În 2017, la premiera spectacolului “Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, directorul de scenă, responsabil cu buna desfășurare a evenimentului, a chemat poliția după ce regizorul a mers la pauză în culise și ar fi bruscat-o pe actrița Éva Imre.

Ce formă a avut acea agresiune nu știm exact, fiindcă relatările au fost diferite. În spațiul public s-a propagat ideea că Andriy Zholdak ar fi lovit-o pe Éva Imre, însă mărturia actriței de atunci și de acum spune că a fost luată de guler și scuturată, regizorul țipând la ea. Doar intervenția colegilor a făcut ca lucrurile să se oprească în acel punct.

La vremea respectivă, evenimentul a fost relatat în presă și a stârnit revolta actorilor din toată țara, care au postat mesaje de susținere față de colegii de la Teatrul Maghiar din Cluj și au cerut ca astfel de evenimente să nu mai fie acoperite și acceptate de directorii de teatre.

Pentru ieșirea sa, Andriy Zholdak a fost sancționat atunci cu 5% din onorariu de către Tompa Gabor, managerul instituției. Mai exact, regizorul a fost “mustrat” financiar pentru că a deranjat spectacolul, nu pentru că a agresat o actriță – “Dacă se duce acolo și începe să urle pe scenă, poate deranja decursul spectacolului. De aceea i-am scăzut din onorariu.“, declara Tompa Gabor în 2018.

Cum cuantifici agresiunea asupra unui colaborator și cum s-a ajuns la acel procent de 5%, nu știm. Cer e că acum, Tompa Gabor, care e și președinte al Uniunii Teatrelor din Europa, a transformat revolta artiștilor în fața abuzurilor în acuzații extreme, care nu mai au legătură cu teatrul sau cu condițiile de lucru din spatele unui spectacol.

“Activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, deosebit de nociv” și “activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă” sunt doar câteva dintre apelativele folosite acum câteva zile în scrisoarea sa publică, la adresa semnatarilor petiției.

Mai mult decât atât, imediat după scandalul din 2017, Tompa Gabor s-a arătat deranjat de faptul că directorul de scenă a chemat poliția, în loc să rezolve situația în interiorul teatrului.

Într-un video din 2016, Zholdak explica la o conferință de presă stilul său de lucru cu actorii:

“𝐌𝐚̂𝐢𝐧𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐭𝐢𝐭̦𝐢𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐢 𝐜𝐚̂𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐮. 𝐒̦𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐜𝐚̂𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐮, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭̦𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐥𝐞: 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐢𝐜𝐞, 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜𝐞, 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐞𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞, 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐧𝐳𝐢 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥𝐞, 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐥, 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐜𝐚̂𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐮. 𝐄𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 N𝐚𝐳𝐢. 𝐋𝐚𝐠𝐚̆𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐚𝐫𝐞.”, spunea regizorul ucrainean.

Deși abuziv, comportamentul lui Zholdak a fost rapid dat uitării, el fiind din nou invitat să monteze spectacole la alte teatre din România. Acum, 6 ani mai târziu, este nominalizat pentru cea mai bună regie la Premiile UNITER, cu spectacolul „Femeia mării” de Henrik Ibsen,producție a Teatrului Naţional „Marin Sorescu” Craiova.

Nominalizarea sa a stârnit indignarea mai multor artiști, iar o petiție inițiată de regizoarea Carmen Lidia Vidu, care cerea excluderea sa de pe lista nominalizărilor, a strâns până la această oră 2.100 de semnături.

După toată această săptămână, în care discuțiile din jurul Premiilor UNITER au atins multe alte aspecte, actrița Éva Imre a acceptat să își spună punctul de vedere într-o scrisoare trimisă către Cultura la dubă.

Redăm mai jos textul său:

“Am fost căutată de jurnaliști să-mi spun părerea despre cele întâmplate la vremea premierei `Rosmersholm`, spectacol regizat de Andriy Zholdak.

Ce am declarat atunci este adevărat și nu s-a schimbat nimic din ceea ce am spus. Voi copia aici spusele mele din interviul făcut de jurnalistul de investigație Zoltan Sipos pe 16.12.2018, publicat pe platforma atlatszo.ro.

<În pauza spectacolului regizorul ne-a chemat la discuții. Am stat în cerc, ne-a dat indicații pentru continuarea părții a doua.

A părut supărat, ca de atîtea ori înainte. Dintr-odată mi-a apucat gulerul paltonului meu și a început să mă scuture ca în scena dintre Kroll și Rebekka.

Dacă îmi amintesc bine, ne-a vorbit despre faptul că trebuie să jucăm cu o intensitate mai mare. Nu m-a lovit. Probabil că momentul nu a ținut prea mult, dar mie mi s-a părut mult. Balázs Bodolai a intervenit și l-a rugat să se oprească. Zholdak a plecat.>

De atunci au trecut ani buni, nu a fost deloc o perioadă ușoară din viața mea, dar m-a și călit această experiență.

Țin să menționez că nu am fost niciodată presată de către nimeni să ies și să fac sau să nu fac o declarație în legatură cu cele întâmplate. E decizia mea și sper că va rămâne așa.

Într-adevăr trăim într-o lume complicată în prezent. Îmi place meseria, munca mea, și încerc să o fac cu respect, cu seriozitate și cu determinare.

Noi, actorii, de multe ori ne găsim în situații vulnerabile și nu prea cred că acest lucru se poate îndepărta cu totul, atât timp cât de foarte multe ori lucrăm cu un sistem nervos turat la maxim.

După cele întâmplate, ne-am adunat noi, actorii, și am formulat o declarație:

<Noi, actorii Teatrului Maghiar de Stat Cluj-Napoca, în unanimitate și cu hotărâre, suntem alături de colegii noștri și ne susținem reciproc. Refuzăm orice formă de agresiune. Considerăm că agresiunea nu face parte din munca teatrală și că nu există situații care să o justifice. Suntem extrem de îngrijorați de cele întâmplate recent. Simțim că gestul inacceptabil al unui singur om aruncă o umbră asupra muncii noastre. Pretindem ca instituția care ne găzduiește să ia măsurile necesare pentru evitarea acestui tip de atitudini. Solidarizăm pe deplin cu fiecare coleg al nostru care intră pe scenă și ne dorim în continuare putere și curaj.>

Cred că acest mesaj este valabil și acum, în contextul tensiunilor din jurul UNITER.

De atunci, Zholdak cred că a fost invitat de două ori în Romania ca regizor, iar decizia invitării este responsabilitatea teatrelor respective. Nominalizarea sa la fel e responsabilitatea unui juriu de specialitate.

Aceste evenimente nefericite m-au învățat multe și, după plecarea lui Zholdak, eu și colegii din distribuție ne-am atașat mult de acest spectacol și ne-a făcut plăcere să îl jucăm.

N-aș pune la îndoială niciodată valoriile lui ca om de teatru, însă pe plan comportamental și uman are multe de recuperat.

Îmi pare rău de situațiile apărute recent, poate că ar fi nevoie de mai multă comunicare între generații. Poate mai mult respect și răbdare din partea tinerilor și mai multă curiozitate și înțelegere din partea celorlalte generații.

