Justin Timberlake este producător, compozitor, actor și solist. Pentru concertul din România organizatorii EC anunță un mic între hituri celebre, precum „Cry Me a River” și „SexyBack”, și piesele recent lansatele „Selfish” și „No Angels”.

De-a lungul timpului, artistul a câștigat 10 premii GRAMMY Awards, la categorii diferite, și 4 premii Emmy. În 2017, hit-ul său „Can’t Stop the Feeling!”, inclus pe coloana sonoră a filmului Trolls, a fost nominalizat la Oscar, la categoria Cea Mai Bună Piesă Originală. În paralel, Timberlake și-a construit un parcurs solid și pe marele ecran, cel mai recent împrumutându-și vocea personajelor din Trolls Band Together, lansat în 2023. Succesul albumului Everything I Thought It Was completează palmaresul impresionant, printre cele 18 piese fiind inclus și single-ul „Selfish”.

EC va avea loc între 16 și 20 iulie la Bonțida.

Până joi, 10 octombrie, inclusiv, abonamentele Electric Castle sunt disponibile la un preț special, începând de la 139 Euro + taxe. Toate detalii pe www.electriccastle.ro.

The post Justin Timberlake va cânta la Electric Castle 2025 appeared first on Cultura la dubă.

Cea de-a 10-a ediție Electric Castle a adunat în cele 5 zile de festival peste 270.000 de participanți – un record, potrivit organizatorilor. Massive Attack a fost cel mai așteptat concert, iar muzica de calitate s-a îmbinat cu mesajele politice promovate de trupa britanică. Câțiva artiști nu au mai ajuns la festival din cauza crizei din aeroporturi provocată de problemele informatice ale Microsoft.

Massive Attack a fost principalul headliner la Electric Castle și a adunat la scena principală aproximativ 60.000 de participanți sâmbătă seara.

Așa cum s-a întâmplat și la concertele de la București din 2008 și 2018, trupa britanică a afișat în timpul întregului concert mesaje politice pe un ecran uriaș, atât în limba engleză, cât și în limba română.

Robert del Naja, membru fondator al trupei, a purtat pe braț o banderolă cu mesajul “Palestina”.

Cei mai mulți dintre spectatori au reacționat în asentimentul trupei, însă au fost și persoane care au părăsit mulțimea în timpul reprezentației.

Într-un registru complet diferit s-a încadrat show-ul rapperului jamaican Sean Paul, de duminică seara. Tinerii din public au cântat și au dansat pe hit-urile Got 2 Luv U, No Lie sau Cheap Thrills.

Un alt headliner, Queens of the Stone Age, nu a mai ajuns la EC după ce, cu două săptămâni înainte, a anunțat că își anulează turneul european. În schimb, Bring Me to Horizon au oferit principalul concert vineri seara, iar Chase and Status au animat mulțimea sâmbătă seara.

În cele 5 zile de festival, peste 200 de artiști au evoluat pe cele 10 scene de la Electric Castle.

„Electric Castle a fost și continuă să fie mai mult decât un festival de muzică. Este despre crearea unei comunități și a unei experiențe care rezonează cu oamenii mult timp după ce festivalul se încheie. Suntem recunoscători tuturor artiștilor care au făcut eforturi enorme să ajungă în fața publicului, în ciuda a zeci de ore în care au stat blocați în aeroporturi, participanților care ne-au înțeles eforturile și partenerilor care au făcut ca ediția din acest an să fie atât de specială.”, a declarat Tudor Costinaș, director comunicare Electric Castle.

Primele abonamente pentru ediția 2025 a festivalului au fost puse în vânzare, astăzi, în ediție limitată. Prețul unui abonament pentru 5 zile pornește de la 89 de Euro.

The post Electric Castle a înregistrat peste 270.000 de participanți în 5 zile de festival. Massive Attack – cel mai important show appeared first on Cultura la dubă.

Electric Castle, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzică din România, deschide azi cea de-a 10 ediție la Bonțida, județul Cluj. Accesul participanților se va face începând cu ora 14.00. Campingul EC Village așteaptă 18.000 de locuitori.

Massive Attack, Bring Me The Horizon și Chase & Status sunt printre headlinerii de anul acesta. Ar fi trebuit să urce pe scena principală și trupa Queens of The Stone Age, dar aceasta a anunțat în urmă cu două săptămâni că își anulează turneul european.

Alte nume care vor concerta sunt Paolo Nutini, Rema, Sean Paul, Palaye Royale, Kungs, Subcarpați, Vița de Vie, Irina Rimes sau Coma.

Brățările pot fi ridicate, fizic, din locații dedicate din București și Cluj-Napoca sau au putut fi livrate prin curier, până la această dată. Conectate cu un cont bancar, acestea vor fi „portofelul” de festival al festivalierilor.

Tot online, participanții își pot achiziționa biletele de tren și autobuz, mijloacele de transport recomandate pentru a ajunge în Bonțida. Potrivit organizatorilor, acestea sunt cea mai practică variantă pentru cei care se vor deplasa zilnic înspre/dinspre festival, din stațiile amenajate în Cluj-Napoca, la Iulius Mall și Expo Transilvania.

Electric Castle a suplimentat cu 25% numărul autobuzelor față de ediția precedentă, când au fost probleme majore cu transportul. De această dată, organizatorii susțin că timpul maxim de așteptare estimat pentru îmbarcarea va fi de 30 de minute.

Organizatorii au publicat și rutele auto de acces, mașinile care vin cu toate locurile de pasageri ocupate beneficiind de gratuitate pe unul dintre cele peste 3.000 de locuri de parcare disponibile. Accesul în parking poate fi și el achitat online, înainte de a ajunge în aria festivalului.

Peste 1.500 de oameni se vor ocupa de siguranța participanților, echipe proprii ale festivalului și ale autorităților. Electric Castle are propriul număr de urgență 0733 070 026 disponibil non stop și 3 puncte de prim-ajutor.

Rămâne în vigoare și codul “Angel shot” ce poate fi folosit la orice bar pentru a primi ajutor. Pentru prima dată, în festival pot fi accesate punctele G-Info Spot unde sunt puse la dispoziție informații și resurse pentru siguranță sexuală. O companie medicală oferă gratuit posibilitatea de testare BTS iar medicii specialiști ginecologi, urologi, psihologi și psihiatrii sunt prezenți, în festival, pentru consiliere, în baza unui program prestabilit.

