Românca Maria Marica a fost desemnată câștigătoarea secțiunii “vioară” după finala care a avut loc în această seară la Ateneul Român.

Tânăra a interpretat Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 77 de Johannes Brahms, convingând juriul că merită locul I.

Este pentru a doua oară la rând când finala de vioară este câștigată de un român, după Valentin Șerban în 2021.

Maria Marica este din Cluj, studiază vioara de la vârsta de șapte ani și este în prezent îndrumată de David Grimal la Universitatea de Muzică din Saarbrücken. David Grimal a fost unul dintre membrii juriului, alături de Dmitry Sitkovetsky (Președintele Juriului), Remus Azoiței, Frank Huang, Simon James, Paul Kantor, Silvia Marcovici, Igor Petrushevski și Krzysztof Wegrzyn.

Românca a susținut recitaluri și concerte atât în România, cât și în Franța, Italia, Germania și Statele Unite și este laureată a mai multor concursuri din România.

A concertat în formule camerale alături de muzicieni renumiți, precum Marc Coppey, Philippe Cassard, David Grimal, Frans Helmerson, Boris Brovtsyn, Sergey Malov, Victor Julien-Laferrière și Solenne Païdassi. Este membră a Ansamblului Les Dissonances și a fost, de asemenea, membră a Orchestrei Române de Tineret, alături de care a avut șansa să concerteze în săli precum Musikverein Viena, Elbphilharmonie Hamburg, Filarmonica din Paris, Konzerthaus Berlin.

Pe locul al ll-lea s-a situat românul Ștefan Aprodu, care a interpretat tot Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 77 de Johannes Brahms.

Iar locul lll a fost ocupat de francezul Grégoire Torossian, după interpretarea Concertului în re major pentru vioară și orchestră op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski.

Premiul I va fi recompensat cu 15.000 de euro, premiul al ll-lea cu 10.000 de euro și premiul al lll-lea cu 5000 de euro.

Pe lângă această sumă, Maria Marica va fi invitată să cânte la Festivalul George Enescu din 2023 și la alte evenimente majore din lumea internațională a muzicii.

The post Maria Marica a câștigat finala de vioară a Concursului Internațional George Enescu appeared first on Cultura la dubă.

După 8 zile de festival desfășurat în aer liber și în săli, Astra Film Festival și-a desemnat aseară câștigătorii. Filmele Noi împotriva noastră (Andra Tarara, România), Creșa de noapte (Moumouni Sanou, Burkina Faso), Năvala lupilor (Martin Páv, Cehia) și Senza Latte (Lidia Ilie, România) au fost desemnate câștigătoare la Astra Film Festival.

La această ediție, festivalul a transmis un mesaj puternic privind protejarea mediului.

După ce Ministerul Culturii a tăiat 60% din bugetul alocat Astra Film Festival, cea de-a 28-a ediție a celui mai longeviv festival de film din România a fost una de supraviețuire. În ciuda condițiilor potrivnice, organizatorii au reușit să aducă la Sibiu realizatori de filme documentare din mai multe țări. De exemplu, o tânără regizoare, prezentă în festival cu un scurtmetraj, s-a deplasat tocmai de la New York la Sibiu.

Astra Film Festival a însemnat, ca de obicei, și foarte multe dezbateri. Anul acesta, discuțiile au avut loc pe teme precum încălzirea globală și efectele ei, noile metode de procreare, viața de cuplu sau moartea. De asemenea, în cadrul secțiunii DocTank au fost discutate și dezvoltate noi proiecte de filme documentare.

La Muzeul Astra din Sibiu, aproape 500 de localnici au venit la filme cu bicicletele, ca răspuns la provocarea organizatorilor, de a contribui la protejarea planetei. Aceștia au putut beneficia de 1 bilet valabil pentru două persoane. Acțiunea a fost realizată în parteneriat cu ONG-ul Urban Bike Revolution.

Altfel, juriul a avut de evaluat 41 de filme înscrise în cele patru secțiuni competiționale – majoritatea prezentate la Sibiu în premieră mondială sau națională.

Cel mai bun film al Secțiunii România a fost considerat „Noi împotriva noastră” (regia Andra Tarara – România, 2021). Juriul a apreciat „colaborarea dintre doi cineaști aparținând unor generații diferite și modul în care cei doi au găsit calea comună de comunicare prin intermediul limbajului cinematografic” precum și „autenticitatea dialogului lor despre maladia care a afectat viețile amândurora”.