Cu stimă,

Eva Imre“

La rândul său, Éva Imre este nominalizată la Premiile UNITER, la categoria cea mai bună actriță în rol principal. pentru rolul Barbarul B din spectacolul „Tinerii Barbari”, regia Attila Vidnyánszky Jr., Teatrul Maghiar de Stat Cluj și Teatrul Cetate din Gyula, Ungaria.

Cei doi se pot întâlni la Gala Premiilor UNITER, care va avea loc pe 12 iunie la Timișoara, orașul care deține anul acesta titlul de Capitală Europeană a Culturii.

The post Éva Imre, actriță: “Nu a fost deloc o perioadă ușoară din viața mea, dar m-a și călit această experiență.” appeared first on Cultura la dubă.

UNITER, o asociație menită să apere drepturilor artiștilor care fac parte din ea, cu o imagine destul de învechită, interesantă doar pentru breaslă, a intrat acum și în atenția publicului larg, prin prisma unui scandal de facebook, preluat în întreaga presă doar pentru izul de scandal, nu pentru că ar exista un interes real pentru subiectele atinse.

De altfel, an de an, doar presa culturală, foarte restrânsă, scrie despre nominalizările și câștigătorii Premiilor UNITER și le urmărește apoi evoluția. Reprezentarea spectacolelor de teatru și a tinerilor artiști este redusă, dacă nu chiar absentă din presa mainstream, iar asta reflectă o societate în care cultura e considerată ultimul domeniu de interes, având și cel mai mic buget de stat.

Nu întâmplător un jandarm a spus cândva “luați site-ul de cultură și băgați-l la dubă.”

În contextul prezentat mai sus, am stat de vorbă cu actualul președinte al UNITER, Dragoș Buhagiar, omul care a preluat conducerea onorifică anul trecut, după dispariția lui Ion Caramitru.

Dragoș Buhagiar este unul dintre cei mai importanți scenografi români, având colaborări cu regizori de renume, precum Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu sau Alexandru Dabija, dar și o carieră peste hotare.

La un an de când a fost ales în funcția de președinte al UNITER, s-a trezit în mijlocul unui conflict care, spune el, a adus „prejudicii grave de imagine”.

Mai exact, mai mulți artiști au cerut juriului desemnat de Senatul UNITER să elimine de pe lista nominalizărilor la premiile UNITER un regizor acuzat în trecut că ar fi bruscat o actriță chiar în seara premierei, în timpul unei pauze. De asemenea, juriului i s-a reproșat că a ignorat tânăra generație de creatori, apărând în spațiul virtual discuții despre criteriile de selecție, vârstă și sex, estetică și moralitate.

Mai mult decât atât, Senatul UNITER s-a văzut nevoit să rediscute și să anuleze premiul pentru întreaga activitate pe care urma să i-l acorde actorului Alexandru Repan, după ce Cultura la dubă a publicat un articol despre activitatea sa de colaborator al Securității, dovedită printr-o decizie judecătorească.

Apoi, regizorul Silviu Purcărete și-a anunțat retragerea de pe lista nominalizărilor printr-o scrisoare care a stârnit și ea opinii contradictorii.

„Niște schimbări reale sau niște îmbunătățiri trebuie aduse la statut, dar nu consider că se pot întâmpla așa.”, spune acum Dragoș Buhagiar.

Gala Premiilor UNITER 2023 va avea loc pe 12 iunie la Timișoara, Capitală Europeană a Culturii.

****

În primul rând, spuneți-ne, vă rog, de ce ați vrut să candidați pentru funcția de președinte al UNITER?

Sunt legat de UNITER, am fost legat de Ion Caramitru, am fost mandatat să fac parte din Senat și, după cum știți, am avut șansa să iau premii. Iar în viață trebuie să și oferi, nu numai să iei. E un principiu onest, dacă lumea are nevoie de tine, trebuie să pui umărul.

Sincer, nu a fost ideea mea, au fost niște voci serioase care au considerat că aș putea fi o variantă corectă.

După un mandat foarte lung al lui Ion Caramitru, lumea așteaptă acum de la noua conducere niște schimbări. Ce schimbări ați vrea să implementați și ce ați schimbat deja?

De exemplu, am considerat că un nou director al Festivalului Național de Teatru trebuie să fie dintr-un mediu independent. Să o alegem pe Mihaela Michailov a fost o decizie bună, pe care am luat-o în Senat. E un om serios, a scris, a făcut un teatru (n.r. Centrul de Teatru Educațional Replika) împreună cu Radu Apostol, ne-am bazat pe un CV consistent.

E o decizie care nu poate arăta decât deschidere.

A fost și o încercare de a crea o legătură mai puternică între mediul artistic privat și cel de stat?

Noi nu suntem un sindicat, există sindicat al actorilor, există sindicate în teatre. Noi suntem un ONG și nu primim finanțări lunare de la Ministerul Culturii. Eu fac benevol, onorific, treaba de președinte.

Nu aveți un salariu?

Nu și nici am luat altfel de bani de la UNITER. Mai mult, la Gala UNITER de acum voi lucra cu Răzvan Mazilu. Am ales să fac eu scenografia ca să mai salvez niște bani, să nu plătim un scenograf. Îmi permit, am de lucru, sunt un creator curtat de foarte multe spații teatrale din România, în ultimii ani am lucrat mult și în occident. Mi se pare natural să procedez așa.

Care sunt sursele de finanțare ale UNITER-ului?

Cotizațiile, timbrul teatral care se reîntoarce în teatre în mare parte, ba mai mult, am propus alături de Aura Corbeanu să se ducă mai mult spre teatrele independente. Și mai încercăm prin proiecte să completăm sursele de finanțare.

Cum ați explica rolul UNITER pe înțelesul unor oameni care nu sunt familiarizați cu această structură?

În primul rând, UNITER e o platformă de comunicare între instituțiile statului și instituțiile de teatru. În permanență suntem cumva poziționați să adunăm oamenii la masă. De exemplu, am vorbit cu ministrul Culturii să facem consultări despre statutul lucrătorului cultural. E ciudată denumirea…lucrător cultural.

Ce mai face UNITER? Conform statutului, își apără membrii în situații limită.

Au fost, totuși, situații, când UNITER a fost acuzată că nu reacționează la diferite situații care au presupus niște abuzuri.

În primul rând, în ceea ce mă privește, eu nu voi avea reacții peste noapte, compulsive și nu o să reacționez în fața facebookului. Avem niște reguli interne. Senatul are Comisie de Disciplină și eu trebuie să respect asta. Comisia se poate autosesiza sau se poate întruni, la cerere, dacă e depus ceva la UNITER.

În cazul cu Felix Alexa a fost o chestiune legată de școală, în primul rând. Totuși, am adunat Senatul și am discutat ce tip de reacție trebuie să avem.

Au mai fost cazuri cu discuții între finanțatori și directori de teatre. Sunt între entități care au un contract. Ca să putem interveni, ar trebui să avem ambele situații, cifre, condițiile, contractele.

Revenind la situația cu Felix, noi am spus foarte clar, ne-am exprimat poziția.

Felix Alexa chiar s-a autosuspendat sau i-ați cerut să facă asta?