Două stații de hidratare gratuite sunt pregătite pentru zilele caniculare ce se anunță. Festivalierii își pot aduce propriile sticle reutilizabile și sunt încurajați să profite la maxim de zonele umbrite din festival. Punctele de hidratare, scenele și toate activitățile de la EC 10 pot fi găsite pe harta festivalului, disponibilă pe EC app. Tot acolo, participanții își pot crea programul, primind notificări înainte de show-urile lor preferate. Organizatorii pun la dispoziție și un ghid care include toate informațiile necesare pentru o experiență lipsită de griji.

Ediția cu numărul 10 a festivalului aduce câteva schimbări în ceea ce privește amplasarea scenelor. Scena Hangar, a doua ca dimensiune și locul preferat de iubitorii concertelor rock live și show-urilor drum & bass, va fi amplasată în apropierea castelului, iar Radio Stage îi preia locul. Drip Stage are o nouă înfățișare, devenind un hub pentru cultura urbană și locul în care participanții pot vedea artiști hip-hop, rap și trap de pe scenele europene, alături de cei locali.

Toate detaliile despre eveniment și biletele pot fi găsite AICI.

The post Azi începe Electric Castle. Massive Attack, Bring Me The Horizon și Chase & Status sunt așteptați la Bonțida appeared first on Cultura la dubă.

The Chemical Brothers, Iggy Pop, George Ezra, Sigur Ros, Pendulum și Peggy Gou sunt primele nume anunțate pentru Electric Castle 2023, festival aflat la a 9-a ediție.

The Chemical Brothers vor urca pe scena mare de la Bonțida pentru un concert mult așteptat în România. Britanicii au fost headlineri de mai multe ori la cel mai important festival de muzică din lume, Glastonbury, și au câștigat 6 premii Grammy. Printre cele mai cunoscute piese ale lor se numără Galvanize, Go și Hey boy, hey girl .

Artistul folk pop George Ezra ajunge prima oră în România într-un moment special al carierei sale. După două albume cu succes imediat, chiar de la piesa de debut „Budapest”, Ezra a anunțat că se va retrage din 2024.

Iggy Pop este starul care a inspirat generații de muzicieni, personaje de film, biografii și care, totuși, nu pare să obosească niciodată. Inclus în Rock and Roll Hall of Fame alături de trupa sa de debut, The Stooges, deținător al unui Grammy pentru întreaga carieră, Iggy Pop se pregătește să lanseze un nou album.

Sigur Ros și Nothing But Thieves revin la Bonțida după ce primele lor concerte au fost extrem de apreciate de fani. De asemenea, australienii de la Pendulum vor fi, după o pauză de 10 ani, din nou la Electric, de data aceasta în formula live band, atât de așteptată.

Nevoită să-și anuleze în ultimul moment prezența în festival, în această vară, Peggy Gou confirmă prezența în 2023.

Festivalul va avea loc între 19 și 23 iulie 2023.

Până pe 20 decembrie, abonamentele Electric Castle pot fi achiziționate la un preț special de 129 Euro + taxe. Organizatorii anunță noi opțiuni de cazare în Glamping – o zonă din EC Village dedicată exclusiv structurilor speciale. Variantele includ cazări pentru 2 sau până la 7 persoane în căsuțe, igloo-uri sau corturi gata amenajate, toate în număr limitat. Variantele de cazare în propriul cort sau rulotă sunt încă disponibile, la fel și noul car camping. Toate detaliile, pe www.electriccastle.ro.

The post The Chemical Brothers, Iggy Pop, George Ezra și Sigur Ros vin la Electric Castle 2023 appeared first on Cultura la dubă.

5 zile de festival, 10 scene, 300 de artiști și peste 272.000 de participanți: așa arată bilanțul final al celei de-a 8-a ediții Electric Castle, potrivit organizatorilor. Aceasta a fost cea mai mare ediție Electric Castle de până acum.

Pentru orășelul EC construit de la zero pe domeniul Castelului Banffy din Bonțida, au fost aduse 500 de tiruri de materiale, peste 350 de containere, 23.000 de metri pătrați de corturi și peste 150 de Km de cabluri de rețea. 4000 de tehnicieni și oameni de suport s-au ocupat de construcțiile care s-au întins pe o suprafață de 400.000 de metri pătrați. 

Din echipa de organizatore au făcut parte, 2500 de oameni, dintre care 850 au fost voluntari.

Gorillaz, producția cea mai complexă din programul festivalului, a adus pe aceeași scenă 16 artiști, însoțiți la Bonțida de o echipă tehnică de 40 de oameni. Doar pentru a acoperi nevoile tehnice ale acestora, pe scenă a fost nevoie de peste 10 tone de echipament.

15.000 de participanți au locuit în cele 5 zile de festival la căsutețe sau corturile din Electric Village – campingul amenajat de organizatori în proximitatea festivalului, iar alți 10.000 de oameni s-au cazat în casele și curțile sătenilor din Bonțida. Restul au făcut naveta la Cluj sau prin împrejurimi.

Festivalul s-a încheiat pe scena principală cu un concert grandios susținut de Subcarpați, cu corul Rusalka invitat surpriză.

The post 272.000 de oameni au participat la Electric Castle, potrivit organizatorilor appeared first on Cultura la dubă.

Miercuri, 13 iulie, ora 12:00, porțile Electric Castle se vor deschide pentru a primi publicul venit din toate colțurile țării. Pentru toți cei peste 250.000 de participanți așteptați în cele 5 zile de festival, organizatorii au pregătit un scurt ghid care să îi ajute să parcurgă cât mai rapid toți pașii de acces.

Cum ajungi la festival?

Cât mai puține mașini, cât mai mulți participanți în trenurile sau autobuzele speciale. Organizatorii îndeamnă participanții să folosească liniile create pe perioada evenimentului, pentru a evita formarea aglomerației într-un trafic deja problematic.

Cei care aleg trenul, au la dispoziție curse dedicate Cluj-Napoca – Jucu combinate cu servicii de shuttle până la castel sau pot opta pentru trenurile regulate din orarul CFR, care vor opri în gara Bonțida.

Autobuzele EC circulă non-stop, atât ziua, cât și noaptea, cu plecări din Cluj-Napoca (Iulius Mall, Expo Transilvania) și Bonțida, și includ opțiune de priority, pentru cei care nu vor să aștepte.

Pentru autoturisme, organizatorii au creat parcări în zona festivalul, dar se recomandă cumpărarea biletului pentru acces în avans, locurile fiind limitate.

Cum intri în festival?