Premiul pentru Cel mai bun regizor al Secțiunii România i-a fost acordat Olgăi Lucovnicova, autoarea filmului “Nanu Tudor“ (Belgia, Ungaria, Portugalia – 2021), „pentru modul organic în care pătrunde cu camera în propriile amintiri din copilărie și relația traumatică cu unchiul ei. Prin planuri apropiate suprapuse pe imaginile unui trecut idilic doar în aparență, înțelegem semnificația șocantă a dialogului dintre autoare și cel care i-a marcat copilăria”.

Juriul a acordat de asemenea o Mențiune specială filmului “Spioni de ocazie” (regia Oana Giurgiu – România, 2021), „pentru originalitatea cu care regizoarea reconstituie un capitol necunoscut din cel de-al Doilea Război Mondial, împletind poveștile personale cu contextul istoric la scară largă”. „Prin dezvăluirea faptelor unui grup de voluntari, regizoarea vorbește despre curajul și idealismul fără de care actele de eroism nu s-ar întâmpla”.

Cel mai bun documentar al Secțiunii Voci emergente ale documentarului a fost acordat unei producții din Burkina Faso, „Creșa de noapte” (regia Moumouni Sanou, 2021).

Motivația juriului: „Un documentar extrem de bine realizat de către un regizor african aflat la început de carieră, ce ne permite să privim la o realitate foarte îndepărtată și, în același timp, apropiată nouă, aceea a post-colonialismului; o realitate portretizată cu multă onestitate, sensibilitate și compasiune – fără intervenții perceptibile din partea regizorului sau a camerei. Profilul secțiunii, care e dedicată cineaștilor aflați la început de drum, este un argument în plus pentru acordarea acestui premiu unui film de debut, încurajându-l pe autorul lui să aducă în continuare pe ecran povești unice și convingătoare”.

A fost acordată și o Mențiune specială filmului „Pentru confortul și siguranța dumneavoastră” (regia Frédéric Mainçon – Franța, 2021), datorită subiectului original „care nu a mai fost abordat până acum și pentru modul în care filmul a reușit să dea glas fețelor nevăzute care ne păzesc muzeele. Nu în ultimul rând, am apreciat contrastul dintre obiectele de artă contemporană și poveștile semnificative ale oamenilor care le păzesc pe ele și pe noi”.

Cel mai bun documentar al Secțiunii Europa Centrală și de Est a fost ales „Năvala lupilor” (regia Martin Páv – Republica Cehia, 2021).  Motivația juriului: „Martin Pav crează cu abilitate o poveste care explorează temele schimbărilor ecologice și de mediu, neîncrederea față de cei din afară și modul în care opiniile polarizate și punctele de vedere fixiste subminează șansele de înțelegere și colaborare (…) Filmul este o piesă reușită de cinema documentar realizat de un talentat pe teme relevante pentru lumea contemporană din Europa Centrală și de Est și de pretutindeni”.

Filmul „Fac ce vreau în mănăstirea mea” (regia Ivana Marinić Kragić – Serbia, Croația, 2021) a primit Mențiune specială deoarece „pătrunde într-o lume ascunsă în spatele unei așa-zise normalități și scoate la lumină o realitate despre care nu se vorbește: poveștile de dragoste dintre călugărițe. Autoarea îmbină cu creativitate elemente proprii filmului de ficțiune și de animație în firul narativ documentar”.

Producția „Senza Latte” (regia Lidia Ilie – România, 2021) a fost considerată cel mai bun documentar al Secțiunii DocSchool. „Am apreciat simplitatea, sentimentul de intimitate și creativitatea narațiunii unei povești cu multe straturi și generații. Povestea surprinde costul emoțional al migrației în Uniunea Europeană și se construiește în jurul inevitabilității schimbării”, se arată în motivația juriului.

Premiul pentru Cel mai bun regizor al Secțiunii DocSchool i-a fost acordat regizoarei  Maja Novaković – „Și apoi se lasă seara” (Serbia, Bosnia, 2021). „Juriul acordă premiul de regie unui film observațional ce surprinde într-un stil cinematografic remarcabil o relație plină de tandrețe care există undeva în afara timpului. Juriul a apreciat modul în care autoarea folosește mici detalii și gesturi pentru a spune o poveste despre singurătate și despre conectarea la natură”, au transmis membrii juriului.

Astra Film Festival continuă în online până pe 19 septembrie, cu 43 de titluri din selecția oficială. Program și bilete, aici: https://www.astrafilm.ro/ro/despre-aff-online

The post 500 de spectatori au mers la film cu bicicletele, la Astra Film Festival Sibiu appeared first on Cultura la dubă.

Louise Glück s-a născut în 1943, în New York, într-o familie cu bunici evrei de origine maghiară (de aici și numele Glück.)

