Pe parcursul dezbaterii publice privind noua programă la limba și literatura română pentru clasa a IX-a, atât Ministerul Educației, cât și coordonatoarea grupului de lucru au transmis în spațiul public ideea că documentul final a fost elaborat de un grup format din 33 de specialiști. De altfel, pe ultima pagină a programei este publicată lista cu membrii grupului de lucru.

Vineri seara, decana Facultății de Litere din București și coordonatoarea grupului a declarat pentru Cultura la dubă că abordarea cronologică a literaturii “A fost o decizie luată colectiv, colegial, de membrii grupului de lucru” și a susținut că nu se poate reveni asupra acestei decizii fiindcă “este contraproductiv să schimbăm criteriul la presiunea publică.”

De atunci, am intrat în contact cu mai mulți membri ai grupului de lucru. În fața unei situații fără precedent, în care factorul decident pare surd la argumentele celorlalți, unii dintre ei au considerat că răul pe care această programă îl poate face elevilor este mai presus de eventualele pierderi profesionale. Și au decis să relateze pentru Cultura la dubă adevărul din culisele grupului care a elaborat programa:  mai mulți specialiști s-au opus, de fapt, criteriului cronologic.

În luna octombrie, 6 experți din grup au semnat o scrisoare în care au rugat conducerea grupului să renunțe la studiul disciplinei din perspectivă istorică, considerând-o “inadecvată elevului din 2026 și din viitor.”  Cei 6 anunțau, de asemenea, că dacă nu se va reveni asupra deciziei, doresc să părăsească grupul de lucru.

Nu a urmat o dezbatere între specialiști, cum ar fi fost firesc. Gestul protestatarilor a fost considerat inadecvat, iar aceștia au fost avertizați că trebuie să se alinieze conducerii, dar și că nu au voie să părăsească grupul, fiindcă trebuie să-și ducă sarcinile la bun sfârșit.

Ministrul Educației, Daniel David, reacționează pentru Cultura la dubă: “Personal, cred că nu poate nimeni să oprească pe cineva să se retragă dintr-un grup de lucru, dacă nu mai dorește să fie acolo.”

Pentru că au fost obligați să semneze clauze de confidențialitate la intrarea în procesul de lucru, vom păstra anonimatul membrilor cu care am stat de vorbă. Aceștia descriu o atmosferă de lucru tensionată, fără proceduri, fără feedback, cu ignorarea parțială sau totală a sugestiilor care nu erau aliniate conducerii, chiar și cu amenințări.

Mai mult decât atât, mulți dintre membrii grupului care a elaborat programa se regăsesc și în comisia care trebuie să o avizeze. Avizul lor a fost cerut joi, înainte de finalizarea dezbaterii publice. Coordonatoarea grupului de lucru, Oana Fotache Dubălaru, este totodată președinta Comisiei Naționale de specialitate, care avizează programa.

Daniel David declară azi, în exclusivitate pentru Cultura la dubă: “Nu am știut de suprapuneri. Am aflat recent. Cred că această situatie ar fi trebuit evitată și voi reglementa acest lucru.”

***

Grupul de lucru pentru noile programe la limba română a fost alcătuit inițial în anul 2020, pe când ministrul Educației era Ligia Deca. În lipsa noilor planuri-cadru, grupul nu s-a întrunit, de fapt, niciodată. Abia în 2025, după adoptarea noilor planuri-cadru, el a devenit activ.

Cum s-a format acest grup? În lipsa unui proces de selecție transparent, răspunsul îl știm doar parțial. Profesorii din preuniversitar au fost invitați de Ministerul Educației, prin inspectoratele școlare, să aplice cu un dosar de candidatură. Au aplicat aproximativ 1000 de profesori din toată țara. Ministerul a făcut o selecție.

Tot Ministerul Educației a trimis către câteva universități invitația să facă propuneri de profesori. Au ajuns în grupul de lucru profesori de la Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Nu știm, însă, cum a devenit Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere din București, coordonatorul științific.

Consiliul Național al Elevilor nu a fost invitat la un dialog instituțional. A fost, invitată, însă, Academia Română, care a avut doi reprezentanți.

În prima parte a lunii septembrie, grupul format din cei 33 de specialiști desemnați de Ministerul Educației a avut o primă ședință în plen, online. La ea nu a participat, în realitate, toată lumea. De altfel, toate întâlnirile de grup s-au petrecut pe Google Meet. Conducerea le-a transmis că nu există fonduri nici măcar pentru o deplasare a tuturor membrilor la București. Uneori, online, se întâmpla ca unii membri să fie absenți, la volan, ori în timpul orelor de curs.

“Prima ședință a fost una de cunoaștere. S-a prezentat fiecare membru, a spus două vorbe, dacă a vrut, despre viziunea lui curriculară sau despre cum își imaginează că ar putea să arate programa și care sunt așteptările. Coordonatorii ne-au spus că vor urma alte ședințe, alte etape, un formular de colectare a unor informații mai aplicate.

Ați avut o anumită procedură de lucru?

Nu a existat nicio procedură. Au fost doar documentele tehnice de orientare, cum ar trebui să arate programa strict ca structură, fără să ne referim aici deloc la viziune sau la conținuturi, ci la un format standard, pentru toate disciplinele, un ghid, că trebuie să ai o notă de prezentare, legături cu planul-cadru, cum se scrie o competență din punct de vedere tehnic.

Cam câte ședințe au fost?

Ședințe în plen au fost două-trei. Dar apoi au fost ședințe pe subgrupuri.”, își începe relatarea unul dintre specialiștii grupului de lucru.

La începutul procesului, membrii grupului au completat niște chestionare online, în care răspundeau dacă sunt pentru un model unic sau hibrid de programă, dacă sunt pentru introducerea unor elemente de gramatică și alte chestiuni de bază care ar fi putut contura o viziune generală a fiecăruia.

“Niciodată nu a existat un feedback sau o prezentare a concluziei acestor chestionare.

Și n-ați știut niciodată unii de ceilalți, adică ce-a răspuns fiecare sau în ce procent a decis majoritatea?

Nu. Ni se prezentau doar sub formă de sinteze. Că viziunea majoritară a fost așa, că au fost unii care au considerat altfel. Mai vorbeam noi între noi, că eu am spus asta, eu am spus asta, dar să fie o prezentare, să zicem, semi-profesionistă, în care să știm că din cei 33, X au răspuns așa și Y așa, nu am avut în niciun moment. Noi n-am știut niciodată care a fost rezultatul acestui studiu. Ni s-a spus doar că majoritatea a optat pentru…și că s-a optat pentru un număr de domenii de conținut, care apoi au fost revizuite, nu știm de cine, când, cum.”, povestește un alt membru al grupului.

Ni s-a spus doar că așa a reieșit din formulare și că așa s-au înțeles coordonatorii, pe baza feedback-urilor.E posibil ca majoritatea să fi optat pentru asta, nu mă miră, deci nu cred neapărat că aici a fost o măsluire.

