Rusia a fost exclusă de la Bienala de la Veneția după declanșarea războiului din Ucraina, la edițiile din 2022 și 2024. Dar a revenit la ediția de anul acesta.

Iar Israel nu a fost reprezentată în 2024, la un an de la declanșarea războiului din Gaza, după ce artiștii desemnați de Israel au refuzat să deschidă pavilionul pentru că Israel nu înceta atacurile asupra Palestinei.

Bienala va începe pe 9 mai, iar președintele Bienalei, Pietrangelo Buttafuoco, a anunțat că, în urma primirii demisiei juriului, ceremonia de decernare a premiilor va fi mutată de pe 9 mai pe 22 noiembrie. De asemenea, că în absența unui juriu, cei doi Lei de Aur, pentru cel mai bun artist și pentru cel mai bun pavilion, vor fi acordați în urma unui vot al vizitatorilor.

***

Pe 23 aprilie, același juriu scria: “Ca membri ai juriului, avem totodată o responsabilitate față de rolul istoric al Bienalei drept o platformă care leagă arta de urgențele timpului său. Recunoaștem relația complexă dintre practica artistică și reprezentarea statului-națiune care constituie o structură centrală a Bienalei de la Veneția, în special modul în care această relație leagă lucrările artiștilor de acțiunile statului pe care îl reprezintă. La această ediție a Bienalei, dorim să ne exprimăm intenția – să ne manifestăm angajamentul față de apărarea drepturilor omului și față de spiritul proiectului curatorial al lui Koyo Kouoh. Prin urmare, acest juriu se va abține să ia în considerare țările ale căror conducători sunt momentan acuzați de crime împotriva umanității de către Curtea Penală Internațională.

În acest demers, ne solidarizăm cu declarația curatorială a lui Koyo Kouoh:

Refuzând spectacolul ororii, a venit timpul să ascultăm tonalitățile minore, să ne acordăm sotto voce la șoapte, la frecvențele joase; să găsim oazele, insulele, unde demnitatea tuturor ființelor vii este protejată.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Juriul internațional al Bienalei de la Veneția a demisionat în unanimitate appeared first on Cultura la dubă.

Artiștii ruși Alexandra Sukhareva și Kiril Savchenkov nu vor mai reprezenta Rusia la Bienala de la Veneția. De asemenea, curatorul lituanian Raimundas Malašauskas a transmis că nu va mai lucra pentru pavilionul Rusiei la Bienală. Cei trei au luat decizia împreună, în semn de protest față de războiul din Ucraina și arestarea protestatarilor ruși în peste 40 de orașe din Rusia.

Decizia lor a fost transmisă pe conturile personale de instagram. De asemenea, organizatorii Bienalei au decis ca Pavilionul Rusiei să rămână închis în aceste condiții, nu să aleagă alți participanți ruși.

Artistul Kiril Savchenkov a postat următorul mesaj:

“Nu mai e nimic de spus, nu este loc pentru artă atunci când civilii mor sunt focul rachetelor, când cetățenii ucraineni se ascund în adăposturi, când protestatarii ruși sunt reduși la tăcere.

Ca rus, nu voi prezenta munca mea la pavilionul Rusiei la Bienala de la Veneția.”

Curatorul lituanian Raimundas Malašauskas și-a argumentat decizia spunând că “Nu pot să mai ofer consultanță acestui proiect în lumina invaziei militare a Rusiei și bombarea Ucrainei. Acest război este insuportabil din punct de vedere politic și emoțional.

După cum știți, am fost crescut și format în Lituania, pe când aceast era parte din Uniunea Sovietică. Deci am trecut prin dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1989, am fost martorul și m-am bucurat de evoluția țării mele din acel moment. Ideea de a ne întoarce sau de a trăi sub un imperiu rus sau oricare alt imperiu este pur și simplu intolerabilă.”

De asemenea, curatorul a transmis că se opune sistemului opresiv din Rusia și că numeroși artiști ruși susțin libertatea de gândire, iar aceștia nu ar trebui îndepărtați de restul lumii din cauza abuzurilor comise de țara lor.

