetele au propria discuție despre pubertate, fiind ghidate de Iris, studentă la Psihologie. Vorbesc despre dezvoltarea aparatului reproducător, stările pe care le au la menstruație, acnee sau părul care crește pe corp.

Iris, apropiată de vârsta lor, le dă exemple din propria experiență și le anticipează curiozitățile timide, despre care nu vorbesc cu părinții sau cu cadrele didactice, ci încearcă să le satisfacă prin căutări pe internet, filme sau discuții cu prietenele.

Astfel de discuții au loc datorită unui program complex dezvoltat de câțiva ani de Asociația Caregivers, fondată de două prietene, Alina Niță și Simona Cărăbuș Vasilescu.

“Ce facem noi? Facem proiecte educative. Din păcate, în România este nevoie de educație, cum zicea cineva, la fiecare colț de stradă. Și oportunități sunt foarte multe.

Programul pentru fete, programul pe tema pubertății, îl desfășurăm de mulți ani, în parteneriat cu un brand, strict pe educație de pubertate. Fără să amestecăm cu educația sexuală, care, din păcate, este un subiect tabu în societate.

În momentul în care ne ducem la cursuri, școlile ne cer explicit să nu atingem subiectele. Dar sunt și școli care cer specific program pe teme de educație sexuală. De ce? Pentru că suntem, totuși, în secolul XXI.

Accesul la internet este facil. Copilul, de fapt, intră în contact cu telefonul și cu tableta înainte de a intra în contact cu instrumentul de scris, astfel încât are acces la informație necontrolată și, chiar dacă ar fi controlat, atât timp cât nici măcar părinții nu știu cum să-i ghideze, este nevoie de astfel de subiecte.

Însă, ca principiu, societatea, din păcate, este destul de…rezistentă la tipul ăsta de informație.”, ne povestește Alina, una dintre fondatoarele Asociației Caregivers.

Asociația desfășoară activități la nivel național și se concentrează pe proiecte educaționale, precum și pe sprijinirea mamelor în maternități.

“Noi suntem mame. Și atât timp cât a fost nevoie, am făcut orice. Nevoile le înțelegeam bine, spre foarte bine chiar. Și în fiecare zi suntem în contact cu școlile, suntem în contact cu maternitățile și știm cum evoluează nevoile.

Noi căutăm parteneri. În principiu, cursurile noastre sunt ținute de către specialiști, psihologi, studenți la psihologie, cadre didactice, asistenți medicali, medici, care știu cum să abordeze subiectele.

În general, ideile noi le avem. Ne vin provocările din piață, din interacțiunea directă cu părinți, cu elevi, cu cadre didactice și, respective, cu personale din maternități. În permanență căutăm specialiști cu ajutorul cărora să punem proiectele pe roți.

Provocarea noastră vine din momentul în care nevoia este peste tot, adică unde te duci, găsești o nevoie care poate fi acoperită pe educație.

Apoi, cel mai dificil este să găsim partenerul care să-și dorească și să-și promoveze serviciul respectiv, dar neapărat să-i adauge rol în educație. 

De exemplu, un partener a venit către noi cu un produs de protecție solară. Am făcut efectiv de la zero un program dedicat copiilor de grădiniță. I-am învățat care sunt cele șase elemente care îi protejează de soare. În acest proiect au fost implicați medici, dermatologi, studenți la medicină care au mers mai departe să facă proiectul. Nu ne interesează să interacționăm noi direct cu copiii, cu copiii trebuie să interacționeze specialiștii.”, povestesc Simona și Alina.

Programele Asociației Caregivers sunt diverse și încearcă să atingă cât mai multe paliere, să satisfacă nevoile pe care școlile nu le pot satisface.

“În baza experienței cu programul de fete pe tema putertății, am dezvoltat programul pentru băieți, susținut în acest moment de resursele noastre. Nu avem un sponsor și am vrut neapărat să-l facem. Ani de zile am încercat să găsim parteneri pentru programul de băieți, dar, din păcate, este foarte, foarte greu.”