Cum ați fost anunțați de direcția istorico-literară? În ședință de plen? Care au fost reacțiile?

Decizia asta am primit-o pe grupul de WhatsApp. A mai fost apoi o ședință în care s-a spus câte ceva despre asta și am fost anunțați că o să primim un mail și că vor constitui subgrupuri de lucru.

După aceea ni s-a cerut să formulăm competențe generale, pornind de la domeniile de conținut propuse inițial, domenii care s-au modificat ulterior. Nu știm nici rezultatul acelor propuneri.

Și subgrupurile cum au fost stabilite, în funcție de ce?

Nu știm asta. Doar am fost anunțați în ce subgrup suntem.”

Specialiștii care s-au opus principiului ordonator al studierii literaturii au încercat ulterior să elaboreze niște conținuturi tematice, care să permită studierea mai multor texte, din epoci diferite, păstrând, totuși, criteriul cronologic decis de presupusa majoritate.

“Ce a rămas din propunerile acelor membri?

Nimic. Dar, ca să fie clar, acest nimic a devenit nimic foarte târziu. Adică înainte cu două zile de varianta publică.”

Cele mai mari tensiuni au apărut în subgrupul de literatură. După o perioadă de la înființarea grupului, în care nu s-a întâmplat nimic, specialiștii de la literatură au primit de la coordonatoarele subgrupului, un document deja scris.

“A apărut un document model, asumat de coordonatoarele acestui grup pentru clasa a IX-a. Acest document cuprindea strict istorie literară, literatura română veche, secolele XVI, XVII, XVIII. Foarte încărcat, incomparabil față de ce este acum oricum.”

Scrisoare de protest în interiorul grupului

Ulterior acestui moment, pe 22 octombrie, cu aproximativ o lună înainte de publicarea noii programe la clasa a IX-a, 6 membri ai grupului de lucru au înaintat o scrisoare conducerii, în văzul întregului grup. Aceștia își arătau dezacordul față de criteriul cronologic și propuneau o variantă de mijloc.

„Vă propunem abordarea modelul hibrid – în care temele și problematicile sunt lentile focalizatoare și în care cronologia are rol de coloană vertebrală structurală – un model care răspunde idealului educațional reflectat în profilul absolventului, componentă reglatoare a curriculumului național (aprobat prin OME nr,.6731/2023) și în recomandările UE privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții. 

Mai mult, un astfel de model este mai potrivit pentru a face firească tranziția de la ciclul gimnazial la cel liceal și pentru a nu-i îndepărta definitiv pe elevi de literatură. O astfel de abordare ar păstra profunzimea culturală/istorică a studiului literar, generând flexibilitatea necesară pentru dezvoltarea competențelor-cheie, permițând atât dezvoltarea intelectuală a elevilor, cât și dezvoltarea lor personală. 

Mai exact, vă propunem o abordare tematică evolutivă, care menține conștiința diacroniei, dar nu o reproduce în maniera clasică, de tip cronologic-istoric și luarea în considerare a modelului curricular al dezvoltării personale, care, alături de modelul cultural și cel estetic ar conduce spre receptarea literaturii ca mijloc de înțelegere a lumii și a propriei existențe. 

În locul succesiunii tradiționale de perioade și autori, credem că explorarea de teme/problematici, de valori și de idei recurente în literatură, în oglindă între epoci, de la mituri ale începutului la reflecții asupra memoriei, identității sau libertății, este mai potrivită, asigurând atât continuitatea formării culturale, cât și relevanța pentru contextual contemporan. 

Suntem convinși că astfel am răspunde și unei realități pedagogice actuale: elevii de astăzi nu mai pot fi formați printr-o abordare pur istorică, începută cu cronicarii, cu literatura veche și continuată linear până în modernitate. Interesul și motivația lor se dezvoltă prin conexiuni semnificative cu propriile experiențe, prin dialogul dintre clasic și contemporan, prin raportarea la marile teme umane.” – fragment din scrisoarea semnată de 6 specialiști din interiorul grupului.

De asemenea, profesorii din preuniversitar, membri ai grupului, au atras atenția că gândită astfel, materia nu corespunde noilor planuri-cadru, care prevăd 3 ore pe săptămână la Limba și Literatură Română, trunchiul comun. Adică este atât de stufoasă încât nu poate fi acoperită. Unul dintre profesori a făcut o simulare și a reieșit că pentru predarea la minimum a întregii programe ar fi necesare 107 ore. În realitate, scăzând vacanțele, liberele legale, orele de evaluări și procentul de 25% care, potrivit legii, revine libertății profesorului de a face orele cum vrea el, ar avea disponibile doar 76 de ore.

La finalul scrisorii, semnatarii au anunțat că iau în calcul opțiunea de a se retrage din grup dacă direcția programei nu va fi schimbată.

După publicarea scrisorii pe grupul lărgit, a urmat o ședință în care autorii ei au fost dojeniți și li s-a pus în vedere că nu au voie să părăsească procesul de lucru.

“Ședința s-a desfășurat aproape două ore, doar pe subiectul scrisorii. Însă nu pe argumente împotriva a ceea ce era în scrisoare, ci pe emoții și reproșuri, vizavi de non-participarea noastră la echipă. Non-obediență. Că dacă s-a decis că aceasta este direcția, noi de ce vrem să facem notă separată? că nu se va schimba perspectiva, fiind asumată deja.

O coordonatoare a transmis și mesajul că membrii nu au voie să ne retragă. Pentru că este un ordin de ministru prin care am fost uniți, că suntem o echipă și că rezultatul va fi asumat de toată lumea, indiferent de cine și cât lucrează și ce viziune are fiecare.

Ulterior am aflat că nu a fost ordin de ministru, ci o notă a ministrului. În declarație se preciza că ne vom îndeplini sarcinile care ne-au fost atribuite de către coordonatorul științific, coordonatorii grupului de lucru, ceea ce cumva, refuzul de a mai lucra putea să fie interpretat ca refuzul de a îndeplini sarcinele care au fost trasate, mai ales că se făcea în referire și la măsuri administrative.

Adică vi se puteau aplica sancțiuni?

Nu se spunea direct, dar se sugera.”

Întrebat de Cultura la dubă dacă a știut de aceste tensiuni și de scrisoarea din interiorul grupului, ministrul Educației, Daniel David a declarat: “Știam, din informările generale cu privire la derularea procesului, că sunt discuții în mai multe comisii, dar nu am intrat în detalii, deoarece astfel de dezbateri reprezintă probleme interne ale comisiei.”

După momentul scrisorii, consultarea la nivel de grup și subgrupuri a continuat să fie de fațadă, mărturisesc cei cu care am stat de vorbă. Deși unii dintre profesorii din preuniversitar, dar și voci din mediul universitar au făcut eforturi să îmblânzează documentul conturat de coordonatoarele de la Litere din București, sugestiile lor au fost complet ignorate.