The post Artiștii ruși se retrag de la Bienala de la Veneția. “Nu este loc pentru artă când civilii mor sub focul rachetelor.” appeared first on Cultura la dubă.

Pavlo Makov, artistul ucrainean de 63 de ani al cărui proiect a fost ales să reprezinte Ucraina la Bienala de Artă de la Veneția, povestește într-un interviu acordat publicației Artnet News cum trăiește invazia rusă de la el de acasă. Acesta urma să participe azi la un exercițiu de pregătire militară într-un poligon de tragere. Deși are 63 de ani și, conform legii marțiale, nu este obligat să se înroleze, Makov spune că vrea să fie pregătit “pentru orice situație”.

Artistul a mărturisit că în ultimii ani, atât el cât și alți artiști ucraineni au donat bani încasați din vânzarea unor lucrări forțelor armate ucrainene, pentru pregătirea defensivei lor cu arme și echipamente militare.

“Nu voi fugi din țara mea, din casa mea.”, a declarat acesta pentru Artnet News.

Pavlo Makov s-a născut în Rusia, la Sankt Petersburg, dar a trăit în cea mai mare parte a vieții în Ucraina, fiind cetățean ucrainean. Acesta a studiat Artele Frumoase în Crimeea și spune că cetățenia ucraineană este mai importantă pentru el decât originile etnice rusești.

Se află acum în apartamentul său de 3 camere din Harkov, oraș puternic afectat de atacurile rusești. Alături de el sunt în casă soția, fiul și partenera lui, precum și mama în vârstă de 92 de ani.

“Am auzit toată dimineața sunetul bombelor”, a povestit acesta ieri, în prima zi a atacurilor. Azi urma să meargă să se antreneze într-un poligon de trageri, alături de un prieten cu experiență militară. La rândul său, a făcut armata în timpul regimului sovietic.

În urmă cu câțiva ani, artistul i-a dat unui prieten soldat ucrainean banii încasați din vânzarea unei lucrări pentru ca acesta să îți cumpere o armă și o vestă de protecție. Povestește că și alți artiști au făcut gesturi similare.

Makov se declară surprins că artiști din Europa au continuat să colaboreze cu Rusia după anexarea Crimeei la centre de artă contemporană precum Fundația VAC sau The Garage Museum.

“Rusia face tot posibilul să aibă o imagine pozitivă din punct de vedere cultural. Dar realitatea este că țara este împotriva voastră și vă detestă. (…) Europa a crezut că este un conflict mic în altă parte. Dar este un conflict la granița de Est a Europei. În ultimii 8 ani, Vestul nu a acceptat ce se întâmplă aici: un război împotriva unei civilizații pe care ei o reprezintă. Acesta nu este un război între ucraineni și ruși, este un război între două civilizații și două mentalități.”

Pavlo Makov ar trebui să expună la Bienala de la Veneția o variantă nouă a lucrării din 1995 – The Fountain of Exhaustion. Licrarea este o instalație de 3 metri pătrați și, spune artistul, vorbește despre o epuizare globală.

Pavlo Makov a mai expus de-a lungul anilor la Victoria and Albert Museum din Londra și la Met, în New York. Lucrările sale au fost prezentate în trecut și la Muzeul Pușkin din Moscova, dar Makov a întrerupt colaborarea cu Rusia după 2014, odată cu anexarea Crimeei.

The post Pavlo Makov, artistul care va reprezenta Ucraina la Bienala de la Veneția, a donat unui soldat ucrainean banii încasați pe o lucrare appeared first on Cultura la dubă.

Adina Pintilie, regizoarea română care a câștigat Ursul de Aur la Berlin cu filmul “Touch me not” în 2018, va expune la Pavilionul României de la Veneția, în cadrul Bienalei de Artă din 2022, proiectul „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului”.

Acesta a fost desemnat câștigător de către un juriu stabilit de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român și este o continuare a cercetării începute de Adina Pintilie odată cu filmul “Touch me not”.

Așa cum a declarat în repetate rânduri, Adina Pintilie duce mai departe cercetarea artistică asupra intimității, de data aceasta printr-o experiență senzorială multimedia, intitulată „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului”.