A fost o autosuspendare pentru că și-a dat seama că până se lămuresc situațiile în școală, cumva el a înțeles că e bine să ia o povară de pe umerii Senatului. Sigur, am discutat împreună acest aspect, cum e mai bine. Și atunci a luat această decizie.

Dar să știți că noi suntem într-o situație foarte delicată.

Noi avem în statut obligația de a apăra membrii până la finalizarea oricărui tip de investigație.

Noi am aderat la CEDO, chiar mi-am scos niște articole fiindcă m-am gândit că o să mă întrebați de chestia asta. Am niște hârtii pe care le-am studiat cu juriștii.

(Ne arată hârtiile și citește articolele CEDO).

De exemplu, articolele 6-7: dreptul la un proces echitabil, în care dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție sunt garantate ca fundamente ale societății.

Orice om are dreptul la protecția demnității și a imaginii.

Ați fost și sunteți profesor la universitate. Discuțiile din ultimii doi ani, despre abuzuri din mediul universitar artistic, v-au surprins sau aveați cunoștință despre astfel de metode de lucru?

Meseriile artistice presupun pasiuni, un alt tip de libertate de a te raporta la ceilalți. Lucrurile sunt foarte pe muchie. Sigur că trebuie să respectăm, fără discuție, demnitatea studenților, mai ales că sunt niște oameni într-o perioadă de formare, rolul nostru este extrem de important. Niciodată nu am acceptat genul ăsta de comportament.

Nu băgăm sub preș nimic, dar nu pot să folosesc termeni la care se așteaptă “internetul”, cum ar fi “condamn”. Eu nu am voie să folosesc cuvântul ăsta. Dacă eu dau un comunicat în care spun “UNITER condamnă” și vine acel membru UNITER și zice: “de ce ați spus asta? Legea zice că eu n-am făcut nimic.” Senatul trebuie să apere membrii până la finalizarea anchetelor.

De 30 de ani, noi am văzut la televizor azi oameni trecând cu cătușe și a doua zi declarați nevinovați. E o societate foarte răsturnată și neprincipială.

De multe ori, comunicarea în mediul artistic se desfășoară pe facebook și nu tot timpul e coerentă.

Eu cred că dacă vrem să rezolvăm ceva, trebuie să ne punem la masă, nu să ne înjurăm pe facebook.

Avem o situație, venim la UNITER și zicem că am vrea o întâlnire. O programăm, ne privim în ochi, venim cu argumente.

Părerea mea, a lui Dragoș, nu a UNITER, este că în spatele unui canal ne ascundem. Dialogul e principala metodă de a soluționa o situație.

Mai multe voci teatrul românesc au criticat juriul stabilit de UNITER pentru nominalizările făcute anul acesta, mai exact pentru ignorarea generației de 30-40 de ani de la premiile majore, dar mai ales prezența pe lista de nominalizați a unui regizor acuzat în 2017 că a agresat fizic o actriță – Andriy Zholdak.

De asemenea, au fost invocate posibile conflicte de interese. Opiniile exprimate în spațiul public sunt, totuși, destul de diferite. Cum percepeți dumneavoastră, președintele UNITER, tot ce s-a întâmplat?

Eu cred în felul următor: cutremurele pot aduce schimbări bune, dar forma în care s-a discutat în toate aceste zile nu mi se pare deloc potrivită.

Dacă vrem să nu existe discriminări și abuzuri de niciun fel, atunci cred că este important să nu ne poziționăm antagonic, tineri versus bătrâni. O poziționare antagonică nu este deloc constructivă. Niște schimbări reale sau niște îmbunătățiri aduse la un statut, nu consider că se pot întâmpla așa.

Pe mine mă interesează foarte tare să mă simt în siguranță într-un stat de drept. Asta înseamnă că e un stat în care se respectă niște legi.

Accept orice discuție, dar în niciun caz pe acest ton și cu coborârea nivelului discuției la nivelul ăsta, care nu are legătură cu teatrul și cu esența meseriei noastre, o meserie liberală.

Acum un an de zile au fost alegeri. La alegeri se discută lucruri la Adunarea Generală. Eu chiar nu înțeleg de ce nu discutăm la Adunarea Generală, de ce discutăm de pe poziții de forță și în momente în care se poate prejudicia acestui ONG și imaginea unor artiști de mare valoare.

Într-adevăr, lucrurile trebuie adaptate la timpurile pe care le trăim, dar în niciun caz în forma asta. Există foarte multe procedee normale, legale și putem sta la masă să le discutăm.

Acest ONG funcționează de 33 de ani, a fost menținut în momente dificile din punct de vedere politic. În anii ’90 au fost niște momente politice tulburi, iar UNITER a ținut artiștii în sensul unei bresle active și cu un punct de vedere foarte ferm în zona politică.

De ce vrem să ducem atât de jos toată discuția asta? Eu sunt un artist foarte ferm pe picioare, am fost observat, nu am țipat că vreau să fiu observat. Am muncit și am fost văzut, pus în valoare de colegii mei de breaslă.

Aș vrea să vorbim punctual despre cazul Zholdak fiindcă aceasta a fost principala nemulțumire și singura revendicare concretă în acea petiție – eliminarea sa de pe lista de nominalizări, fiindcă, citez, “a comis de nenumărate ori abuzuri psihologice și fizice în timpul repetițiilor sale, punând în pericol sănătatea fizică și psihică a actorilor cu care a lucrat”.

Eu ca artist am spus mereu că mă dezic de orice formă de abuz. Orice abuz și discriminare, atât în teatru cât și în școală, sunt inacceptabile. Aș vrea să fie foarte clar. Dacă noi vrem să rezolvăm o situație care ni se pare neclară, oare noi trebuie să așteptăm ani de zile? Evenimentul a fost acum 6 ani la Teatrul Maghiar. Așteptăm o ocazie de genul ăsta?

Eu, personal, m-aș fi dus la Teatrul Maghiar, aș fi discutat cu actrița, cu colegii actriței. În acești 6 ani de zile puteam să urmăresc activitatea lui Zholdak și să pichetez teatrele pe unde a lucrat. De ce lasă să treacă atâția ani?

Dar UNITER în toți acești ani a abordat acest caz în interiorul Senatului sau la Adunările Generale?

Da. S-a discutat.

Ne puteți spune ce anume s-a discutat?

S-a discutat evenimentul respectiv, ne-am interesat, am vorbit cu directorul teatrului (n.r. Tompa Gabor) și directorul teatrului ne-a prezentat un fel de status.

Ați avut doar acest punct de vedere? UNITER i-a invitat la discuție și pe actorii implicați în poveste?

Nu i-a invitat la discuție pe actori. Eu nu îmi aduc aminte. Sincer, ar trebui să verific exact. Și eu sunt un artist foarte băgat în munca lui.

Acum, vorbind despre nominalizarea sa, juriul a avut în vedere exclusiv valoarea artistică a muncii sale.

În privința lui nu există o decizie judecătorească de condamnare, așa cum există o hotărâre judecătoarească în privința actorului Alexandru Repan, despre care, din păcate, nu aveam știință. Poate ăsta să fie păcatul meu, nu știu.

Și nu există nicio sesizare din partea actriței, să spună că a fost agresată. Nu este absolut nimic, nici din partea actriței, nici din partea colegilor, nici din partea poliției.

