Centrului European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media (ECPMF) oferă sprijin juridic jurnaliștilor incluși pe lista alertelor europene.

“Pe 5 martie 2026, publicația culturală independentă Cultura la dubă a relatat că jurnalista sa Alexandra Tănăsescu a fost supusă intimidării și hărțuirii de către reprezentanți ai instituțiilor publice în urma publicării unei anchete privind condițiile de depozitare a manuscriselor aparținând compozitorului George Enescu, care sunt clasificate drept bunuri din patrimoniul național. Potrivit publicației, incidentul a avut loc la scurt timp după publicarea anchetei. Tănăsescu a fost contactată de Cristina Andrei, directoarea Muzeului Național George Enescu din București, în timpul unei ședințe de urgență a Consiliului de Administrație al muzeului. Apelul ar fi fost pus pe difuzor în fața membrilor consiliului. În timpul conversației, directoarea muzeului a descris ancheta drept defăimătoare și conținând informații false, deși nu au fost identificate inexactități specifice.

În timpul aceluiași apel, o persoană care s-a prezentat drept avocata Lidia Chiran, prezentându-se drept reprezentantul legal al Ministerului Culturii din România, a intervenit și a întrebat-o pe jurnalistă despre sursele utilizate în anchetă și procesul editorial. Conform înregistrării publicate ulterior de publicație, Chiran a amenințat cu acțiuni în justiție și a sugerat că jurnalista și sursele sale ar putea fi trași la răspundere dacă s-ar întâmpla ceva patrimoniului cultural menționat în articol. Când Tănăsescu i-a informat pe cei prezenți că înregistrează conversația, Chiran a obiectat și a amenințat că va depune o plângere penală pentru înregistrarea apelului fără consimțământ. În timpul schimbului de replici, s-a referit la jurnalistă ca la o „teroristă”, întrebând: „Sunteți teroristă? Jurnalistă? Cum puteți să mă înregistrați?”

Cultura la dubă a publicat ulterior înregistrarea audio a apelului, declarând că a făcut acest lucru pentru a documenta ceea ce a descris ca fiind presiuni și intimidări îndreptate asupra unui jurnalist independent de către persoane conectate la instituții publice. Publicația a declarat că a solicitat clarificări atât de la Ministerul Culturii, cât și de la Muzeul Național George Enescu cu privire la rolul oficial al lui Chiran la întâlnire, menționând că aceasta s-a prezentat drept reprezentant legal al ministerului, părând în același timp să susțină conducerea muzeului.

Potrivit unei declarații ulterioare citate de publicație, Ministerul Culturii a declarat că Chiran nu avea un mandat de a reprezenta ministerul. În urma publicării anchetei, ministrul Culturii, András Demeter, a anunțat că ministerul va trimite o echipă de inspecție pentru a analiza situația de la Muzeul Național George Enescu.” – se arată în textul alertei europene.

Cazul este marcat de Mapping Media Freedom drept intimidare, amenințare și discreditare. Precizăm că până la această oră, deși a transmis că avocata Lidia Chiran nu a avut mandat de la Ministerul Culturii, instituția încă are contract cu avocata și nu a anunțat nicio măsură.

Mapping Media Freedom este gestionat de Centrul European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media (ECPMF) și face parte din Media Freedom Rapid Response (MFRR), un mecanism la scară europeană care urmărește, monitorizează și reacționează la încălcările libertății presei și mass-media în statele membre UE și în țările candidate. MFRR oferă sprijin juridic, advocacy public și informații pentru a proteja jurnaliștii și lucrătorii din mass-media.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Centrul European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media a emis o alertă de încălcare a libertății presei pentru amenințarea jurnalistei Alexandra Tănăsescu, Cultura la dubă appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii precizează într-un comunicat de presă că avocata Lidia Chiran, cea care într-o convorbire telefonică inițiată de conducerea Muzeului Enescu, cu jurnalista Cultura la dubă, Alexandra Tănăsescu, s-a prezentat drept “reprezentant legal al Ministerului Culturii, avocat Lidia Chiran”, încercând să intimideze jurnalista pentru dezvăluirea surselor și amenințând cu plângere penală, “nu a avut mandat de reprezentare din partea Ministerului Culturii”.

“Referitor la activitatea doamnei avocat Lidia Chiran, aceasta nu a avut mandat de reprezentare din partea Ministerului Culturii. Domnia sa a fost convocată de către conducerea Muzeului Național „George Enescu” pentru acordarea de consultanță, în baza unui contract de asistență juridică încheiat cu muzeul; contract efectuat conform prevederilor legale cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

În ceea ce privește reprezentarea Ministerului Culturii în Consiliul de administrație al muzeului, se impune să precizăm faptul că ea este asigurată de către un membru din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural.”, a transmis ministerul.

Ministerul nu a precizat dacă va lua vreo măsură referitoare la falsa poziționare a avocatei în fața presei, în numele ministerului. Reamintim că avocata Lidia Chiran are contracte cu Ministerul Culturii și Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii – potrivit documentelor publice din SEAP a încasat în ultimii 8 ani 175.000 de euro de la cele două entități.

În schimb, în SEAP nu apare niciun contract între avocata Chiran și Muzeul Național “George Enescu”, cel puțin în ultimii 4 ani.