Curatorii proiectului, Cosmin Costinaș și Viktor Neumann, remarcă actualitatea demersului Adinei Pintilie și militează pentru deschiderea unor dialoguri provocate de actul ei artistic: „prezentarea acestui proiect la prima ediție de artă a Bienalei de la Veneția de după începutul pandemiei, cu toate transformările și diviziunile sociale din ce în ce mai adânci pe care aceasta le-a produs, e de o profundă actualitate.

Acest virus omniprezent marchează fără îndoială o schimbare de paradigmă atât în politica atingerii, cât și pe alte paliere personale, societale și politice, aducând în discuție noi realități, adesea contradictorii: distanța fizică și izolarea, dar și noi forme de conectare, o conștientizare mai profundă a fragilității și impermanenței corpului, vieții și a lumii, dar și o nevoie reînnoită de solidaritate și de construire a unor noi alianțe.

În acest context, o explorare profundă, autoreflexivă și lipsită de prejudecăți a teritoriilor intimității și corporalității este mai urgentă ca niciodată.”

Tema celei de-a 59-a ediții a Bienalei de la Veneția este The Milk of Dreams, iar numele este identic cu cel al cărții semnate deLeonora Carrington, care a inspirat-o pe curatoarea Bienalei de anul acesta, Cecilia Alemani: “Este vorba despre o lume magică, unde viața este constant redefinită prin prisma imaginației, o lumea în care oricine se poate schimba, transforma, poate deveni altcineva sau altceva, o călătorie imaginară prin metamorfozele corpului și definițiile umanității.“

Potrivit lui Cosmin Costinaș și Viktor Neumann, “Pintilie reimaginează Pavilionul încărcat de istorie ca pe o ‘catedrală’ contemporană care celebrează corpul, diferențele și conexiunea umană. În spiritul vechiului salut mayaș ‘Tu ești un alt Eu’, ‘catedrala corpului’ își propune să creeze punți de comunicare și să transceadă dihotomiile care ne separă.” 

Bienala de Artă de la Veneția va avea loc între 23 aprilie și 27 noiembrie și este considerată cel mai important eveniment dedicat artei contemporane, reunind 90 de țări printre expozanți.

The post Adina Pintilie va reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneția, cu proiectul „Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului” appeared first on Cultura la dubă.

Proiectul Fading Borders”, care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția până pe 21 noiembrie, va fi expus între 10 decembrie și 13 februarie în clădirea Tandem din București.

Tema Bienalei a fost „How will we live together?”(„Cum vom trăi împreună?“), iar echipa României a ales să abordeze relatia dintre fenomenul migrației, arhitectură și oraș.

Conform ultimelor statistici realizate de OECD, peste patru milioane de români trăiesc în afara țării. Numai în cursul anului 2020 au emigrat 192.631 de români, potrivit INS, fenomenul de emigrare continuând să fie cea de-a doua cauză principală de reducere a populației țării.

„Anul acesta, Bienala din Veneția a avut un număr de aproximativ 300.000 de vizitatori, așadar ne bucurăm enorm că am avut ocazia să aducem în lumină fenomenul migrației cu care ne confruntăm la nivel global, dar și felul în care își pune amprenta asupra noastră ca țară.

Putem spune că «Fading Borders» este un proiect polivalent, care expune fenomene complexe precum migrația, relațiile interumane și efectele economice ale acestora, toate văzute prin lentila arhitecturii.

Este o abordare multidisciplinară care stă la baza Expoziției Internaționale din Veneția și pe care suntem entuziasmați să o prezentăm și publicului român.”, declară Arh. Irina Meliță.

Plecând de la modul în care fenomenul migrației va avea impact asupra viitoarelor forme de locuire, echipa de arhitecți din biroul de arhitectură POSTER a conceput proiectul curatorial „Fading Borders”. Acesta documentează realitatea migrației cu ajutorul a două proiecte de cercetare complementare, „PLECAT“ și „Shrinking Cities in Romania“ („Orașe românești în declin“). Acestea abordează problema migrației excesive din două puncte de vedere diferite.

