Echipa formată din Anca Dănilă, Ionuț Dulămiță și Andrei Dudea a lansat un apel public către românii care au astfel de caiete moștenite în familie să le trimită pe adresa proiectului, în vederea arhivării lor.

Iar în luna octombrie, la Cărturești Verona, are loc o expoziție cu peste 200 de fotografii care surprind pagini din aceste caiete.

În primul episod video din seria “Caiete de rețete”, Adina, o tânără din Botoșani, vorbește cu părinții ei despre semnificația caietului în familia lor.

„Pentru mine, caietul de reţete e mama”, spune Adina în bucătăria părinţilor ei. Mama stă pe un mic fotoliu, locul ei preferat, un refugiu în drumul de la aragaz la masa din bucătărie. Masă pe care o umplea mai demult cu prăjiturile pentru care cele două fete ale ei făceau „pasiuni”:

„O vreme a fost negresa”, îşi aminteşte ea, „o vreme a fost prăjitura ca covoru'”.

La loc de cinste, între mamă și fiică, stă un martor tăcut al istoriei de acasă: caietul de reţete al familiei. L-au scris trei generaţii de femei. Are totuși şi o mână de bărbat – tatăl Adinei își îmbunătățește de la an la an rețeta de cârnaţi între paginile lui.  

Într-un alt episod, apar Emil și bunica lui din Brașov.

Emil s-a născut în ’84, bunica lui are 84 de ani. Caietul ei de rețete, unul studențesc, cu care și-a îndulcit nepoții, a împlinit 68.
 „Am crescut, bunică, cu cozonacii tăi. Erau super buni când erau calzi. Mă băteam cu Sande şi cu Dodo [pentru ei].” Emil îi enumeră bunicii, în casa ei din Brașov, dulciurile cu care îl răsfăța ea în copilărie și-și amintește cum se pitea sub masă ca să mănânce pe ascuns. 

„Ţin minte când eram mic şi mă băgam sub masă în livingul ăla al tău mare, așteptam să închideţi uşile, să pot să-ţi mănânc prăjiturile pe care le ţineai pentru masa mare.”

Proiectul a primit până acum finanțări de la ARCUB, Primăria Brașov și AFCN.

The post “Caiete de rețete”, inițiativa care arhivează rețetele din casele bunicilor și părinților appeared first on Cultura la dubă.

O echipă de artiști, teoreticieni, antropologi și biologi a început cercetarea la Marea Neagră, pentru realizarea unui Muzeu al Litoralului Românesc.

Proiectul este realizat cu sprijinul comunității locale de colecționari de artefacte și al organizațiilor culturale regionale. Pe termen lung, echipa urmărește ca acest muzeu virtual să capete și un corp fizic, recontextualizând inițiative precum muzeul de istorie interbelic înființat de dr. Horia Slobozeanu la Eforie Sud, în propria casă.

Proiectul Arhivele Litoralului construiește strat cu strat, în imagini și narațiuni, așa numitul oraș “Litoral” (Constantin Cioroiu, Ghid sentimental), regiunea care se întinde de-a lungul țărmului mării și cuprinde viețile locuitorilor de sezon, dar și ale celor permanenți.

În cărțile poștale, orașul “Litoral” se vede de regulă de la malul mării, o întindere de nisip cu construcții și oameni echipați după moda timpului lor pentru băile de aer ori de soare: cu bonete, umbrele de dantelă, costume de mariner, chimonouri Chio Chio San sau slipuri comuniste de supraelastic. 

În măruntaiele vieții cotidiene, intime, de dincolo de cărți poștale și de loisir-ul “water front”, intrăm cu ajutorul fotografiilor de familie și al istoriei personale a locuitorilor care povestesc cu plăcere despre strălucirea cazinoului pe apă de la Eforie Sud, unic în România, și decăderea sa după iarna geroasă care, în 1928, a transformat marea într-o sculptură de gheață, despre penuria de apă care era adusă cu cisternele pe calea ferată și abundența vinului rece consumat pe vremuri cu plasa sau cu butoiul, despre diminețile petrecute de copiii anilor 60-70 cărând bagajele turiștilor germani, polonezi sau danezi și amiezile petrecute pe plajă investigând buncărele rusești din beton sau jucându-se Poarca și Țările.