Un alt proiect desfășurat de Caregivers este Manifest pentru scrisul de mână.

“Am văzut familii care pun bebelușului o tabletă în față. Ne-am gândit că, de fapt, noi, părinții, avem o vină și poate că nu ne dăm seama. Și ar trebui să tragem un semnal de alarmă și să promovăm cumva importanța instrumentelor de scris în viața noastră și în dezvoltarea psihomotorie a copilului. Și am creat un program exact pe această temă.

L-am numit Manifest pentru scrisul de mână. Ne-am dus în școli, la ciclu primar, și le-am ținut prezentări copiilor și ne-am dat seama că nu e bine ceea ce facem. De ce? Pentru că subiectul era atât de bine primit încât resursele noastre nu făceau față.

Și ne-am retras cumva și am regândit programul și ne-am dus la învățători. Și am început să ținem prelegerile către grupuri de învățători, explicându-le practic rolul lor extrem de important în acest context al dezvoltării disproporționate a accesului la mijloacele electronice în detrimentul mijloacelor de scris tradiționale.

Și următorul pas a fost faptul că am implicat psihologi care să le explice învățătorilor cum din modul în care scrie un copil sau desenează poți să identifici diverse probleme pe care le pot avea copiii, cum ar fi dislexie, de discalculie, de nervozitate.

Psihologii au făcut aceste workshop-uri prin care le-au arătat cadrelor didactice jocuri, cum să folosească intrumente, că sunt ele de scris, că sunt de desenat, astfel încât să evidențieze sau să scoată din copii lucrurile de care se pot agăța, care îi pot ajuta mai departe.”

Activitățile Asociației Caregivers sunt vitale în mediile în care instituțiile publice fie nu au resurse, fie neglijează nevoile reale din societate. Practic, descoperim un nou exemplu în care un ONG devine un actor principal în procesul educațional, ceea ce ne demonstrează, încă o dată, cât de important este ca noi toți, fie că suntem persoane fizice sau juridice, să susținem la rândul nostru, demersurile unor astfel de asociații.

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post Cum arată un curs de educație de pubertate în mediul rural. Povestea Asociației Caregivers, inițiatoarea unui program care ajută adolescenții români appeared first on Cultura la dubă.

„Când a venit să vadă construcția casei sale, s-a uitat în stânga și a văzut copii desculți, dezbrăcați și s-a întrebat ce se întâmplă acolo. Strada era plină de familii numeroase, defavorizate. Peste un an, când s-a mutat acolo, a ajuns în punctul în care lua oala de mancare și mergea la vecini să le dea copiilor.

A vorbit despre ei prietenilor, iar aceștia s-au oferit să o ajute cu fonduri. A realizat că nu e ok să primești bani fără un statut juridic și atunci a înființat această asociație.”

Prin asociație a pus bazele unui centru educațional, de care din 2018 se ocupă Laura Păulescu, director.

„E foarte greu să găsești personal. E o problemă cu care toate ONG-urile din Ilfov se confruntă – lipsa personalului. Eu am ajuns aici printr-o prietenă. Lucram la o fundație și voiam să fac altceva. Am venit la centru, să văd cum este. Era un maldăr de haine donate, erau o doamnă educatoare și o îngrijitoare care pregăteau pachete pentru Crăciun. Iar eu am zis că aici este de mine. Mi-ar plăcea să lucrez aici.”, povestește acum Laura, omul care a intrat în inima comunității și a schimbat destinele unor copii, alături de fondatoarea Flaviana Rotaru și de colegele lor.

Deși se află aproape de capitala României, Tunari se confruntă cu mari probleme sociale.

„Ne desparte de București doar un pod, dar suntem mai rău decât acolo unde agăți harta în cui. La nivelul comunității Tunari, este strigător la cer.”