Mărturiile sunt confirmate de un al 3-lea membru al grupului: “În interiorul grupului de lucru, NU a existat niciodată un consens real în privința programei. Mai mulți membri au susținut și au continuat să susțină, până la capăt, necesitatea renunțării la criteriul cronologic sau a îmbinării lui cu cel tematic. Fără succes, desigur.

“Centrul” a dictat de la bun început perspectiva generală asupra programei, modelul de structurare, competențele generale și cele specifice, plus conținuturile. S-a decis că se merge pe criteriul diacronic, punct.

Am continuat să lucrăm având în minte viitorul elevilor, varianta inițială era cu adevărat îngrozitoare. Am încercat să salvăm ce se mai putea salva, că de ieșit oricum nu aveam voie să ieșim. Dar ce a ieșit în spațiul public nu a fost produsul grupului de literatură. S-a lucrat în subgrupuri, propunerile erau trimise către CENTRU și CENTRUL decidea. Cei considerați “disidenți” au lucrat pt celelalte clase. Dar e greu de anticipat cum vor arăta programele propuse de ei, după intervențiile “centrului”.

Cine era CENTRUL?

Coordonatoarele de la Litere București și reprezentanții Ministerului Educației.

“Ne răspundeau vă mulțumim pentru disponibilitate, vom analiza în grupul coordonatorilor și vom vedea. După care veneau din nou cu varianta lor.”, spune un alt profesor.

„Nu preluau nimic de la noi sau preluau ceva minor, de exemplu o formulare de activități de învățare, pe care ulterior o trunchiau. Adică noi propuneam o activitate de învățare într-un fel, ei o luau și o remodelau în asemenea fel încât devenea imposibil de lucrat cu ea.

De exemplul, jurnalul imersiv fusese propus la contexte, astfel încât un copil care învață care erau mentalitățile dintr-o epocă, cum trăiau oamenii, să poată să-și imagineze că e în nu știu ce an și i s-a întâmplat asta. Dar nu jurnalul boierului luminat sau ce au scris ele acolo. Jurnalul imersiv era în relație cu competența specifică, adică avea logică în asocierea respectivă.

Care-i treaba cu boierul luminat? Cum să te pui în pielea unui boier luminat? Ce-i ăla? Deci au luat exemple de activități de învățare și le-au reformulat fără să înțeleagă.

Dar aveau și niște argumente pentru direcția asta atât de strictă?

Un argument pe care l-am auzit era că după 20 de ani de programă actuală, în care analfabetismul funcțional a crescut, este momentul să încercăm și altceva.” spune un alt membru al grupului de lucru.

În realitate, premisa că din cauza programei de liceu există analfabetism funcțional este falsă. Analfabetismul funcțional se măsoară prin testele PISA, care se susțin la sfârșitul gimnaziului, nu la liceu.

Varianta finală a noii programe a ajuns la toți specialiștii din grupul de lucru cu două zile înainte de publicarea ei. Coordonatoarele nu au solicitat vreun consens și nu a existat vreo dezbatere a grupului, spun martorii cu care am stat de vorbă.

“Ni s-a prezentat și nu am mai avut nicio reacție pentru că era totul evident. Nu s-a supus la vot, adică hai să votăm cine e pentru, cine este împotriva. În grupul de literatură a mai fost un moment în care am încercat să impunem votul și ni s-a spus că nu mai e cazul să votăm nimic pentru că lucrurile s-au decis demult. Nu ne putem întoarce acum la vot.

Nouă ne-a fost clar că elevul lipsea din toată această poveste. Nu se discuta cum se va preda limba și literatura română. Ce-i vom învăța pe elevi să facă? Care este scopul acestei discipline de studiu, dincolo de acumularea de informație istorico-literară?

Profesoarele de la Litere din București se plângeau că studenții nu cunosc suficientă istorie literară și că nu reușesc în trei ani să-i orienteze suficient, încât să aibă reperele clare. Păi da’ nu-i treaba noastră ce puteți voi să faceți acolo. Noi lucrăm cu liceenii, inclusiv cu cei care intră cu note sub 5 la liceu.”

“A fost o decizie luată colectiv, colegial, de membrii grupului de lucru” , a declarat vineri seara, într-un interviu pentru Cultura la dubă, coordonatoarea Oana Fotache Dubălaru.

Din toamnă, noua programă școlară se va adresa în mod egal liceelor de elită, precum și liceelor tehnologice. Elevii care în mod normal intrau la școli profesionale cu medii de 2-3, vor fi cuprinși acum tot în programa de trunchi comun și vor studia, de asemenea, diacronic, literatura română, la fel ca studenții la Litere.

15 membri ai grupului de lucru fac parte și din Comisia Națională de Specialitate care dă aviz consultativ. Avizul a fost cerut joi, înaintea finalizării dezbaterii publice și implementării feedback-ului

Joi, cu o zi înainte de încheierea termenului legal dedicat dezbaterii publice, programa a fost trimisă Comisiei Naționale de Specialitate, spre avizare. Potrivit lui Radu Vancu, scriitor și profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității Lucian Blaga din Sibiu, 15 dintre membrii Comisiei de Specialitate sunt parte din grupul de lucru care a elaborat programa. Iar președinta comisiei este chiar coordonatoarea grupului, Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere din București. Adică mulți dintre cei care au elaborat programă sunt aceiași care o avizează.

“Ni s-a cerut acest aviz joi, individual, pe mail, nu am avut o ședință de plen în Comisia Națională, nu știm ce a votat majoritatea.”, spune un membru al CNS pentru Cultura la dubă.

Ministrul Daniel David reacționează astfel: “Nu știam de suprapuneri, am aflat recent și am cerut explicații unităților din minister. Comisiile sunt propuse de unități diferite, unele – Comisiile Naționale de Specialitate – cu rol mai general (printre care si de avizare), altele cu rol specific (ex. crearea programelor). Numirea lor s-a făcut diferit, prin decizie a secretarului de stat, respectiv ordin de ministru. De asemenea, am fost informat că astfel de suprapuneri există din trecut, nu este ceva recent, dar nu au fost considerate o problemă, în condițiile în care avizul este doar consultativ.”

Oana Fotache a declarat că va implementa anumite sugestii din dezbaterea publică, dar nu va schimba structura cronologică, pe care se vor baza cei 4 ani de liceu, nu doar clasa a IX-a.

“Asupra textului, la nivel de multe precizări, îmbunătățiri punctuale, clarificări, există toată deschiderea. Asupra constructului nu se poate reveni, fiindcă e vorba de o gândire care încorporează un efort de durată al grupului și este contraproductiv acum să schimbăm criteriul la presiunea publică. Pentru că niște specialiști au lucrat, și-au exprimat punctul de vedere și a rezultat această programă.