„PLECAT”, proiectul jurnalistic realizat de echipa TELELEU (Elena Stancu și Cosmin Bumbuț), privește către emigranții români și fenomenul complex de conviețuire a acestora în cadrul diferitelor comunități locale din Europa. Sunt documentate dificultățile, pe de-o parte și, pe de altă parte, oportunitățile ivite odată cu plecarea din țară sau episoade despre noua viață și comunitatea pe care aceștia o construiesc în afara granițelor țării.

„Shrinking Cities in Romania” („Orașe românești în declin”) este o cercetare a echipei IdeilaGRAM, aflată încă în desfășurare. Proiectul a luat naștere ca urmare a unei cercetări începute în anul 2009 asupra declinului și contracției orașelor românești, privite ca fenomen de amploare, dar și drept forță motrică a modernizării și inovației. Mici orașe turistice, orașe mari și mici industriale, orașe agricole, vechi orașe istorice sau porturi de la Dunăre se confruntă cu diverse forme de declin: socio-cultural, economic, fizic sau demografic.

Proiectul „Fading Borders” va putea fi descoperit la parterul clădirii Tandem din București, între 10 decembrie și 13 februarie, în zilele de vineri, sâmbătă și duminică.

Cea de-a șaptesprezecea ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură din cadrul Bienalei de la Veneția s-a încheiat pe 21 noiembrie, cu un număr total de 289.600 de vizitatori, plus încă 6,000 de jurnaliști internaționali care au participat la cele două zile de preview. Tineri cu vârsta sub 26 de ani au reprezentat 32% din totalul participanților. În cadrul expoziției au participat 114 arhitecți din 63 de țări, România având două spații expoziționale – unul în Pavilionul din Giardini della Biennale, pe care îl deține încă din 1938 și în cadrul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția.

The post „Fading Borders”, proiectul României la Bienala de Arhitectură de la Veneția, va fi expus la București appeared first on Cultura la dubă.

Echipa care a câștigat concursul organizat la nivel național și care va reprezenta țara noastră în cadrul Expoziției Internaționale de Arhitectură de la Bienală a creat proiectul FADING BORDERS, iar subiectul proiectului românesc este migrația.

Pavilionul României de la Veneția va arăta două aspecte ale migrației: o cartografiere a orașelor românești golite de valurile de migrație și un proiect care va ilustra viața unor români care au ales să trăiască peste hotare.

Din echipa câștigătoare fac parte Irina Meliță, Ștefan Simion, Cristian Andrei Bădescu, Ștefania Hirleata și Radu Tirca.

Pentru a înțelege mai bine proiectul câștigător, dar și cum ideile acestor tineri arhitecți pot îmbunătăți viața românilor de la oraș, am stat de vorba cu unul dintre membrii echipei – Irina Meliță, arhitect și vicepreședinte al Ordinului Arhitecților București.

Irina, spune-ne, te rog, care sunt două componente ale proiectului câștigător?

Fading Borders va avea două părți ale pavilionului: una este echipa Teleleu, care este compusă din Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, cu proiectul lor – Plecat, care documentează viața românilor plecați în Spania, Germania, Italia, familii și comunități și, cumva în oglindă, vom arăta un studiu destul de amplu, făcut de Asociația IDEILAGRAM, condusă de Ilinca Păun Constantinescu și Tudor Constantinescu despre Shrinking Cities sau orașe în declin din România.

Dar noi nu vrem să prezentăm în cadrul Bienalei această notă de declin, ci mai degrabă o notă de orașe care sunt în constrângere.

Spuneați că voi vreți să dați o conotație pozitivă ideii de migrație, nu negativă, așa cum suntem obișnuiți să o facem atunci când vorbim despre numărul mare de români plecați din țară. Care ar fi aspectele pozitive?

Am vrea sa întoarcem această imagine 180 de grade.

Există o parte pozitivă în toate poveștile pe care le vom prezenta. Însă noi ne propunem să punem în discuție la nivel international această temă a migrației și acest aspect al folosirii orașelor în descreștere ca patrimoniu deja existent și să propunem un nou model urban, care nu mai pleacă de la această obsesie a creșterii, ci se uită și la ce ai deja ca patrimoniu și cum îl folosești.