Reamintim că în convorbirea cu jurnalista Cultura la dubă, aceasta s-a prezentat drept “avocatul Ministerului Culturii” și totodată s-a referit la Consiliul de Administrație al muzeului drept “noi, consiliul”, două poziții incompatibile cel puțin în contextul concret al anchetei pe care o comisie Ministerului Culturii o face zilele aceastea la muzeu, pentru a verifica posibilele nereguli semnalate în investigația Cultura la dubă și nu numai.

Aceasta a recunoscut în cadrul conversației că a fost implicată inclusiv în elaborarea răspunsului muzeului către Cultura la dubă, cel în care muzeul a transmis că informațiile cerute nu sunt de interes public.

Mai mult decât atât, aceasta a afirmat fals că “avertizorii de integritate sunt publici” și că “trei surse însemnau specialiști” – legea protejează identitatea avertizorilor, iar în munca de jurnalism sursele pot fi de orice tip, indiferent de profesie sau funcție.

Muzeul Național “George Enescu” nu a răspuns până la această oră solicitării Cultura la dubă de a preciza cine și în ce calitate a participat la presupusa ședință a Consiliului de Administrație al muzeului și nici ce persoane fac parte oficial din Consiliul de Administrație.

Precizăm că apelarea telefonică a avut loc în data de 3 martie 2025, la 6 ore de la publicare investigației și după ce Cultura la dubă deja anunțase că ministrul Culturii va trimite Corpul de Control. Avocata care are contracte publice cu ministerul și niciun contract public cu muzeul, s-a poziționat de partea muzeului înainte ca Ministerul Culturii să meargă efectiv în control.

Ministerul Culturii a transmis, de asemenea:

“Corpul de Control al ministrului Culturii a efectuat ieri, 4 martie 2026, o primă acțiune de verificare în insitituție. În această primă etapă a controlului, membrii comisiei au solicitat documente, date și informații relevante și au realizat chestionări directe și amănunțite ale personalului responsabil de păstrarea, depozitarea și conservarea bunurilor culturale.

Au fost verificate spațiile de depozitare, condițiile de păstrare a bunurilor culturale mobile clasate, precum și existența și funcționarea sistemelor de supraveghere și pază. Până în acest moment, în cadrul verificărilor efectuate, nu au fost identificate situații de distrugere a bunurilor culturale mobile clasate în categoria Fond sau Tezaur.

Comisia a constatat că obiectele sanitare la care se face referire în materialul de presă au fost demontate din corpul de clădire în care se aflau și preluate de către reprezentanții muzeului, aflându-se depozitate, împreună cu alte obiecte, într-un spațiu corespunzător; mai precis: o magazie.

De asemenea, tot în urma verificărilor, ni s-a comunicat faptul că unele fotografii apărute în media zilele acestea nu au fost făcute acum, ci ele reprezintă material de arhivă din anii trecuți. Elementele respective urmează a fi restaurate și reintegrate în imobil în cadrul lucrărilor de reabilitare a corpurilor de clădire aferente investiției.”

Ministerul Culturii nu a făcut nicio referire la apa sau umiditatea din containere, probleme invocate în materialul Cultura la dubă. Solicităm Ministerului Culturii să facă publice buletinele de analiză a umidității și temperaturii din containere din ultimii 4 ani și jumătate, de când patrimoniul este depozitat acolo.

De asemenea, fotografiile cu obiectele sanitare aruncate de muncitori și avariate, după cum se poate vedea în imagini, au fost marcate de la bun început în investigația Cultura la dubă cu anul 2021. Faptul că imaginile sunt vechi nu este un argument că fapta nu a avut loc. Cultura la dubă a precizat în articol:

“La începutul șantierului deschis în 2021, muncitorii au aruncat cada, chiuveta, wc-ul și bideul, precum și boilerul de încălzire pe lemne din baia Casei Memoriale George Enescu, aflată în spatele Palatului Cantacuzino. Muzeografii au găsit ulterior obiectele aruncate în curte și le-au recuperat, însă ele erau deja deteriorate.

Tot muncitorii au folosit o bibliotecă ce a aparținut muzicologului George Breazul (n.r. 1887 – 1961) drept spațiu de depozitare a materialelor de construcții, mobilierul fiind grav avariat.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ministerul Culturii: “Avocata Lidia Chiran nu a avut mandat de reprezentare din partea Ministerului Culturii” appeared first on Cultura la dubă.

În ziua publicării investigației Cultura la dubă despre condițiile precare în care sunt depozitate manuscrisele lui George Enescu, bunuri de Tezaur, conducerea Muzeului Național „George Enescu” și o persoană care s-a prezentat drept “reprezentantul legal al Ministerului Culturii, avocat Lidia Chiran” au desfășurat o acțiune de intimidare și hărțuire la adresa autoarei articolului, jurnalista Alexandra Tănăsescu.

Aceasta a fost apelată de managerul Muzeului Enescu, Cristina Andrei, în timpul unei ședințe de urgență a Consiliului de Administrație al instituției, amenințată de avocată cu plângere penală, presată să-și dezvăluie sursele și numită “terorist” de reprezentantul legal al Ministerului Culturii în momentul în care jurnalista a anunțat că discuția este înregistrată.

În contextul intimidărilor agresive și repetate, venite tocmai din partea unor reprezentanți ai unor instituții publice de rang național, menite să descurajeze demersurile jurnalistice, să decredibilizeze sursele și să ne obstrucționeze libertatea de a ne face meseria, redacția Cultura la dubă a decis să publice înregistrarea convorbirii telefonice pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la astfel de derapaje la adresa libertății presei și pentru a arăta presiunile la care sunt supuși jurnaliștii independenți.

