Corina Încrosnatu, fost vicepreședinte și fost secretar general al ICR, propusă acum de PSD în funcția de președinte, va conduce Institutul Cultural Român pentru următorii 4 ani. Pentru cele două posturi de vicepreședinte, plenul i-a numit pe Adriana Gae, propusă de AUR, și pe Attila Weinberger, propus de UDMR. Weinberger a ocupat aceeași funcție și în ultimii 4 ani.

Noua conducere a fost aleasă în Senat printr-o majoritate formată de AUR și PSD.  

Potrivit USR, noua președintă este o apropiată a lui Adrian Năstase, fiind în trecut vicepreședintă a Fundației Europene “Nicolae Titulescu” condusă de Năstase, poziție din care, în 2013, l-a invitat la București pe Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin.

Totodată, din Consiliul de Conducere va face parte naistul Nicolae Voiculeț (AUR), participant la protestele de susținere a lui Călin Georgescu și cunoscut consipiraționist.

Audierile candidaților în comisiile de specialitate din Parlament au fost marcate de declarații tensionate între reprezentanții partidelor.

***

Potrivit Agerpres, pentru funcția de președinte al ICR, Corina Încrosnatu, propusă de grupul PSD, a primit în plenul Senatului 81 de voturi ‘pentru’ și 34 ‘împotrivă’, Roxana Dumitrache, propusă de grupul parlamentar USR – 18 voturi ‘pentru’ și 97 ‘împotrivă’, Adrian Dupu, din partea Asociației ASTRA și Asociației Euro-26 – 15 voturi ‘pentru’ și 100 ‘împotrivă’ și Liviu Jicman, fost președinte ICR, din partea uniunilor de creație – un vot ‘pentru’ și 114 ‘împotrivă’.

Pentru cele două posturi de vicepreședinte, plenul i-a numit pe Adriana Gae, propusă de grupul parlamentar AUR, care a obținut 73 voturi ‘pentru’ și 43 ‘împotrivă’ și pe Attila Weinberger, propus de grupul UDMR, cu 89 voturi ‘pentru’ și 27 ‘împotrivă’.

Ceilalți candidați pentru funcția de vicepreședinte au obținut: Honorius Circa, propus de Asociația Euro-26, niciun vot ‘pentru’ și 116 ‘împotrivă’, Mihai Firică, din partea Uniunii Scriitorilor din România, două voturi ‘pentru’ și 114 ‘împotrivă’ și Daniela Nane – Uniunea Realizatorilor de Film din România – 35 voturi ‘pentru’ și 81 ‘împotrivă’.

Cei șapte membri propuși de grupurile parlamentare pentru Consiliul de conducere al ICR și numiți de plen sunt:

Iulian Badea – propus de grupul parlamentar PSD;
Dumitru Goldbach – propus de grupul parlamentar PACE – Întâi România;
Zsolt Karacsony – din partea grupului parlamentar al UDMR;
George Amarie-Mihalașcu – propus de grupul parlamentar PNL;
Ioana-Alina Șerban – propusă de grupul parlamentar PSD;
Radu Vancu – propus de grupul parlamentar USR;
Nicolae Voiculeț – din partea grupului parlamentar AUR.

Din partea uniunilor de creație, au fost numiți pentru Consiliul de conducere al ICR:

Benoni Ioan-Carmăzan – propus de Uniunea Realizatorilor de Film din România;
Aurelia Corbeanu – din partea Uniunii Teatrale din România;
Laurențiu Damian – din partea Uniunii Cineaștilor din România;
Dan Dediu – din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România;
Petru Lucaci – din partea Uniunii Artiștilor Plastici din România;
Daniela Nane – Uniunea Realizatorilor de Film din România;
Ileana Tureanu – din partea Uniunii Arhitecților din România.

Cine este Corina Încrosnatu, noul președinte al ICR

Potrivit prezentării de pe siteul oficial al ICR, Corina Raluca Încrosnatu (n. 1983, Sinaia) a absolvit în anul 2008 Universitatea București, specializându-se în filologie. În aproximativ 20 de ani, aceasta a ocupat doar funcții publice sau a lucrat pentru fundația lui Adrian Năstase.

La ICR a ajuns în 2014, unde a început ca expert în programe culturale în cadrul Direcției Generale Reprezentanțe în Străinătate. A avansat apoi la funcția de șef al Serviciului Reprezentanțe în Europa, unde a contribuit la consolidarea relațiilor culturale dintre România și statele europene prin proiectele coordonate. Ulterior, a preluat rolul de Director General al Direcției Generale Programe prin Reprezentanțe și Comunități Istorice.

În perioada noiembrie 2021 – septembrie 2024, a deținut funcția de Secretar General al Institutului Cultural Român. Din septembrie 2024, ea a fost numită vicepreședinte al ICR.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post ICR va fi condus de Corina Încrosnatu, propusă de PSD. Vicepreședinții sunt de la AUR și UDMR appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit textului moțiunii, ministrului Culturii i se reproșează comportamentul jignitor la adresa artiștilor și situații de conflict de interese.

Iată textul transmis de AUR:

“Demersul senatorilor AUR este motivat de lipsa de răspundere a unui ministru care, în urma unor multiple derapaje, inclusiv jigniri la adresa artiștilor, măsuri nepotrivite și situații clare de conflict de interese, a refuzat să-și prezinte demisia, deși i s-a cerut în numeroase rânduri. A unui ministru ce face gafă după gafă, pe care identitatea românească pare să-l deranjeze și care pare a fi mai presus de lege, întrucât pentru dl. Demeter legile României se suspendă.

Astfel, propunerea Ministerului Culturii de a implementa un sistem de pontaj pentru artiști, actori, angajații din instituțiile de spectacol, a fost o intenție profund injustă ce nu ține cont de realitatea meseriei. „Pontajul actorilor, cuantificarea actului de creație, normarea, birocratizarea și înregimentarea artei sunt idei stahanoviste din perioada stalinistă de tristă amintire”, se arată în textul moțiunii simple.

Inițiatorii moțiunii susțin că reproșurile oamenilor de cultură la adresa ministrului András Demeter atestă faptul că nu este persoana potrivită pentru a ocupa funcția de ministru al Culturii.

„Oamenii de cultură remarcă disprețul pentru cultură al premierului, care „nu stăpânește mai mult de 700 cuvinte”, și obediența ministrului Demeter – „un nerealizat slugarnic, dispus să-i facă pe plac șefului cu orice preț. István Demeter e unul dintre puținele rebuturi politice produse de UDMR”. O spun oamenii de cultură aduși la exasperare, nu noi”, se precizează în moțiune.

Documentul atrage atenția asupra declarațiilor ministrului, care a jignit breasla artiștilor în repetate ocazii: „Momentul când dl. Demeter afirmă că „prostia omenească ne caracterizează pe noi toți, inclusiv pe mine” e singurul în care a fost onest. Nu, domnule Demeter, nu actorii trebuie să-și dea „demisia din prostie”, ci dv. trebuie să vă dați demisia dintr-un post pe care l-ați făcut sinonim cu mojicia”, se spune în textul depus.