Oricum, UNITER, în principiu, nu se poate substitui organelor de urmărire și nu are calitatea și competența să facă altfel de anchete decât morale.

Noi ne declarăm ferm a fi împotriva oricărei forme de abuz, că este împotriva abuzurilor fizice sau morale, dar și împotriva abuzului la care ar putea fi supusă o persoană acuzată pe nedrept.

Și mai e ceva. Un regizor nu poate exista artistic fără actori. Orice actor care consideră că e supus unui abuz, poate face un pas înapoi, se poate retrage din spectacol, la fel și ceilalți actori implicați.

Este un mijloc corect, imediat și eficient de a acționa împotriva unui abuz.

Totuși, e cunoscută în această lume frica de a nu pierde un rol, de a nu mai fi angajat de alte teatre.

Nu știu, o fi și frica asta. Dar în teatre, de obicei, când vine un regizor, cel puțin în ultimii ani, managerii întreabă: vine regizorul x, va fi casting în ziua d, mai vine regizorul y, repetițiile se vor suprapune. Vă rog să vă decideți la care vreți să lucrați.” Onest, vă spun.

Regizoarea Carmen Lidia Vidu, care a inițiat petiția împotriva regizorului Andriy Zholdak, propune un boicot al galei și îndeamnă la revoltă și huiduieli la adresa juriului, pe motiv că s-a ghidat exclusiv pe criteriul valorii și nu pe criteriile propuse de inițiatoarea petiției, vârstă și sex.

Juriul nu a avut niciodată alt criteriu decât valoarea artistică. Nu are nici vârstă, nici sex, nici culoare politică.

Realizarea unor nominalizări pe criteriul de vârstă și sex, cum se propune, ar însemna un abuz și abdicarea de la principiile care stau la baza nominalizărilor în general, nu numai ale noastre.

Poziționarea asta e greșită și aduce mari prejudicii nu UNITER-ului, ci întregii bresle. Apoi, câți semnatari ai petiției sunt membri UNITER? De exemplu, Carmen Vidu nu este membru UNITER. Schimbările pe care le cerem trebuie să pornească de la statut. Schimbăm statutul? Încă o dată, facem asta la Adunarea Generală, nu în stradă.

Practic, cei care reclamă acum anumite lucruri ar trebui să fie membri UNITER ca să participe la aceste discuții?

Evident, trebuie să faci parte din această breaslă. Sigur, pot semna ceva de principiu, că nu îmi convine un abuz. Dar când discuțiile sunt atât de aplicate, nu pot să îmi dau cu părerea la structura Uniunii Scriitorilor, de exemplu.

Revenind la cazul Zholdak, înțelegem că ce a fost în trecut nu se mai poate schimba, el a fost în continuare angajat de teatre din România. Dar după toate aceste discuții, luați în considerare ca în statut sau în Regulamentul Premiilor, juriul să excludă din start nominalizarea unor artiști găsiți oficial vinovați pentru vreo formă de abuz?

Eu cred că această discuție trebuie supusă Senatului, poate chiar și la Adunarea Generală. Dar toate aceste lucruri trebuie făcute după ce s-au dat niște verdicte foarte clare, să existe niște decizii judecătorești.

Ați văzut foarte clar că în cazul Repan, în momentul în care am văzut decizia oficială, am revenit asupra premiului. Dar să vă mai spun ceva. Nu toată lumea a fost de acord cu retragerea premiului.

Deci discuțiile nu sunt unanime și toată lumea ridică mâna.

Pentru că a fost o situație de urgență, am trimis documentul tuturor membrilor Senatului, le-am dat un timp de gândire și am cerut răspunsuri în scris.

Cu o majoritate confortabilă, am putut să luăm această decizie. Dar au fost oameni care au ridicat problema: noi suntem puși să discutăm aici genul ăsta de probleme? Sigur că argumente sunt și pro și contra, atât timp cât discutăm talentul și valoarea artistului, precum și cariera lui. Dacă, de exemplu, aceste lucruri influențează cariera.

Vă mărturisesc că numai cineva care a trăit vremurile alea ar putea înțelege corect. Așa sună într-un fel “a fost colaborator”. Au fost foarte mulți obligați să semneze în acele vremuri, dar important e ce au făcut după aceea. Dacă tu intervii în destinul unui om și îi modifici destinul, asta este foarte grav, extrem de grav.

La fel e și în cazul unui abuzator, dacă modifică destinul, evoluția unei persoane, e foarte grav.

Dar vorbind despre curaj, eu am ieșit din echipe artistice, de față cu distribuția. Eu am ieșit dintr-un teatru când mi s-a părut că venirea unui director duce teatrul într-o direcție care pe mine nu mă interesează. Dar asta nu am făcut cu scandal în presă. Am spus-o în Adunarea Generală a teatrului, iar după mine au plecat și alții.

În ceea ce privește retragerea lui Silviu Purcărete, cum s-a întâmplat, mai exact? Ați avut o discuție înainte sau pur și simplu v-a trimis scrisoarea?

Vă explic imediat. La Galele UNITER, în ultimii trei ani, în 2020 Premiul pentru cea mai bună regie l-a luat Eugen Jebeleanu, iar premiul pentru cel mai bun spectacol – Chiritza în concert, al Adei Milea. În 2021, cea mai bună regie a mers la Carmen Lidia Vidu. Cel mai bun spectacol – Inimă și alte preparate din carne, Radu Afrim. 2022, Premiul pentru cea mai bună regie – Horia Suru, pentru iar cel mai bun spectacol – Plugarul și moartea, Silviu Purcărete. Vi se pare că în ultimii 3 ani chiar așa tinerii au fost dați la o parte de la premiile importante?

Această poziționare nu mi se pare corectă.

Purcărete e unul dintre puținii regizori români de calibru mondial și nu spun asta ca limbaj de lemn. Ce înseamnă asta? Spectacolele lui circulă prin lume.

Domnul Purcărete nu a scos această scrisoare în primele ore. Această scrisoare a scris-o în momentul în care discuția a coborât îngrozitor de jos. Comparații, epitete, toată această confuzie cu valoarea și vârstele, l-au făcut să spună “eu nu vreau să fac parte din asta, e mult prea jos, eu nu mă regăsesc între acești oameni.”

Vă mărturisesc că l-am întrebat dacă este sigur că vrea să o publice și nici nu a vrut să stea de vorbă. A avut o poziție extrem de fermă.

Ce credeți că simbolizează această retragere?

Este un mare semnal de alarmă în lumea noastră, care ar trebui să fie o lume a valorii, o lume deschisă, tolerantă.

Dacă noi dăm valoarea la o parte, lucrurile devin haotice. Totul se risipește. Acesta este mesajul lui. Când apare o confuzie între valoare și vârstă, apare haosul.

Știți că discuția aceasta a apărut și la Oscaruri, Academia Americană de Film impunând niște criterii de gen, rasă și categorii vulnerabile pentru nominalizarea filmelor.

Cunoaștem, de acord, dar problemele noastre nu sunt similare cu cele din Statele Unite. Noi nu am fost un stat expansiv, noi nu am fost colonii, nu am avut segregare. Lucrurile nu se pot importa copy-paste.