La Eforie Sud, cea mai veche stațiune, se suprapun straturi care adună peste 100 de ani de viață, începând cu primul capitol de vilegiatură, scris de Ioan Movilă, avocat și om de afaceri plecat din Moldova cu familie și acareturi, la finalul sec. al XIX-lea, pentru a investi în ceea ce, pe 20 septembrie 1899, devenea stațiunea balneară și climaterică Movilă – Techirghiol (bai calde de nămol, băi reci de lac și de mare).

Sub noul nume Carmen Sylva, în perioada interbelică stațiunea, cu ale sale hoteluri-han și grădini unde se asculta jazz și se dansa până târziu (Camil Petrescu, Patul lui Procust), cu pavilion de muzică pe faleză, teatru, muzeu de istorie și chiar un mic aeroport, devine “un vis frumos de artă și îndrăzneală” (Ion Adam), o destinație “preferată marilor stațiuni din țări cu tradiție precum Franța, Italia, Cehoslovacia, Elveția” (Victor Nicolai).

Salutările de vară spre rude și prieteni vor pleca apoi purtând ștampila Vasile Roaită, Eforie Sud, numele sub care a respirat localitatea în comunism și postcomunism, cu o nouă înfățișare și schimbări urbanistice care au transformat-o într-o stațiune populară pentru oamenii muncii.

Astăzi ea păstrează câte ceva din toate straturile anterioare de locuire, clădiri de patrimoniu, mărturii și semne din diferite perioade istorice.

Lansată la mijlocul lunii iulie în Eforie Sud, cercetarea colaborativă și transdisciplinară Arhivele Litoralului se va extinde în următorii doi ani către Constanța și 2 Mai, urmărind identificarea și digitizarea unui număr semnificativ de colecții de fotografii și cărți poștale, obiecte și materiale documentare legate de băile de soare, aer și nămol.

Acestora li se vor adăuga esențiale informații cu privire la moravurile și poveștile vechilor stațiuni, rezultând o arhivă vie de imagini, înregistrări audio-video și obiecte, care va cartografia, dezvoltarea litoralului românesc de la finele secolului al XIX-lea, până în perioada comunistă și postcomunistă.

Pornind de la aceste documente, artiști invitați vor produce lucrări cu rol de alternativă a istoriei oficiale. Arhivele Litoralului va funcționa ca instrument cultural și educațional dedicat specialiștilor și publicului larg dar și ca hub de comunicare al comunității locale cu specialiști naționali și internaționali.

Raluca Oancea, curatorul proiectului, declară în acest sens că “arhiva va constitui o istorie subiectivă, o alternativă la narațiunile oficiale, în acord cu interpretările oferite de Michel Foucault sau Hal Foster, filosofi și teoreticieni ai arhivelor, dar și un mod de relaționare al comunităților multiculturale de pe litoral și un prilej de a lansa o filosofie a nămolului, element de legătură la nivel corporal, social și articulație între Eros și Tanatos.”

Rezultatele acestor cercetări vor fi puse în discuție în cadrul unor ateliere și simpozioane organizate în orașe ca Eforie Sud, Constanța, dar și în centre culturale din București, Cluj sau Iași, la care vor fi invitați importanți artiști care lucrează cu arhive de imagini și sunet, specialiști din domeniul arhivării cu prestigiu internațional, antropologi, biologi specializați în flora endemică.

Institutele culturale și reprezentanțele diplomatice partenere, precum Centrul Ceh, Ambasada Suediei la București, vor iniția explorări în arhivele proprii și în țările de origine, în încercarea de a găsi fotografii ale vacanțelor petrecute de cetățenii străini pe litoralul românesc în perioada comunistă sau postcomunistă. Inițiativa vizează pe termen lung realizarea unor legături strategice între comunități din diferite state ale Europei, într-o perioadă în care unitatea este esențială.

Eforie Colorat a fost lansat, în anul 2021, ca un program cultural complex, dedicat turiștilor și membrilor comunității locale, cât și comunității artistice sau grupurilor de ecologie la nivel național.