Inițiatorii moțiunii subliniază că integritatea ministrului este grav afectată de multiplele controverse juridice ce planează asupra sa: „Dl. István Demeter are o istorie marcată de controverse juridice. De-a lungul carierei l-au vizat 4 dosare penale și un caz de conflict de interese stabilit prin decizie definitivă a Înalta Curte de Casație și Justiție (…). În 2014 Agenția Națională de Integritate a anunțat că Demeter a fost găsit în conflict de interese de natură administrativă (…) Instanța a decis în 2017 că Demeter s-a aflat în incompatibilitate, ANI a solicitat justiției anularea actelor semnate de el și i-a interzis să ocupe 3 ani o funcție sau demnitate publică”, scrie în document.

Prin această moțiune simplă, senatorii AUR își exprimă dezaprobarea față de „modul în care Ministerul Culturii, sub conducerea UDMR, gestionează un domeniu esențial pentru poporul român”.

Cultura română are nevoie de viziune, competență și respect, nu de un satrap ce manifestă aroganță, mediocritate și insolență”, se mai arată în textul moțiunii simple depuse.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Senatul dezbate azi o moțiune simplă depusă de AUR împotriva ministrului Culturii, Andras Demeter appeared first on Cultura la dubă.

Marius Lulea a lăudat atitudinea lui Nicolae Ceaușescu față de ocupația sovietică, precum și regimul comunist, pentru construcția de locuințe și hidrocentrale.

Iată declarația sa:

“Și Ceaușescu era suveranist, eu chiar îmi aduc aminte că a luat o poziție curajoasă și suverană în 1968, atunci când a fost singurul președinte din blocul comunist care a avut curajul să se ridice demn împotriva ocupației sovietice din Cehoslovacia. Nu sunteți în măsură să criticați un regim care a construit milioane de apartamente, sute de hidrocentrale, care a făcut bine pentru această țară, dincolo de zona de ocupație în care noi ne aflam. Dumneavoastră ați distrus tot ce s-a construit bine în timpul regimului comunist” – Marius Lulea, vicepreședintele AUR, la Antena 3 CNN. Video poate fi urmărit AICI la minutul 1:27:35.

Reacția președintelui Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, prof. dr. Daniel Șandru:

“Afirmațiile lui Marius Lulea, vicepreședinte AUR, în care îl elogiază pe dictatorul Nicolae Ceaușescu (făcute în cadrul emisiunii moderate de jurnalistul Mihai Gadea, ieri seară, la Antena 3, nu reprezintă doar o distorsionare gravă a adevărului istoric, ci și o încălcare a legislației în vigoare.

Ordonanța de Urgență nr. 31/2002 interzice în mod explicit promovarea cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității – iar Nicolae Ceaușescu, liderul unui regim declarat oficial ilegitim și criminal, se încadrează fără echivoc în această categorie, fiind condamnat pentru genocid.

Este inadmisibil ca, într-o campanie electorală desfășurată într-un stat membru al Uniunii Europene, un lider politic să invoce “suveranismul” unui dictator pentru a justifica o formă mascată de reabilitare a totalitarismului comunist. Nu putem tolera, sub pretextul unor discutabile “realizări”, uitarea suferinței a milioane de români lipsiți de libertate, hrăniți cu frică și supravegheați de un aparat represiv care a distrus destine și vieți.

Într-o democrație autentică, memoria victimelor nu poate fi relativizată, iar spațiul civic nu poate fi contaminat de discursuri care glorifică trecutul dictatorial. E responsabilitatea noastră, a tuturor, să sancționăm public asemenea derapaje și să ne reamintim că libertatea nu se construiește pe uitare și nostalgie, ci pe adevăr, justiție și respect față de lege și demnitatea umană.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului depune plângere penală împotriva lui Marius Lulea, vicepreședintele AUR, pentru elogierea lui Nicolae Ceaușescu appeared first on Cultura la dubă.

Cenușa primilor morți ai Revoluției Române, uciși la Timișoara și arși la crematoriul din București, la ordinul Elenei Ceaușescu, a fost aruncată într-un canal din Popești Leordeni, iar de 35 de ani încoace, rudele victimelor își plâng morții acolo, fiindcă nu au un mormânt.

Canalul este și o referință la suferința românilor trimiși de regimul Dej să lucreze la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în anii 50, în condiții inumane. Șantierul de la canal era locul în care oponenții regimului, intelectuali sau oameni de rând, erau exterminați.

Într-o altă postare recentă, Mălaimare susține că pandemia COVID a fost un “masacru organizat” și anunță că mulți “vor muri și de aici înainte”.

Iată reacția completă a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului:

“Dincolo de Turul II: despre memorie, democrație și decență publică

Există momente în viața cetății în care cuvintele rostite nu mai pot fi scuzate prin patimă sau neatenție. Ele devin, inevitabil, simptome ale unei boli morale care macină spațiul public: disprețul față de democrație și față de demnitatea celuilalt. Mesajul actorului Mihai Mălaimare, în care face trimitere la „canal” ca pedeapsă pentru opțiunile politice ale unor cetățeni, nu este doar incalificabil — este de-a dreptul toxic.

Să invoci metaforic lagărul și represiunea comunistă în cheia unui triumfalism electoral nu înseamnă doar lipsă de memorie istorică. Înseamnă batjocorirea suferinței reale a celor care au cunoscut „canalul” în sensul cel mai concret, cei care au plătit cu libertatea sau chiar viața pentru că au gândit altfel decât linia oficială.

Domnule Mălaimare, cultura – fie ea teatrală, politică sau civică – presupune responsabilitate. Presupune refuzul limbajului violent, al amenințării voalate și al segregării ideologice. Ați preferat în acest mesaj să aruncați în derizoriu un principiu fundamental al democrației: pluralismul. Și pentru asta, nu e nevoie de un „canal”, ci de un minim gest de reflecție.

Dacă Turul II „vine ca un val”, atunci să fie un val de luciditate, de discernământ, de rezistență la manipulare. Un val care să spele, printre altele, și noroiul lăsat de asemenea ieșiri publice.

În acest context, fac un apel ferm către Consiliul Național al Audiovizualului să își exercite atribuțiile de supraveghere asupra discursului public instigator la ură și divizare, iar către comunitatea artistică din România – un spațiu esențial al memoriei și libertății – să se delimiteze fără echivoc de astfel de poziționări cu vădit caracter totalitar.

Totodată, în calitate de profesor ieșean, adresez un apel către Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași să se poziționeze în raport cu asemenea alegații extremiste și admirative față de represiunea totalitară comunistă, în contextul în care studenți ai Facultății de Teatru din cadrul acestei prestigioase instituții urmează să joace în spectacolul „La margine de Copou”, realizat sub semnătura domnului Mihai Mălaimare, chiar mâine, de Ziua Europei – o zi simbol al libertății, demnității și democrației. Tăcerea nu poate fi un refugiu etic atunci când valorile fundamentale sunt puse în joc.