Pentru a-și asigura un acces rapid, cu minime proceduri, festivalierii pot deja să își preschimbe biletele în brățară de acces în punctele deschise în București (AFI Cotroceni și Băneasa Shopping City), sau în Cluj-Napoca (Iulius Mall).

Aceste puncte vor rămâne deschise până în prima zi de festival, iar ulterior procedura va putea fi efectuată doar la intrarea în festival.

Cum plătești în festival?

Experiența EC este 100% cashless. Alimentarea brățării se poate face online, în contul de utilizator creat pe electriccastle.ro, dar și la fața locului, la ghișeele dedicate, cu cash sau cu card.

Ce poți să aduci cu tine la EC?  Verifică lista cu atenție!

Organizatorii au pregătit, inclusiv în camping, tot ce e necesar pentru ca grijile zilnice să fie minime. Publicul are acces la supermarket, la zonă de restaurante sau zona de grill pentru cei care vor să își gătească singuri.

Cei care, totuși, vor să vină cu provizii de acasă o pot face doar dacă sunt cazați în zona de camping, unde accesul cu apă, mâncare și conserve este permis atât timp cât nu sunt ambalate în recipiente de sticlă.

Aparate foto & video, laptopuri, medicamente cu prescripție și maximum 3 fără prescripție, steaguri & selfie sticks și apă în bidoane de plastic sigilate, sunt acceptate la accesul în festival și camping.

Nu pot fi aduse în nicio zonă din festival: droguri, cuțite și bricege, arme, explozibil, orice obiect care este fabricat sau conține sticlă, alcool, animale, biciclete, skate-uri, umbrele, instrumente muzicale, graffiti, stickere, materiale publicitate, mobilier de grădină, sisteme audio, drone.

Toate informațiile se regăsesc și pe site-ul oficial al EC, iar pentru întrebări extra pe orice temă, despre festival, organizatorii au pus la dispoziție și o pagină de FAQ.

Ultimele bilete pentru ediția a 8-a sunt disponibile pe www.electriccastle.ro, fără a exista însă posibilitatea de cazare în camping, toate opțiunile fiind epuizate.

The post Au mai rămas 5 zile până la Electric Castle. Scurt ghid pentru a ajunge la Bonțida appeared first on Cultura la dubă.

În 2013 avea loc prima ediție Electric Castle, un festival de muzică organizat într-un loc inedit din mediul rural românesc.

De atunci, români din toate colțurile țării au început să audă de “Bonțida”, comuna care găzduiește Electric Castle, și de Castelul Banffy, cel care a inspirat și numele festivalului.

Dacă la prima ediție, Electric a strâns aproximativ 32.000 de particianți, în 2019, ultima ediție anterioară pandemiei, a atins un număr de peste 200.000 de spectatori, în toate zilele festivalului.

Pe măsură ce evenimentul s-a dezvoltat, același lucru s-a întâmplat și cu micuța localitate în care trăiesc laolaltă români, etnici maghiari și etnici romi. Localnicii s-au trezit deodată cu mii de tineri care aveau nevoie de cazare și mâncare și s-au adaptat unor experiențe pe care nu le mai trăiseră vreodată.

9 ani mai târziu, Bonțida s-a transformat. Au apărut rețelele de canalizare, străzile au fost asfaltate, iar Castelul Banffy trece printr-un proces amplu de restaurare.

Și viața localnicilor s-a schimbat. Unii au reușit să-și dezvolte casele, alții lucrează la festival sau au deschis mici afaceri cu mâncare pe perioada Electric.

Însă dincolo de aspectele practice, festivalul a dat naștere unor povești greu de cuantificat.

Legăturile umane create la Electric Castle, între oameni din generații și medii complet diferite, stau dovadă că un eveniment cultural poate să creeze punți acolo unde politica a eșuat să o facă.

***

Pe domnul Tibi din Bonțida l-am cunoscut acum 6 ani, când ne-a cazat pe mine și pe prietenii mei în micuța sa casă, de o cameră, o bucătărie și o baie, aflată la câteva sute de metri distanță de Castel.

Era ediția din 2016, a doua de după experiența celebră din noroi, din 2015, când credeam că mai rău de atât nu se poate. Însă în 2016 a plouat mai mult ca oricând, încât nici cizmele de cauciuc nu mai ajutau, fiindcă și în ele aveam apă strânsă.

Cu toate acestea, Electric Castle a fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite în țara noastră, iar ceea ce părea un impediment a căpătat un farmec greu de egalat.

Domnul Tibi a contribuit deciziv la această poveste, iar acum nu ne mai putem imagina Electric Castle fără clipele petrecute în curtea casei sale.

“Pentru mine să fii om e cel mai important lucru. Că ești din București, că ești din Cluj, nu contează nația, contează să fii om.”

Așa începe domnul Tibi interviul pentru Cultura la dubă. L-am vizitat acum câteva zile, cu două săptămâni înainte ca festivalul să reînceapă. Nu ne mai văzusem de 3 ani, dar parcă trecuseră doar trei zile.

Ne-a așteptat cu ceea ce știa cu ceea ce știa deja că ne place – slănină și roșii de grădină.

De altfel, mulți localnici au primit tinerii veniți la festival ca pe proprii musafiri și au pus pe masă tot ce aveau în casă.

„În cazul meu, eu i-am întrebat ce ar dori să le ofer și toți au vrut ceva de-al casei, adică slănină, legume din grădină, caș. Au fost foarte mulțumiți de ce le-am oferit. Să nu mai vorbesc de jinarsul de prună.

Aici, la noi, în Ardeal, țuica asta de prune se cheamă jinars. La început le-a fost tare greu că au zis că i-am otrăvit, dar le-am zis că nu-i otravă. Deci primu-i mai greu, după aia se duc.

Unii vin cu porumb, alții vin cu ceva dulce, deci fiecare încearcă, pe perioada festivalului, să ofere ceva. Cine poate să facă ceva, face.

Alții fac cafelele, alții plăcinte. Am auzit pe alții că au tăiat chiar un porc. Bine, ei aveau mai mulți cazați ca mine, dar mi-au zis, “Nea Tibi, eu tai un porc.”

Alții fac grătare. Deci mai ales în ultima zi, deci sâmbătă seara, aproape la fiecare casă vezi fumul.

Oamenii sunt mulțumiți pentru că și ei, la rândul lor, fac un ban. Și banii ăștia ajută la ceva. Eu poate îmi iau două-trei baxuri de BCA să-mi termin casa, alții își iau lemne de foc, că sunt foarte scumpe lemnele.”