Am solicitat scris atât Ministerului Culturii cât și Muzeului Național George Enescu să clarifice calitatea oficială în care s-a aflat avocata Lidia Chiran la ședința Consiliului de Administrație al muzeului, anterior controlului pe care Ministerul Culturii urma să îl efectueze la muzeu, dat fiind că ea însuși s-a prezentat drept “reprezentantul legal al Ministerului Culturii”, dar s-a poziționat în același timp de partea instituției ce urma să fie controlată de minister. Nu am primit niciun răspuns până la ora publicării articolului.

Precizăm, de asemenea, că au fost eliminate fragmente audio în care erau detaliate informații despre localizarea containerelor sau insinuări nominale ale unor ipotetice surse invocate de cei prezenți în ședință, tocmai pentru a le proteja.

***

Apelul telefonic a fost inițiat de managerul general al Muzeului Enescu, Cristina Andrei. Conversația a fost pusă pe speaker în timpul ședinței Consiliului de Administrație al muzeului. Pusă în fața unei astfel de situații inedite, fără să fie anunțată în prealabil care este scopul acestui demers, jurnalista a înregistrat conversația. Managerul muzeului a numit investigația noastră drept “un articol defăimător, cu informații false”, fără să puncteze în vreun moment care sunt informațiile false. “Nu ați avut acceptul nostrul nici să fotografiați și nici să dați în presă asemenea lucruri.”, a spus managerul.

În mijlocul discuției a intervenit la un moment dat o persoană care s-a prezentat drept “reprezentantul Ministerului, avocat Lidia Chiran”. Aceasta a preluat cuvântul și a urmat un șir de întrebări agresive legate de sursele investigației, procesul de lucru al jurnalistului – de la cum ar fi trebuit să adresăm întrebările către muzeu, ce este o informație publică, ce fel de specialiști am contactat.  

Avocata a afirmat că avertizorii de integritate sunt publici (n.r. informație falsă, legea prevede că avertizorii pot rămâne anonimi, ba chiar îi protejează în acest sens), a afirmat că trei surse ar trebui să însemne trei specialiști (nr. din nou o informație falsă, sursele pot fi de orice tip, indiferent de profesia lor) și a acuzat că jurnalista și avertizorii de integritate vor fi responsabili pentru un posibil atac la adresa patrimoniului.

Lidia Chiran, avocată, „reprezentantul legal al Ministerului Culturii”: “Și noi de ce v-am sunat? Notați! Notați că din momentul în care ați publicat un asemenea articol, orice s-ar întâmpla, doamne ferește, cu patrimoniul, vă revine în responsabilitate și o să sfătuiesc consiliul să facă plângere penală, doamnă, pe aspectele astea, pentru că suntem obligați să ne protejăm legal. Considerăm un atac la adresa noastră.

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Îmi permiteți să vorbesc? Vă rog frumos, vă ascult de șapte minute și să știți că această convorbire este înregistrată.

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Nu aveți voie, nu mi-ați cerut acordul. O să fac plângere penală că m-ați înregistrat.

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Vă înștiințez în acest moment că această conversație…

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Nu vă dau acordul! Nu vă dau acordul! este o discuție informală, nu aveți voie să mă înregistrați. Dacă veți continua, sunteți în ilegalitate și vă închid telefonul. Nu se poate să vă comportați așa.

Sunteți terorist? Ziarist? Cum să mă înregistrați? Sunt avocat în Baroul București.

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Ați spus că sunteți chiar avocatul Ministerului Culturii, nu?

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Da, de ce? Vă deranjează?

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Nu, doamna avocat, dumneavoastră tocmai ați amenințat un jurnalist cu trimiterea în judecată și ați comparat…

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Nu vă dau acordul! Ascultați-mă!

Alexandra Tănăsescu, jurnalistă Cultura la dubă: Nu mă lăsați să vorbesc, eu v-am ascultat. Ați comparat, ați comparat o investigație…

Lidia Chiran, avocată, reprezentantul legal al Ministerului Culturii: Am închis telefonul și vă fac plângere penală că m-ați înregistrat fără acord.”

Pe de altă parte, în postarea de pe pagina oficială în care a anunțat că va trimite o comisie de control la Muzeul Enescu, ca urmare a informațiilor apărute în presă privind condițiile de depozitare a patrimoniului, Ministerul Culturii a mulțumit jurnaliștilor pentru demers.

CINE ESTE AVOCATA LIDIA CHIRAN

Lidia Chiran s-a prezentat în convorbirea telefonică drept „reprezentantul legal al Ministerului Culturii, avocat Lidia Chiran”, iar în cadrul aceleiași discuții a afirmat “noi, consiliul”, ca și cum ar fi membru în Consiliul de Administrație al Muzeului Enescu.

Pe site-ul oficial al muzeului nu sunt publicate numele membrilor consiliului, ci doar funcțiile. Nu apare nicio funcție de avocat sau jurist, ci doar una de reprezentant al Ministerului Culturii (consilier direcția Patrimoniu). Muzeul nu a răspuns ulterior solicitării Cultura la dubă de a preciza componența consiliului.

Dat fiindcă că nu este clară calitatea sa oficială la ședința Consiliului de Administrație al Muzeului Național George Enescu, am cerut în scris explicații din partea muzeului și din partea Ministerului Culturii. De asemenea, am solicitat punctul de vedere al ministrului Culturii, Andras Demeter, cu privire la un astfel de comportament din partea reprezentantului legal al Ministerului Culturii.

