„Tatăl meu ne-a părăsit pe mine și pe sora mea când aveam șase ani. După o perioadă, a devenit călugăr. Când am aflat că urmează să devin și eu tată, am căutat să înțeleg cum aș putea fi un părinte bun pentru fetița mea.

Am construit filmul în jurul întâlnirii cu tatăl meu, pe care am simțit că am curajul să-l reîntâlnesc cu acest pretext, în speranța de a ne cunoaște, de a ne înțelege reciproc mai bine, de a clarifica aspecte din trecut.

Mi-am dorit să înțeleg decizia lui de a părăsi familia și toate lucrurile lumești, pentru Dumnezeu. Am dat peste multe îndoieli, peste ziduri greu de dărâmat, pe care ambii le-am ridicat în timp. Dar știam că, indiferent ce se va întâmpla, nu voiam să încalc promisiunea pe care i-am făcut-o fiicei mele, aceea de a face cu adevărat tot posibilul pentru a deveni un tată bun.”, spune regizorul Andrei Dăscălescu.

Într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă în august 2020, Andrei Dăscălescu a spus pe larg povestea din spatele filmului.

Documentarul Holy Father a fost apreciat în cadrul mai multor festivaluri de film, printre care Sarajevo Film Festival – Special Jury Prize (2020), MakeDox Creative Documentary Film Festival (2020), Astra Film Festival – Audience Award (2020), Les Films de Cannes à Bucarest – Avanpremierele Toamnei (2020), Tallinn Black Nights Film Festival (2020), Trieste Film Festival (2021), goEast Film Festival (2021), Zagreb Dox (2021).

Filmul va fi disponibil pe platformele HBO din toată Europa: HBO GO (Europa Centrală și de Est), HBO Nordic (Țările Nordice), HBO España (Spania), HBO Portugal (Portugalia).

Andrei Dăscălescu este regizor de film documentar, operator de imagine și editor. Cele două documentare anterioare, PLANETA PETRILA (2016) și CONSTANTIN ȘI ELENA (2008) au fost selecționate și premiate în festivaluri internaționale de film (IDFA – First Appearance Award, Sarajevo, San Francisco, Vancouver, Krakow, DocLisboa, Docaviv, Montpellier).

Andrei a câștigat premiul pentru Cel mai bun documentar în cadrul Premiilor Gopo și a fost nominalizat de 5 ori în diferite secțiuni. Este fondatorul casei de producție Filmlab (2007).

The post Holy Father, documentarul lui Andrei Dăscălescu, e disponibil acum pe HBO GO appeared first on Cultura la dubă.

Aseară s-a încheiat Astra Film Festival și a avut loc ceremonia de decernare a premiilor. Marele câștigător a fost filmul documentar “Josefin & Florin”, realizat în Suedia, de regizoarele Ellen Fiske și Joanna Karlberg, dar inclus la categoria România.

Filmul ni-i arată pe cerşetorul român Florin şi suedeza Josefin, o mamă singură, care încep o poveste de dragoste după ce se întâlnesc în faţa unui magazin de cartier. După opt luni împreună, se căsătoresc şi încep o nouă viaţă într-un orăşel suedez. Florin învaţă suedeza şi caută de lucru, dar, pe măsură ce familia sa din România are o tot mai mare nevoie de bani, visul unei vieţi mai bune ajunge să fie pus la încercare.

“Holy Father”, cel mai nou documentar semnat de Andrei Dăscălescu a primit Premiul Publicului, spectatorii prezenți la proiecții fiind cei care stabilesc acest câștigător, prin vot. Aflați aici mai multe despre cum a fost la premiera Holy Father în România.

“Totul nu va fi bine”, regizat de Adrian Pîrvu și Helena Maksyom, a câștigat Premiul pentru Regie. Filmul arată o perspectivă inedită a dezastrului de la Cernobîl, 1986. Un realizator de filme, pe jumătate nevăzător, părăsește România pentru a căuta alte posibile victime ale exploziei de la Cernobîl. El se îndrăgostește de o ucraineancă, iar viața sa ia o turnură neașteptată.