De când cazează turiștii veniți la Electric Castle, localnicii din Bonțida și-au dat seama că poate fi o sursă de venit importantă, așa că au început să reinvestească banii câștigați tot în case.

Iar alții, indiferent de vârstă, lucrează cu ziua pe timpul festivalului.

„Înainte nu era chiar așa super, nu aveam turiști, castelul era murdar, nu era nicio organizare, nu era curățenie înăuntru.

Cu banii câștigați la Electric ne cumpărăm lemne, mai repari un pic una alta prin casă, o zugrăveală. Mulți și-au mărit casele pentru a primi mai mulți oameni.

Foarte mulți lucrează ca pază la parcări și la curățenie, la firma de salubritate. Apoi o să ducă oameni și la Untold, tot pentru curățenie. Se dau 200 de lei pe zi.”, ne povestește de această dată domnul Damian, pe care l-am întâlnit la o terasă din centrul comunei.

Bonțida rămâne un loc al contrastelor. Cât ne plimbăm pe străduțe, trec pe lângă noi căruțe, mașini sau bicicliști.

Pe bicicletă remarcăm chiar un bătrânel care poartă vestă cu Electric Castle.

Îl cheamă Alexandru și e fericit că are ocazia să lucreze deja, cu câteva săptămâni înainte, la paza festivalului, fiindcă orășelul Electric e în curs de ridicare.

Fericită e și Demetra, o adolescentă de 16 ani, care ne zice că abia așteaptă festivalul fiindcă atunci nu o să se mai plictisească în comună.

„Localnicii nu au intrare liberă la festival, dar primesc brățări de la primar. Nu prea știu trupele, dar mi-a plăcut când a pus cineva manele. Și e fain că măcar în timpul festivalului nu ne plictisim, nu e liniște.”, spune Demetra.

Însă nu toată lumea din Bonțida e încântată de publicul de festival. O localnică pe care o întâlnim la aprozar, a rămas supărată după ce turiștii i-au devastat casa cu noroi. În plus, deși vrea să cazeze în continuare, o deranjează pretențiile de azi:

„Noi o dată pe an am vrea să câștigăm un ban cu cazările astea. Dar acum, cei care sună sunt foarte pretențioși, vor câte o cameră.

Primul an, când s-a deschis festivalul, dormeau ca sarmalele pe jos, pe saltele, n-aveau treabă. Acum au pretenții, vor o cameră pentru o persoană. Sau un cuplu într-o cameră cu baie proprie. Prea multe pretenții au.”

Pe durata Electric Castle, familiile din Bonțida se înghesuie într-o singură cameră și orice alt spațiu din casă rămâne disponibil pentru cazare.

Domnul Tibi, în schimb, și-a pus întreaga casă la dispoziție, iar el a dormit într-o șură din curte.

„Noi, în Ardeal, avem șura poiată. Deci, acolo în poiata aia, bine, că nu sunt animale. Așa cum era, mi-am băgat un pat acolo și de acolo eu urmăream. Adică, atunci când plecau, să închid poarta, când veneau, să deschid poarta.

Ei mă sunau sau mă strigau, dar mai mult stăteam treaz. Am avut și corturi în curte. La mine, omenia e mai sus ca toate!

Nu-mi trebuie mie să mă înbogățesc din chestia asta sau ceva. Dar îmi place că vorbești cu oamenii, îți transmiți de la unul la altul, eu sunt mai în vârstă, ei sunt mai tineri.

Unii localnici evită bucureștenii, că zic că sunt nu știu cum, dar eu am avut doar bucureșteni și am avut niște oameni foarte de treabă, băieți și fete.

Vreau să-i salut pe această cale pe Marius, pe Florin și să le spun baftă, multă sănătate, bucurie!

Și chiar dacă nu e atmosferă, chiar dacă nu e festival, ei pot veni la domnul Tibi din Bonțida oricând. Pentru mine, au fost niște oameni drăguți.”

Ploile de neuitat de la Bonțida au scos ce a fost mai bun din unii localnici. Unii și-au împrumutat propriile cizme de cauciuc tinerilor, au tras cu caii mașinile împotmolite în noroi, iar alții, precum domnul Tibi, au făcut chiar niște gesturi de neuitat.

„Mi-a fost milă de ei că aveau cizme de gumă, eu mă gândesc că am făcut bine, n-am făcut rău: le spălam cizmele, le spălam ciorapii și îi puneam să se usuce. Ei au văzut gestul pe care l-am făcut eu, tot timpul. Și m-au apreciat pentru faptul că sunt om. Le-am oferit slănină din Ardeal, ce-am putut și eu, caș, roșii, legume.”

Iar astfel de gesturi au fost răsplătite tot prin „omenie”, cum zice domnul Tibi:

„Vă spun sincer, când a venit dimineața plecării, i-am găsi măturând și spălau pe jos. Și i-am întrebat, “ce faceți?” și mi-au răspuns:

“Domnul Tibi, noi cum am primit, așa lăsăm înapoi.” Zic sincer, cu mâna pe inimă că așa a fost.”

Cazările la Bonțida costa anul acesta între 100 și 150 de lei de persoană pe zi, în funcție de condiții. Însă astfel de povești, pe care nu le poți trăi la un hotel din Cluj, sunt rare și de neprețuit.

Electric Castle va avea loc între 13 și 17 iulie 2022, la Bonțida.

The post Bonțida și Electric Castle, o poveste despre oameni appeared first on Cultura la dubă.

Electric Castle, unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică din România, se află anul acesta la a 8-a ediție și va avea loc între 13 și 17 iulie la Bonțida, comuna din județul Cluj devenită celebră tocmai datorită acestui eveniment.

Au rămas memorabile imaginile cu oamenii fericiți în noroi, dar și concertele trupelor mari, precum Florence + The Machine, The Prodigy, Alt J sau Franz Ferdinand.

A pornit ca un festival de muzică electronica, după cum sugerează și numele, dar a ajuns să reunească nume diverse, din muzica rock, indie, trupe românești sau chiar artiști români din generația părinților noștri, Corina Chiriac sau Mirabela Dauer.

La prima ediție, din 2013, Electric a însemnat 40 de artiști, 3 scene și 3 zile. 10 ani mai târziu, la EC vor urca pe scenă 300 de artiști din 24 de țări, pe 10 scene, timp de 5 zile.

Omul care se ocupă de aducerea tuturor acestor artiști este Edmond Lenarth. Și tocmai el ajunge rar să vadă concertele pe care le aduce la Electric.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, Edmond povestește cum a reușit să îi aducă anul acesta pe Gorillaz, ce stă în spatele muncii sale și cum au schimbat pandemia și războiul negocierile cu artiștii.