Nu am primit un răspuns până la ora publicării articolului.

Lidia Chiran este o veche colaboratoare a Ministerului Culturii în dosare importante privind patrimoniul, iar cabinetul său de avocatură încasează constant sume de la Ministerul Culturii și de la Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii. În ultimii în 8 ani, avocata a încasat 175.000 de euro de la cele două entități, pentru consiliere juridică, reprezentare în instanțe sau elaborare acte juridice, potrivit SICAP (patforma oficială de achiziții publice). Doar în 2025 Lidia Chiran a facturat 30.000 de euro pentru Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii.

În contractele cu Unitatea de Management al Proiectului a avizat juridic actele privind proiectele cu finanțare de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, adică cele care vizează restaurările monumentelor istorice.

Unul dintre aceste proiecte este exact cel de restaurare a Palatului Cantacuzino – Muzeul Enescu, cu o valoare de 5,5 milioane de euro, în care Ministerul Culturii a constatat că firma de construcții Edinclau a executat doar 25% din lucrări în termenul legal prevăzut pentru șantier – ceea ce a dus apoi la închiderea șantierului și abandonarea monumentului istoric de valoare europeană în condiții precare, precum și prelungirea perioadei în care bunuri de patrimoniu au fost depozitate în containere în aer liber,  după cum Cultura la dubă a prezentat AICI.

Potrivit unui articol publicat de jurnalista Iulia Popovici în Adevărul, în 2015, “Lidia Chiran a fost cea care a semnat, în 2011, alături de directorul Institutului Naţional al Patrimoniului, Kovács Joszef, protocolul prin care Roşia Montană Gold Corporation promitea să dea 70 de milioane de dolari Ministerului Culturii, din care 60 de milioane erau condiţionate de obţinerea autorizaţiei finale pentru începerea proiectului minier (aici, inclusiv fotocopia documentului, cu semnătura Lidiei Chiran). Ministerul Culturii a fost obligat printr-o decizie a justiţiei, la solicitarea ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, să facă public acest protocol, pe care-l clasase drept secret şi pe care succesorul lui Kovács Joszef, Alexandru Muraru, îl considera, în 2013, ilegal şi abuziv. Tot Al. Muraru declara atunci, pentru Casa Jurnalistului, că: “Pe avocata care a avizat [acest protocol] am concediat-o. Tot ea a spus conducerii să nu facă public protocolul“.

Potrivit aceluiași articol semnat de Iulia Popovici în Adevărul, Lidia Chiran a fost avocata UNATC în celebrul caz al demiterii profesorului Andrei Rus, după ce acesta reclamat public lipsa de transparență a universității. A urmat o perioadă de hărțuire a profesorului prin mai multe demersuri administrative, cercetări și plângere la poliție pe numele lui. Polițiștii au fost chemați inclusiv pentru identificarea studenților și a cadrelor didactice care s-au solidarizat într-un protest cu Andrei Rus.

“Deşi îşi are propriul jurist, UNATC apelează, ca multe alte instituţii publice, şi la asistenţa unui avocat „extern“. Avocata care formulează juridic acuzaţiile la adresa lui Andrei Rus şi plîngerile la poliţie la adresa lui se numeşte Lidia Chiran şi este o specialistă în reprezentarea Ministerului Culturii în diverse contexte.”, scria Iulia Popovici în 2015.

În 2004, Lidia Chiran, pe atunci jurist la Ministerul Culturii și Cultelor, a fost decorată de președintele Ion Iliescu cu Medalia Meritul Cultural Clasa a II-a pentru “Promovarea culturii”.

LEGISLAȚIE INTERNAȚIONALĂ PRIVIND LIBERTATEA PRESEI

În contextul creșterii atacurilor la adresa independenței jurnaliștilor la nivel internațional, Parlamentul European a perfecționat în 2024 legislația europeană, astfel încât protecția jurnaliștilor și a surselor lor să fie sporită împotriva demersurilor de tip SLAPP – „acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”, menite să descurajeze demersurile jurnalistice.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului și un drept prevăzut de Constituția României –  “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”

UPDATE: Ulterior publicării articolului, Ministerul Culturii a transmis într-un comunicat de presă că avocata Lidia Chiran nu avea mandat de reprezentare din partea ministerului.

“Referitor la activitatea doamnei avocat Lidia Chiran, aceasta nu a avut mandat de reprezentare din partea Ministerului Culturii. Domnia sa a fost convocată de către conducerea Muzeului Național „George Enescu” pentru acordarea de consultanță, în baza unui contract de asistență juridică încheiat cu muzeul; contract efectuat conform prevederilor legale cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

În ceea ce privește reprezentarea Ministerului Culturii în Consiliul de administrație al muzeului, se impune să precizăm faptul că ea este asigurată de către un membru din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural.”, a transmis ministerul.

Ministerul nu a precizat dacă va lua vreo măsură referitoare la falsa poziționare a avocatei în fața presei, în numele ministerului. Reamintim că avocata Lidia Chiran are contracte cu Ministerul Culturii și Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii – potrivit documentelor publice din SEAP a încasat în ultimii 8 ani 175.000 de euro de la cele două entități.

UPDATE 2: Mapping Media Freedom, platforma Centrului European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media (ECPMF), care documentează încălcări ale libertății presei și mass-media în toată Europa, a emis o alertă pe numele jurnalistei Cultura la dubă, Alexandra Tănăsescu, victimă a unui caz de intimidare și amenințare din partea a conducerii Muzeului Național George Enescu și a avocatei Lidia Chiran. Cazul este marcat drept o violare a libertății presei.

