Comuna Saschiz este un fel de soră mai puțin cunoscută a localității transilvănene Viscri, promovată de Prințul Charles al Marii Britanii de mai bine de 20 de ani încoace.

Ca să ajungi acolo iți trebuie dorință de liniște și ceva mai mult combustibil la mașină, ca să mergi mai sus de Brașov, spre Mureș.

Printre puținele locuri pe care le poti găsi în Saschiz, conform Google Maps, este o ceainarie din comună.

Fiind o zi din timpul de lucru al saptămânii, nu mă așteptam să și găsim deschis, mai ales că gazna ne spunea ca nu prea avem unde să mâncăm în comună, că există un loc unde se manâncă, dar că uneori are mancare, alteori nu.

Dar am mers prin ploaie pe jos, în cautarea unui ceai cald, fiindcă voiam oricum să explorăm puțin locul.

Am ajuns în fața unei case minunate, care imi aducea mai degrabă aminte de liniștea și verdele din Scoția, decât de România. Poarta era deschisă, așa că am intrat in curte. Am strigat de cateva ori “Bună ziua! Bună ziua!” și nu a raspuns nimeni. Nu știam ce să facem, dacă să îndrăznim să intram în casă sau nu. Pe geam se vedea o masă la care cineva bause recent un ceai și citise o carte.

Până la urmă am intrat și ne-a intampinat, după câteva clipe de liniște, un tanar prietenos, cald, care ne-a invitat să luam loc.

El este Hadrian Morar, are 37 de ani și astfel am ajuns în casa în care locuiește alături de soția sa Marianne și de fiul lor, în vârstă de 4 ani.

Hadrian este din Sighișoara și s-a pregătit să fie profesor de geografie și de germană, însă a profesat doar un an. Apoi, vreme de cațiva ani a lucrat ca bucatar la unul dintre hotelurile Hilton, din Marea Britanie, unde a învățat probabil să facă și cea mai bună tartă cu mere pe care am mancat-o vreodată.

Dupa 4 ani petrecuți departe de casă, el și soția sa și-au dorit să se stabileasca într-un loc frumos, care să semene cu acasă. Așa au ajuns să cumpere casa din Saschiz și să o amenajeze dupa posibilitățile și sufletele lor.

“Am vrut să ne stabilim la curte, cum eram obișnuit să traiesc, dar acum nu mai e suficient să supraviețuiești din gospodărit. Așa a venit gândul să combinăm traiul nostru cu o formă de venit care să ne susțină traiul aici.

Nu este o afacere, nu m-am gandit cum să câștigăm bani, ci cum putem trăi aici.”

Hadrian Morar

Așa a aparut ideea unei ceainării.

La Tei gasești ceaiuri ca la bunica acasă, de tei sau mușetel, dar și unele mai pretențioase, cum ar fi roiboos-ul. De asemenea, poți să bei sau să cumperi pentru acasă sirop de lavandă sau gin de flori de soc. In afară de câteva beri englezești, toate băuturile sunt locale.

 Iar lângă ele merge perfect prajitura gatită de Hadrian în ziua respectivă.

“Aici ajung oamenii curioși. Multi se opresc la poartă, spun că e casa cuiva și nu au curaj să intre. Trebuie să fii deschis ca să ajungi la noi în curte. Vara, în special, se aglomerează, vin turiști străini. Tot vara avem și Sarbatoarea Rabarbarului în Saschiz, unde vine multă lume.  Dar și ieri, de exemplu, a fost soare, am avut un grup de nemți pe terasă.”

Soția sa este învățătoare în Sighișoara, iar cel mic merge la grădiniță în același oraș – cetate, aflat la 20 de kilometri distantă de Saschiz.

În ceea ce privește amenajarea casei, Hadrian spune că nu face nimic în scop de business.

“Primul gând e să fac ce ne-ar plăcea nouă, nu ceva special ca să impresioneze oamenii. Dacă ceea ce facem pentru noi va fi și pe placul oamenilor, atunci cu atât mai bine.

Noi nu avem clienți, noi spunem că avem musafiri. Tot ce vedeți aici e făcut 100% din placerea mea.

De exemplu, plantele astea au fost culese de mine și asezate în vaza asta pentru că ea era la îndemână, nu puse pentru a impresiona vizitatorii. Le facem pentru plăcerea noastră. Eu nu sunt orientat către client.

Dar ne place să primim oameni. De exemplu, eu am dărâmat jumatate de poartă și am lăsat-o așa, să fie tot timpul deschisă.”

Singurul demers pe care spune că l-a facut în scop de business a fost să acceseze niște fonduri europene, printr-un proiect câștigat la Gal, pentru a achiziționa 15 biciclete, dintre care 5 electrice. Vrea să închirieze bicicletele turiștilor dornici să parcurgă traseele din zonă.

Fostul grajd a fost transformat într-o cameră pentru oaspeți, care va fi folosită drept salon de ceai, dar și ca spatiu de dormit pentru musafirii care vor să înnopteze acolo.

Fermecați de liniștea locului și de ceaiul cald și gustos, am petrecut la Hadrian acasă aproximativ 3 ore.

El a trebuit să plece puțin în comună, așa că ne-a lasat singuri acasă pentru că, spune el, merge tot timpul pe încredere.

Între timp, a venit în vizită o mătușă asa care ne-a rugat să îl anunțăm că a trecut pe acolo.

Am achitat nota de plată și am lasat casa singură, cu poarta larg deschisă, cu credința că nimic nu se poate întâmpla rău în acel loc cald, plin de umanitate.

The post Fost profesor și bucătar, un tânăr și-a tranformat casa din Transilvania într-o ceainărie de poveste appeared first on Cultura la dubă.