***

Ce are special ediția de anul acesta din punct de vedere muzical?

Avem un line-up foarte divers, ce îmbină nume cu greutate în industrie, precum Gorillaz, cu artiști proaspăt lansați pe piață, cum sunt cei de la Twenty One Pilots.

Alăturarea continuă și cu artiști  precum Kruder & Dorfmeister și Ben Böhmer, Goldie și Sasha, DJ Seinfeld și Yves Tumor. Tot la categoria artiști fresh o avem pe Peggy Gou, superstarul muzicii electronice. 

Cât timp ați negociat pentru aducerea Gorillaz? Au avut ceva cerințe speciale?

Gorillaz sunt meticuloși cu tot ce ține de partea tehnică a show-ului lor, dar e firesc dată fiind construcția vizuală unică pe care trupa o are. 

Ne-am fi dorit ca ei să fie prezenți la ediția din 2019, doar că în acea vară aveau turnee pe alte continente.

I-am anunțat pentru ediția din 2020, a intervenit pandemia, și suntem foarte încântați că am reușit să-i reconfirmăm pentru ediția din această vară pentru că sunt o trupă foarte solicitată.

Va fi un show special, este prima trupă live din istoria festivalului care ne-a cerut un show de 2 ore. 

Când creați un lineup, țineți cont de dorințele fanilor? Faceti sondaje printre ei? Dacă da, care au fost cele mai cerute nume de-a lungul timpului?

După fiecare ediție avem un proces de feedback foarte detaliat cu publicul și printre temele atinse sunt și artiștii pe care și i-ar dori în festival.

Headlinerii ultimelor ediții au fost sugerați de ei și ne bucurăm de fiecare dată când reușim să contribuim la bucket list-urile fanilor EC.

Twenty One Pilots au fost printre trupele care s-au regăsit constant în propuneri, apoi sunt foarte mulți artiști pe care publicul vrea să îi readucem la EC, precum Florence + The Machine, semn că experiența de a-i vedea live a fost memorabilă. 

Pe lângă Gorillaz, care crezi că vor fi numele cele mai așteptate de fani?

Am menționat deja Twenty One Pilots, am avut reacții foarte entuziaste când am anunțat Peggy Gou, Discloure sunt întotdeauna în top așteptări din partea fanilor. Avem publicul nostru fidel pe zona rock și aici faptul că experimentăm în multe genuri – post-rock, indie, alternative – ne aduce de fiecare dată un feedback imediat foarte bun. 

Ce e cel mai dificil în munca ta, de director artistic?

Imprevizibilul e cel mai greu de gestionat și astfel de momente pot să apară oricât de bine ai organizat totul.

Când o trupă anulează, pentru public e doar un nume care dispare de pe afiș.

Pentru noi înseamnă că trebuie să reluăm aproape tot programul, să găsim nume noi având foarte puțin timp la dispoziție, să readaptăm sloturi orare, să regândim tehnic structura la o scenă, etc. 

Există și presiunea bugetului, pe care trebuie să-l gestionezi foarte eficient în condițiile în care o mare parte dintre negocieri le ai cu 8-10 luni înainte de festival.

Încerci să intuiești evoluțiile din piață, să echilibrezi așteptările publicului cu linia artistică ce definește festivalul și cu ceea ce îți permite bugetul.

Noi mai avem și „frustările geografice”, distanța față de Vest, unde majoritatea trupelor mari își concentrează turneele, face foarte dificilă aducerea unor artiști.

Electric Castle e construit mult pe trupe live, ceea ce e minunat ca experiență muzicală, dar impune și costuri mult mai mari decât în cazul unor DJs, de exemplu. 

Cât de mult a schimbat pandemia procesul de lucru în negocierea cu echipele artiștilor? Au apărut clauze speciale?

Nu doar pandemia, ci întreg contextul global actual a adus foarte multe provocări.  Vorbim de o perioadă în care prețurile la combustibili au explodat în paralel cu o criză în zona transportatorilor, resursele umane s-au redus pe perioada pandemică, mulți oameni părăsind industria, dar și o explozie a numărului de evenimente după 2 ani de pauză, toate bazându-se, însă, pe o logistică ce nu a crescut neapărat în această perioadă.

Toate acestea pun foarte multă presiune și aduc limitări.

Artiștii, la rândul lor, doresc să fie mai bine protejați, orice contract are foarte bine detaliate clauzele de forță majoră: război, epidemie, hazarde naturale, etc.

Dacă te uiți în urmă la toate edițiile Electric la care ai participat, care ar fi concertul care ți-a rămas cel mai puternic în suflet și în minte?

Cred că visul oricărui om care se ocupă de line-up este să ajungă la concertele trupelor pe care le aduce chiar în festivalul la care lucrează.

Pentru echipa de booking, zilele de festival înseamnă un program greu de intuit din afară, pentru că noi gestionăm toate detaliile legate de artiști, de la fiecare detaliu tehnic al fiecărui show, care trebuie să iasă impecabil, la tot ce ține de transportul, cazarea, primirea artiștilor.

În spatele scenei, suntem aproximativ 100 de colegi și zeci de taskuri alocate fiecăruia dintre ei.

E ușor de înțeles de ce am reușit să văd foarte puține concerte de-a lungul edițiilor Electric Castle, dar mi-a rămas în suflet concertul Sigur Ros, din 2016.

Un concert pe o ploaie pătrunzătoare, dar cu o atmosferă unică. Am prins și o parte din show-ul The Prodigy, din 2015, iar trupa mi s-a părut din altă dimensiune. 

The post “Gorillaz este prima trupă live din istoria festivalului care ne-a cerut un show de două ore.” – Edmond Lenarth, director muzical Electric Castle appeared first on Cultura la dubă.

Electric Castle a anunțat azi line-up-ul principal pentru vara lui 2022, după 2 ani de pandemie în care a avut loc doar o ediție specială EC.

Printre headlineri se numără trei nume care erau programate inițal pentru 2020 și 2021: Gorillaz, Deftones și Twenty One Pilots. Acestora li se adaugă Editors, Moderat sau Caribou.

Gorillaz este una dintre cele mai apreciate trupe britanice ale ultimilor 20 de ani. Proiectul inedit, gândit de muzicianul Damon Albarn și artistul vizual Jamie Hewlett sub un concept cartoon band, a cucerit publicul din întreaga lume, iar trupa a ajuns să cânte la cele mai mari festivaluri.