Centrului European pentru Libertatea Presei și a Mass-Media (ECPMF) oferă sprijin juridic jurnaliștilor incluși pe lista alertelor europene.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post AUDIO „Sunteți terorist? Ziarist?” – Intimidare și hărțuire din partea reprezentantului legal al Ministerului Culturii și a conducerii Muzeului Enescu la adresa jurnalistei Alexandra Tănăsescu, Cultura la dubă appeared first on Cultura la dubă.

“Nu există plagiate în proiecte de management. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat. O lene de redactare a făcut ca lucrurile să fie luate așa.” – Adrian Păduraru, managerul Teatrului Matei Vișniec din Suceava, acuzat de plagiat

În urmă cu aproximativ două săptămâni, o publicație din Suceava, Crai Nou, publica pentru prima dată știrea că actorul Adrian Păduraru a plagiat în proiectul de management cu care a câștigat luna trecută concursul public organizat de Primăria Suceava pentru ocuparea postului de manager general al Teatrului Matei Vișniec, pe un mandat de 5 ani. Știrea a fost preluată atunci de Observatorul Antenei 1, iar Păduraru declara că „sunt greșeli omenești”.

Actorul a copiat integral numeroase paragrafe dintr-un alt proiect de management, depus în 2021 la concursul pentru funcția similară a Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti și a uitat să scoată din textele copiate „Consiliul Județean Argeș”. Cu toate acestea, niciun membru al comisiei de evaluare nu a observat plagiatul.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, managerul Adrian Păduraru admite că mai multe paragrafe au fost copiate și că sursa nu a fost precizată din “lene”. Cu toate acestea, consideră că “Nu există plagiate în proiecte de management. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat.“

Un avocat îl contrazice. Dacă a plagiat în cadrul unui concurs public, de pe urma căruia a obținut foloase materiale, potrivit legii, concursul a fost viciat și orice parte vătămată poate cere anularea lui în instanță, spune avocata Carmen Crețu.

Mai mult decât atât, deși proiectul candidaturii ar trebui să fie, conform legii, realizat chiar de către candidat, Păduraru declară că a fost scris de mai mulți oameni. Și că ideile au fost preluate fiindcă el însuși contribuise la proiectul depus la Pitești, de către un alt candidat, în 2021.

Matei Vișniec, marele dramaturg care dă numele acestui teatru, declară pentru Cultura la dubă: “Am vrut ca numele meu să fie un simbol al încrederii în cuvânt, în rolul artei și al creativității, chiar al rezistenței prin cultură în fața industriei de divertisment cu totul devoratoare, precum si a multor ideologii și obscurantisme toxice. Nu aprob și nu justific nici o formă de plagiat.“

***

Adrian Păduraru a absolvit IATC în 1984. În comunism a avut mai multe roluri în filme, printre care cele mai cunoscute în filmele Extemporal la dirigenție și Declarație de dragoste. A continuat să activeze pe marele ecran și în anii 2000, cu roluri modeste. A fost activ și în teatru, dar nu s-a remarcat cu vreun rol memorabil. În 2020 a devenit consilierul ministrului Culturii de atunci, Bogdan Gheorghiu, un influent lider al PNL Suceava.

5 ani mai târziu, Păduraru a fost invitat în iunie 2025 de către autoritățile locale din Suceava să preia interimatul Teatrului Matei Vișniec. Iar în septembrie 2025 a câștigat mandatul de manager general, în urma unui concurs public, la care a depus un proiect de management și a susținut un interviu în fața unei comisii de specialitate. Pentru performanța sa de la concurs, a primit nota câștigătoare – 9.75.

Doar că publicațiile locale Cortina și Crai Nou au dezvăluit că acesta a copiat fragmente întregi dintr-un alt proiect de management, depus la Pitești în 2021. Jurnalista Luana Popa de la Crai Nou demonstrează cu documente furtul intelectual.

Am stat de vorbă cu mai mulți oameni din domeniu și cu părțile implicate, cu excepția primarului sucevean Vasile Rîmbu, care nu a oferit până la această oră un punct de vedere, deși consilierii săi ne-au confirmat primirea solicitării. Într-un interviu pentru Cultura la dubă, managerul acuzat de plagiat admite că a copiat, dar neagă că ar fi vorba despre plagiat.

ADRIAN PĂDURARU, managerul Teatrului Matei Vișniec Suceava

“Vă rog să vorbim puțin despre contextul relației dumneavoastră cu Teatrul Matei Vișniec din Suceava. În primul rând, cum ați ajuns să colaborați ca manager interimar?

Da, e o istorie veche, pentru că eu am luat repartiție la Suceava. Era anul 1984, secția Suceava a Teatrului Național din Iași, deci debutul meu pe scenă ca actor profesionist a fost la Suceava.

Ați avut un proiect de management în minte? Știați că urma să se organizeze concursul?

Nu, nu aveam de gând. A fost o propunere care a venit dinspre autoritățile locale de la Suceava. Inițial am zis că interimatul nu e un lucru care mă interesează, dar după aceea am hotărât să fac acest interimat ca să vedem dacă eu corespund la ceea ce vor și autoritățile, dar mai ales publicul din Suceava și, de asemenea, să văd dacă ceea ce e acolo corespunde planurilor mele de viitor, proiectelor de viață. Și așa am acceptat acest interimat.