Prof.univ.dr. Daniel Șandru, Președinte executiv IICCMER”

Mihai Mălaimare este invitat azi, în calitate de regizor, la Ateneul din Iași, unde va avea loc premiera spectacolului „La margine de Copou”.

Mălaimare este un cunoscut traseit politic. A fost deputat PSD în două mandate. Apoi a intrat în PNL și ulterior în UNPR. De câțiva ani, susține public partidul AUR.

Update: În urma reacțiilor primite la afirmațiile sale, Mihai Mălaimare a șters în urmă cu scurt timp cele două postări în care amenința cu moartea.

Și studenții din Iași au cerut Universității de Arte să se delimiteze de comportamentul actorului și regizorului care colaborează cu instituția:

Actrița Oana Pellea a scris, la rândul său:

“Domnule Mihai Mălaimare, vă “mulțumesc” pentru urare. Și bunicul meu, avocat, a fost trimis la Canal doar pentru că nu a fost de acord cu influența Rusiei în România, cu introducerea comunismului și a fost împotriva “tăticului Stalin”!

Apăr aceleași valori occidentale și am aceeași părere despre influența nefastă a Rusiei asupra României. Dacă va fi să ajung la canal sau în canal…să se facă voia Domnului, părerea nu mi-o schimb.

Mulțumesc de “urare”…vă fac și eu, la rândul meu, o urare:

Vă doresc sănătate și toate cele bune!”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Afirmații grave ale actorului Mihai Mălaimare: “Veți ajunge în canal sau la canal!” appeared first on Cultura la dubă.

Pe Botond Nagy l-am descoperit atunci când a fost invitat prima dată ca regizor la TNB, punând în scenă piesa lui Matei Vișniec – Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals. Avea doar 29 de ani, iar asta mi-a atras atenția. M-am întrebat: cum ajunge un regizor atât de tânăr să monteze la cel mai mare teatru din România?

Regizase până atunci și la alte teatre importante, cum ar fi Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu sau Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca, și primise o nominalizare la Premiile UNITER pentru „Cea mai bună regie” cu spectacolul „Nora” de Henrik Ibsen. În luna ianuarie, într-un interviu pe care îl făceam cu Ofelia Popii, am aflat că e în repetiții la un nou spectacol al lui Botond Nagy la TNB, după un text care abordează tema fanatismului religios – Proorocul Ilie.

Premiera a avut loc la mijlocul lunii februarie, cu o scenografie realizată de arhitecta Irina Moscu și distribuție excepțională, Richard Bovnoczki, Ofelia Popii, Florentina Țilea făcând roluri memorabile. În timpul spectacolului am realizat că nu mai văzusem nimic atât de curajos pe vreo scenă a Teatrului Național București și părea doar o chestiune de moment până când cineva se va arăta revoltat în spațiul public. Era evident că se va întâmpla asta, nu pentru că spectacolul ar fi o blasfemie, ci pentru că societatea românească este atât de previzibilă. Avem antecedente în încercarea de a corupe libertatea în artă, sub pretextul credinței – în 2018, proiecția filmului „120 de bătăi pe minut”, de la MȚR, a fost întreruptă de protestul unor extremiști cu icoane în mână, iar în 2023 Arhiepiscopia Sibiului a cerut interzicerea filmului “Arsenie. Viața de apoi”, regizat de Alexandru Solomon.

Proorocul Ilie nu ironizează în niciun moment simbolurile religioase, ci fanatismul unor săteni fără educație, ușor de manipulat. Sub pretextul credinței, sunt aproape de a-l ucide pe Ilie, în speranța că acesta va învia și îi va mânui pe toți.

Montarea acestui spectacol la TNB marchează mai multe aspecte importante. Este pentru prima dată când conducerea teatrului acceptă un subiect atât de actual și de riscant din punct de vedere politic. Modul în care Biserica Ortodoxă Română s-a raportat la el nu face altceva decât să adâncească această instituție stat în stat în gaura neagră în care se află, deconectată de la drepturi fundamentale ale omului. Iar felul în care Ministerul Culturii va decide să “soluționeze” acest “incident nefericit”, după cum l-a numit Natalia Intotero, ne va spune mai multe despre orientarea guvernului Ciolacu, dacă apără cu adevărat valorile europene sau se alătură valului extremist condus de partidul AUR (care a cerut interzicerea spectacolului și demiterea conducerii TNB).

Și, nu în ultimul rând, Proorocul Ilie este creat de reprezentantul unei noi generații de regizori români, de 25-35 de ani, care readuce în teatrul românesc curajul.

Botond Nagy are acum 31 de ani și ne povestește, în interviul de mai jos, acordat pentru Cultura la dubă, cum a fost parcursul său, din fața blocului din Brașov până la scena de teatru.

***

Botond, hai să mergem puțin către copilăria ta. Cum era locul în care ai crescut?

Eu m-am născut la Brașov și am copilărit în cartierul Steagul, unde și acum mai este un loc pe care se află un graffiti din copilăria mea, pe o cazemată. Mesajul acelui graffiti este “viața fără belele este frumoasă”, hahaha.

Am copilărit în fața blocului, jucând v-ați ascunselea ore întregi, am avut norocul că erau 7 scări în blocul nostru și la fiecare scară erau 1-2 copii de vârsta mea. Aveam gașca noastră cu care mergeam la furat struguri, pere, mergeam la fotbal. Țin minte că atunci când s-a deschis primul hypermarket de la noi, un Selgros, am mers la Selgros, nu mai știu cum am intrat, că era cu cardul. Eram fascinați că puteam să degustăm unele mâncăruri.

Mi se pare fascinantă acea perioadă în care era totul nou. Era ceva incredibil, cu bomboane de coca-cola, e o perioadă foarte dragă mie.

Aveai în familie oameni pasionați de artă? Sau cum ai luat prima dată contact cu teatrul?

Prima dată când am intrat într-un teatru s-a întâmplat în clasa a 9-a, la Teatrul din Sfântu Gheorghe. Eu nu eram bun la matematică, la biologie, iar în Brașov singura variantă era să dau la limbi străine. Mama văzuse că se dă admitere la un liceu din Sfântu Gheorghe, la Liceul de Artă, cu specializarea teatru. Eu nu știam ce e aia teatru.

Bunica mea făcea un bol mare de cartofi prăjiți și ne uitam cu toții la televizor, la reality show-uri ungurești. Iar eu credeam că mă voi face prezentator.

Când am mers prima dată la teatru, a fost un click destul de interesant. Am văzut Pescărușul, cu Alfréd Nagy, am zis că ne cheamă la fel, era ceva special. Apoi, în timpul spectacolului a aruncat ceva către public și a căzut la mine în brațe. Acum nu știu ce să zic, dacă a fost să fie așa, dar cu siguranță pentru mine a fost ceva special.