Iar filmul “Așteptați răspunsul operatorului”, de Pavel Cuzuioc a primit Mențiunea Juriului, secțiunea Competiție România. Documentarul este o călătorie antropologică, din care rezultă o varietate de instantanee ale societății de azi – una în care obiceiuri și interese pe care le împărtășim cu toții sunt prezentate pe fondul contrastant al deprecierii comunicării între oameni.

În cadrul Galei de Închidere, fondatorul Astra Film Festival, Dumitru Budrala a primit și titlul de Cetățean de Onoare al Sibiului.

Aceasta a fost cea de-a 27-a ediție a Astra Film Festival, cel mai longeviv festival de film din România. Între 16 și 25 octombrie 2020 va avea loc și o ediție online a festivalului.

The post “Josefin & Florin” – Cel mai bun film la Astra Film Festival. Lista completă a câștigătorilor. appeared first on Cultura la dubă.

Nici distanțarea între un părinte și copilul său nu e un subiect nemaiatins.

Cu toate acestea, documentarul lui Andrei Dăscălescu, Holy Father, te atrage din primele secunde și te ține interesat prin felul fluid, organic și aparent sincer de a povesti unele detalii de o intimitate extraordinară.

Andrei Dăscălescu este autorul filmului – a filmat, a captat sunetul și a semnat montajul (alături de Ștefan Pârlog). Onestitatea cu care deschide fereastra și ne permite să vedem detalii din viața intimă a familiei este captivantă, fără să fie vreun moment în film în care spectatorul să simtă că e “prea mult” ceea ce vede.

Filmul a primit premiul special al juriului la Festivalul de Film de la Sarajevo și îl așteaptă un traseu festivalier foarte bun, fără îndoială. Este genul de film care stârnește introspecție și declanșează conversații – o calitate importantă a unui film documentar.

Documentarul Holy Father a avut premiera în România la Astra Film Festival, la Scena lac de la Muzeul Astra și a reprezentat și prima proiecție cu public la care a participat autorul filmului.

Filmul începe cu vestea că iubita lui Andrei, Paula, este însărcinată. La proiecția de la Sibiu au fost prezente atât tânăra mama, cât și Sofia, fiica lor, a cărei venire pe lume a declanșat ideea realizării acestui film.

“M-a ajutat faptul că, pe lângă proiectul vieții, de a deveni tată, am avut în paralel un proiect de a face un film. M-a ajutat să nu o iau razna.”, spune Andrei Dăscălescu, într-un interviu acordat publicației noastre, Cultura la dubă.

Publicul a reacționat cu căldură la proiecție, a râs, a plâns și a aplaudat momentele de pe scenă, când Sofia nu se putea desprinde de tatăl său, regizorul filmului.

Iar sesiunea de Q&A a durat mai mult de o oră. E genul acela de film. Vă recomandăm să urmăriți pagina filmului pentru a afla despre următoarele proiecții.

Holy father se află și în competiția internațională a Astra Film Festival.

The post Proiecția “Holy Father” – cel mai emoționant moment la Astra Film Festival appeared first on Cultura la dubă.

Două filme documentare românești, prezente în competiția oficială la Sarajevo Film Festival, au fost premiate în această seară. Este vorba despre filmul lui Radu Ciorniciuc, Acasă, și de cel mai nou film al lui Andrei Dăscălescu, Holy Father.

Radu Ciorniciuc a primit Premiul Human Rights, în timp ce Andrei Dăscălescu s-a bucurat de Premiul Special al Juriului.

“Acasă, My Home” spune povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată – Parcul Natural Văcărești – primul parc natural urban din România.

Documentarul a fost realizat de-a lungul a patru ani și urmărește marea aventură prin care a trecut familia Enache: de la o viață în completă armonie cu natura, la traiul plin de provocări din marea junglă urbană a capitalei.

Filmul lui Radu Ciorniciuc este și primul documentar românesc selectat și premiat în competiția oficială a celui mai important festival de film independent din SUA, SUNDANCE.

De asemenea, Acasă a primit și Marele Premiul la Dok Fest Munchen și, recent, Premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF.

Citiți aici un interviu cu regizorul Radu Ciorniciuc.

De cealaltă parte, filmul lui Andrei Dăscălescu a avut premiera mondială chiar la Sarajevo. Holy Father este al treilea documentar realizat de Andrei Dăscălescu și cel mai personal, după cum ne-a povestit chiar regizorul.