Și apoi cum v-ați hotărât să candidați la concurs?

Mi s-a părut că e o foarte mare zonă de dezvoltare a Teatrului din Suceava, în sensul că destul de puțin public, din păcate, a fost la teatrul ăsta, care a însemnat că avem unde crește. Mi s-a părut că se poate crește și pe diversificarea repertorială, pentru că a fost destul de unilateral stilistic ceea ce s-a pus, dar și pentru că am văzut unele spectacole pe viu, altele înregistrate, și unele dintre ele mi s-au părut o premiză foarte bună pentru viitor, cum e Pădurea Asumaților, pusă de Andrei Măjeri, de exemplu, sau Pisici 1 și 2, făcute de Bobo Burlăcianu, spectacole care mi s-au părut că sunt o bază bună pentru plecare.

Am văzut o trupă dornică să lucreze, acceptând și roluri mici, fără discuții, am avut și o primire foarte caldă a oamenilor pe stradă. Toate ăstea m-au făcut să mă gândesc că am putea face acolo niște lucruri importante.

Ok, eu am în față documentele publicate de Luana Popa în Crai Nou și sunt în mod evident mai multe paragrafe copiate din proiectul de management de la Pitești 2021. Cum comentați, cum v-ați gândit să copiați acele paragrafe?

Nu sunt copiate. S-a acreditat o idee falsă pentru publicul care nu știe. Nu există plagiate în proiecte. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat, este un instrument de lucru pe baza căreia se va face activitatea ulterioară, nefiind nici în punctul ăsta ceva definitiv, pentru că, în funcție de echipa cu care lucrez într-un teatru și pe care nu o cunosc înainte de a fi acolo, în funcție de dinamica actorilor, spectatorilor, se modifică.

Dar, îmi cer scuze, trebuie să vă întrerup, pentru că spuneți că nu este plagiat. Conform legii și conform marilor universități, plagiat înseamnă copierea unor paragrafe fără ca acestea să aibă sursa inițială atribuită. Aici sunt copiate cuvânt cu cuvânt, fără sursă.

Da, doar că asta spuneam: în mediul academic, în mediul de creație, acolo există plagiatul. Nu la proiecte. Pentru că un proiect de management e obligatoriu să știe de bunele practice din alte teatre.

Are o structură obligatorie de analiză, de factori care sunt în toate proiectele. E o structură obligatorie care vine din caietele de sarcini, care caiete de sarcini, de obiective, sunt la rândul lor destul de asemănătoare.

Da, înțeleg, doar că plagiatul este plagiat oriunde el ar fi practicat, indiferent că e o instituție de cultură sau de educație, e o lucrare scrisă.

Nu. Înseamnă că dumneavoastră nu ați preluat aici niște idei generale, ați copiat cuvânt cu cuvânt, conjuncție cu conjuncție, virgule, puncte, exact ordinea din proiectul de la Pitești 2021. Or asta este copiere fără atribuirea unei surse.

Sunt două aspecte aici.

Unul dintre ele se referă la faptul că tot ceea ce este proiect aplicat este conținutul dur al proiectului, este tot gândit pentru Suceava și atunci sunt ideile de noutate care nici vorbă să fi fost copiate și, pe de altă parte, am lucrat cu o echipă de-a lungul timpului, eu lucrând pentru alții și dând idei.

Iar când a venit momentul să fac proiectul meu, am luat din ideile personale și din ideile comune.

Păi și cui i-a fost lene să precizeze sursa?

Cu autorii proiectului din care s-a luat lucrasem eu însumi când au făcut ei proiectele.

N-am înțeles, puteți să repetați, vă rog, că nu este clar ce ați spus mai devreme.

Am lucrat cu o echipă care a făcut proiectul de acolo, despre care vorbim acum. Acum nu știu despre care proiect vorbiți, pentru că eu n-am vrut să spun, dar din proiectul original s-au luat lucruri și în proiectele următoare acolo.

Dar ce înseamnă “s-au luat”? Dumneavoastră ați redactat acest proiect sau ați avut o echipă?

Am avut o echipă cu care am lucrat și echipă pentru care lucrasem și înainte, când au fost proiectele lor.

Dumneavoastră ați participat la un concurs public ca persoană fizică, nu cu o echipă. Adică trebuia să fiți autorul proiectului de management.

Faptul că am lucrat cu o echipă nu mi se pare nimic rău. Nu poate fi din capul unui singur om ceea ce se scrie într-un proiect de management. Nu se poate să nu te consulți, așa cum lucrez și mai departe ca manager.

Înțeleg, una este să te consulți cu colegi de breaslă și alta este să asumi niște paragrafe copiate dintr-un proiect anterior.

Care au fost, la momentul respectiv, gândite împreună cu mine sau, una dintre ele, de către mine.

A, deci dumneavoastră ați fost coautor al proiectului de la Pitești 2021?

Să nu-i spunem coautor, să spunem că am făcut parte din echipă și sunt și idei de-ale mele și idei reieșite din discuții într-o echipă.

Deja există mai multe luări de poziții publice ale unor oameni de cultură care spun că dumneavoastră nu mai aveți credibilitate să conduceți o instituție publică de cultură. Cum le răspundeți acestora?

Cu fapte.

Adică?