Apoi am început să văd spectacolele lui Radu Afrim și am început să simt ceva incredibil, Afrim chiar este un geniu, iar pe mine, fiind încă un copil, m-a prins foarte tare universul lui.

Și a urmat Facultatea de Teatru?

Da, am dat la regie de teatru la Târgu Mureș, unde pentru prima dată luase clasă László Bocsárdi. Eu intenționam să merg la UNATC inițial, dar am mers la Târgu Mureș pentru el, era un eveniment ca el ia o clasă de regie. La sfârșitul facultății deja aveam două invitații să montez la Sfântu Gheorghe și la Teatrul din Gheorghieni.

Cum apar aceste invitații pentru un student la regie sau un proaspăt absolvent, cum te-ai remarcat?

Cred că încă de pe atunci, eu nu mi-am pus limite. La licență am montat un Hamlet în fosta fabrică de textile Mureșul, de la Târgu Mureș, într-un mod de gherilă. Am lucrat cu studenții români de la actorie și repetam noaptea, iarna, la -15 grade, iar așa a ieșit acest Hamlet Rework. Am invitat colegi, profesori, directori de teatre. S-a dus cumva vestea spectacolului.

Apoi am făcut în același spațiu Ultima bandă a lui Krapp, acolo aveam un geam imens, iar eu am calculat în cât timp apune soarele, care intra în spațiu, și am pus ora spectacolului astfel încât să fie fix la apus. Atunci m-a văzut directorul de la Gheorghieni. Iar domnul Bocsárdi îmi văzuse deja toate examenele. Așa am ajuns să primesc invitația la Sfântu Gheorghe. După care m-am dus să fiu ospătar la Sibiu.

Cum așa?

A fost o situație în familia mea, destul de toxică, la care revin acum la Târgu Mureș, cu spectacolul Caninul, o adaptare după Dogtooth, de Yorgos Lanthimos. Acum am retrăit cumva acele amintiri bolnave.

Am plecat, așadar, la Sibiu. Eram înscris la master la Târgu Mureș, dar nu se făcea serios, iar eu trebuia să fac ceva, să câștig bani. Cunoșteam pe cineva care avea un frate la Sibiu, cu o cafenea – Espresse.

Nu aveam voie să fim parfumați, să folosim telefoane, stăteam doar în picioare, lucram cu mulți oameni, aveam vreo 20 de mese doar eu.

Cât timp ai lucrat acolo?

Aproape 3 luni. După care m-am dus la Târgu Secuiesc, am făcut acolo Frumoasa călătorie a urșilor Panda, de Vișniec. Apoi a fost întâlnirea cu Reactor, din Cluj, cu spectacolul All over your face – și zic eu că asta m-a propulsat în sfera teatrală românească, pe care eu o consider ca o mama adoptivă. Dacă nu ar fi fost breasla românească, probabil acum aș fi fost șomer. Nu prea lucrez în teatre maghiare, în afară de Cluj.

Am mers cu spectacolul de la Reactor la FITS, acolo am primit invitația să montez la Teatrul Radu Stanca și am făcut anul următor Hedda Gabler, apoi m-a invitat constant Tompa Gabor la Cluj, unde am semnat 4 spectacole.

Cum a venit prima invitație la TNB?

Prin Matei Vișniec. Făcusem la Suceava Întoarcerea acasă, care a fost selectat în FNT. Apoi Matei Vișniec m-a pus în legătură cu Mircea Rusu, pe atunci interimar la TNB. Iar Matei Vișniec mi-a propus textul Cuvântul progres rostit de mama. Și am vrea să mai facem împreună un al treilea text, tot pe tema războiului, să conturăm astfel ceea ce noi am numit Trilogia brutalității.

Cum este pentru tine, fiind atât de tânăr, să lucrezi cu cel mai important dramaturg român în viață, Matei Vișniec?

Sincer? Extraordinar de firesc și de organic. Îl simt de parcă am fi copilărit împreună în fața blocului, la cazemata mea. Avem o chimie incredibil de frumoasă. Ne-am plimbat noaptea prin Brașovul meu și povesteam, era ca un scenariu scos din filmele lui Sorrentino. Cred că amintirile astea îmi vor rămâne pentru totdeauna în minte.

La spectacolul Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals ai lucrat cu doi actori foarte cunoscuți, Maia Morgenstern și Marius Bodochi. Cum a fost raportul de lucru cu ei?

Am avut emoții. Eu, de obicei, fac niște workshopuri înainte să încep efectiv repetițiile. Iar domnul Bodochi mi-a spus că doamna Maia ar vrea să mă cunoască și că o să vină la workshop. Eu am zis “uau!”.

A intrat Maia Morgenstern la workshop și a fost un moment, parcă toată sala a înghețat. Ea și-a dat haina jos și a intrat efectiv în lucru. Are o modestie incredibilă. Se aruncă în muncă cu energie totală. A fost una dintre cele mai importante experiențe să lucrez cu ea.

Ți-a dat asta mai multă încredere în tine, ca regizor, în lucrul cu actorii? Mai mult curaj?

Nu, curajul nu mi-a lipsit niciodată. Mă simt foarte safe în teatru. Niciodată nu am avut rețineri. Am fost atât de norocos încât am putut face peste tot ce am vrut eu.

Dar întâlnirea cu doamna Maia și domnul Bodochi mi-a dat cumva o responsabilitate, am realizat pentru prima dată cum este să lucrezi cot la cot cu un artist imens, cu o personalitate atât de complexă și atât de profesionistă. Doamna Maia este una din cele mai profesioniste și crazy artiste cu care am lucrat vreodată. Știa textul, nu doar al ei, ci și al partenerilor ei, încă din prima săptămână. Citește enorm.

Iar când atmosfera de lucru e sănătoasă, lucrurile astea se uită, raportul este egal.

Ajungem acum la spectacolul Proorocul Ilie, a doua ta colaborare cu TNB. De ce ai ales să montezi acest text?

La finalul spectacolului Cuvântul progress rostit de mama sună teribil de fals, mă uitam la actori și mi-am amintit de acest text, ca un fulger. Actorii m-au inspirat. Vorbisem cu George Călin, care mă invitase din nou să lucrez, aveam în minte ceva, pe care vreau să îl fac la un moment dat, romanul lui Tudor Ganea – Cântecul păsării de plajă.

Uite ce coincidență! Este exact ceea ce citesc eu acum.

Uau, ce frumos! Este fix copilăria noastră, din fața blocului. Mi se pare unul dintre cele mai puternice texte pe care le-am citit. Este și o provocare mare de a-l dramatiza. Asta m-a făcut să mai aștept puțin, să nu îl grăbesc.

Îi spusesem lui George Călin și de textul Proorocul Ilie, îmi plăcea că e amuzant și tragic totodată, îndrăzneț. Împreună am luat decizia de a-l monta. Eu aveam rețineri dacă va zice da sau nu la acest text.