În liceu a suferit de anorexie pe sistem nervos, dar ulterior a învins boala și a spus că ea ar fi fost provocată de încercarea de detașare față de mama sa. Pasiunea pentru literatură i-a transmis-o tatăl său, care și-ar fi dorit să devină scriitor, însă s-a ocupat de afaceri de familie, alături de fratele său.

Louise a studiat la Columbia University, iar în prezent este profesoară și scriitoare în rezidență la Universitatea Yale.

A debutat în anul 1968, cu colecția de poeme Firstborn, căreia i-au urmat alte 12 colecții, precum și mai multe volume de eseuri despre poezie.

Temele pe care le abordează în scrierile sale sunt diverse, însă de cele mai multe ori se concentrează asupra traumei, morții, eșecului și respingerii, redând sincer tumultul relațiilor de familie și melancolia îmbătrânirii.

De altfel, în biografia prezentată pe pagina Premiului Nobel, modul în care Glück portretizează universul familial este descris drept „brutal de direct”, „lipsit de compromisuri” și „fără vreo urmă de ornamente poetice”.

Printre sursele sale de inspirație se numără, de asemenea, mitologia greacă. Astfel, personaje precum Persefona (Persephone the Wanderer), Euridice (Eurydice) sau Ahile (The Triumph of Achilles) devin protagoniști ai unor poezii care tratează feminitatea, trădarea sau iminența morții.

Suferința devine, însă, instrumentul prin care vocea lirică își înțelege mai bine existența, iar tonul dramatic e adesea atenuat de umor și ironie.

În acest context, e de la sine înțeles că scriitoarea preferă abstractizarea în defavoarea concretului, iar publicația The New York Times notează că ineditul ei derivă mai degrabă din puterea sugestiei decât din cea a scenelor pe care le construiește.

Cu toate că nu este o scriitoare tocmai cunoscută pe meleagurile europene, distincțiile nu îi sunt străine. Pentru colecția de poeme The Wild Iris, Glück a câștigat Premiul Pulitzer (1993), iar colecția Faithful and Virtuous Night i-a adus National Book Award (2014).

Iar președintele Obama i-a acordat în 2016 Medalia National Humanities.

“Louise nu este în niciun caz o voce pentru o anumită cauză. Ea este o ființă umană a cuvintelor și a lumii. Și cred că e ceva extraordinar de frumos în asta, că nu este o persoană implicată în polemici și poate că asta este sărbătorit.

Ea nu încearcă să convingă pe nimeni de nimic, ci doar ne ajută să explorăm lumea în care trăim. Este un poet care clarifică.

Nu prea există mesaj politic în poeziile sale. Ele sunt pur și simplu despre ființa umană care trăiește în lume și în limbaj.” (Michael Schmidt, editorul lui Glück în UK)

Despre Premiul Nobel primit în acest an, poeta a mărturisit că este „surprinsă”, dar onorată să fi fost aleasă. Ea nu se afla printre favoriți și, după cum a declarat în trecut, preferă să aibă un public „restrâns, intens și pasional”. La fel de pasional precum însăși poezia sa:

Suferința lui Circe

În cele din urmă, m-am făcut

Cunoscut soției tale cum

Un zeu s-ar fi făcut, în propria ei casă, în

Ithaca, o voce

Fără corp: ea

S-a oprit din țesut, capul întorcându-se

Mai întâi la dreapta, apoi la stânga,

Deși era fără de speranță, desigur,

Să asocieze acel sunet cu oricare

Sursă obiectivă: mă îndoiesc că

Ea va reveni la ghergheful ei

Știind ce știe acum. Când

O vei revedea, spune-i că

Așa își ia un zeu la revedere:

Dacă sunt în capul ei pe veci

Sunt în viața ta pentru totdeauna.

(Traducere de Alina Roiniță)

Premiul Nobel pentru Literatură se acordă an de an autorului cu „cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”. Accentul nu cade însă pe o scriere individuală, ci pe opera văzută ca un întreg.

Printre câștigătorii ultimilor ani s-au numărat Bob Dylan (2016), Kazuo Ishiguro (2017), Olga Tokarczuk (2018, decernat în 2019) și Peter Handke (2019). România este înscrisă în lista țărilor de origine a laureaților grație scriitoarei Herta Müller, care a primit prestigioasa distincție în anul 2009. Printre cei despre care criticii europeni spuneau că ar avea șanse la câștigarea premiului anul acesta s-a numărat și Mircea Cărtărescu.

The post Cine este Louise Glück, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură 2020 appeared first on Cultura la dubă.