Cu ceea ce am început deja să fac acolo și cu faptele care vor urma. Am făcut deja un proiect care este, nu știu dacă unic, ca să nu mă laud, cum face toată lumea, un proiect care se numește Festivalul Cetății, un festival de întreținere a interesului public pentru teatru, pe parcursul întregului an. Am invitat, în deschiderea lui, Teatrul Bulandra, cu spectacolul Artă, și vor continua lucrurile astea. Am început repetițiile cu Horia Suru pentru un spectacol.

Acum că s-a dat derogare la OUG 52 începem lucrul pentru un spectacol pentru copii, ceea ce nu s-a mai făcut demult acolo, un festival de teatru pentru copii. Ele tocmai certifică faptul că sunt elemente gândite special pentru Teatrul din Suceava.

Vom face, din câte știu eu, nu mai există un festival târg de inteligență artificială și noi tehnologii aplicate și aplicabile în teatru, în așa fel încât să fie interesant pentru specialiști și public din toată țara, dar mai ales pentru publicul tânăr și foarte tânăr.

Am înțeles, este evident că aveți foarte multe proiecte, dar aș vrea să vă întreb ce veți face în situația în care artiștii angajați ai Teatrului Matei Vișnec și colaboratori ai teatrului vă vor cere demisia în urma acestei situații?

Ce să spun? Vom vedea dacă se va întâmpla lucrul ăsta, vom vedea la momentul respectiv. Am fost un generator de idei tot timpul. M-am rugat la Dumnezeu să fiu sănătos, să le pot pune în practică, nu să iau de la alții.

Aveți vreun regret legat de copierea acestor paragrafe fără să spuneți care este sursa?

Da, odată că nu am știut și nu am văzut în niciun proiect de management citarea altor surse. Vă rog să-mi spuneți dacă dumneavoastră ați văzut, dar eu nu am văzut nicăieri citarea.

Dar e o chestie elementară pe care o învățăm în școală, în gimnaziu, că dacă luăm un paragraf de undeva, spunem sursa.

Înseamnă că nu e școala generala dacă se întâmplă lucrul ăsta și nu e singurul proiect. Sigur că am regretul unei atenții care ar fi trebuit să fie mai mare în ceea ce mă privește. Învățăm cu toții din lucrurile astea. Eu sunt pucul într-un meci de hochei care are echipe cu interese politice, financiare. Și s-a găsit chestia asta care, da, e regretabilă. Da, e regretabilă. M-ați întrebat dacă îmi pare rău. Îmi pare rău, nu sunt nebun.”, a declarat azi Adrian Păduraru pentru Cultura la dubă.

Teatrul Matei Vișniec din Suceava a luat naștere în urmă cu 10 ani și poartă numele celui mai cunoscut dramaturg român contemporan, Matei Vișniec, decorat de președintele Franței cu ordinul de Cavaler al Artelor. Recent, Matei Vișniec a fost invitat recent să și monteze la Suceava un spectacol, în calitate de regizor, după cartea sa, Cabaretul cuvintelor.

Acesta se declară amărât de situația expusă de presa locală și vorbește despre o ingerință sistemică a politicului în cultură.

MATEI VIȘNIEC, dramaturg

“Există o ecuație greu de rezolvat nu numai în România, ci și în alte țări, precum Franța: cum să asiguri independența sferei artistice față de cea politică? Într-un oraș mic, în care un teatru municipal este finanțat exclusiv din bugetul local, această “ecuație” a independentei artistice ține de “cvadratura cercului”.

Într-o democrație, cultura, ca si justiția, ca și presa, ar trebui să fie forme de contraputere, și își pot exercita acest rol dacă sunt independente. Când creativitatea și independența artiștilor depind, însă, de bugetele acordate de putere, ceva se complică.

Poate că membrii juriului care analizează proiectele de management ar trebui trași la sorți (dintr-o listă de profesioniști ai culturii recunoscuți ca valoare și onestitate), astfel încât să nu mai poate exista “aranjamente”. Dar chiar și în acest caz, dacă un proiect valoros nu este susținut financiar la nivel local, el nu are nici o șansă de a se concretiza.

Poate că pe acest plan o dezbatere la nivel național ar fi importantă. Chiar și în Franța, unde bugetul pentru cultură este de peste 1% din PIB, apar uneori scandaluri legate de numiri “politice” în fruntea unor teatre. Cum să reziste, deci, o eventuală “independență” a sferei artistice în România, când bugetul la noi este de 0,07% din PIB?

Recent am montat la Suceava un spectacol intitulat “Cabaretul cuvintelor” pentru a marca 10 ani de la crearea acestui teatru care îmi poartă numele. Am vrut ca numele meu să fie un simbol al încrederii în cuvânt, în rolul artei și al creativității, chiar al rezistenței prin cultură în fața industriei de divertisment cu totul devoratoare, precum si a multor ideologii și obscurantisme toxice. Chiar și în acest moment în care resimt o puternică amărăciune, mă oblig să nu întrerup dialogul cu cuvântul speranță.

Evident că nu aprob și nu justific nici o formă de plagiat.”, a declarat Matei Vișniec pentru Cultura la dubă.

Regizorul Andrei Măjeri, premiat cu Premiul UNITER pentru regie, dat de către Adrian Păduraru exemplu de bună practică pentru spectacolul Pădurea Asumaților, montat însă în mandatul managerului interimar anterior, spune că e necesară o anchetă în acest caz. “Dacă se dovedește a fi reală situația plagiatului, atunci aș vrea să nu fiu asociat cu un asemenea context, pentru că bunul meu nume, la care am muncit, ar fi afectat.”, declară Măjeri pentru Cultura la dubă.