Cândva una dintre cele mai vizitate stațiuni din Europa, Eforie Sud a rămas un loc marginalizat, aproape abandonat în cursul aventurii consumeriste iar grădina sa de vară, cu cel mai mare ecran de proiecție de pe litoral, s-a deteriorat ajungând o ruină.

Curățată prin efortul organizatorilor, grădina își revendică acum funcția inițială de spațiu cultural și loc de întâlnire comunitar. Organizat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie și Radef România Film, programul Eforie Colorat își propune revitalizarea spațiilor culturale de la malul Mării Negre prin artă contemporană, organizarea de rezidențe și discuții. Eforie Colorat reunește comunitatea artistică, decidenții din administrațiile locale și centrale, alături de grupurile activiste, într-un efort comun de a formula soluțiile actuale de reabilitare, o oferta culturală alternativă și o nouă șansă de dezvoltare.

ARHIVELE LITORALULUI

Proiect dezvoltat de Asociația Forumul Artelor Vizuale (FAV), în parteneriat cu Primăria Eforie, Centrul Ceh, Institutul Național al Patrimoniului, Ambasada Suediei la București, Centrul Cultural “Teodor Burada” Constanța, Constanta South Container Terminal SRL, Muzeul Național al Țăranului Român, Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, Universitatea de Arte și Design Cluj Napoca, RADEF România Film, Agenția Națională de Presă AGERPRES și Asociația Aici a Stat.

The post Eforie Colorat a început demersurile pentru realizarea primului Muzeu al Litoralului Românesc appeared first on Cultura la dubă.

După trei decenii de la oficializarea fotbalului feminin în România, poveștile fotbalistelor sunt disponibile publicului larg începând de astăzi, prin lansarea Arhivei Fotbalistelor.

Proiectul Asociației VIRA își propune să spună povestea fotbalului feminin din România prin vocile celor care au trăit și trăiesc fenomenul.

„O colecție extinsă de materiale din presă, fotografii și filmări din surse oficiale, dar și colecționate de jucătoare, sprijină (re)descoperirea contextelor socio-economice, echipelor de club și echipelor naționale care au scris istorie”, se transmite pe pagina de Facebook a proiectului.

1990 este anul care marchează oficializarea fotbalului feminin în România.

„Fotbalul feminin se juca organizat în România de mai bine de două decenii. Echipele aparțineau fabricilor, cooperativelor meșteșugărești sau instituțiilor (precum CFR)  și jucau în competiții neoficiale.

Între 22 aprilie și 24 iunie are loc prima competiție oficială „Cupa Libertatea”, organizată pe patru zone geografice: București, Brașov, Constanța, Baia Mare și la care participă 24 de echipe”, aflăm din Arhiva Fotbalistelor.

În același an, un alt eveniment major pentru fotbalul feminin românesc se întâmplă:

„Se înființează Echipa Națională a României. Pe 8 mai la ora 10 aproape 200 de jucătoare de la echipe din toată țara vin pentru selecții la Stadionul „23 August”. Echipa Națională are un un debut promițător. Seria victoriilor meciurilor amicale începe cu turneul internațional „Citta di Messina” din Italia.”

Istoria celor 30 de ani de fotbal feminin românesc poate fi descoperită pe platforma arhivafotbalistelor.ro.

The post Poveștile nespuse ale fotbalului feminin românesc, disponibile de astăzi în Arhiva Fotbalistelor prin imagini, mărturii și pagini de ziar appeared first on Cultura la dubă.

Timp de o lună, între 16 septembrie și 15 octombrie, bucureștenii, dar și cei aflați în trecere prin Capitală, pot vizita expoziția de fotografie „Trecut-au anii, anii ’70 fotografiați de Dan Vartanian vs 2021”, organizată de Asociația „Bucureștiul meu drag”.

Bazându-se pe conceptul „then and now”, expoziția aduce în fața publicului fotografiile realizate de Dan Vartanian în Bucureștiul anilor ‘70 și pe cele refăcute în zilele noastre de 30 de fotografi.

Dan Vartanian este un fotograf care a imortalizat șantierele de construcții și clădirile de patrimoniu ale Capitalei, pe un aparat pe film, până în 1989.