Toată povestea asta cu cancel culture este nocivă. Nu poți să anulezi arta, tot ce s-a întâmplat a fost un gest al momentului, artiștii au lucrat în niște perioade istorice, nu putem anula informația care exista atunci. Asta, din nou, are legătură cu haosul.

Cum răspundeți acuzațiilor legate de posibile conflicte de interese? Mai exact, că un membru al juriului este și parte din Consiliul Artistic al Teatrului „Marin Sorescu” din Craiova, care are 8 nominalizări, sau că unii membri ai Senatului UNITER sunt printre nominalizați?

Toți membrii Senatului sunt votați de membrii UNITER în Adunarea Generală, iar oamenii din teritoriu au votat reprezentanți activi, artiști activi.

În Senat, majoritatea oamenilor sunt activi, actori, conducători de teatre, regizori. De când sunt eu președinte, juriul e votat de Senat, pentru că nu consider că președintele și vicepreședintele trebuie să își asume alcătuirea juriului.

În Senat se face o listă cu critici, regizori, propunerile sunt numeroase. Apoi începem să discutăm cu ei și mulți spun „lucrez acolo, nu am timp”. Încep să pice.

Practic, se întâmplă și un fenomen natural. Suntem 19 oameni în Senat. E un număr suficient să ne gândim că nu există suspiciuni.

Dacă am în Senat trei directori de teatre, ar fi corect să impun ca 4 ani de zile, teatrele alea să fie date la o parte de la nominalizări? Sau ei, dacă fac roluri, să fie dați la o parte?

Hai să ne uităm cine sunt acești oameni.

Trebuie să îl susțin eu pe Radu Afrim, care a inventat o estetică în teatrul românesc? Nu doar că e incontestabil. O să rămână în istoria teatrului românesc Afrim. Radu Afrim lucrează cu toate vârstele de actori. În fiecare teatru în care a mers a încercat să reinventeze actori, unii chiar pensionari. Și i-a pus în context cu generația nouă. Asta mi se pare fabulos. Hai să ne uităm atent la ce fac acești oameni.

Pe cine ar trebui să punem în Senat? Șefii de producție din teatre sau directorii economici? Și atunci tot conflict de interese ar fi.

Există voci care spun că juriile ar trebui făcute de cele două secții ale AICT (Asociația Internațională a Criticilor de Teatru). Nu știu dacă știți că cele două secții nu prea se pot pune la masă împreună. Și în zona asta e o situație care nu e de dorit. Din tot sufletul mi-ar plăcea ca cele două secții să se unească și Senatul să lucreze cu AICT ca pe vremuri. Această risipire și împărțire în foarte multe celule nu cred că este benefică.

Cum aveați în gând să arate Gala Premiilor UNITER înainte de aceste evenimente și cum aveți acum?

Eu sunt foarte tulburat din cauza acestor situații neplăcute. Nu sunt niște discuții, nici dialog. Sunt niște poziții de forță. Noi am fi dorit să facem gala mult mai ritmată. Lucrurile au început să se schimbe de acum 3-4 ani, au fost două gale foarte bune regizate de Bobi Pricop, în care deja am descoperit o estetică adaptată timpurilor, una de Afrim, în care au fost prezenți foarte mulți tineri, iată, vorbim de tineri.

UNITER s-a mișcat în sensul ăsta și lucrurile trebuie să meargă organic, nu forțat.

Anul ăsta e Capitală Culturală. Ne gândisem să strângem gala în 2h40, dând reclamele la o parte. Răzvan Mazilu încearcă să dezvolte un concept cu patru prezentatori, cu o muzică compusă special, cu imagini video, cu ritm alert.

Și sigur, fiind Timișoara, am încerca să aducem ceva din atmosfera anilor 20-30, când Timișoara era un oraș înfloritor, o emblemă, chiar în Europa. Să ne aducem aminte că Timișoara a fost primul oraș iluminat public. Am vrut să o aducem într-o zonă mai glamour, cu costume de epocă, cu decor gândit special.

Ne gândisem inclusiv să aducem publicului la Timișoara un showcase cu cele mai bune spectacole nominalizate. Gândiți-vă în ce situație suntem acum.

Gala ar fi trebuit să celebreze valoarea teatrului românesc, creatorii importanți. Iar noi acum ne spălăm rufele pe marginea râului, pe marginea Dâmboviței.

Și atunci, se va schimba ceva în ce ați pregătit?

Nu știu acum să spun ce se poate schimba. Important e să vedem cum se finalizează toată această situație și sigur că o să discutăm cu Răzvan Mazilu. Prejudiciile de imagine ar putea fi majore, nu știu să le cuantific acum, e foarte trist.

Și mă gândesc și la mine. Eu sunt un artist care nu vrea să dovedească nimic. Am lucrat, am ajuns președinte UNITER pentru că m-am gândit să aduc ceva înapoi comunității.

Dar dacă lumea arată așa, dacă viitorul arată așa, nu știu dacă mai vreau să fac parte din breaslă. Vorbesc din punctul de vedere al artistului Dragoș Buhagiar.

V-ați gândit în aceste zile să renunțați la funcție?

Pe mine m-au votat foarte mulți oameni, nu am să-i dezamăgesc, căpitanul nu își abandonează vasul, chiar dacă e doar onorific. După cum am spus, eu nu răspund la presiuni.

E un gând care, sigur, mă bântuie. Dar am un mandat și nu aș vrea să dezamăgesc pe nimeni.

Doi dintre contestatarii nominalizărilor sunt câștigători recenți ai premiilor UNITER, după cum ați precizat, Carmen Lidia Vidu și Eugen Jebeleanu. Îi veți invita la gală?

Sigur că vor fi invitați la gală. Dar eu nu i-aș pune unul lângă altul în această discuție, atitudinile celor doi sunt ușor diferite, după părerea mea. Trebuie să fim atenți. Și asta poate fi ceva greșit, să îi băgăm pe toți într-o căciulă. Sunt convins că foarte mulți care au semnat habar nu au despre situație.

În locul retragerii lui Silviu Purcărete, juriul va face o altă nominalizare sau rămâne așa?

Nu. Scrisoarea juriului a apărut după retragerea lui Silviu Purcărete și eu observ din textul lor că nu vor să facă nicio modificare. Nimeni nu a încercat o presiune asupra juriului.

Dumneavoastră aveți o nominalizare ca scenograf. V-ați gândit și dumneavoastră să vă retrageți pentru a evita discuțiile?

M-am gândit, dar înainte de aceste evenimente.

Dar cred că nu era un semn ok pentru Senat. În Senat suntem creatori activi, nu e normal să ne anulăm. Nu cred că domnul Rebengiuc poate fi adus în discuție. E un artist cu totul special, a făcut un rol de excepție în Tatăl. E la Teatrul Bulandra. Și Vlad Zamfirescu e în Senat.

Ne ducem într-o nebunie dacă facem asta. A funcționat 33 de ani așa, au fost tristeți, au fost discuții, dar niciodată la un nivel atât de jos.

După tot ce s-a întâmplat, vă gândiți la un pas concret, să invitați oamenii la o dezbatere sau să convocați o Adunare Generală?