ANDREI MĂJERI, regizor

“Plagiatul este furt. Punct. Nu există furt mai mare, furt mai mic. Furtul intelectual este extrem de grav. Vorbesc din perspectiva unui om care a trecut prin rigoarea academică a unui doctorat. Cred că și concursurile pe posturi publice ar trebui să aibă sisteme de verificare a plagiatului. Sper ca situația de la Suceava să se investigheze asiduu, pentru a nu plana ecoul acestui incident pe bunul renume al instituției.

Am avut plăcerea să lucrez la Suceava iarna trecută, unde am întâlnit un mediu de lucru extraordinar și un public inteligent. Spectacolul nostru a fost extrem de bine receptat de critică și s-a plimbat în această toamnă la festivaluri de renume, la Constanța, Brăila, Chișinău și Iași. Un adevărat tur de forță. Pentru cei care nu cunosc sistemul teatral, regizorul își cedează drepturile asupra actului artistic către producător (reprezentat vremelnic de te miri cine), dar poate fi alături pe cât posibil în aspecte care țin de mobilitatea și promovarea spectacolului semnat.

M-aș fi bucurat ca noul manager să aibă curiozitatea să mă cunoască, fie doar și telefonic, să ne ureze baftă la vreuna dintre aceste deplasări. Culmea, tot “fosta manageră” m-a sunat. Sigur că ce vorbesc eu aici sunt aspecte legate de etichetă și bună creștere.

Sper ca actorii să decidă să vorbească (deși e greu sub instabilitatea contractelor pe termen determinat), toți cei din instituție care pot ajuta la clarificarea acestui incident să se poziționeze, iar autorul dramatic al cărui nume îl poartă teatrul să aibă o opinie fermă.

Nu se poate construi calitate decât cu o reală coloană vertebrală. Poate e un semnal trist către noi ca breaslă, dar și pentru minister și alți ordonatori de credite, că aceste concursuri ar trebui mai puțin politizate. Consider că și comisiile din aceste locuri unde planează suspiciuni ar trebui să fie anchetate. Altfel, practica se va perpetua, dacă nu e deja încetățenită.

Consider că e important să aibă loc o anchetă. Totodată, cred în prezumția de nevinovăție a oricui, căci am urticarie la artiștii care fac din orice prilej un statement pe teritorii pe care nu le cunosc, sau pe care le compilează urechistic. Toți managerii trec prin momente de contestare, dar aici probele par (la o primă vedere) vehemente, limpezi. Totuși, un context jurnalistic nu e 100% probat juridic. Dar e nevoie să nu fie îngropat sub preș. E un prim pas, alături de solidarizarea breslei.”, spune Andrei Măjeri.

Pentru a înțelege ce implicații legale are această situație, am solicitat un punct de vedere avocatei Carmen Crețu. Iată ce spune aceasta:

“Concursul pentru funcția de manager al unei instituții publice de cultură este reglementat de O.U.G. nr. 189/2008, care impune criterii stricte de legalitate. În situația în care numirea a fost deja validată, suspiciunea de plagiat a proiectului de management nu poate fi ignorată.

Dacă suspiciunea se confirmă, fapta constituie temei suficient pentru revocarea numirii și rezilierea unilaterală a contractului de management.

În ipoteza în care Primăria refuză să intervină, singura cale de restabilire a legalității rămâne acțiunea în contencios administrativ, formulată de către candidatul care a pierdut concursul sau de cǎtre orice persoană ori instituție cu interes legitim. Prin această acțiune se solicită anularea hotărârii/dispoziției de numire, iar instanța poate dispune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili în mod definitiv existența sau inexistența plagiatului.

O suspiciune serioasă de plagiat, odată confirmată, face ca rezultatul concursului să fie vulnerabil. Fie că acționează Primăria din oficiu, fie că intervine instanța, legea oferă instrumente solide pentru ca un concurs viciat să fie anulat.”, declară Carmen Crețu, avocată.

Contracandidatul lui Adrian Păduraru la concursul de management a fost tânărul Horia Andrei Butnaru, actor angajat al Teatrului Matei Vișniec. Acesta declară că se gândește să boicoteze colaborarea cu actuala conducere și să consulte un avocat pentru a acționa în instanță.

HORIA ANDREI BUTNARU

“Legea spune că acel proiect de management trebuie elaborat de către candidat. Eu, ca artist, în mod normal, aș refuza în continuare lucrul mai departe la această instituție. E și un risc pe care mi l-am luat de la început oricum, din momentul în care am candidat pentru această funcție, pentru că, odată ce câștigam acest concurs, puneam pe primul plan managementul și lăsam cariera artistică la o parte complet. Așa că nu am de pierdut foarte mult din punctul ăsta de vedere.

Colegii din teatru ce spun despre situația asta?

Pentru colegi nu pot să vorbesc în numele lor. Dar pentru colegii din teatru este destul de complicată situația și pentru mine este complicată, de asemenea. Noi întotdeauna am avut, adică de la început, acum 9 ani – 10 ani de la înființare, contractele pe perioadă determinată, pe un an. E destul de sensibil. Oamenii se tem că-și pierd locurile de muncă. Ceea ce este absolut de înțeles din punctul meu de vedere.”, declară Horia Andrei Butnaru.

Primăria Suceava nu a oferit până acum un punct de vedere.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Lene de redactare”. Cazul plagiatului de la Teatrul Matei Vișniec din Suceava appeared first on Cultura la dubă.