“Asociația a făcut un studiu și în 2016-2017 erau 495 de persoane analfabete și semi-analfabete la nivelul comunei Tunari. Avem aici și familii de etnie romă și de români. Analfabetismul e în egală măsură la ambele. Unii mai știu să citească, dar nu știu să scrie.

Neștiind să scrie, părinții nu știau să depună cererile de înscriere la grădinița copiilor, la școală, nu știau să depună acte pentru bursă socială, tichetul social.

Flavia a început cu o familie cu 5 copii, făcând cu ei lecții la ea în casă. I-a ajutat să învețe să scrie, apoi au apărut alți 5 copii și tot așa. Apoi a realizat că nu mai poate face asta în sufrageria ei. Și a venit în spațiul de aici, fiind chiar aproape de școală.

Centrul funcționează ca un after school. Noi știm că educația pornește de la grădiniță. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să înscriem copiii la grădiniță. Noi plătim alocația de hrană la grădiniță pentru 19 copii.

Apoi a urmat înscrierea la școală, susținerea lor educațională cu rechizite, încățăminte, tot ce le trebuie. Când am venit aici, în 2018, 90% din familiile acestea nu aveau curent, apă caldă. Nici acum nu stăm foarte bine. Nu au curent pentru că nu au acte de proprietate.

Și știți cum făceam? Veneau copiii la 7 dimineața aici, îi spălam, mâncau micul dejun, pe o parte îi duceam la grădiniță, pe cealaltă parte la școală. Erau spălați, le dădeam haine curate și mergeau la școală. Apoi, la 12, veneau la prânz și la after school.”

Până să câștige dedicarea și încrederea părinților, a fost, însă, nevoie, de multă muncă și perseverență. Fiecare zi cu copiii prezenți la școală era o victorie. Acum, mulți dintre copii îndrăznesc să viseze la continuarea studiilor, la liceu.

„Am văzut că am rezultate dacă mă deplasez personal la ei acasă. Și în fiecare dimineață, dacă se făcea 8 fără un sfert și nu veneau la școală, mergeam și le băteam în geam:

<< – E 8 fără un sfert, la 8 începe școala. Vă așteptăm.

–  Acum, doamnă, se îmbracă și vine.>>

Și nu plecam de acolo fără copil și îl aduceam la școală. Așa, insistând, am reușit să îi facem să vină. Acum doar sun dacă nu apare și nu am mesaj de la părinte dinainte, să anunțe vreo problemă medicală. Vin de jenă, fiindcă știu că îi ajutăm foarte mult pe copii. Alteori, ne cheamă ei și ne spun că cei mici nu vor să se trezească pentru școală. E o muncă mică, adunată, care a construit ceva.”

Misiunea a fost cu atât mai dificilă din cauza unor bariere culturale. Chiar și acestea au putut fi negociate cu efort din partea Asociației Rotas.

„Prima dată trebuie educat părintele, el e foarte greu de înduplecat. Copilul se adaptează foarte repede. Într-o comunitate romă, trebuie să știi să le respecți tradițiile. De exemplu, dacă fetelor le-a venit menstruația, trebuie să poarte fustă. De multe ori, la școală le este greu cu aceste fuste lungi. Părinții au înțeles că fetelor le place mai mult în blugi la școală, că le e mai ușor, iar acasă se pot schimba în fustă. Cu multă muncă, am reușit să îi convingem.

Apoi, era obiceiul să-și mărite fetele devreme. Din fericire, nu s-a mai întâmplat de ceva timp. Eu am reușit să stopez un pic acest fenomen. În prima fază, am arătat filmulețe cu diferite fete de etnie romă care au mers la facultate, au o carieră, respectând inclusiv tradițiile rome.”

Asociația pentru Evoluție Rotas s-a dezvoltat în ultimii ani datorită unui proiect pe fonduri norvegiene, iar în curând, și cu implicarea autorităților locale, va deschide un sediu nou, modern, pentru centrul educațional.