Sunt foarte multe idei, eu cred că cel mai bine ar fi ca lucrurile să se liniștească, să existe o discuție, dar o să vedem în ce condiții. Personal, cred că ar trebui după gală.

Dacă continuăm în felul ăsta, o să ducem gala foarte jos sau poate n-o s-o mai ducem.

Aceste discuții cred că sunt de Adunare Generală, nu de 10 oameni. Și noi sperăm că vom avea și din teritoriu propuneri, nu să le punem pe facebook, ci ca să îmbunătățim statutul.

Vorbind despre breaslă, dincolo de acest conflict, de ce schimbări credeți că ar avea nevoie lumea teatrului? De exemplu, ce credeți despre acest sistem în care unii actori sunt angajați pe viață și alții nu au șanse la angajare?

Lucrurile ar trebui reconstruite împreună cu Ministerul Muncii, cu Ministerul de Finanțe. Sigur că ar trebui o restructurare, dar trebuie să avem în vedere situația socio-politică. Franța și Japonia sunt niște țări foarte ordonate, unde poate exista un sistem sănătos pentru artiști.

Pe vremea când Caramitru era ministrul Culturii, toate teatrele au primit niște formulare. Eu eram angajat la Teatrul Mic. Și am constatat cu toții că atunci când s-au adunat toate formularele la Ministerul Culturii, de fapt, nimeni nu voia nicio schimbare.

Nu îți e frică să devii freelancer dacă ai ceva în spate – un sistem social care te protejează. Eu am plecat de la Teatrul Mic în 2000 și mi-am asumat riscuri. Dar mi se părea important să circul, să nu stau într-un loc. Am simțit pericolul plafonării artistice.

Sediul UNITER se află într-o zonă foarte bună și vie a Bucureștiului, Piața Amzei – Calea Victoriei, vă gândiți să transformați acel spațiu într-un hub cultural? Momentam e doar un loc strict administrativ.

Ca să putem exista, să ținem cheltuielile clădirii, parterul e închiriat unui restaurant. Altfel n-am putea supraviețui din punct de vedere economic. Un hub cultural poate fi un ideal. E un gând foarte frumos, dar nu ne putem permite.

E mai dur decât vă puteți închipui. Nu știți ce eforturi face echipa UNITER pentru a îmbunătăți programele, câte hârtii facem către instituțiile statului.

Teatrul nu produce bani, e vorba despre sănătatea minții, iar beneficiile se simt în ani.

Pentru final, am lăsat o întrebare mai personală. Aveți o fiică tânără regizoare de film, Alma Buhagiar. Ce sfaturi i-ați dat pentru a face față în această lume artistică?

Am procedat cum au procedat și părinții mei. Când ne-a anunțat că vrea să facă regie am zis da, ok, dar i-am pus niște întrebări, dacă e conștientă la ce gen de muncă se bagă. Cred că are spirit de supraviețuitor, și-a schimbat în ultimii ani atitudinea în fața vieții, a vrut să învețe, s-a dus la o casă de producție în paralel cu facultatea ca să facă practică. Simt că își poate asuma meseria asta. Sper să reușească. E foarte dur, de fapt.

I-am dat sfaturi părintești: trezește-te la prima oră, nu dormi prea mult, nu pierde timpul, folosește timpul pentru lucru, nu te asocia cu persoane care nu au tipul de energie pe care îl ai tu. Sigur că un regizor ar trebui să fie o locomotivă, dar e bine ca locomotiva aia să mai aibă niște motoare în spate, nu să fie o locomotivă care trage un șir de vagoane goale.

I-am spus să se asocieze întotdeauna cu oameni cu o cultură mai vastă, mai deștepți decât ea. Niciodată să nu stea în preajma unor oameni care sunt sub ea, pe termen lung este mai bine invers.

The post Dragoș Buhagiar, președinte UNITER: “Cutremurele pot aduce schimbări bune, dar forma în care s-a discutat în toate aceste zile nu mi se pare deloc potrivită.” appeared first on Cultura la dubă.

“​Dacă există motive care îl fac incompatibil pe regizorul Andriy Zholdak cu Premiile Uniter, numai teatrul implicat are dreptul să le sesizeze, dat fiind că în cazul unor abateri grave, decizia de colaborare aparține producătorului.”, se arată în comunicatul juriului.

Membrii juriului sunt Doru Mareș (critic de teatru), Maria Miu (scenograf), Victor Scoradeț (critic de teatru), Iris Spiridon (regizor) și Carmen Stanciu (teatrolog).

Andriy Zholdak este nominalizat la Premiile UNITER, la categoria cea mai bună regie, pentru regia spectacolului „Femeia mării” de Henrik Ibsen, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova.

Managerul Teatrului Naţional „Marin Sorescu” Craiova a transmis aseară că angajații teatrului nu au avut nicio problemă în colaborarea cu regizorul ucrainean.

“Colaborarea cu regizorul ucrainean Andriy Zholdak, proiect propus teatrului nostru cu patru ani înainte, s-a realizat la inițiativa regretatului George Banu care a fost consultantul artistic al spectacolului, prezent pe perioada repetițiilor. Domnul Zholdak a fost recomandat la Craiova ca un creator original și un regizor important, iar ecourile din presa de specialitate sunt elogioase atât la adresa spectacolului “Femeia mării”, cât și a alor spectacole realizate de acesta în țară și în străinătate.

Ținem să menționăm că relațiile de muncă și colaborare artistică dintre Andriy Zholdak și echipa artistică a Naționalului craiovean s-au derulat în cele mai bune condiții și nu am înregistrat nicio situație nedorită.

Astăzi, conducerea teatrului s-a întâlnit cu colectivul de producție și cu echipa artistică a spectacolului “Femeia mării”. S-a discutat pe acest subiect, iar colegii noștri au reiterat cele spuse mai sus.”, a declarat Alexandru Boureanu, managerul Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova.

Și Tompa Gabor, managerul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, instituția la care a avut loc scandalul din 2017, când regizorul ucrainean a fost acuzat că ar fi bruscat o actriță, l-a apărat pe Andriy Zholdak într-o scrisoare publică și i-a acuzat pe inițiatorii petiției de <activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”>.

În martie 2017, Andriy Zholdak a fost acuzat că ar fi lovit-o pe actrița Eva Imre, potrivit relatării TVR din acea seară:

“O actriţă a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca ar fi fost agresată de un regizor chiar în timpul premierei unui spectacol. Actrița ar fi fost pălmuită în pauza dintre acte. Regizorul ar fi fost nemulţumit de felul cum a jucat aceasta în prima parte a spectacolului. Colegii actriţei au sunat la 112 şi au chemat poliţia. Actriţa nu a depus plângere.“

“Consider că incidentul care s-a petrecut la premiera de vineri este un exces de zel din partea regizorului, dar nu cred că era necesară intervenţia Poliţiei, deoarece personalul Teatrului Maghiar putea să gestioneze situaţia. Din cate ştiu eu, la pauză, regizorul a mers foarte nervos la actori, a luat-o de umeri pe  actriţă, dar nu a pălmuit-o“, a declarat atunci pentru TVR directorul Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, Tompa Gabor.