Firește că ea e perfectibilă, de asta a și fost pusă în dezbatere publică trei săptămâni, am primit multe sugestii, am primit feedback, vom încorpora ceea ce nu contravine, totuși, construcției de ansamblu.”, a spus Oana Fotache. Decana nu a răspuns, până la ora publicării articolului, la acuzațiile aduse de colegii săi.

Ministrul Daniel David ar urma să ia săptămâna aceasta o decizie – dacă semnează noua programă sau o retrimite în lucru.

Între timp, câțiva specialiști sunt hotărâți să părăsească grupul și să nu mai continue lucrul la programele de a X-a, a XI-a și a XII-a, care ar trebui să fie gata în ianuarie 2026.

“Care este feeling-ul dumneavoastră după toată experiența? Vi se pare că a existat o direcție de la bun început?

Specialist 1: Da, evident.

Specialist 2: Și eu cred la fel. Pentru că dacă n-ar fi fost o direcție, cred că tot procesul ăsta ar fi fost mai democratic, adică s-ar fi prezentat rezultatele, s-ar fi discutat, ar fi existat un vot în cadrul grupului.

Nu există intenția de a modifica ceva. Și problema e că nici nu mai putem lucra în această formulă. Dacă eu am convingerea că e un lucru bun și că va aduce valoare educației, predării disciplinei, creșterii copiilor, ok, dacă nu, avem multe alte lucruri de făcut.

Specialist 1: Singura soluție este ca tot procesul să fie oprit, desființată această comisie și reluat totul de la zero. Altfel va fi dezastru.”

***

UPDATE: În urma publicării articolului Cultura la dubă, ministrul Educației a decis acordarea unei noi săptămâni de lucru pentru “flexibilizarea” structurii programei.

“Luând în calcul dezbaterile intense din spațiul public și în urma discuțiilor avute astăzi cu coordonatorul științific al grupului de lucru constituit pentru elaborarea programei la disciplina Limba și literatura română, ministrul Daniel David a decis, cu acordul coordonatorului acestui grup, extinderea cu o săptămână a perioadei alocate pentru integrarea și armonizarea unor sugestii importante exprimate de la momentul lansării în transparență. Acest interval suplimentar va fi folosit inclusiv pentru explorarea unor flexibilizări structurale ale programei.

Cu excepția acestei prelungiri exclusiv pentru disciplina Limba și literatura română, calendarul procesului de adoptare a noilor programe la liceu se desfășoară așa cum a fost anunțat inițial.”, a transmis Ministerul Educației.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Programa dictată: “Cineva de la București a hotărât draftul de la a IX-a. Totul ni s-a pus direct în față. S-a spus că membrii nu au voie să părăsească grupul. Singura soluție este ca tot procesul să fie oprit, desființată această comisie și reluat totul de la zero. Altfel va fi dezastru.” appeared first on Cultura la dubă.

Niciun candidat nu a obținut nota de trecere la concursul de management organizat de Ministerul Culturii pentru Teatrul Național din București. Din 4 dosare depuse, doar 3 au fost admise din punct de vedere administrativ, iar toate cele 3 au primit la evaluare sub 7, media minimă necesară pentru calificarea la proba interviului.

Deși ministerul nu a făcut (încă) publică lista cu numele candidaților, întreaga breaslă știe deja care au fost aceștia: Alexandra Badea – dramaturgă și regizoare, fondatoarea unor companii de teatru independente în Franța, Ada Lupu Hausvater, regizoare și managerul Teatrului Național din Timișoara în ultimii 20 de ani, și Radu Popescu, regizor și cofondator al teatrului independent Apropo, fondat în 2018 în cartierul Pipera.

Acest concurs, încheiat fără să-și atingă scopul, nu este o excepție. În ultimele 3 luni, pe același model, au fost închise și concursurile de la Opera Națională Iași – de două ori consecutiv și Muzeul Național de Istorie a României, deși în competiție au intrat specialiști cu o vastă experiență în domeniu. La Muzeul Național Brukenthal s-a ajuns în situația de a fi schimbată comisia, fiindcă au existat diferențe de notare mai mari de 2 puncte.

La Opera Maghiară din Cluj-Napoca, în schimb, unicul candidat, care este și actualul manager – Iuliu Szép, a obținut o notă favorabilă – 8.89 – și va participa mâine la proba interviului. De asemenea, la Muzeul Național de Artă a României a existat un câștigător în urmă cu o lună – Ervin Kesler.

Oamenii de cultură, fie participanți la concursuri, fie simpli spectatori, ridică semne de întrebare în spațiul public cu privire la credibilitatea organizatorului – Ministerul Culturii. De exemplu, specialiștii din muzee sunt nemulțumiți că în cazul competiției pentru TNB a fost publicată componența comisiei, iar la toate celelalte concursuri ea a rămas anonimă. Azi, în urmă cu scurt timp, ministerul a publicat și comisiile pentru concursurile ARTEXIM, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași și Opera Maghiară.

Federaţia CulturMedia i-a cerut recent demisia ministrului Andras Demeter. Acesta spune că rezultatele concursurilor sunt strict decizia comisiilor formate din specialiști.

Vă prezentăm mai jos cazul Teatrului Național din București. Zilele următoare vom publica partea a ll-a a materialului.

***

Ministrul Andras Demeter și-a asumat încă de la preluarea mandatului că va organiza toate concursurile mult amânate în ultimii ani, pentru ocuparea posturilor de manager în instituțiile de cultură din subordinea ministerului.

Și s-a ținut de promisiune.

Doar că prin rezultatele lor, ministerul nu doar că nu și-a atins obiectivul – eliminarea interimatelor și intrarea în legalitate a managerilor, prin concurs, ci a stârnit critici puternice și îndoieli.

La TNB, ultimul concurs, organizat în urmă cu 2 ani și jumătate de ministrul Lucian Romașcanu, a fost anulat după ce unul dintre membrii comisiei s-a retras cu doar o zi înainte de proba interviului. Ministrul Romașcanu a declarat ulterior că niciun proiect depus nu se ridica la înălțimea Teatrului Național din București. Aseară, Ministerul Culturii a publicat rezultatele noului concurs, organizat de Andras Demeter. Nicio notă nu a fost suficient de mare pentru trecerea la etapa a ll-a, cea a interviului.

Alexandra Badea, laureată a Marelui Premiu al Academiei Franceze pentru întreaga activitate în teatru, a primit nota 6.83.

Ada Lupu Hausvater, prima femeie manager al unui teatru național din România – care conduce de 20 de ani Naționalul din Timișoara, a fost notată cu 6.58. Ea se află la a doua încercare, după concursul din 2022.

Iar regizorul Radu Popescu, cofondatorul Teatrului Apropo, a primit nota 5.74.

Din comisia de evaluare au făcut parte: Alexandru Boureanu – managerul Teatrului Național din Craiova, Constantin Chiriac – managerul Teatrului Radu Stanca din Sibiu, Răzvan-Ioan Dincă – regizor de operă, fost președinte Radioului Public, Florin Estefan – managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca, Ștefan Iordănescu – regizor, Anna Maria Popa – managerul Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Erwin Șimșensohn – managerul Teatrului din Constanța, Vasile Șirli – compozitor și Marinela Țepuș – teatrolog.