Holy Father s-a născut în momentul în care Andrei și iubita sa, Paula, au aflat că vor deveni părinți. Filmul ne arată încercarea lui Andrei de a se regăsi cu tatăl său și de a afla ce ar trebui să facă pentru ca el să devină un tată bun și să nu repete greșelile familiei sale.

Andrei Dăscălescu a povestit pentru Cultura la dubă cum acest documentar l-a ajutat să treacă peste frica devenirii sale ca tată.

The post Două filme românești au fost premiate la Sarajevo Film Festival appeared first on Cultura la dubă.

Din dorința de a se pregăti cât mai bine pentru acel moment, spune că a încercat să se reconecteze cu tatăl său și să afle ce nu a mers în familia lor, pentru ca el să nu repete greșelile. A ieșit “cel mai personal” film al lui Andrei Dăscălescu, care ne arătase în 2009 o parte a familiei sale, în documentarul Constantin și Elena.

Constantin și Elena, un film în care a observat viața bunicilor săi de la țară, a emoționat publicul și a câștigat o mențiune specială la Sarajevo.

Apoi a urmat Planeta Petrila, un alt documentar extrem de apreciat de către spectatori, care a câștigat Premiul Publicului la TIFF în 2017.

Andrei ar fi trebuit să meargă la Sarajevo, la premiera mondială a filmului Holy Father, însă, după ce anunțaseră că va avea loc fizic, organizatorii au decis să îl mute complet în online, din cauza numărului crescut de cazuri de Covid 19.

Am stat de vorbă cu Andrei Dăscălescu și ne-a povestit cum a fost să își documenteze propria viață și ce fel de film a ieșit.

De ce “Holy Father” este cel mai personal film al tău?

Dacă e să îl punem în context, trebuie să spun că primul meu film, Constantin și Elena, a fost unul foarte personal, fiindcă protagoniști au fost bunicii mei, dar acolo eu am încercat să fiu cât mai invizibil, să fiu un intermediar cât se poate de discret, iar tu, ca spectator, să ai impresia că ești acolo.

După aceea, am făcut Planeta Petrila și acolo m-am identificat cu subiectul, în sensul de pornire activistă pe care o am, cu proteste și a încerca să schimb nedreptăți. M-am identificat cu cauza lui Ion Barbu și a grupului de arhitecți, de a salva clădirile minei de la demolare, dar, în afară de faptul că mi-a atins latura activistă, nu am nicio legătură cu subiectul.

Și am ajuns la al treilea lungmetraj documentar unde, chiar dacă sunt mai mult în spatele camerei, apar în câteva momente și sunt în centrul poveștii.

Mai exact, este un film despre relația mea cu tatăl meu sau lipsa relației mele cu tatăl meu, în contextul în care am aflat că voi deveni tată.

Care ar fi scopul atunci când faci un film atât de personal? Îl faci în primul rând pentru tine sau ești dispus să îți arăți viața publicului, cu scopul de a face un film bun?

A fost un demers destul de diferit. În primul rând, prima filmare din acest film, care este și prima secvență, este testul de sarcină pe care prietena mea îl face, în condițiile în care noi nu discutasem niciodată despre posibilitatea de a avea un copil, nu suntem căsătoriți.

“M-a ajutat faptul că, pe lângă proiectul vieții, de a deveni tată, am avut în paralel un proiect de a face un film. M-a ajutat să nu o iau razna.”

Andrei Dăscălescu, regizor

Doar că am avut această idee spontană, de a filma momentul testului de sarcină, care s-a dovedit a fi pozitiv.

Am glumit când am zis că îmi iau camera. Am zis că în caz că e pozitiv, să rămână un moment istoric pentru viitorul nostru copil. Ăsta a fost gândul inițial.

Iar 2 minute mai târziu, când rezultatul a fost pozitiv, prima senzație a fost de foarte mare panică, după care, ușor ușor, am simțit eu nevoia de a vorbi cu un părinte al meu.