“Pe fonduri norvegiane avem mâncare, psiholog, medic, suntem în colaborare și cu Crucea Roșie Ilfov pentru educație pentru sănătate, cursuri de prim ajutor. De asemenea, construim noul centru educațional.”

Aportul acestei mici asociații în comunitate este uriaș. Însă, când fondurile norvegiene se vor termina, posturile persoanelor angajate vor deveni nesigure, la fel și toate resursele puse la dispoziția familiilor nevoiașe. Pentru ca munca lor să continue, e nevoie ca ei să primească, la rând lor, sprijin.

Dincolo de reușitele cuantificabile din comuna Tunari, Asociația pentru Evoluție Rotas creează un model demn de urmat în localitățile mici, unde implicarea societății civile e esențială în lupta pentru prevenirea abandonului școlar.

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post “Prima dată trebuie educat părintele, el e foarte greu de înduplecat. Copilul se adaptează foarte repede.” – Laura Păulescu, Asociația pentru Evoluție Rotas appeared first on Cultura la dubă.

Șoseaua Fundeni, un drum aglomerat, prăfuit și cu aspect predominant industrial, se împarte la un moment dat între capitala României și județul Ilfov. La numărul 43, deși aparent suntem încă în București, ne aflăm, de fapt, în Satul Fundeni din Comuna Dobroești.

Lângă un service auto, într-o micuță clădire, găsim la lucru voluntarii Asociației Sufleterra. Unii fac lecții cu copii de clase primare, alții meditații la matematică cu elevi de gimnaziu.

Povestea lor începe în urmă cu 3 ani, când Xenia Moldoveanu, o tânără din localitate, și-a convins cunoscuții să fondeze un ONG și să ajute copiii din comunitate.

Prima care s-a alăturat inițiativei a fost chiar mama sa, Aura Petre, de profesie economist. Mariana, colegă de generală cu Aura, și-a oferit și ea serviciile pentru a face lecții cu copiii.

Ușor ușor, mai mulți voluntari au conturat un program educațional prin care ofereau lecții la 18 materii, un fel de after school gratuit, unde temele se fac cu dragoste și prietenie.

“Am ales să ne adresăm tuturor copiilor care au nevoie, de la 6 ani până la… 30+, fiindcă am avut inclusiv o doamnă cu care am făcut lecții de alfabetizare.

Am început cu o întâlnire cu copiii și i-am întrebat ce ar vrea ei. I-am invitat ca parteneri, le-am spus: “aveți un cuvânt de spus, acum e momentul vostru. Dacă vreți ceva, puteți să spuneți, că noi încercăm să facem ce vreți voi.””, ne povestește Aura Petre.

Inițial, părinții au fost încântați de sprijinul primit gratuit de copiii lor, însă, pe parcurs, unii au găsit cu greu timp să îi aducă pe cei mici la centru, voluntarii ajutând chiar și în acest sens. În unele cazuri, iau copiii din fața casei și îi aduc înapoi.

„A trebuit în primul rând să îmi inving supărarea pe părinții care nu se ocupă de ei. Asta a fost cea mai mare provocare.

Copilul nu are nicio vină că s-a născut într-o familie numeroasă, că mama trebuie să aibă grijă de mulți frați.

Tot ce se învață la școală trebuie consolidat acasă, copiii au nevoie de ajutor la teme, de supraveghere, mai ales un copil de clasa I. Familia este foarte importantă.

Iar în pandemie mulți au pierdut șoala fiindcă nu aveau telefon, internet, etc.

–              Efectiv, cum faceți să îi aduceți mai aproape de normalitate?

–              Cu multă dragoste.”, ne spune Mariana, sau Mary, așa cum o alintă cei mici.

Mary este chiar unul dintre cei mai iubiți voluntari. Oferă lecții de franceză, dar lucrează cel mai mult cu copiii de școală primară.