Printre cele mai cunoscute piese ale lor se numără „Feel Good Inc.”, „Clint Eastwood” sau “On Melancholy Hill”.

Duo-ul american Twenty One Pilots a fost format în anul 2009. În 2017 a primit un Grammy pentru cel mai bun performance pop – Stressed out.

Iar Deftones este o trupă americană de rock alternativ, formată în anul 1988, cunoscută pentru un stil experimental, care i-a adus și numele de Radiohead al metalului.

Formația Editors revine în România, după ce a mai cântat și în deschidere la The Cure în Piața Constituției, în 2019.

Electric Castle va avea loc la Bonțida între 13 și 17 iulie 2022.

The post Gorillaz, Editors, Deftones și Twenty One Pilots vor urca pe scenă la Electric Castle 2022 appeared first on Cultura la dubă.

„Dansam și nu acceptam că sunt un dansator. Nu reușeam să înțeleg ce e greșit. Găseam tot felul de motive, dar, de fapt, eu nu mă simțeam confortabil să dansez.”

Când își înalță mâinile către cer, Sergei Polunin își pregătește dansul-zbor care l-a făcut celebru. Pare că se desprinde de pe pământ și se conectează la o cu totul altă lume, la care oricine altcineva devine un simplu spectator.

În spatele zborului său stă, însă, un om fragil, care s-a luptat vreme de peste 15 ani cu o formă de auto-distrugere, menită să îi anihileze durerile fizice, dar mai ales pe cele sufletești.

Sergei Polunin a marcat baletul mondial la doar 19 ani, atunci când a devenit cel mai tânăr dansator principal din istoria Royal Ballet, una dintre cele mai prestigioase instituții de balet din lume.

În paralel trăia, însă, suferința unui copil despărțit de părinții săi. La 13 ani, atunci când a fost acceptat la Royal Ballet School, la Londra, mama sa a fost nevoită să se întoarcă în Ucraina, pentru că nu a primit viza de ședere, tatăl era plecat la muncă în Portugalia, iar bunica în Grecia, pentru a putea întreține singura speranță a familiei: ca micul „Serioja” să iasă din sărăcia pe care ei o cunoscuseră din plin, într-un mic orășel din Ucraina sovietică.

„Eram într-o țară diferită, instituția avea grijă de mine, dar tot eram un străin, iei viză an de an, iar dacă nu mai dansezi la teatru, te dau afară din țară.”

“Ești parte din cultură, dar nu ești parte din acea țară. Da, am stat acolo 9-10 ani, dar am trăit tot timpul cu sentimentul că dacă nu mai dansez o să fiu dat afară. Și exact asta s-a întâmplat.

Am părăsit Royal Ballet și peste două săptămâni mi-au anulat viza, nici măcar nu am putut să mă întorc acolo să îmi iau lucrurile.”, ne povestește Sergei Polunin a doua zi după ce a oferit la Bonțida un spectacol pe care probabil nimeni nu îl va uita.

Show-ul său de la TIFF a început cu o proiecție a unui dans superb, realizat pe Bolero-ul lui Ravel.

Apoi a continuat cu spectacolul Sacré, bazat pe Ritualul primăverii al lui Stravinsky. În final, Polunin a oferit publicului o reprezentație – surpriză a dansului care l-a făcut cunoscut pe YouTube, în întreaga lume – Take me to church.

“M-am simțit foarte bine, am fost într-o formă bună, însă podeaua a fost puțin alunecoasă, din cauza umezelii din atmosferă, seară se depune apă.

Și când am văzut că se umezește podeaua am zis “aaah, o să fie greu!” În astfel de condiții consumi mai multă energie, nu poți să te duci maxim, pentru că trebuie să controlezi mai bine mișcările, să nu aluneci. Aș compara asta cu condusul pe ploaie sau pe șoseaua udă.

Cât despre reacția publicului, am fost super impresionat că au venit atât de mulți oameni, mai mult de 2000, ceea ce e mult pentru un show afară. În mod normal ai 500-300. La Verona, la Romeo și Julieta, au fost 10.000 de oameni, dar acolo e o arenă și un altfel de spectacol.

Am simțit că oamenii au venit să se bucure. Uneori publicul vine ca să critice, să judece sau e oarecum indiferent, dar acest public parcă a venit să se bucure de seară.

Când dansezi pe scenă, te simți mai degrabă puternic sau fragil?

Depinde de personaj. În acest spectacol am fost Nijinsky, care e un mix atunci când înnebunește, este femeie, este animal, așa că adopți, de fapt, mai multe personaje.

Deci ești total în personaj, nu mai ești Sergei omul?

Mai sunt doar puțin, la început, când intru pe scenă. Apoi nu.

Tu mai ai emoții înainte de un spectacol?

Nu prea, nu. Dar corpul este foarte inteligent și cu câteva ore înainte sau cu o seară înainte, eliberează diverși hormoni pentru că tu știi că vei dansa, așa că apar schimbări automate în corp. Îți setezi mintea că ai spectacol, iar corpul se adaptează, se pregătește.

Mai ai dureri mari atunci când dansezi sau după?

Am, dar nu mai sunt îngrozitoare. Am început să iau CBD (nr. ulei de cannabis) după ce am văzut că niște luptători de MMA îl iau și scapă de dureri.

Dar este sănătos?

Este, cel puțin așa se presupune, hahaha. Ce este cert e că mă scapă de dureri.”

Sergei Polunin spune că a început să simtă bucuria de a dansa abia după 30 de ani.

În filmul documentar „Dancer”, proiectat vineri la TIFF și aplaudat minute în șir de public, există o mărturie ce te face să înțelegi nefericirea care l-a copleșit ani la rând:

„Baletul nu a fost alegerea mea. A fost alegerea mamei mele. M-am rugat să mă accidentez atât de tare încât să nu fie nevoie să mai dansez vreodată.”

Sergei Polunin în filmul Dancer (2016)

Pe când strălucea pe scena de la Londra, se făceau 6 ani de când nu își mai văzuse tatăl. Apoi a aflat că părinții săi, care nu veniseră niciodată să îl vadă dansând, au divorțat.

Așa a început o formă de auto-distrugere, cu abuz de alcool și multe nopți pierdute. A început să găsească mai mult aspecte negative ale universului din care făcea parte, așa că după 3 ani de la numirea sa ca principal, a ales să părăsească Royal Ballet pentru totdeauna.