“Cred că a sosit momentul ca arhitecții să aibă o voce mai puternică, să fie mai implicați, să ne asumăm acest rol în urbanism, în cum arată orașul, în calitatea vieții, a spațiilor publice. Este și o măsură de apărare, pentru că deocamdată nu avem nici noi o imagine foarte bună.”

Irina Meliță, arhitect

Dar legat de ideea de a folosi deja ceea ce avem în patrimoniu, cum ai descrie tu acest mix architectural din România, cu clădirile noi de sticlă, lângă casele interbelice care stau să cadă?

România a trecut printr-o perioadă după un moment trist (comunismul) și a trebuit să reînvețe niște lucruri, iar rezultatele urbane cred că sunt rezultatele acestei perioade de învățare legislativă.

Cred că a sosit momentul ca arhitecții să aibă o voce mai puternică, să fie mai implicați, să ne asumăm acest rol în urbanism, în cum arată orașul, în calitatea vieții, a spațiilor publice. Este și o măsură de apărare, pentru că deocamdată nu avem nici noi o imagine foarte bună.

Este și un vid legislativ care a permis ceea ce se întâmplă și trebuie să discutăm despre toate astea pe termen mult mai lung.

“Strategiile urbane pe termen lung ar trebui să fie generate de echipe apolitice, să nu depindă de un mandat.”

Legislația e principala cauză a problemelor din arhitectură?

Legislația este doar o componentă. Cred că principala cauză este această schizofrenie între părțile care ar trebui să discute. Ar trebui să stăm la aceeași masă mult mai mulți oameni, nu doar arhitecți și urbaniști, ci și membri ai administrației locale, legiuitori și sociologi.

Eu cred că aceste strategii urbane pe termen lung ar trebui să fie generate de echipe apolitice, să nu depindă de un mandat.

Ce ar însemna pe termen lung?

Nu știu, 20-30 de ani.

Crezi că e și o teamă în rândul breslei arhitecților? Am încercat să vorbesc cu unii dintre ei despre subiecte controversate legate de apariția unor clădiri noi și punerea în pericol a patrimoniului, iar mulți se fereau să critice autoritățile pentru că vor avea de suferit la comisiile de specialitate ale Primăriei și nu vor mai primi autorizații pentru propriile proiecte.

Nu știu dacă e vorba despre frică, dar tocmai asta ziceam. Mi-ar plăcea să trecem peste această paradigmă a degetului arătat – e vina ta sau e vina ta – până nu vom conlucra, până nu vom spune “avem nevoie să discutăm despre lucrurile astea și eu, primărie, și tu, arhitect”, nu vom ajunge să avansăm.

Spuneați că expoziția de arhitectură din cadrul Bienalei de la Veneția este, de fapt, o dezbatere internațională care durează 6 luni. Ce se întâmplă după? Cum ajung ideile născute acolo să fie puse în practică, în arhitectură?

Mă bucur că ai adus vorba despre asta. Clar vom încerca să existe un “după Bienală”. Pe de o parte vom încerca să ducem expoziția la alte ICR-uri, să o plimbăm.

Apoi, prin revista Mazzocchio, care este a colectivului nostru de birou, împreună cu Universitatea Ion Mincu, care a fost un fel de laborator de idei, vom încerca să mediatizăm răspunsurile specialiștilor și concluziile Bienalei.

Bienala de la Veneția este cea mai mare expoziție organizată la nivel internațional și singura care a păstrat structura istorică a pavilioanelor naționale. Anul trecut, aproape 300.000 de vizitatori au vizitat Expoziția Internațională de Arhitectură, la care au participat 63 de țări. Iar Expoziția de Artă s-a bucurat de peste 600.000 de vizitatori.

România este singura țară participantă care va avea două spații expoziționale: pavilionul României de la Giardini, construit de istoricul Nicolae Iorga, și o expoziție ecou în spațiul de la ICR Veneția.

The post “Fading Borders” – ce facem după migrație? Proiectul care va reprezenta România la Expoziția Internațională de Arhitectură din cadrul Bienalei de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.