„Pe fondul unei pasiuni pentru arhitectură (am intenționat chiar să urmez această facultate, dar în ultimul an de liceu am renunțat, conștient fiind că nu voi reuși să trec de proba de desen artistic) am început să mă plimb prin București cu aparatul de fotografiat, atras atât de șantierele de constructii, cât și de clădirile vechi de patrimoniu. Activitate pe care am continuat-o multă vreme după aceea, în perioada facultății, dar și după aceea, până în 1989.

Din întâmplare, sau poate cu o oarecare doză de noroc, nu am avut niciodată de a face cu miliția, așa cum s-a întâmplat în acea perioadă cu mulți din cei care fotografiau, în special în perioada de după cutremurul din ’77 și mai ales în zona Casei poporului și pe bulevardul Victoria Socialismului.”, a povestit Dan Vartanian într-un interviu pentru Asociația „Bucureștiul meu drag”, pe care îl puteți citi integral aici.

Vernisajul expoziţiei va avea loc pe 16 septembrie 2021, de la 18:30, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București.

Fotografiile Bucureștiului zilelor noastre au fost realizate de Alexandru Iordan, Anda Stăncescu, Andrei Bîrsan, Andrei Pîslaru, Andreia Bîrsan, Antonio Gherdan, Adelina Miron, Camelia Stan, Cristian Malide, Dan Moruzan, Denise Fătulescu, Eli Driu, Eliza Breajen, Florian Marin, Gabriel Cristea, Gabriela Mihăilă, Ioan Herișanu, Liviu Lazăr, Lucia Spirea, Luciana Gingărașu, Mădălina Macovei, Marius Zota, Mihaela Bîrsan, Mihai Petre, Nick Costandache, Paulina Șelaru, Radu Iacob, Răzvan Pasol și Sabin Prodan, Sorin Panait.

Fotografiile din București realizate de Dan Vartanian pot fi văzute și online, în această galerie digitală.

The post Expoziție de fotografie care arată Bucureștiul în anii 70 vs 2021 appeared first on Cultura la dubă.

Dacă am întreba fiecare elev în parte cum a trăit experiența ultimelor luni, am obține cu siguranță povești care abundă în emoție, povești în care incertitudinea examenelor amânate s-ar împleti cu mica bucurie a participării la ore direct în pijamale și papuci, iar frustrarea provocată de o conexiune de-a dreptul inexistentă la internet s-ar întrepătrunde cu încântarea de a trage pentru prima oară cu ochiul în sufrageria profului.

Am citi despre părinți din linia întâi sau părinți rămași fără locul de muncă, despre mai multe filme văzute, mai multe pâini coapte în echipă, dar și mai puțini oameni care trec pe sub fereastră sau mai puține vizite la bunici. Iar de fiecare dată ne-am minuna de cum se văd toate acestea prin ochii copiilor.

Colecția digitală Exercise Book Archive își propune un exercițiu mult mai amplu decât atât, reunind caiete ale elevilor de pretutindeni în lume, din 1773 până în prezent.

Este vorba despre o arhivă în continuă actualizare, în care experiențele elevilor din Belgia anilor 1930 se întâlnesc cu cele ale elevilor din Tunisia anilor 1960 sau cele ale copiilor americani din 1880.

Astfel, cei care explorează colecția au ocazia de a descoperi detalii despre istoria, educația și viața de zi cu zi a tinerilor din trecut: de la simple exerciții de caligrafie, care ni s-ar putea părea familiare chiar și astăzi, până la dictări presărate cu lecții de viață și îndemnuri propagandistice sau reconstituiri ale bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

România este reprezentată și ea, printr-un „caiet de citire” al unui băiat de 7 ani, din anul 1960. Conținutul propriu-zis al caietului nu ne este dezvăluit, însă pe prima copertă ni se arată sugestiv stema Republicii Populare România, iar pe ultima este înscrisă o poezie:

„Mulțumind Lenuții pentru dar,

La ureche îi șoptește rar:

-Mi-a spus mămica un secret:

Că-ai luat păpușa… din libret!

Nu mai pricep nimic acuș:

Libretul fabrică păpuși?!…”

Proiectul Exercise Book Archive se bazează pe munca voluntarilor, care se pot implica pentru a traduce conținutul caietelor în limba engleză sau pentru a dona ori împrumuta caiete din arhiva personală.