„Dansam și nu acceptam că sunt un dansator. Nu reușeam să înțeleg ce e greșit. Dansam și mă gândeam că mă enervează nu știu ce lumină care îmi intră în ochi sau că tempoul muzicii nu este bun sau costumul e greșit, nu îmi vine bine.”

“Știi ce se întâmpla? Găseam tot felul de motive, dar, de fapt, eu nu mă simțeam confortabil să dansez.”

De altfel, dansul său pe melodia lui Hozier, Take me to church, trebuia să fie ultimul său dans. Prin acel videoclip, regizat de celebrul fotograf american, David LaChapelle, Polunin voia să își ia adio de la lumea dansului.

Dar clipul a devenit viral și a stârnit în copii din toate colțurile lumii dorința de a dansa.

„A fost un sentiment că ceva nu s-a încheiat. Nu știam ce. Cred că simțeam că dacă voi pleca, nu se va mai schimba nimic important în dans și că dacă rămân, poate există șansa să fac schimb eu ceva în dans.

Nu știu încă 100% ce m-a făcut să revin. A fost un sentiment puternic că este ceva de făcut pentru dansatori și că doar prin dans puteam să fac asta.

Atunci mi-am dat seama că aș putea fi un exemplu pozitiv. Până atunci, nu am vrut să fiu un exemplu bun. Când eram la școală, nu îmi placeau modelele bune sau în filme nu îmi placeau personajele pozitive.

Îți plăceau personajele negative?

Îmi plăceau personajele mai interesante. Nu voiam să fiu exemplul pozitiv, voiam să fiu un exemplu interesant. Dar când am văzut cum au reacționat copiii la acel clip, atunci am realizat că pot face ceva bun, constructiv, mai degrabă decât distructiv.

Și cum ai găsit bucuria de a dansa după 30 de ani?

S-a întâmplat după scandalul cu contul meu de Instagram.

Am simțit că după aceea ceva s-a schimbat. După tot haosul ăla, am mers pe scenă și pur și simplu m-am simțit diferit, deodată. Am zis “uau, ceva s-a schimbat!”

Este posibil să fi schimbat karma din viața mea și să fi acceptat ceea ce am ca pe un dar. Să accept, în sfârșit, că eu sunt un dansator.”

Urma să interepreteze rolul Prințului Siegfried în Lacul lebedelor, la Opera din Paris, atunci când pe contul său de Instagram a făcut o serie de afirmații controversate, cu tentă homofobă, referitoare la dispariția masculinității sau declarații dure față de persoanele grase.

Postările sale au dus atunci, în ianuarie 2019, la demiterea sa de la Opera din Paris. În plus, susținerea sa publică față de Vladimir Putin au determinat declararea sa drept persona non-grata în Ucraina, astfel că de 2 ani nu mai are voie să intre în țara natală.

Locuiește la Moscova și și-a înființat propria companie – Polunin Ink, cu care prestează spectacole acolo unde este invitat.

„Care este motivul pentru care ai ales să te stabilești la Moscova?

Am mers inițial în America, iar acolo nu am găsit nimic de care să mă agăț. Mi-au zis: „Mergi în Rusia, fă niște spectacole acolo, arată ceea ce poți și apoi întoarce-te în America.”

Dar nu s-a mai întors.

“Admirația ta pentru Vladimir Putin are legătură cu faptul că Rusia te-a primit după ce ai părăsit Royal Ballet? Că Rusia te-a adoptat, atunci când altcineva nu a făcut-o?

Este o chestie mai degrabă personală decât legată de Rusia. Acolo era Igor Zelensky (nr. balerin rus), el m-a văzut și mi-a propus să lucrăm împreună și pentru mine asta a fost ceva nou, să văd pe cineva atât de determinat să lucreze cu mine. Și mi-a prins bine, a fost mentorul meu pentru câțiva ani.

Dar nu am ales Rusia. De exemplu, am vrut să merg la școală în Rusia și Rusia nu mi-a dat bani pentru școală, Anglia a făcut-o. Nu aș spune că Rusia e chiar așa primitoare.

Trebuie să te zbați mult să reușești acolo, eu am muncit mult la Teatrul Stanislavski, apoi în Siberia, la Teatrul Novosibirsk.

Deci nu aș spune că Rusia e un loc super primitor. Are propriile…

Probleme?

Nu aș zice probleme. Aș zice că e un loc închis. Știu actori celebri care au zis că iubesc Rusia, au vrut să se stabilească acolo, dar nu au reușit să penetreze sistemul. E un fel de “ăsta e teritoriul nostru.”

Pentru că ai menționat asta despre actori, știi că sunt cazuri celebre de oameni de cultură, actori sau regizori, care au ajuns în închisoare pentru că au criticat sistemul. Iar tu ai spus ieri ceva foarte interesant, că oamenii ar trebui să fie mai toleranți față de opiniile celorlalți și că toți ar trebui să fim liberi să spunem ceea ce gândim. Și atunci, cum te raportezi tu la Rusia, care judecă oamenii pentru ceea ce gândesc?

În Rusia, poți să spui ceea ce vrei atât timp cât ești persoană privată și ai bani. Dacă iei bani de la guvern, lucrezi cu guvernul. Și atunci, ca artist, faci această alegere. Dacă iei bani de la guvern, nu o să poți spune ceva rău despre guvern.

Trebuie să fii deștept. Dacă ai nevoie de bani, poți să te asociezi cu un miliardar care poate sponsoriza proiecte și vei putea face ceea ce vrei. Nu se va atinge nimeni de tine, relația ta va fi doar cu acel miliardar.

Dar dacă iei bani de la guvern, dacă tu ai fost hrănit cu banii lor, apoi spui lucruri rele despre guvern o dată, de două ori, de trei ori, atunci înseamnă că ți-ai cerut-o. Asta e părerea mea.”

Din august 2019 a revenit în atenția iubitorilor de balet, atunci când a devenit parte din producția Romeo și Julieta, alături de celebra balerină română Alina Cojocaru. Cei doi au strălucit pe scena Arenei din Verona, în fața a 20.000 de oameni, apoi au fost chemați la Londra, orașul unde amândoi au cunoscut gloria.

Aveau spectacol programat la Royal Albert Hall în aprilie 2020, dar a fost amânat din cauza pandemiei și reprogramat pe 1 decembrie 2021.

„Pe Alina am cunoscut-o la Royal Ballet. Ea era deja un superstar, eu eram la școală. Ea era o balerină extraordinară, iar eu eram un elev, veneam la spectacole.”

“Era chiar cel mai mare star al Royal Ballet pe atunci.