Am stat de vorbă cu cei trei candidați, cu ministrul Culturii și cu câțiva dintre membrii comisiei. Doi dintre evaluatori, Ștefan Iordănescu și Marinela Țepuș, au declarat pentru Cultura la dubă că ei au militat în fața colegilor de comisie să treacă la etapa interviurilor, însă, în urma negocierii notelor, mediile finale au fost sub 7.

Potrivit regulamentului, dacă între două note există diferență mai mare de 2 puncte, cei doi evaluatori discută și încearcă să echilibreze diferența. Dacă nu ajung la un acord, se schimbă componența comisiei, iar noua comisie va evalua aceleași proiecte. În cazul de la Muzeul Brukenthal, acest lucru s-a întâmplat, iar comisia urmează să fie schimbată. La TNB, în schimb, în urma negocierilor, diferența de peste 2 puncte s-a micșorat.

“Unii dintre noi am considerat că ar fi mai bine să ajungem la etapa a doua, la faza de interviu și acolo să se decidă dacă cineva merită sau nu. Pentru că îi mai dai o șansă candidatului respectiv să-și susțină proiectul. În proiect, unde lucrurile nu erau foarte bine punctate la fiecare dintre ei, ei aveau șansa să și le susțină. Adică să le facă mai credibile, să le înțeleagă mai bine toată lumea. Dar majoritatea membrilor comisiei au considerat că proiectele nu sunt suficient de bune și au argumentat asta. Pentru fiecare notă pe care am dat-o există justificarea scrisă – de ce s-au dat numai două puncte din cinci sau trei din patru.

Dacă erați pentru trecerea la proba interviului, să înțeleg că ați dat notă peste șapte, corect?

Da, am dat notă peste șapte.

Și ce s-a întâmplat cu diferențele mai mari de două puncte?

Am făcut iar o ședință în care a trebuit să refacem toate grilele dacă consideram că nu trebuie să fie mai mari de două puncte. Și atunci ne-am mai aliniat.

Dar exista și posibilitatea, de exemplu, ca la Muzeul Brukenthal, unde e concurs în desfășurare, să se schimbe comisia.  

Da, ei nu s-au înțeles. Exista și posibilitatea asta să ne înțelegem. Noi toți am hotărât să ne încadrăm în cele două puncte.

Iar mi s-a părut foarte interesant că majoritatea, nu totalitatea, dar majoritatea zdrobitoare a comisiei, indiferent dacă a dat note mai mari sau mai mici, a menținut topul ăsta, adică TNB 3 (n.r. Alexandra Badea)-TNB 4 (n.r. Ada Lupu Hausvater) – TNB 2 (n.r. Radu Popescu).

Deci totuși a fost un gând comun. Bine, noi ne-am și vorbit între noi, adică am analizat, am verificat punctele tari, punctele slabe la fiecare proiect și vă zic, majoritatea zdrobitoare a cam fost de aceeași părere.

Problema la evaluare e relativ simplă. De unde pleci cu evaluarea? De la ce nivel pleci? Poți să pleci de la nivelul 0, de la nivelul de bază, adică dacă sunt aiureli foarte mari, ca să zic așa, să nu dai niciun punct, sau poți să pleci de la nivelul 1. Sau de la nivelul 2. Majoritatea a considerat că trebuie să se plece de la un nivel de jos.

Adică să se obțină foarte greu punctele.

Da, să se obțină foarte cinstit.

Unor candidați le-au lipsit puține sutimi să treacă mai departe. Multă lume se întreba pe facebook –  dom’le, comisia a fost chiar așa de strictă la sutimi, încât pare că n-a vrut să treacă nimeni, de fapt.

Așa au ieșit notele, vă spun, din evaluare. Dacă evaluarea a pornit foarte de jos, astea-s notele care s-au atins. Vă spun acum, în general, proiectele nu au fost foarte bune, niciunul.” – a declarat pentru Cultura la dubă regizorul Ștefan Iordănescu, membru al comisiei de evaluare. Potrivit acestuia, toate discuțiile pe care membrii comisiei le-au purtat în cadrul procesului de evaluare există înregistrate la Ministerul Culturii.

„Am susținut trecerea în etapa a II-a, interviul, tocmai pentru edificare și transparența procedurii. Se înțelege că notele mele au fost “de trecere”.” – a declarat Marinela Țepuș pentru Cultura la dubă. De profesie teatrolog, Marinela Țepuș a condus Teatrul Nottara, de unde a fost demisă în 2022 de primarul Nicușor Dan, în urma evaluării mandatului său, la care a primit sub nota 7.

Aceasta a scris azi pe facebook că nu ar fi acceptat să facă parte din comisia de evaluare a concursului pentru TNB dacă ar fi știut dinainte că în ea se va afla “unul dintre <groparii> carierei mele de manager!”. Fără să-i dea numele, se referă la Alexandru Boureanu, managerul Teatrului Național din Craiova, care a făcut parte din comisia de evaluare de la Primăria Capitalei, care a notat-o pe Marinela Țepuș cu 6.94.

“Dânsul a mai făcut parte, în ultimul timp, din două comisii ale Ministerului Culturii. Niciuna n-a validat vreun manager! Aceasta a fost a treia. Nimic ilegal!

Am sperat până în ultima clipă că va exista și etapa a II-a – Interviul, pentru transparență și bună practică!

Conform legii, am acceptat negocierea, scăzând propriile note pentru a ajunge la o diferență de două puncte față de cele ale altor membri ai Comisiei în contextul în care notele majorității erau foarte mici.

Un singur membru al comisiei a mai insistat să existe și etapa a II-a – Interviul, pentru edificarea comisiei și transparența procedurii. A cedat alături de mine.” – mai declară Marinela Țepuș.

IDENTITATEA CANDIDAȚILOR A FOST CUNOSCUTĂ DE LA ÎNCEPUTUL EVALUĂRII

O altă controversă legată de acest concurs are legătura cu presupusa anonimizare a candidaților. Potrivit regulamentului, membrii comisiei află identitatea candidaților atunci când dosarele sunt acceptate din punct de vedere administrativ. Pentru ca mai apoi, evaluatorii să semneze o declarație pe proprie răspundere că nu se află în conflict de interese cu niciunul dintre candidați.

În faza următoarele, proiectele de management ar trebui să fie anonime. Ele primesc un număr de concurs și membrii comisiei ar trebui să se refere strict la proiect, nu la autorul lui. Pentru a respecta cerința proiectului anonim, autorii lui sunt obligați să se abțină de la orice referință care ar putea conduce la identitatea lor.