A fost un gest incredibil de puternic al lui George Călin care a spus: da, trebuie să faci acum acest text. Iar asta se întâmpla înainte să apară alegerile horror cu Călin Georgescu.

Dar valul extremist era deja printre noi, se manifestase încă din perioada COVID. Trăiam în atmosfera asta.

Da, exact. Și eu simțeam că trebuie făcut acum. Tot contextul socio-politic cerea acest lucru. Faptul că TNB își asumă, în sfârșit, după atâția ani de liniște, o direcție atât de actuală și asumată, e un alt act de curaj extraordinar.

Cu siguranță este curajos și totodată riscant. Pare că stârnește reacții la extreme, ori oamenii sunt încântați și spun că e un spectacol foarte necesar, ori spun că este o blasfemie.

E firesc ca o lucrare artistică să stârnească astfel de reacții.

Ai avut în minte preocuparea de a nu leza cumva credința, religia cuiva? Ți-ai impus niște limite, ținând cont că lucrezi cu un subiect atât de sensibil cum este credința?

Evident că am ținut cont de sensibilitatea subiectului. Respect religiile tuturor. Pentru mine toate religiile conțin adevăr, sunt fluvii ce curg înspre același ocean.  Uneori mai întrebam actorii dacă li se pare că am mers prea departe și ei ziceau nu. Era important pentru mine să fim în acord. În același timp, îmi place să merg în biserici, îmi plac bisericile goale. Mă simt foarte mic, dar în siguranță, cumva ca în pântecul mamei mele. Îmi pun mereu întrebarea dacă credința mea este una pe bune sau nu, iar asta deja îmi dă o curiozitate destul de mare încât să mă apropii de teme de acest fel.

La repetiții, uneori am senzația că se întâmplă ceva ce nu e neapărat mâna mea, ci o energie care leagă lucrurile foarte frumos.

Trebuie să fii foarte rău intenționat ca să citești acest text o blasfemie. Până la urmă, are foarte mult umor. Iar repetitivitatea unor cuvinte creionează personajele, nu am introdus eu înjurăturile.

Cum te simți acum, când se revarsă contra ta numeroase atacuri la persoană și chiar amenințări cu moartea?

Sunt un profesionist. Mi-am făcut treaba și îmi voi face treaba în continuare la cel mai înalt nivel posibil. Sufletul îmi este împăcat, nu am provocat pe nimeni cu absolut nimic și sunt conștient că nu am făcut niciun rău.

Dar nu doresc nimănui să treacă prin asta, nici măcar celor de la care am primit amenințările. Sunt băiat de cartier, știu cum funcționează lucrurile acestea, dar arta m-a învățat să mă focusez pe dialog, nu pe conflict. Din păcate acest scandal nu e despre teatru, nici despre credință- ci despre putere, fiindcă e vorba despre încercarea extremei de a captura statul.

Cum comentezi comunicatul Bisericii?

Biserica mai întâi ar trebui să vadă și după aceea să emită comunicate. La fel este valabil și oamenilor care nu au văzut spectacolul cap-coadă. Că nici eu și nici altcineva nu judecă slujba niciunui preot după două minute de stat la liturghie. În această poveste, din păcate, Biserica nu este victima, ci călăul. Le reamintesc tuturor articolul 30 din Constituția României care spune: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE”. Iar când e nevoie să ne aducem aminte unii altora că România e un stat laic, înseamnă că există o bubă!

Biserica, în acest moment, și-a făcut un deserviciu. Iar toată povestea asta a unit oamenii care cred în libertatea de exprimare și într-o Românie ce trebuie să rămână un stat modern, cu destin european unde cenzura artei n-are ce căuta.

Tu ce ți-ai dorit să punctezi cu acest spectacol, în actualul context politic și social?

Mi-am dorit să trag un fel de semnal de alarmă. Nu sunt adeptul spectacolelor politice la modul direct, dar acesta cred că este cel mai politic și social spectacol pe care l-am făcut la modul asumat. 

Simțeam că trebuie să vorbesc din punctul de vedere al unui cetățean al acestei țări, în care nu mă mai simt în siguranță, nu mă simt bine. Începusem să mă gândesc la plecare din ce în ce mai des, chit că este un gând neplăcut, inconfortabil, deoarece ador România în aceeași măsură și mă simt norocos că m-am născut aici.

Perioada alegerilor a fost plină de anxietate. Stăteam cazat în cartierul Tineretului și vedeam de la geam clădirea Parlamentului. Beam cafeaua și mă uitam la ea, mă întrebam cum am ajuns să trăim această glumă proastă. Mergeam cu metroul la teatru, la repetiții, și după ziua primei runde de alegeri era o liniște monumentală în metrou, în care ne uitam suspect unii la alții și ne întrebam: oare tu pe cine ai votat?

Am niște prieteni regizori, unul în Cehia și unul în Grecia. Le-am zis că în caz de forță majoră, o să am nevoie de ajutorul lor, să plec.

Eu iubesc românii, atmosfera balcanică face parte din viața mea. Dar senzația derutantă de cum ar fi să plec m-a afectat. Iar spectacolul a fost acum ori niciodată.

Ce înseamnă teatrul pentru tine acum?

A devenit un stil de viață din momentul în care am pășit pentru prima dată în teatru. Până în clasa a 9-a, eu eram microbist, știam toate echipele, mă uitam la fotbal. Și s-a făcut trecerea aproape de pe o zi pe alta. Din acel moment nu m-a mai interesat fotbalul, poate doar foarte rar.

Fac teatru în primul rând pentru bucuria mea, poate pentru a exprima niște frici, niște monștri, niște bucurii. Fac teatru instinctual. Uneori mă uit la scene și mă întreb: oare nu e prea mult? E prea amuzant? E prea agresiv? Eu mă consider o persoană amuzantă și depresivă în același timp, poate uneori mai puțin depresivă. Când fac teatru, mă gândesc la o senzație care poate să ofere o experiență teatrală unică. Asta e menirea mea, job-ul meu în lumea asta. Și sunt foarte bucuros când văd atâția oameni care se pot conecta la temele pe care le aleg. În cea mai mare parte, singurătatea și moartea sunt temele care mă vizitează.

Revenind puțin la Proorocul Ilie, crezi că teatrul are puterea să zdruncine niște idei puternic împământenite, mai ales în contextul actualelor mecanisme de manipulare și de fake news? Sau crezi că puterea de manipulare a devenit atât de mare încât acei oameni atât de vehemenți în susținerea ideilor lor sunt de nerecuperat?

Teatrul, din păcate, mereu e un lux. Nu ai cum. Asta e marea mea întrebare în ceea ce privește teatrul. Cum aduci omul din fața blocului și al tik-tok-ului la teatru? Eu am ajuns dintr-o întâmplare extraordinar de fericită în teatru. Eu făceam sendvișuri cu maioneză și muștar și aruncam în autobuze. Asta era copilăria mea. Îi mulțumesc destinului că am ajuns la teatru.