Într-o altă micuță încăpere, o găsim la lucru pe Simona, de profesie analist de sisteme de banking online. Îi ajută pe adolescenții din comunitate să înțeleagă matematica, atunci când ceea ce li se oferă la școală nu este de ajuns.

„Ei aici sunt mult mai relaxați decât la școală. Vin aici și râd, se distrează, nu se mai sperie, noi învățăm foarte mult prin asociere, iar la școală dacă un elev nu știe ceva, are teamă că o să ia notă proastă sau o să se râdă de el. Aici e ok să spunem că nu știm, încercăm să înțelegem împreună. Ce fac cu ei e ceea ce am făcut cu copilul meu acasă, mie imi place foarte mult matematica.”

Mădălin vine la lecțiile de matematică de aproape 3 ani. Acum îi poate ajuta, la rândul său, pe frații mai mici, sau pe colegii de la centru.

„Înainte nu prea știam și îmi era teamă când mă chema la tablă. Aici se rețin altfel lucrurile, nu ca la școală. Și am prins mai multă încredere în mine.”, spune Mădălin.

Pe lângă lecțiile remediale, Asociația Sufleterra oferă donații în haine sau mâncare și s-a implicat, de asemenea, în colectarea de ajutoare pentru Ucraina.

Însă lupta pentru supraviețuirea financiară este sufocantă. Deși impactul pe care îl are în comunitate este uriaș, un ONG mic, ca acesta, și mai puțin vizibil în spațiul public, nu se bucură, deocamdată, de sprijin din partea mediului privat.

„La noi, de foarte multe ori, lecțiile încep cu ceva de mâncare. Unii copii vin flămânzi și caută în frigider. Te înțeapă inima dacă ei deschid ușa la frigider și nu e nimic.

Este ceva extraordinar de greu să obținem banii de care avem nevoie, de chirie, de utilități, rechizite. Ne-a ajutat Maica Domnului și avem voluntari dedicați, serioși, de excepție, care au venit și au rămas.

Dar de partea de atragere de fonduri nu are cine să se ocupe.”, ne relatează Aura Petre, vizibil emoționată.

De la demararea programului educațional, în 1 noiembrie 2021, Sufleterra a avut la centru 40 de copii educabili.

Însă impactul pe termen lung nu poate fi cuantificat. Unii dintre elevi au învățat aici ceea ce nu au reușit să învețe la școală și, la fel de important, au primit afecțiune, atenție și au câștigat încredere în propriile puteri.

E lesne de înțeles de ce asociația poartă numele Sufleterra. După câteva ore petrecute aici, am plecat cu convingerea că voluntarii fac în acest loc eforturi extraordinare, având unica dorința de a ajuta.

Ca răsplată, se bucură când copiii pleacă fericiți de la centru, evoluează și revin acolo.

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post La granița fină dintre București și Ilfov, micuța Asociație Sufleterra ne arată ce înseamnă să faci educație din iubire pentru ceilalți appeared first on Cultura la dubă.

S-a născut la Râmnicu Sărat și a studiat și locuit la București 22 de ani. 15 ani a lucrat într-o funcție de conducere în domeniul bancar, dar a decis să ia viața de la zero și să îi găsească un alt sens. Așa a înființat un ONG menit să ajute copii din medii defavorizate, să le dea acestora șansa la o viață mai bună.

“Eram foarte bine și ca statut social și financiar, doar că nu-mi găseam fericirea. Tot timpul lucram în targete, vânzări, clienți, dar nu aveam o împlinire și îmi doream să fac un proiect de suflet.

Câștigam foarte mult și aveam și timp, pentru că nu aveam copil, dar făceam foarte puțin, voluntariat aproape deloc, donații deloc. Acum când am trecut de partea cealaltă, îmi dau seama cât de mult te poate ajuta un corporatist, dacă mă gândesc doar la formularele de 3,5%, la salarii de mii de euro.