Și, cum tatăl e singurul părinte pe care îl mai am în viață, doar că e plecat de când eram copil, m-am gândit să-mi fac această misiune și să fac un fel de proiect, atât personal, cât și cinematografic, de a-mi contacta tatăl pierdut, cum îi zic eu așa, mai plastic, și a încerca să aflu cum s-a destrămat familia noastră, considerând eu în momentul ăla că asta m-ar putea ajuta să devin tată.

“Eu am observat în mai multe ocazii, chiar și la proteste sau momente în care, altfel, m-aș gândi la siguranța mea, că dacă filmez în momentul ăla, am mai mult curaj.”

Și, din momentul aflării veștii și al deciziei de a face un film, cum a fost să fii și regizorul unui noi proiect și să te pregătești, în același timp, pentru a deveni tată?

Eu cred că m-a ajutat să trec prin panica momentului. M-a ajutat faptul că, pe lângă proiectul vieții, de a deveni tată, am avut în paralel un proiect de a face un film, cred că m-a ajutat să nu o iau razna.

Eu am observat în mai multe ocazii, chiar și la proteste sau momente în care, altfel, m-aș gândi la siguranța mea, că dacă filmez în momentul ăla, am mai mult curaj. Adrenalina documentaristului își face treaba și camera devine un fel de scut.

Cred că ceva asemănător s-a întâmplat și cu acest proiect de film, m-a ajutat să îl organizez ca pe un proiect profesional, cu toate învățămintele personale pe care le-am putut trage din el.

Cum este să lansezi un film în pandemie, când nimic nu mai e normal, așa cum știam noi că e normalitatea? Multe festivaluri sunt anulate, cinematografele închise, iar perspectiva de a promova filmul nu mai e ca înainte.

E foarte trist, pentru că bucuria de a vedea filmul în festivaluri, cu 500 de oameni într-o sală plină, e mare parte din miza unui autor de film.

Eu am terminat filmul probabil în cel mai prost moment posibil, la începutul acestui an, îl înscrisesem deja la câteva festivaluri începând din toamnă, la unele nu a fost selectat, dar, oricum, ulterior acestea nu s-au mai ținut, iar altele s-au ținut online, ori au fost anulate complet.

Apoi a venit invitația de la Sarajevo. Și am cântărit decizia dacă îl țin pentru festivalurile din toamnă, mai importante, sau mergem cu Sarajevo, care se anunțase a fi primul festival important care să se țină fizic în pandemie.

Am cântărit, ne-am sfătuit și, având în vedere că până la toamnă nu avem nicio siguranță că se vor ține festivalurile astea mai importante, am acceptat invitația să facem premiera la Sarajevo, unde eu am fost cu ambele mele filme anterioare.

Cum ți-ai convins apropiații din familie să se lase filmați în momente intime?

Nu apar foarte multe personaje în acest film. Este vorba despre partenera mea, Paula, care știe ce are acasă, ea fiind și actriță, nu a avut o problemă cu a fi filmată.

Mai dificil a fost cu tatăl meu, am aplicat tot felul de strategii pe care le-am învățat în documentarele anterioare. Am filmat foarte mult pe lângă el, am filmat lucruri pe care el le considera importante, am făcut un permanent joc între cine e regizorul.

El nu a văzut încă filmul, dar sunt convins că nu va avea o problemă cu ce e acolo.

În România când o să vedem filmul?

Filmul era inițial programat pentru anul acesta, dar cum s-au tot anulat festivalurile și e bine să ai o viață în festivaluri înainte de a ajunge în cinematografe și pe HBO, unde va fi filmul, am tot amânat, dar cred că ultima variantă e cândva în primăvara anului viitor. Asta ca lansare oficială.

Între timp, s-ar putea să îl vedem la Astra Film Festival, la Sibiu.

În încheiere, poți să ne zici cum e să fii tată?

E foarte greu, dar foarte mișto. Nu există o rețetă pentru asta sau să te simți pregătit, nu e nimic cum ți-ai plănuit și cum ți-ai imaginat.

Trebuie să o încerci ca să o stăpânești. Și probabil la al doilea e copil este, din nou, o cu totul altă poveste și, din nou, trebuie să reinventezi totul.

The post Andrei Dăscălescu și Holy Father: “Este un film despre relația cu tatăl meu. Sau lipsa relației cu tatăl meu.” appeared first on Cultura la dubă.