„Eu n-am trecut, de exemplu, că sunt manager de 20 de ani, pentru că asta ar fi însemnat că spun în proiect al cui este proiectul sau nu am trecut că sunt femeie și regizoare, adică am evitat orice tip de declarație care ar fi putut identifica numele candidatului.”, declară Ada Lupu Hausvater pentru Cultura la dubă.

“Problema mea este cu această manie a secretizării. Eu nu cred că e normal. E o manie românească foarte proastă și cred că, de fapt, focusul ar trebui să fie nu pe această secretizare și pe această conspiratită generalizată în care toată lumea crede că cineva are ceva de ascuns. Ci ar trebui să fie transparență totală, pentru că oricum nu era nimic de ascuns acolo.

A fost o întreagă paranoia ca nu cumva să deranjez alinierea proiectului în word, trebuia la anumite dimensiuni, la anumit tip de caractere. A fost o investiție emoțională și de energie într-o chestie total inutilă din punctul meu de vedere.”, spune și Radu Popescu, unul dintre cei trei candidați.

În realitate, membrii comisiei mărturisesc că, deși proiectele purtau un cod de concurs, identitatea autorilor a fost cunoscută de toți de la bun început.

„Asocierea numelor cu proiectele se poate face relativ ușor dacă ai suficientă experiență în domeniu și, în plus, cunoști activitatea colegilor – candidați”, spune Marinela Țepuș pentru Cultura la dubă.

“E adevărat că fiind foarte puțini candidați există posibilitatea de a depista numele din ceea ce au scris, din experiență, adică ea se vede la un moment dat. Însă, condiția cu care ne-am apucat de treabă a fost să facem total abstracție de chestia asta, adică să nu judecăm în niciun fel persoana fizică pe care eventual o cunoșteam sau nu.

Deci ați știut numele candidaților de la bun început, fiindcă trebuia să semnați acele declarații, dar ați decis să faceți abstracție de persoana fizică.

Am știut pentru că ne-au fost puse în față. Noi le-am avut, da. Iar toate discuțiile legate de evaluare au fost înregistrate, toate ședințele există înregistrate.”, completează Ștefan Iordănescu.

CE SPUN CEI 3 CANDIDAȚI

Alexandra Badea a fost cel mai aproape de a obține media 7, primind 6.83. Candidata a transmis azi o scrisoare publică adresată ministrului Andras Demeter.

Premiată cu Marele Premiu al Academiei Franceze pentru întreaga sa activitate în teatru, Alexandra Badea spune că a vrut să revină în teatrul românesc pentru a construi la TNB o instituție cu o viziune în acord cu teatrul european.

„Acum 23 de ani plecam la Paris cu o bursă dată de Guvernul României pentru a face un master la Sorbona cu George Banu. În contractul meu de bursier scria că sunt obligată să mă întorc pentru ca România să poată beneficia de experiența mea câștigată în urma acestei burse. M-am întors câteva luni, dar niciun teatru public de atunci nu mi-a dat posibilitatea să lucrez. Așa că am plecat din nou.

Douăzeci de ani mai târziu, după ce am creat două spectacole la Sala Mare „Ion Caramitru” a Teatrului Național din București (Exil și Secundar) în care am realizat că trupa sa și publicul sunt pregătite pentru un altfel de proiect, am decis să îl concep pentru acest concurs de management, cu convingerea că teatrul și societatea românească s-au schimbat și înțeleg altfel nevoia de deschidere spre teatrul european, spre coproducții internaționale, proiecte extra-repertoriale, teatru educațional, colaborări cu zona independentă, susținerea debutanților, a experimentului și a cercetării, reînnoirea esteticilor și a discursurilor. Cred că teatrul românesc are nevoie și este pregătit pentru o schimbare reală.

Simbolic, mi se părea că în sfârșit îmi pot îndeplini contractul semnat cu statul român acum 23 de ani, oferindu-i experiența pe care am acumulat-o, prin cele două companii de teatru fondate în Franța, companii cu bugete în ultimii ani de 900.000 de euro și sute de date de turnee în lume, care au construit coproducții și proiecte importante cu teatre naționale din Franța și festivaluri internaționale.

Comisia de concurs nu a considerat că este necesar să îmi acorde posibilitatea pentru a susține acest proiect, notându-l cu nota 6,83 fără nici o explicație asupra criteriilor de evaluare sau a motivelor pentru care am fost depunctată, Ministerul Culturii nepublicând criteriile și metodologia de evaluare (grila de punctaj) în documentația concursului. Aceasta este nota acordată unui proiect inspirat și construit în jurul celor 23 de ani de experiență dobândită în sistemul francez.

Aceasta este nota acordată unei artiste – directoare de companie și producătoare, invitată la Festivalul de la Avignon în 2013 și 2019, asociată la Bourges capitală europeană a culturii 2028 (coproducție la care TNB ar fi fost asociat ), premiată de Academia Franceză pentru întreaga activitate teatrală, decorată de statul francez cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres și de statul român cu Meritul Cultural în grad de cavaler. Nu aș fi contestat rezultatul acestui concurs dacă mi s-ar fi acordat timpul ca să îmi pot prezenta proiectul public și nu văd cum se poate justifica faptul că nu s-a dorit finalizarea lui, două proiecte fiind notate puțin sub nota limită a calificării la proba orală.” – a transmis Alexandra Badea

Aceasta solicită ministrului Culturii o întâlnire publică în care membrii comisiei să justifice notele acordate și criteriile de evaluare.

Ada Lupu Hausvater, aflată la a doua respingere la TNB, spune că va depune o contestație oficială, conștientă fiind că poate contesta doar eventuale vicii de procedură. Legea nu permite contestația notelor primite la aceste concursuri.

“Aveți îndoieli legate de credibilitatea acestui concurs și de evaluare?

Sigur că am îndoieli. Suntem în 2025, într-un moment în care avem nevoie de profesionalism în toate domeniile. Tot ceea ce contează este profesionalismul, dorința și capacitatea de a face performanță și nimic altceva. Cred că în momentul în care profesionalismul și performanța, competențele, vor fi pe planul întâi, vor merge bine toate domeniile.

Noi, din afară, ne întrebăm cum e posibil ca un manager cu experiență de 20 de ani la un teatru național să primească noi mandate cu peste nota 9, iar la un alt teatru național să fie respins de două ori, o dată cu nota 6 și ceva, iar cealaltă dată nici nu s-a ajuns la notare, concursul fiind anulat. 

E o bună întrebare. Cum se poate ca atâția ani să fie remarcată această performanță și acest profesionalism și la TNB să fiu respinsă de două ori?

Ați găsit o explicație pentru această situație? Sunt mai multe concursuri care au avut aceeași finalitate în ultimele săptămâni. Niciun candidat nu a obținut media de promovare în etapa următoare.