Și mi-am dat demisia, am intrat într-un an sabatic, nu știam ce o să fac, dar aveam covingerea că fiind odihnită fizic și mental, sigur o să apară acel wow.

Îmi aduc aminte foarte bine momentul. Călcam cămașa partenerului meu, urma să plecăm la Revelion. Și pe TVR 1 era un reportaj cu români din străinătate, foarte stabili financiar, care făceau acte de caritate, de exemplu trimiteau ajutoare în satele lor. Acela a fost momentul în care am zis wow, eu asta vreau să fac.

În două luni am înființat ONG-ul.”

Mama și fratele său au susținut-o și împreună au fondat Asociația Academia Faptelor Bune, care activează acum în județele Buzău și Ilfov. An de an, organizează Marea Ghiozdăneală și oferă, la început de an școlar, ghiozdane, rechizite și haine copiilor din zonele respective.

Iar din octombrie 2022, la Găneasa a fost deschis și centrul educațional unde în fiecare duminică au loc lecții de alfabetizare, cursuri de bune maniere, activități de gătit sau discuții despre igienă.

“Îmi doream să am un centru unde să fac o altfel de școală. Partea frumoasă a fost că visul meu s-a întâlnit cu proprietarul acestui loc.”

A primit terenul și a construit casa în care ajung copiii din localitate și din comunele învecinate.

“4 ani a durat până am igienizat terenul, l-am împrejmuit. Mai strângeam niște bănuți, mai făceam ceva. Am început cu cei din jurul meu, e cel mai simplu așa. Ei cred în visul tău, ei te cunosc, ei te văd la treabă.

Apoi, cum oamenii cunosc oameni, ajungi și îți extinzi cercul de donatori.”

Primele ajutoare au venit de la cercul de apropiați, prieteni și colegi din bancă. Astfel a reușit să crească de la an la an activitățile asociației, fie că vorbim despre ajutoare în bani, produse sau voluntariat.

“Eu întotdeauna spun că a face bine, a te alătura unui ONG, nu înseamnă neapărat a da bani.”

Alături de voluntari, Raluca încearcă să ofere copiilor din zonă, informațiile pe care nu le primesc acasă sau la școală și să se adapteze la nevoile lor de bază.

De exemplu, ziua de duminică începe cu o masă caldă.

“Tot timpul îi întreb cam ce preferă, în afară de șnițele și cartofi, încercăm să le dăm ceva mai sănătos. Le-a mai făcut mama o supă, o plăcintă. Bugetul încă nu ne permite să le dăm acea masă la care visez eu, cu nutrienți, dar e o masă caldă, gătită proaspăt.”

În interacțiunile cu copiii a descoperit analfabetism la clase de gimnaziu, lipsa unor informații de bază privind igiena și îngrijirea personală sau pur și simplu, dezinteresul părinților față de școală.

A vizitat copiii în mediul lor, pentru a înțelege mai bine care sunt nevoile și a se adapta contextului.

“Dacă nu au baie, atunci îi înveți să se spele la lighean. Dacă nu au nici lighean, le dai lighean. E important să nu mai miroasă urât, să nu mai fie etichetați de ceilalți copii. Încerc să le cumpăr periodic săpun, șampon, le-am cumpărat unghiere.

-S-au schimbat lucrurile de când faci asta?

-Foarte puțin, sincer. Ar fi nevoie de activitate zilnică la care copiii să vină. O zi pe săptămână este puțin.”

Devenită la rândul său mama în urmă cu doi ani, Raluca își împarte timpul între propria fiică și copiii din Găneasa și din Râmnicu Sărat.

Recent, i-a dus pe aceștia în tabără la mare. Dar provocarea este să le facă acestora bine pe termen lung, să îi ajute să devină independenți și suficient de puternici încât să se descurce în societate.