Actrița Eva Imre este la rândul său nominalizată la Premiile UNITER, pentru rolul Barbarul B din spectacolul „Tinerii Barbari”, regia Attila Vidnyánszky Jr., Teatrul Maghiar de Stat Cluj și Teatrul Cetate din Gyula, Ungaria.

The post Reacția juriului UNITER în cazul Zholdak: “Juriul nu este abilitat să judece eventualele excese temperamentale ale unui artist.” appeared first on Cultura la dubă.

Silviu Purcărete era nominalizat pentru regia spectacolului „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, precum și pentru cel mai bun spectacol, cu același titlu.

Iată scrisoarea trimisă de regizor către UNITER:

“Dragi colegi,

Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.

Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.

Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.

Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.

Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!

Cu mulţumiri şi deosebită stimă,

Silviu Purcărete

20 Martie 2023″

În urmă cu câteva zile, după anunțarea nominalizăriilor la Premiile UNITER, primele reacții critice apărute pe facebook au fost din partea regizorilor Carmen Lidia Vidu, Eugen Jebeleanu și Alexandra Badea.

Alexandra Badea, regizoare și dramaturg, multipremiată în Franța, a explicat în mai multe postări ample punctele sale de vedere. Iată un fragment:

“(…)Nu putem ignora astăzi că premiile transmit în primul rând un mesaj și că ele pot schimba peisajul artistic al unei societăți.

Într-o țară ca România, în care eu sunt doar a treia regizoare din istorie care este invitată să monteze la Sala Mare a TNB și Carmen Lidia Vidu doar a treia regizoare premiată la categoria «cea mai bună regie» din ultimii 30 de ani (și să nu îmi spuneti că nu a avut România mai multe regizoare care ar fi avut ce spune în această sală și la aceste premii), într-o țară în care tinerii artiști nu au acces la mijoace de producție și la teatre importante, în care majoritatea managerilor de teatru nu merg din oraș în oraș pentru a vedea spectacole și îi invită pe artiști din ce au auzit ei din recomandări (și de cele mai multe ori aceste recomandări vin după premii importante), într-o țară în care nu ești luat în considerare și în serios ca artist decât poate de la 50 de ani și ca artistă poate niciodată, într-o țară ca asta, în momentul în care accepți să faci parte dintr-un juriu, cred că porti responsabilitatea de a transmite un mesaj politic, nu numai unul estetic.

Mai ales că a decide care act artistic este cel mai bun este deja foarte delicat, dacă nu imposibil. Eu, sincer, de fiecare dată când am fost într-un juriu, nu am știut să afirm cu siguranță ce piesă sau ce spectacol este cel mai bun, dar mi-am pus problema alături de colegii din juriu care este piesa sau spectacolul care aduce ceva nou în acel moment, de care acea societate are nevoie, și ce semnal transmitem prin premierea ei.

După părerea mea, premiile în artă nu ar trebui să existe, dar pentru că ele există și pentru că uneori au un impact puternic, putând schimba chiar imaginarul unei societăți, nu cred că mai putem ignora aceste elemente continuând să ne ascundem sub scuza «mi-a placut», «nu mi-a placut».

Pentru Eugen Jebeleanu, premiul UNITER pentru cel mai bun regizor i-a deschis portile teatrelor instituționalizate care îi erau închise, în ciuda spectacolelor puternice pe care le prezenta în sectorul independent. Probabil că fără acest premiu nu ar fi avut acces la sala mare a TNB. A nu nominaliza spectacolul lui în nici o categorie (nici macar la debut, unde erau două actrițe extraordinare pe o partitură complexă (Sara Cuncea și Eva Cosac) înseamnă a transmite mesajul că prezenta lui în acest spatiu nu este necesară și esențială acum în teatrul românesc.

A avea printre nominalizati numai regizori main-stream care montează de decenii, an de an, pe cele mai mari scene și cu cele mai mari mijloace de producție este a transmite mesajul: «Este just ca acești artiști și numai acești artiști să monopolizeze în continuare cele mai importante mijloace de producție și cele mai mari onorarii».

Mai ales că pentru toti cei patru nominalizați la cele două categorii «cel mai bun regizor», «cel mai bun spectacol» acest premiu nu va mai schimba nimic, ei au locul lor în teatrul românesc și nimeni nu îl contesta (cu exceptia cazului Zholdak).

Încă o dată, nu contest valoarea lor ca artiști și calitatea creațiilor lor, exceptând cazul Zholdak despre care m-am exprimat deja.

În rest putem discuta în continuare despre criterii estetice subiective și arbitrare. Da, mi-as dori și eu ca aceste criterii de gen sau de vârstă să nu existe, (pentru că de multe ori în Franta cei care au vrut să mă conteste pe mine sau pe alte artiste au folosit argumentul: «E acolo pentru că e femeie ».

Mi-aș dori ca aceste criterii să nu fie invocate dar, din păcate, azi în România, o societate misogină, inegalitară și care nu îsi sustine tânara generatie care continuă să plece în valuri, aceste criterii sunt necesare în orice proces de jurizare. Scriu acest text pentru a deschide o dezbatere, nu pentru a apara spectacolul meu Exil, eligibil la aceste premii în acest an. Nu contest decizia estetica a juriului, dar cred ca teatrul românesc are nevoie de aceasta dezbatere.”

Pe de altă parte, aceștia au invocat și posibile probleme de conflict de interese pe care unii membrii ai juriului le-ar avea. De exemplu, faptul că un jurat, de profesie teatrolog, face parte din Consiliul Artistic al Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, care a primit anul acesta cele mai multe nominalizări – 8 sau că unii dintre membrii Senatului UNITER se regăsesc pe lista nominalizaților.

Tompa Gabor: “Consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak”

UNITER a publicat în această seară și o reacție a directorului Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Tompa Gabor, la petiție lansată online de regizoarea Carmen Lidia Vidu și semnată de 1400 de oameni (până la momentul publicării articolului), în care se cere retragerea de pe lista nominalizărilor a regizorului Andriy Zholdak, acuzat în trecut că ar fi bruscat o actriță.

“Referitor la controversele iscate în jurul nominalizărilor din acest an la Premiile UNITER, consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak de către juriu la premiul pentru regie, în urma petiției unui grup activisto-ideologic, bazată pe o narativă mincinoasă, exagerată, deformată și umflată de către presa din România, în contextul spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la premiera căruia au trecut exact 6 ani!

Pe vremea aceea au apărut titluri bombastice și șocante, de gen „actriță bătută de regizorul ucrainean”, care s-au dovedit a fi cu totul neadevărate în urma anchetei și investigării pe care am întreprins-o imediat după eveniment. Menționez că de atunci spectacolul a luat numeroase premii la festivaluri internaționale, inclusiv Cel Mai Bun Spectacol, Cea Mai Bună Actriță, Cel Mai Bun Decor la Festivalul Național de Teatru, POSZT, de la Pécs, și a fost invitat la Olimpiada de Teatru de la St.Petersburg, precum și la Festivalurile Ibsen de la Oslo și Tokyo.

E adevărat că au fost și atunci activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă, care au cerut retragerea premiilor și autocritica(!!) juriului.