Să plătească 80 de lei pe un bilet când preferă să-și ia trei pachete de țigări de banii ăia? Îmi dau seama că este o utopie și aici intervine educația. Doar prin educația la vârste fragede poți forma o societate sănătoasă.

Crezi că teatrul ajunge doar la privilegiați?

Da, categoric. Foarte puține inițiative punctează clasele vulnerabile (n.r. Centrul de Teatru Educațional Replika, Studiourile Ferentari). Din păcate, nici educația nu merge mână-n mână cu cultura, ceea ce este foarte grav. Acum am realizat mulți că este extraordinar de grav.

Micile mele câștiguri sunt când, de exemplu, am făcut cadou vânzătoarei de la casa de marcat, de la Petroșani, două bilete la teatru, care este chiar lângă magazinul unde lucrează ea. Și a venit! În capul meu, lucrurile așa ar trebui să funcționeze.

Problema este că noi, în România, avem senzația că trebuie prin emancipare să ajungem la om. Marea populație din România nu este emancipată. Nu ajungi la om prin programe europene, prin nu știu ce skilluri pe care le-ai dobândit la Facultatea de Comunicare, pe care ai studiat-o din banii părinților. Mi se pare că suntem încă o societate crudă, unde trebuie să îl iei de mână la propriu pe celălalt și să îl duci la teatru.

Sistemul nu poate face asta, e nevoie de un intermediar mai apropiat de om, cum ar fi ONG-urile sau alte inițiative.

Spuneai că te-ai tot gândit la plecarea din țară. Chiar iei asta în considerare? Poate și ca artist, să experimentezi proiecte pe afară?

Ca artist am mai avut experiențe afară, în luna mai o să încep un Trei surori la Teatrul din Novi Sad. Mai mult nu m-am gândit.

Să încep viața de la zero undeva, nu spun că nu aș putea, sunt tânăr, am energie, dar cred că cel mai mult mă pot adresa publicului din România. Aici am crescut, aici am iubit, aici sunt huiduit, aici pot ierta și aici pot visa.  Asta o simt visceral. Acum așa văd lucrurile.

Ai vreun regret care te bântuie?

Zilele acestea simt pe pielea mea din sutele de mesaje primite, cât de importantă este solidaritatea. Că ne spunem că “Sunt cu tine! Suntem alături, suntem lângă tine!” Astea ar fi, cred, și gândurile acelui Dumnezeu în care eu cred și care nu țipă, nu bârfește, nu amenință, nu trosnește, ci zâmbește. Iar prin asta le mulțumesc tuturor pentru aceste mesaje care și pe mine m-au făcut să zâmbesc. Regret poate că a fost nevoie să treacă aproape 32 de ani pentru ca abia azi să învăț cât de important este să ne spunem mai des unii altora “Sunt alături de tine! Nu ești singur!”

Dar un vis?

Nu știu să cânt și, totuși, mă bântuie un vis; să pot cânta cât de cât ok la un karaoke melodia lui Robbie Williams: Angels, hahaha.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Botond Nagy: “În România am crescut, aici am iubit, aici sunt huiduit, aici pot ierta și aici pot visa.” appeared first on Cultura la dubă.

Mihail Neamțu a postat recent un clip în care îi înjură pe cei care îl numesc “putinist” și pe jurnaliștii care au scris că a luat bani de la Bogdan Peșchir, cel care a plătit mai multe persoane pentru a-l promova pe Călin Georgescu. Informația a fost dată publicului de procurorii care au întocmit dosarul lui Peșchir, arestat prevenit în dosarul finanțării campaniei lui Georgescu.

„Bă, Bogdan ăsta, băiatul ăsta, Bogdan PR (n.red.: Peșchir), a dat din buzunarul lui. Mă, când ați dat voi ceva, mă, nenorociților? Mă, eu sunt putinist? Eu sunt moscovit fiindcă un IT-ist din Brașov mi-a dat 500 de euro? Mă nenorociților, mă! Mă javrelor! Până când veți continua cu această calomnie? Nesimțiților! Vine unul și zice: Neamțule, ești putinist. Păi dacă eu sunt putinist, mă-ta-i curvă.  Și te rog să demonstrezi că nu e așa! Nu voi mai tolera niciodată această acuzație în spațiul public sau în spațiul privat! Repet, la orice calomnie la adresa mea sau la adresa altora vă rog să răspundeți exact cum vă spun eu: dacă eu sunt putinist mă-ta-i curvă. Demonstrează că nu-i așa!”, a spus Mihail Neamțu în clipul distribuit pe rețelele sociale.

“Pentru limbajul trivial pe care îl folosește, am solicitat în Parlament demiterea domnului Neamțu din funcția de președinte al Comisiei pentru Cultură! Nu vorbim despre un dezacord într-un schimb de idei, ci de o escaladare fără precedent pentru o persoană care ocupă o astfel de funcție. Limbajul folosit de acesta este obscen, incalificabil și de nereprodus.

Prin această atitudine, domnul Neamțu aduce prejudicii Comisiei pentru Cultură, Arte și mijloace de informare în masă din Camera Deputaților. Solicit tuturor colegilor membri ai acestei comisii sa se dezică de această atitudine și să solicite, la randul lor, schimbarea conducerii comisiei din care facem parte.

În general, dar mai ales într-o perioadă marcată de tensiuni sociale, Comisia pentru Cultură, Arte și Media, prin conducerea acesteia, trebuie să reprezinte un model de atitudine în spațiul public, să îndemne cetățenii la dezbateri, prin argumentare rațională, și nu prin limbaj obscen sau atitudine vulgară.

Putem dialoga, putem să nu fim de acord, chiar și ideologic, dar, în calitate de vicepreședinte al acestei comisii, voi proteja întotdeauna instituția împotriva acestor atitudini dăunătoare pentru cultura și pentru spațiul media din România.” – a declarat deputatul USR George Gima.

Noul președinte al Comisiei pentru Cultură trebuie propus tot de către AUR. Ceilalți membri AUR ai Comisiei de Cultură sunt Lidia Vadim Tudor, fiica lui Corneliu Vadim Tudor, și Dan Cătălin Artimon.

Citește mai multe despre Mihail Neamțu AICI:

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Mihail Neamțu (AUR) a fost demis de la conducerea Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților appeared first on Cultura la dubă.

Natalia Intotero, ministrul Culturii (PSD), s-a întâlnit ieri cu Regele Willem-Alexander al Olandei și cu premierul olandez Dick Schoof, în Polonia, cu ocazia ceremoniei care a marcat 80 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau.

Aceștia au discutat despre demersurile pe care autoritățile olandeze le fac, în încercarea de a recupera cele 4 piese de patrimoniu furate de la Muzeul Drents din Assen.

“Discuțiile s-au concentrat pe semnificația momentului comemorativ și pe situația artefactelor valoroase din patrimoniul cultural românesc recent furate. Am solicitat autorităților olandeze să acorde atenția cuvenită acestei situații și să facă toate demersurile necesare pentru a identifica autorii acestui furt și pentru a readuce aceste obiecte acasă, acolo unde le este locul.