La Royal Ballet ați dansat vreodată împreună?

Foarte puțin am apucat. La vremea aceea am simțit că Alina nu era 100% fericită acolo, avea niște frământări interioare și am simțit asta când am dansat, atunci nu am avut o conexiune așa de bună, așa cum o avem în Romeo și Julieta. Acum ea e mult mai fericită și se bucură de ceea ce face.”

Doi dansatori geniali, angelica Alina Cojocaru și un balerin “bântuit de demoni”, așa cum afirmă la un moment dat în filmul „Dancer” chiar Polunin, au regăsit împreună bucuria de a dansa și, într-o coincidență stranie, fiecare are probleme cu țara natală.

Dacă Polunin a fost renegat de Ucraina, Alina Cojocaru a ales să părăsească România după uriașul scandal cu tentă xenofobă, care a explodat la Opera Națională București în 2016.

Pe atunci, angajații români ai ONB l-au acuzat pe coregraful danez Johan Kobborg, director artistic al ONB, că favorizează balerinii străini și că a perceput comisioane mari pentru producțiile pe care le-a adus la Operă. Danezul apreciat în toată lumea baletului mondial a decis să plece, iar partenera sa de viață, Alina Cojocaru, a fost huiduită de colegii români chiar pe treptele operei.

Povestea a dus inclusiv la schimbarea ministrului Culturii, dar de atunci nimic nu a mai spălat imaginea pătată a instituției. Din punct de vedere artistic, baletul Operei Naționale București a suferit o decădere majoră și s-a adâncit în mediocritate.

În schimb, Alina Cojocaru și Johan Kobborg au continuat să revoluționeze dansul.

„Am ajuns să facem Romeo și Julieta prin Johan Kobborg. Este o figură super importantă în baletul classic, îmi place prospețimea lui, felul în care creează coregrafiile și pune pașii împreună, felul modern în care privește baletul în prezent.

El a avut ideea să facem Romeo și Julieta, după ce Arena di Verona ne-a solicitat un spectacol, așa că le-a combinat pe cele două.

Alina a fost o alegere evidentă pentru rolul Julietei, pentru că este probabil cea mai bună Julieta din toate timpurile, a dansat în acest rol de foarte multe ori, în diferite feluri. Iar eu am fost pentru prima dată Romeo.

Spuneai că ți-ai dori să aduceți spectacolul Romeo și Julieta în România. Dar tu ești familiar cu motivul pentru care Alina și Johan au plecat din România?

Păi a fost o poveste celebră, a ajuns până în America și în Anglia, e greu să nu o știi, hahaha. (râde)

Și tu cum îți explici acea poveste?

Pentru mine, Johan e un geniu, îmi place de el extraordinar de mult și îl înțeleg. El când își imaginează ceva și vrea să facă ceva, o face imediat. Poate că în România a încercat să schimbe lucrurile prea repede. Poate că uneori ar trebui să o ia mai încet, pas cu pas. Asta este posibil să se fi întâmplat.

Dar cred că el era foarte bun pentru baletul românesc, toată lumea vorbea despre asta.

După acel scandal nefericit, Alina a spus că nu se va mai întoarce să danseze în România. Ați discutat vreodată posibilitatea serioasă de a veni aici și crezi că tu ai putea să o convingi pe Alina să danseze din nou la ea acasă?

Eu cred că ar fi foarte important chiar și pentru a uita orice urmă negativă acelei povești, cred că ar putea să se schimbe în ceva pozitiv.”

“Cred că ar fi minunat pentru România și pentru ei să se întâmple asta, să schimbe lucrurile în ceva pozitiv. Este și un spectacol foarte bun, deci ar aduce în România balet foarte bun.”

Acum că găsește bucurie în dans, la 31 de ani, Sergei Polunin spune că se simte mai în formă ca oricând și speră să danseze cel puțin până la 47 de ani. Între timp, încearcă să ofere cunoștințele sale viitoarelor generații. La Cluj a susținut un masterclass cu tineri balerini români și vrea să preadea mai mult de acum încolo.

La două ore distanță de Kherson, orașul ucrainean în care s-a născut, dar în care nu mai are voie să se întoarcă, guvernul rus construiește acum o școală de balet, al cărei director este deja Sergei Polunin. Se întâmplă în Crimeea.

Vorbește cu entuziasm despre acest loc, care va oferi condiții de lux pentru copiii care vor dori să facă balet, dar și locuri de cazare pentru părinții acestora, astfel încât nimeni să nu mai fie nevoit să trăiască despărțit de familie, așa cum a fost el. Cu acest pas, Sergei Polunin este oficial parte din sistemul despre care spune asumat că nu poate fi criticat atât timp cât îți dă bani.

Cu toate acestea, resimte dorul de lumea baletului clasic, instituțional, a cărui stea a fost și a ales să nu mai fie.

„Ai regretat vreodată decizia de a părăsi Royal Ballet?

E un loc extraordinar și o instituție mare, e un loc confortabil. Acolo calitatea lucrurilor e la cele mai înalte standarde, așa că îmi e dor de asta.

Îmi lipsește să aibă cineva grijă de mine. Mă refer la costume, machiaj, că tot timpul se ocupă cineva de tine. Partea asta îmi lipsește. Când ești singur, liber, e periculos. Atunci când poți să faci orice, te întrebi „și acum ce fac?”

Dacă ai avea posibilitatea să te întorci într-o mare instituție de dans, ai vrea să faci asta?

Mereu mă gândesc la asta. Și mereu îmi dau seama că nu e ceea ce vreau. Aș putea să merg la Bolshoi sau la Mariinsky, dar de fiecare dată când sunt aproape de acest pas zic „nu, e un pas înapoi pentru mine. Am făcut asta deja, timp de atâția ani.”

Ce sfat ai avea pentru părinții care își împing copiii spre balet și pentru copiii care îl practică?

Dansul este foarte greu, implică multe sacrifcii, eu nu l-aș recomanda, trebuie să-l iubești, în primul rând copiii trebuie să-l iubească, nu părinții.

Dar cu dansul poți să faci foarte multe lucruri, poți să devii orice, un animal, o parte dintr-o poveste.

Tu ți-ai încuraja fiul să facă balet?

Ar fi super, pentru că ar fi ușor pentru mine, că știu totul despre dans. Mi-ar plăcea, dar va fi doar alegerea lui. El e o altă persoană și va face ceea ce vrea el.”

The post INTERVIU Sergei Polunin: “Am acceptat, în sfârșit, că sunt un dansator.” appeared first on Cultura la dubă.