Faptul că sunt atât de multe concursuri cu problemă ar trebui să conducă la o concluzie. M-aș baza pe expertiza Ministerului Culturii de a trage concluziile care se impun. Din toate punctele de vedere. Acest lucru nu se referă numai la candidați, nu se referă numai la comisie și nu se referă numai la lege.” – a declarat Ada Lupu Hausvater pentru Cultura la dubă

Radu Popescu, cel care a obținut a treia medie – 5.74, spune că nu va contesta nici decizia, nici vicii de procedură. Cere, în schimb, organizarea unui nou concurs, cât mai rapid, preferabil cu aceeași comisie.

“Poate va părea ciudată poziția mea, dar dintr-o anumită perspectivă, consider că nota pe care am primit-o pe proiectul meu de management este corectă.

Am pornit la redactarea proiectului de management cu un entuziasm foarte mare legat de ideile bune pe care consider că le-am avut. Am respectat structura impusă de către legislație. Și ceea ce într-adevăr este un punct nevralgic al acestui proiect este faptul că el nu a respectat structura caietului de obiective, este explicabilă această notă.

Și aici pot să declar public că intenția mea este să refac acest proiect de management și să candidez din nou dacă acest concurs se va relua și sper să se reia cât mai repede ca să nu mai persistăm în această situație de interimat.

Cred că ideile pe care eu le-am expus acolo, visurile sau viziunea mea legată de ce ar putea însemna Teatrul Național merită luate în discuție. Și de aceea intenționez să fac un proiect de management mai bun.”, a declarat Radu Popescu pentru Cultura la dubă.

CE SPUNE MINISTRUL ANDRAS DEMETER

Azi-noapte, la cald, după publicarea rezultatelor, ministrul Culturii a răspuns într-un comentariu pe facebook nemulțumirilor exprimate de mai mulți oameni de teatru.

În această dimineață, Andras Demeter a declarat pentru Cultura la dubă că nu are nimic de spus în plus față de ceea ce a scris deja pe facebook.

“Am investit cu încredere 9 colegi. A rezultat o comisie la vedere (prima din 2008 încoace). Și-au făcut treaba, cap coadă. Au ajuns la o concluzie. Îmi place sau nu, i-am investit, trebuie să respect (și) decizia lor. 9 oameni de teatru au concluzionat că niciuna dintre candidaturi nu se ridică la nivelul așteptărilor față de Prima Scenă a țării.

Comisiile în mandatul meu au fost și rămân autonome. Odată investite nu pot decât să le urez succes și să îmi asum consecințele deciziei lor. Și să le mulțumesc. (…)

Lucrez și la lege. Am fost la comisia pentru muncă unde am depus propuneri de amendare a inițiativei repuse în dezbatere parlamentară după 5 ani.

O să reluăm și concursurile, cel mai probabil după încheierea (cu fum alb/negru sau fără fum – după caz) celor în derulare și ieșirea din atmosfera sărbătorilor.

Cu siguranță se găsesc mulți care se cred competenți pentru a conduce aceste instituții. Acum, mai trebuie să fie și convingători. Credibili. În fața comisiei.

Precum încercăm noi să facem să fie și aceste concursuri.”, a scris ministrul Andras Demeter pe facebook.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Culisele concursurilor de management organizate de Ministerul Culturii. Partea I – cazul TNB appeared first on Cultura la dubă.

Fosta contabilă a Teatrului Bulandra din București și încă o angajată au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și respectiv complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, potrivit unui comunicat transmis azi de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Cele două sunt cercetate sub control judiciar.

Principala acuzată este fosta contabilă-șefă a instituției publice de cultură. Potrivit anchetatorilor, aceasta ar fi furat aproape 800.000 de euro într-un an și jumătate.

“În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut că, în perioada februarie 2018 – august 2019, una dintre inculpate, în calitate de contabil-șef în cadrul Teatrului Municipal “Lucia Sturdza-Bulandra”, și-a însușit suma totală de 3.914.570 lei din casieria instituției, prin efectuarea a 160 plăți numerar către 33 colaboratori persoane fizice, beneficiari ai veniturilor din drepturi de autor, fără ca aceștia din urmă să fi primit în realitate sumele de bani, ori au primit sume de bani considerabil mai mici decât cele menționate în statele de plată.

Sumele de bani nereale presupus plătite către diverși colaboratori erau justificate prin întocmirea unor state de plată falsificate de către contabilă șefă a teatrului și erau semnate de către aceasta și de către directorul teatrului, din acea perioadă (nr. Ducu Darie, decedat la 18 septembrie 2019).

Totodată, în sarcina celeilalte inculpate s-a reținut că a contribuit activ la recrutarea unor persoane fizice care au figurat ca fiind plătite în calitate de colaboratori ce beneficiază de venituri din drepturi de autor și a efectuat plăți în numele instituției cu sume de bani provenite din casieria instituției.

În cauză, au fost dispuse măsuri asigurătorii asupra tuturor bunurilor prezente și viitoare aparținând inculpatelor până la concurența sumei de 3.914.570 lei. Măsura sechestrului asigurător a fost instituită efectiv asupra a trei imobile (apartamente), un autovehicul și asupra mai multor bijuterii aparținând inculpatelor, evaluate la aproximativ 3.500.000 lei.
Dosarul de urmărire penală a fost trimis spre judecare la Tribunalul București cu propunere de a se menține măsurile preventive și măsurile asigurătorii instituite în cauză.
Cercetările au fost efectuate împreună cu organele de cercetare penală din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice Sector 5.”

Teatrul Bulandra, unul dintre cele mai importante din România, se află în subordinea Primăriei Capitalei. De la moartea directorului Ducu Darie, care a ocupat funcția timp de 17 ani, Primăria Capitalei nu a mai organizat concursul public pentru ocuparea funcției de manager.

Catinca Maria Nistor, numită de Gabriela Firea, l-a urmat pe Ducu Darie, în calitate de manager interimar, în perioada septembrie 2019 – august 2020. În urma unor proteste ale actorilor teatrului, Firea a demis-o pe Nistor și l-a numit în funcție pe Vlad Zamfirescu. De atunci, acesta ocupă funcția de manager interimar, deși legea prevede că un interminat nu ar trebui să dureze mai mult de trei luni. Cele mai multe teatre bucureștene se află în aceeași situație.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Fosta contabilă a Teatrului Bulandra și încă o angajată, trimise în judecată pentru delapidarea a 800.000 de euro appeared first on Cultura la dubă.

Până acum, PNL a cheltuit pe panourile răspândite prin toată țara 2 milioane de euro și, potrivit snoop.ro, până la finalul anului, va cheltui 4 milioane de euro, cu pretextul promovării acestei cărți, în afara campaniei electorale.

În același material jurnalistic, Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, a declarat: „Faptul că vorbim despre o carte pe mine mă bucură. După mult timp, de la Cățeluș cu părul creț și Capra cu trei iezi, unii vor mai ține, în sfârșit, mâna pe o carte”.