De asemenea, am prezentat oficialilor olandezi măsurile luate de partea română, printre care înființarea unui grup operativ de criză la nivel guvernamental, care coordonează eforturile de identificare și recuperare a acestor obiecte de patrimoniu. Prim-ministrul Olandei, Dick Schoof, m-a asigurat de sprijinul ferm al autorităților din țara sa pentru identificarea autorilor acestui furt și recuperarea artefactelor.

În plus, domnia sa a subliniat importanța unei cooperări europene consolidate pentru protejarea patrimoniului cultural comun și combaterea traficului ilegal de bunuri culturale.

Artefactele din Tezaurul României nu sunt doar obiecte de patrimoniu, ci sunt părți esențiale ale istoriei și identității poporului român. Ele reprezintă o moștenire culturală inestimabilă, nu doar pentru România, ci pentru întreaga lume. Este o datorie morală să protejăm și să recuperăm aceste simboluri ale trecutului nostru comun.”, a declarat Natalia Intotero.

Aceasta a reprezentat România la ceremonia din Polonia. Franța a fost reprezentată de președintele Macron, Marea Britanie de Regele Charles I, Spania de Regii Filip și Letizia, Ucraina de președintele Zelenski.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Natalia Intotero s-a întâlnit cu Regele Olandei. Cei doi au discutat despre recuperarea pieselor de Tezaur appeared first on Cultura la dubă.

Directorul muzeului Harry Tupan a numit ziua „una neagră”, „nu doar pentru noi, dar și pentru Muzeul Național de Istorie din București, proprietarul colecției”.

În urma acestui jaf, au fost sustrase patru piese valoroase din expoziție: Coiful de aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV î.Hr.) și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia (din a doua parte a secolului I î.Hr.), unele dintre cele mai importante artefacte din patrimoniul național al României.

Expoziția reunea 673 de bunuri din metale prețioase românești, făcând parte din peste 50 de tezaure, aflate în colecțiile a 18 muzee din România și era organizată cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la deschiderea primei expoziții de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez.

Cultura la dubă a obținut lista cu cele mai importante exponate ale României prezente în Olanda:

• piese din tezaurele de aur din epoca bronzului și prima epocă a fierului de la Perșinari, Săcuieni, Ostrovul Mare, Răcătău, Sărmășag, Sacoșul Mare
• coiful de la Coțofenești
• diadema de la Bunești-Averești
• piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești
• brățările dacice din Sarmizegetusa Regia
• tezaurele de argintărie geto-dacică de la Epureni, Sâncrăieni, Lupu, Sângeru de Pădure, Solonețu Nou, București-Herăstrău, Senereuș și Poiana Gorj.
• tezaure descoperite în ultimii ani în județele Suceava, Bacău și Brașov

Jaful a fost dat chiar cu o zi înainte de încheierea expoziției. El a fost posibil odată cu o explozie declanșată de atacatori în mod intenționat.

„Ministerul Afacerilor Externe informează că în cursul dimineții de 25 ianuarie Muzeul Național de Istorie a României, și Ministerul Culturii din România au fost notificate că la Muzeul din Drents, Regatul Țărilor de Jos, în care are loc expoziția “Dacia! Rijk van goud en zilver/Dacia! Regatul aurului și argintului” organizată în cooperare cu Muzeul Național de Istorie a României a fost afectat de o explozie.

Ambasada României la Haga a fost la rândul ei notificată de MAE olandez. Din primele evaluări această explozie a avut ca scop intrarea prin efracție în clădirea muzeului unde sunt expuse piese din tezaurul dacic al României.

Autoritățile au informat că un număr de exponate din expoziție au fost furate de făptuitori încă neidentificați. Investigația și inventarul pieselor sunt în desfășurare.

Ministerul Afacerilor Externe a informat Ministerul de Interne  al României și Inspectoratul General al Poliției Române totodată fiind alertate ambasadele României în toate țările vecine pentru a cere sprijin autorităților competente.

Mecanismul de cooperare transfrontalieră, activat „Ministrul afacerilor externe Emil Hurezeanu a avut în cursul dimineții o convorbire cu omologul olandez Caspar Veldkamp în care a fost reiterată importanța patrimonială și simbolică deosebită a pieselor care fac obiectul acestui caz și emoția pe care dispariția lor o generează în România. Partea olandeză a oferit asigurări privind un angajament clar și urgent atât la nivel operațional cât și politic în soluționarea cazului.

Îngrijorarea este împărtășită și au fost primite asigurări că autoritățile olandeze fac toate diligențele pentru ca aceste piese să fie recuperate. Poliția olandeză a activat mecanismul de cooperare transfrontalieră și a informat Interpol”, se arată în comunicatul MAE.

Iată ce a transmis și Muzeul Național de Istorie a României:

“În dimineața zilei de 25 ianuarie 2025 sediul Muzeului Drents din Assen, Regatul Țărilor de Jos, a fost ținta unui atac ce a vizat sustragerea unor artefacte aflate în expoziția „Dacia! Kingdom of Gold and Silver”.

Din informațiile furnizate de conducerea Muzeului Drents și de autoritățile judiciare olandeze, este vorba despre o spargere a singurului zid exterior al clădirii, prin utilizarea unui exploziv puternic.

Prin spărtură au pătruns în sală mai multe persoane, care au sustras patru piese de patrimoniu: coiful de aur de la Coțofenești (datat în secolele V-IV a. Chr.) și trei brățări dacice de aur de la Sarmizegetusa Regia (datate în a doua parte a secolului I a. Chr.). T

Toate aceste bunuri culturale fac parte din colecția Muzeului Național de Istorie a României. Din informațiile transmise de colegii olandezi, care au avut acces limitat în spațiul expoziției, celelalte piese expuse nu par să fi constituit obiectul jafului.

Toate piesele au fost asigurate înainte de a fi trimise în Regatul Țărilor de Jos, în conformitate cu legislația românească și practicile internaționale privitoare la organizarea expozițiilor. Atât spațiul, cât și vitrinele în care erau prezentate bunurile de patrimoniu erau securizate și aveau instalate sisteme de supraveghere, precum și sisteme de alarmă conectate cu poliția locala, care a putut astfel să intervină imediat.

Muzeul Național de Istorie a României se află în permanent contact cu Muzeul Drents, precum și cu autoritățile olandeze și române și depune toate eforturile pentru a sprijini ancheta aflată în desfășurare, pentru recuperarea urgentă a artefactelor.

Expoziția „Dacia! Kingdom of Gold and Silver” este parte a unei serii de expoziții cu tematică arheologică, coordonate de către Muzeul Drents de mai bine de un deceniu. Prin acest tip de expoziții Muzeul Drents și-a propus să aducă în atenția publicului olandez obiecte care ilustreaza culturi si civilizatii antice mai putin cunoscute în spațiul occidental. În cadrul expoziției sunt expuse 673 de bunuri arheologice din metale prețioase din patrimoniul național al României și a avut un număr de peste 77.000 de vizitatori.”