“Copiii sunt înscriși la școală pentru că primesc tot felul de stimulente, ajutoare sociale. Pe de altă parte, ei nu frecventează. Duminica îi întreb cum a fost săptămâna și ei zic <<păi n-am fost la școală săptămâna asta.>> De ce? <<nu ne-am trezit>>.

Nu au nici niște modele acasă care să îi împingă. Acasă, părinții sunt neștiutori de carte de cele mai multe ori, îi pun pe copiii mai mari să îi îngrijească pe cei mai mici sau sunt lăsați să stea toată ziua pe telefon și tabletă.”

Pentru viitor, Raluca Niculescu visează să extindă activitățile Centrului Educațional Găneasa pe mai multe zile din săptămână. În acest sens, ar avea nevoie de mai mulți voluntari care să se implice pe termen lung.

Pe lângă lecțiile de alfabetizare, ar vrea să desfășoare ateliere de lucru manual, cursuri de actorie, de alimentație și de gătit.

„După tot ce facem noi cu ei, dacă ajung să scrie și să citească, e ceva. Să știe să primească un rest corect, să nu îi păcălească nimeni, poate ajung să lucreze la o brutărie, să facă ceva. Măcar lucrurile de bază să le știe. Și să nu le fie frig și foame.”

***

Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.

The post A lăsat funcția de director într-o bancă și a deschis un centru educațional pentru copiii din mediul rural. Raluca Niculescu, Academia Faptelor Bune: “Eram foarte bine ca statut social și financiar, doar că nu-mi găseam fericirea.” appeared first on Cultura la dubă.

PROEDUS, centrul educațional din subordinea Primăriei Capitalei, înființat în 2009 de primarul Sorin Oprescu, dar devenit cunoscut abia în mandatul Gabrielei Firea, ocupă anul acesta locul 2 în topul bugetelor acordate de Primăria Capitalei instituțiilor de cultură și educație din subordine.

Pe primul loc se află, la fel ca anul trecut, Opera Comică pentru Copii, cu o subvenție de 20.615.000 de lei, iar pe locul al doilea regăsim Muzeul Municipiului Bucureși, dar și Centrul Educațional PROEDUS, cu o subvenție de la Primărie de 18 milioane de lei, peste ARCUB, cel mai important centru cultural al PMB, care primește doar 16.838.000 de lei.

PROEDUS este condus încă din mandatul Gabrielei Firea de către Zvetlana Preoteasa, o profesoară de engleză din Vâlcea care a avansat în carieră după ce în ultimii 20 de ani s-a dedicat politicii, la PNL și ALDE.

***

Zvetlana Preoteasa a devenit cunoscută mai întâi pe plan local, în jurul anului 2007, ca șefă a Organizației Naționale a Femeilor Liberale și consilider județean PNL.

Aceasta a râvnit la un post de parlamentar și a candidat la alegerile din 2008 pe listele PNL, dar nu s-a calificat printre câștigători.

A rămas fidelă partidului și, pe când Călin Popescu Tăriceanu era premier, a fost numită secretar de stat în Ministerul Educației, fiind responsabilă de învățământul preuniversitar. Pe atunci, presa a poreclit-o “Bacaloreat”, fiindcă așa obișnuia să pronunțe cuvântul bacalaureat.

Ulterior, după ce i-a fost șefă de cabinet, ministrul Cristian David a numit-o director al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni. IEH a fost subiectul unei anchete a Curții de Conturi, care a constatat mai multe nereguli privind cheltuielile, evaluarea personalului sau politicile întreprinse.

Ministrul Dan Stoenescu a demis-o pe Preoteasa, iar aceasta a contestat în instanță înlăturarea sa din funcție.

După desprinderea lui Tăriceanu de PNL, Preoteasa l-a urmat la ALDE.

În 2016 a candidat pe listele ALDE pentru un post de senator. Mai jos redăm mesajul său din campania electorală:

Nu a prins nici de această dată un post de senator, însă a devenit director al Biliotecii Metropolitane București.