The post O arhivă digitală reunește caietele de exerciții ale elevilor din întreaga lume appeared first on Cultura la dubă.

Tratatul negociat foarte greu, punea capăt unui război devastator, restabilea pacea și se așeza noile tipare ale existenței statale. Tratatul de pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Ungaria constituie un moment de referință atât în istoria Europei Centrale, cât și în istoria noastră.

Tratatul încoronează recunoașterea internațională a desăvârșirii unității naționale a românilor, a creării României Mari.

“Trianon nu a fost „un cadou” al Marilor Puteri pentru România, chiar dacă acestea au avut un rol major în elaborarea și impunerea acceptării lui.

În fapt, atât unitatea națională cât și pacea au fost plătite de români cu un fluviu de sânge și o mare de lacrimi, cu prețul a sute de mii de morți, răniți, orfani și văduve de război și un uriaș efort material.

Ceea ce s-a consemnat în paginile Tratatului de Pace de la Trianon fusese deja decis de națiunea română prin seria de acte cu caracter de referendum din 1918 de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia și a fost impusă cu puterea sacrificiului de pe câmpurile de luptă, combinate cu forța diplomației de a valorifica argumentele istorice și etnice din teren.

Tratatul de Pace cu Ungaria de la Trianon este dovada palpabilă că există un ceas al dreptății în Istorie, chiar dacă el vine după secole de împilare, înjosire și încercări de deznaționalizare.

Contrar a ceea ce se încearcă să se răstălmăcească de către unii, Tratatul de Pace de la Trianon nu constituie un subiect istoric exclusiv dintre România și Ungaria, deoarece el reprezintă piatra de temelie a realităților teritoriale ale întregii Europe Centrală și prin extensie ale Europei în ansamblu, până azi.

Trebuie să reamintim, încă o dată, că prin prevederile acestui tratat au fost stabilite nu numai granițele dintre România și Ungaria, dar și existența Ungariei ca stat național modern, independent, între frontiere stabile, recunoscute pe plan internațional.

De asemenea s-au stabilit graniţele mai multor state din regiunea noastră – Austria, Cehoslovacia și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenită peste câțiva ani – Iugoslavia), precum și frontiera terestră și fluvială dintre România și această din urmă țară.

Ca depozitare principale ale mărturiilor trecutului nostru, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și Arhivele Naționale ale României, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, au considerat că au obligația de a prezenta în premieră publicului la 100 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, un proiect online, Trianon 100. România la Conferința de Pace de la Paris, consacrată rememorării de către contemporanii noștri a unui mare eveniment istoric, cu reverberații până în prezent.

Trianon 100. România la Conferința de Pace de la Paris este un proiect complex, ce cuprinde sute de documente și fotografii de epocă, rod al cercetării în cadrul colecțiilor Muzeului Național de Istorie a României, în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe și la Arhivele Naționale ale României.

Sunt prezentate fotografiile personalităților ce au făcut parte din spectacolul derulat atât pe scena publică și din culisele diplomației mondiale de la Paris și Londra, din anii 1919 și 1920, acte oficiale, corespondență inedită, memorii depuse de către liderii români la Paris, hărți etnografice ale României de la începutul secolului al XX-lea, dar și acele documentări speciale realizate de experții internaționali, destinate anume pentru uzul Conferinței de Pace de la Paris.

Prin acest proiect on-line, considerăm că documente foarte importante ale istoriei României și ale Europei Centrale vor fi disponibile online, alături de analize istorice, ca parte a unui demers de a realiza o prezentare istorică obiectivă și documentată a Conferinței de Pace de la Paris și a negocierii și semnării Tratatelor de Pace.

Expoziția prezintă și documentele inedite care au stat la baza modului în care a fost aplicat Tratatul de la Trianon, începând cu trasarea celor 448 de km de frontieră dintre cele două state, dar și pentru rezolvarea multitudinii probleme generate de noile realități politice, economice, sociale și umane.” – Ernest Oberlander Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României

Expoziția online poate fi vizionată aici.

The post 100 de ani de la Trianon. MNIR a publicat o arhivă impresionantă, cu sute de documente și fotografii. appeared first on Cultura la dubă.