Știre în curs de actualizare

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post BREAKING NEWS: Piese din Tezaurul României au fost furate de la Muzeul Drents din Olanda. Vezi aici lista exponatelor României appeared first on Cultura la dubă.

Mihail Neamțu a fost implicat în mai multe scandaluri. În 2012 a recitat o poezie a cunoscutului poet legionar Radu Gyr, membru al Gărzii de Fier și autorul imnului „Sfântă tinereţe legionară”, consideră că vasectomia transformă bărbații în transgenderi, iar când a candidat la alegerile europarlamentare a promis că „voi solicita blocarea propagandei LGBTQ în școli, televiziunile publice sau campusurile universitare din țările Uniunii”.

Mihail Neamțu a intrat în politică în 2012, cu Partidul Noua Republică, pe care l-a și fondat în 2012. A intrat în Alianța Dreapta Unită pentru un mandat de deputat în Arad și a recitat poezia legionară “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! pe scena Operei Naționale București, la o adunare ADU.

A fost în conflict și cu revoluționari români, care au contestat prezența lui în Piața Universității.

Mihail Neamțu a fost și membru PNL, partid pe care l-a contestat ulterior. Apoi s-a alăturat PMP, partidul lui Traian Băsescu, pentru care a candidat la Primăria Sectorului 3.

În fine, pe George Simion l-a numit “o nulitate” pentru ca ulterior să i se alăture în AUR, în 2024.

„Cine reprezintă AUR-ul?!  Simion, încă o dată, e o nulitate, ați înțeles, domnule?! Simion George este o nulitate, nu știe nimic! Nimic, despre nimic”.

Ulterior, acesta și-a cerut scuze pentru declarațiile despre Simion și i-a mulțumit acestuia pentru generozitatea de a-l ierta.

Pe canalul său de YouTube, Mihail Neamțu vorbește pe diferite teme, de la istorie la patriotism, la eros sau masturbare.

“O femeie adevărată caută un tată, un bărbat care să o stăpânească. El trebuie să fecundeze cu prezența lui, cu logosul lui, femeia și starea ei de spirit. Fără această cucerire, orice bărbat se va simți handicapat, infirm, lipsit de o putere esențială.

V-ați întrebat oare, duminica, după mersul la biserică și după horă, când ea a fost jucată de doi-trei bărbați, dar unul singur a știut să chiuie? unul singur a știut să o stăpânească în arta dansului și a jocului. Bărbatul care s-a impus va fi chiar soțul ei. (…)

Tu, bărbat, vei trăi cu tot felul de fantasme erotice pe care le vei satisface în obscuritatea camerei tale, fie ea de cămin, fie a apartamentului în care alegi să stai singur. Singurătatea are foarte multe capcane despre care merită să vorbim mai onest și, bineînțeles, autosatisfacerea sexuală prin masturbare sau alte practici este una dintre aceste capcane.”

Pe site-ul oficial, acesta susține că Trump este “eroul lumii libere” și i-a dedicat acestuia cartea Fenomenul Trump”. Într-un alt articol intitulat “Generația fără ideal” afirmă că “Generația fără ideal n-are copii (…) nu mai urcă muntele și nici nu cunoaște bucuriile muncii la câmp. (…)

Generația fără ideal disprețuiește creștinismul și curtează ocultismul; nu postește, dar apără dieta vegan; nu pricepe mistica luminii și goticul medieval, însă aplaudă orice cabină sau container scandinav.”

Tot pe site-ul oficial, Mihail Neamțu susține că:

“Prietenii mă văd ca pe un scriitor, educator și om politic. Dușmanii ar prefera să nu mă vadă deloc.

Sunt dublu licențiat al Universității Babeş-Bolyai din Transilvania. Într-o carte recent apărută povestesc experiența trăită ca student Erasmus al Universității Ludwig Maximilians din Bavaria și Master of Arts al Universității din Durham. După absolvirea Universității din Londra, King’s College, am urmat stagii de cercetare în Statele Unite la Russell Kirk Center (Mecosta, Michigan) și Woodrow Wilson International Center for Scholars (Washington DC). Aflat în străinătate, n-am trimis românilor cărți poștale, ci eseuri despre Nordul spiritual al lumii occidentale.

Călătoriile de studiu m-au condus în zeci de țări din patru continente: Egipt, Canada, SUA, Italia, Guatemala, China, Iordania, Turcia, Hong Kong, Grecia, Ucraina, Lituania, Islanda și altele.

Întors acasă, am devenit bursier la Colegiul Noua Europă, asumând apoi directoratul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Am lansat o revistă la standarde internaționale: History of Communism in Europe. A New Journal in Comparative Politics. Obsesiile pașoptiste m-au făcut să mă zbat pentru nașterea Institutului de Istorie a Religiilor (apărut în 2008, sub cupola Academiei Române), dar și să coordonez programele educative ale Fundaţiei Creştin-Democrate.“

Mottoul său este “Construim România Deșteaptă”.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Mihail Neamțu (AUR), noul președinte al Comisiei de Cultură a Camerei Deputaților: “O femeie adevărată caută un bărbat care să o stăpânească.” appeared first on Cultura la dubă.

Cultura la dubă a dezvăluit numele acestora în exclusivitate.

Este vorba despre:

• Catinca Maria Nistor – director ICR Londra
• Claudiu Florian – director adjunct ICR Londra
• Doina Marian – director ICR Paris
• Cezar Preda – director adjunct ICR Paris
• Adriana Pietrăreanu – director adjunct ICR Bruxelles
• Dragoș Tiberiu Niță – director ICR Istanbul
• Salomon Marton Laszlo – director ICR Tel Aviv

Propunerile făcute de președintele ICR Liviu Jicman au primit deja avizele Ministerului de Externe și ale Ministerului Culturii, iar audierea din Senat este doar o formalitate, fiindcă votul va fi unul politic, așa cum sunt și numirile în cauză. AICI puteți citi legăturile dintre persoanele propuse și partidele aflate acum la putere – PSD și PNL.

Președintele Comisiei de Cultură a Senatului este PNL-istul Viorel Badea, vicepreședinte este Gabriela Crețu (PSD), iar secretar este Sorin Lavric (AUR).

Din comisie fac parte 4 senatori PSD, 3 senatori PNL, 2 senatori USR, 1 senator AUR și 1 senator UDMR. Actuala conducere a ICR este formată din oameni propuși de cele 3 partide ale coaliției de guvernare: președinte Liviu Jicman – PNL, vicepreședinte Mirel Taloș – PSD și vicepreședinte AG Weinberger – UDMR.

The post Viitorii directori ICR în marile capitale vor fi audiați azi de Comisia de Cultură a Senatului appeared first on Cultura la dubă.