Apoi, în 2019 a câștigat prin concurs funcția de director al PROEDUS, Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive al Primăriei Capitalei. Potrivit unui răspuns transmis redacției Cultura la dubă, mandatul său este pe o perioadă nedeterminată.

În prezent ea nu mai este membrul unui partid, dar în declarația de interese precizează că este membră a Marii Loje Feminine a României, parte a Ordinului Masonic Român, și membru în Consiliul Director al Institutului Liberal Democrat.

În mandatul Gabrielei Firea, instituția pe care o conduce s-a bucurat de bugete de peste 40 de milioane de lei anual.

În 2020, în plină campanie electorală, Firea și Preoteasa au inaugurat Muzeul Copiilor, după o investiție rapidă, care a implicat cheltuieli de 1 milion de euro în doar două luni, după cum a scris Buletin de București.

În 2021, Nicușor Dan a tăiat drastic suma alocată PROEDUS, la 14.221.000 de lei, echivalentul a 2.876.000 de euro.

În 2022, în schimb, subvenția a crescut semnificativ, la 18 milioane de lei, adică 3.640.000 de euro. Suma este aproape egală cu banii pe care îi primește Muzeul Municipiului București, care are în subordine alte 12 muzee și case memoriale din București.

Deși este finanțat din banii bucureștenilor, Muzeul Copiilor nu este accesibil oricui. Pentru un tur Ocolul Pământului în 80 de curiozități sau Kids in Roman Empire, un bilet costă 30 de lei, pentru o ediție specială a Ocolului Pământului biletul este 50 de lei, iar accesul la Escape Room “History of Light” costă 20 de lei.

Tururile se adresează copiilor cu vârste între 3 și 14 ani, iar intrarea este gratuită până la vârsta de 3 ani, adică doar pentru copiii care nu pot beneficia, de fapt, de vizită.

Printre proiectele PROEDUS se numără și un Târg Educațional care prezintă oferta liceelor bucureștene, stagii de formare pentru tineri voluntari, tabere și stagii de dezvoltare personală, unele organizate în parteneriat cu biserica.

PROEDUS are 45 de consilieri angajați

Zvetlana Preoteasa a avut în 2021, potrivit declarației de avere, un salariu net lunar de 10.437 de lei. Instituția are nu mai puțin de 20 de funcții de conducere și un total de 79 de angajați. Dintre aceștia, se remarcă un număr de 45 de consilieri.

De exemplu, șeful Serviciului Parteneriate și Finanțări are 5 consilieri, la fel ca Biroul Logistic.

Șeful Biroului Voluntariat are 3 consilieri, șeful Biroului Evenimente are 3 consilieri, șeful Biroului Multimedia – 3 consilieri, și așa mai departe. De precizat că pentru posturile de consilieri nu sunt susținute concursuri, ci conducerea face numiri.

Mai jos puteți vedea lista cu posturile din PROEDUS și salariile aferente.

Din suvenția acordată de PMB pe 2022, de 18 milioane de lei, mai mult de o treime din bani nu se duce către proiecte educaționale pentru tinerii bucureșteni, ci către salariile angajaților PROEDUS, reprezintând un total 6.199.000 de lei, echivalentul a 1.253.000 de euro.

Centrul PROEDUS se află sub supervizarea Direcției de Cultură. În fruntea Direcției de Cultură, Învățământ și Turism din cadrul Primăriei Capitalei se află de Liliana Fedorca, la rândul său fost membru ALDE și PNL, numită în funcție chiar la începutul mandatului lui Nicușor Dan. Despre aceasta, Cultura la dubă a scris AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Centrul PROEDUS, condus de Zvetlana Preoteasa, fost membru ALDE și PNL, primește unul dintre cele mai mari bugete acordate de Nicușor Dan instituțiilor culturale și educaționale appeared first on Cultura la dubă.