Exact ca în cazul „Proștilor sub clar de lună” regizat de Lucian Pintilie la Teatrul Bulandra la începutul anilor ’70, unde în urma directivelor tovarășului Dumitru Popescu „Dumnezeu”, criticii au declarat că „au văzut greșit spectacolul”!!!Am convingerea că acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare.

Ca director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și, în special, ca președinte al Uniunii Teatrelor din Europa protestez împotriva unor asemenea demersuri care amestecă ideologii extremiste în judecățile de valoare estetică.

Totodată atrag atenția că persecutarea continuă a unui regizor ucrainean de excepție prin repetate presiuni ideologice transmite un mesaj extrem de negativ și poate avea consecințe nefaste în contextul evenimentelor politice tragice din zilele noastre.

Tompa Gabor

20.03.2023“

UNITER i-a retras lui Alexandru Repan Premiul pentru întreaga activitate

UNITER a anunțat azi că Senatul a decis retragerea Premiului pentru întreaga activitate, pe care urma să i-l acorde lui Alexandru Repan, ca urmare a articolului publicat de Cultura la dubă, despre activitatea sa de colaborator al Securității, potrivit unei decizii judecătorești definitive.

“Ca urmare a apariției în spațiul public a informației, dovedite prin hotărâre judecătorească definitivă, că actorul Alexadru Repan a fost colaborator al Securității, Senatul UNITER a reconsiderat acordarea Premiului pentru întreaga activitate.Senatul UNITER nu contestă activitatea artistică de excepție a actorului Alexandru Repan, pentru care a și fost desemnat, de bună credință, pentru acordarea premiului, dar activitatea de colaborator al Securității este incompatibilă cu valorile promovate prin Statutul UNITER: democrație, respectarea drepturilor omului, solidaritatea de breaslă. Ca atare, Senatul UNITER decide retragerea premiului de întreaga activitate acordat actorului Alexandru Repan.”

The post Silviu Purcărete s-a retras de pe lista nominalizărilor la Premiile UNITER appeared first on Cultura la dubă.

Revolta aceasta a fost transpusă într-o petiție publică, inițiată de Carmen Lidia Vidu, regizoare premiată la UNITER în 2021 cu trofeul pentru cea mai bună regie.

Mai mulți semnatari cer juriului UNITER să revoce numele lui Andriy Zholdak de la categoria cel mai bun regizor.

În martie 2017, Andriy Zholdak a fost acuzat că ar fi lovit-o pe actrița Eva Imre, potrivit relatării TVR din acea seară:

“O actriţă a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca ar fi fost agresată de un regizor chiar în timpul premierei unui spectacol. Actrița ar fi fost pălmuită în pauza dintre acte. Regizorul ar fi fost nemulţumit de felul cum a jucat aceasta în prima parte a spectacolului. Colegii actriţei au sunat la 112 şi au chemat poliţia. Actriţa nu a depus plângere.“

“Consider că incidentul care s-a petrecut la premiera de vineri este un exces de zel din partea regizorului, dar nu cred că era necesară intervenţia Poliţiei, deoarece personalul Teatrului Maghiar putea să gestioneze situaţia. Din cate ştiu eu, la pauză, regizorul a mers foarte nervos la actori, a luat-o de umeri pe  actriţă, dar nu a pălmuit-o“, a declarat atunci pentru TVR directorul Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, Gábor Tompa.

Ulterior, Tompa a declarat că l-a sancționat pe regizor cu 5% din onorariu.

Acum, Andriy Zholdak este nominalizat la Premiile UNITER, la categoria cea mai bună regie, pentru regia spectacolului „Femeia mării” de Henrik Ibsen, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova.

Iată textul petiției:

“Anunțul nominalizărilor juriului UNITER din acest an ne-a surprins și ne-a afectat profund. Invizibilizarea tinerei generații de artiști care nu este reprezentată în categoriile „Cel mai bun spectacol” sau „Cea mai bună regie”, a teatrului independent, a diversității estetice care caracterizează teatrul românesc din ultimul timp, acordarea unui premiu pentru întreaga activitate lui Alexandru Repan, fost colaborator al Securității sunt câteva din punctele care ies în evidență.

Dar ceea ce ne șochează cel mai tare este prezența lui Andriy Zholdak la categoria „Cel mai bun regizor”, regizor care a comis de nenumărate ori abuzuri psihologice și fizice în timpul repetițiilor sale, punând în pericol sănătatea fizică și psihică a actorilor cu care a lucrat.

Anul acesta, care a fost marcat în teatrul românesc de o dezbatere profundă asupra abuzurilor, juriul UNITER nominalizează un regizor care a agresat în fața întregii echipe în seara unei premiere una din actrițele din distribuție. Acest act nu este o supoziție, un zvon și nu face parte din sfera privată, neatacând prezumția de nevinovăție așa cum se pretinde de multe ori în mod absurd în cazurile de abuz. Este un act recunoscut, în care au existat martori care au alertat poliția. La aproape fiecare proiect al acestui regizor același tip de comportament se repetă și el continuă să fie validat de instituțiile teatrale importante din România.

În solidaritate cu victimele abuzului din teatrul românesc și din dorința de a putea lucra în condiții normale și sigure în timpul repetițiilor, solicităm Senatului UNITER excluderea regizorului Andriy Zholdak la categoria „cel mai bun regizor”. Considerăm că un regizor bun trebuie în primul rând să știe să lucreze cu actorii fără violență psihologică sau vătămare corporală și să își respecte colaboratorii.“

Scrisoarea este semnată de mai mulți artiști cunoscuți, printre care Nicoleta Lefter, Florentina Țilea, Eugen Jebeleanu, Alexandra Badea, Virgil Aioanei, Mihai Călin, Katia Pascariu sau Richard Bovnoczki.

Zholdak este un regizor ucrainean născut în 1962. Potrivit unei prezentări de pe site-ul TNB, a studiat regia la Studioul Anatolii Vasyliev din Moscova. A fost Președintele Teatrului Academic din Harkov, unde a montat cinci spectacole, care au fost prezentate și la festivaluri europene de teatru. În 2005, după ce autoritățile din Harkov i-ar fi interzis montarea piesei „Romeo și Julieta. Un fragment”, Zholdak a părăsit teatrul. De atunci, locuiește la Berlin și lucrează în mari teatre din Germania, Rusia, România, Finlanda, Suedia și Elveția.

Cultura la dubă a solicitat UNITER un punct de vedere și va publica în curând un interviu amplu cu președintele UNITER, Dragoș Buhagiar.

Potrivit informațiilor noastre, UNITER va solicita juriului să rediscute nominalizarea lui Andriy Zholdak, iar Senatul UNITER va reanaliza și premierea actorului Alexandru Repan cu Premiul pentru întreaga activitate, în urma articolului publicat de Cultura la dubă, în care prezentăm pe larg calitatea acestuia de colaborator al Securității, potrivit deciziei definitive a Curții de Apel.

Juriul care a stabilit nominalizările de anul acesta a fost format din Doru Mareș (critic de teatru), Maria Miu (scenograf), Victor Scoradeț (critic de teatru), Iris Spiridon (regizor) și Carmen Stanciu (teatrolog).

Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2022.

The post Mai mulți artiști cer retragerea regizorului Andriy Zholdak de pe lista nominalizărilor la Premiile UNITER appeared first on Cultura la dubă.