Dacă PNL alocă 4 milioane de euro cărții lui Nicolae Ciucă, prin comparație, Raluca Turcan, ministru PNL al Culturii, a alocat anul acesta doar 600.000 de euro pentru achiziția de carte nouă pentru toate bibliotecile publice din țară, România având aproximativ 8500 de biblioteci naționale.  

Cultura la dubă a cerut un punct de vedere de la directorul general al Grupului Editorial RAO, Ovidiu Enculescu. RAO a mai publicat în trecut și volumele lui Dan Voiculescu și Adrian Năstase, după ieșirea acestora din închisoare, precum și cărți semnate de foștii directori ai SRI, Virgil Măgureanu și George Maior.

“În primul rând, vă rog să ne spuneți cum s-a născut această colaborare, dintre fostul premier Ciucă, în calitate de autor, și Editura RAO?

A apărut foarte simplu. O persoană din stafful dânsului mi-a pus întrebarea dacă sunt de acord să public această carte, o carte. I-am spus să vedem despre ce carte e vorba și, de ce nu?

Despre ce este, mai exact, această carte? Cum vi s-a părut dumneavoastră, ca editor de carte, oportunitatea de a publica volumul?

Cum mi s-a părut, ca editor de carte? Foarte interesant, pentru că orice tip de informație furnizată de un om care la un moment dat a contat în istoria țării noastre, prin funcție, prin poziție, prin acțiuni, merită să fie ascultat, să își scrie gândurile, amintirile, memoriile în legătură cu o etapă sau alta, iar acest lucru poate fi de interes pentru publicul românesc și pentru istoriografie, în general.

Cartea este scrisă chiar de către Nicolae Ciucă sau de către un editor care a gestionat volumul?

Cartea e scrisă, semnată, de domnul Ciucă.

În ce stadiu se află procesul de publicare?

Încă se mai lucrează la text. În principal, autorul vrea să mai lucreze puțin la text.

Alte informații despre volum ne puteți da? Câte pagini va avea, care va fi costul lui?

Până când nu este gata, e greu să spun că va avea 200-300-400 de pagini.

Dar puteți să ne spuneți cât avea când ați primit primul draft?

N-aș putea să vă spun, nu știu, știu editorii care s-au ocupat.

Ați avut în minte exemplul lui Klaus Iohannis, care a lansat cartea sa imediat după ce a devenit președinte? V-ați gândit că ați putea repeta scenariul?

Orice editor pe lumea asta își dorește un succes. Evident că dacă discutăm despre o persoană publică, se mizează inclusiv pe notorietatea persoanei, pe potențiala atractivitate a poveștii pentru publicul nostru.

În linii mari, ați putea să ne spuneți, totuși, despre ce e vorba?

Să avem puțină răbdare. Pe scurt, e povestea domnului Ciucă.

Din copilărie până în prezent?

Nu cred că e din copilărie până în prezent. Pasajele pe care le-am văzut eu sunt legate în special de participarea în teatrele de război.

Dar aș vrea să adaug ceva.

Țara este în campanie, noi nu suntem în nicio campanie, ca editură. Ca editură suntem în campanie de supraviețuire, ca toate editurile din România. Dar este puțin păcat că acest obiect, de care noi ne ocupăm de peste 30 de ani, ajunge să fie o miză într-un război care e ca o furtună într-un pahar cu apă. Azi se pornește, mâine se termină alegerile și se uită.

Impactul asupra publicului s-ar putea să fie rău, în sensul ca obiectul carte să nu cumva să fie pus la zid degeaba. Mă refer strict la obiectul carte, care e păcat să fie terfelit. Orice carte.

Nu terfelim noi, jurnaliștii, o carte. Este vorba despre o cheltuială a banilor publici pe o campanie de partid pentru promovarea cărții unui politician.

Asta chiar nu aș putea să comentez eu.

O ultimă întrebare. În mod normal, potrivit politicii editoriale RAO, o persoană care vrea să publice o carte, trebuie să autosusțină financiar tipărirea cărții sau editura, dacă este vorba despre un volum cu valoare literară, preia aceste cheltuieli și își asumă lansarea?

Ambele situații sunt posibile. Dacă o editură își dorește un anumit volum, și-l asumă, cheltuiește, face o investiție și speră să recupereze investiția.

Presupun că asta se întâmplă cu autorii consacrați sau cu potential literar, nu?

Nu numai literar, ci și potențial comercial.

Și în acest caz cum se va întâmpla?

Lucrurile nu sunt încă stabilite.”

Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere și din partea Asociației Editorilor din România, dar conducerea organizației nu a dorit să comenteze.

În 2017, când la Târgul de Carte Gaudeamus au fost lansate la RAO cărțile foștilor deținuți Dan Voiculescu și Adrian Năstase, mai mulți editori și-au exprimat dezacordul față de publicarea volumelor respective și lansarea lor la cel mai important târg de carte din România. Humanitas, Lidia Bodea, a demisionat din Comitetul Director al Asociației Editorilor din România în semn de protest.

La Bookfest 2024, în plină campanie electorală, Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei, a lansat la Editura Litera volumul Planul pentru București. Spre finalul târgului, cartea era oferită vizitatorilor gratuit și a fost zărită la câteva coșuri de gunoi.

România este în continuare pe ultimul loc din Uniunea Europeană la consumul de carte. Potrivit datelor transmise de INS în 2024, 11 milioane de români nu au citit nicio carte în ultimul an. Printre motive invocate sunt lipsa de timp sau de interes pentru lectură.

The post Directorul Editurii RAO despre publicarea cărții lui Nicolae Ciucă: “O persoană din stafful dânsului m-a întrebat dacă sunt de acord să public această carte. I-am spus să vedem despre ce e vorba și, de ce nu?” appeared first on Cultura la dubă.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan, a solicitat Corpului de control verificarea legalității avizului pentru intervenția realizată asupra monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă”, iar Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național pentru Patrimoniu vor fi solicitate să se pronunțe asupra calității intervenției, prin analizarea proiectului și prin deplasare la fața locului.

Conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare, articolul 23, alin. (1), intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii.

De asemenea, în conformitate cu Regulamentul de Organizare și Funcționare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, pentru monumentele clasate în grupa B, atribuțiile de avizare în cazul monumentului istoric „Bojdeuca scriitorului Ion Creangă” sunt ale serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii – Direcția Județeană de Cultură Iași – prin Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr 5. DJC Iași care are, de asemenea, responsabilitatea urmăririi lucrărilor în conformitate cu avizele emise.

În urmă cu câteva zile, Costel Alexe (PNL) a anunțat că lucrările de restaurare a Bojdeucii lui Ion Creangă au fost finalizate și a publicat primele imagini cu noul aspect al casei memoriale. Acestea au stârnit mii de comentarii critice pe pagina de facebook a politicianului PNL.

Din imagini se poate observa că pereții au fost îndreptați, ca la o clădire modernă, iar noul parchet înlocuiește pardoseala originală care, potrivit, documentelor istorice, era din lut. De asemenea, grădina și scările au fost complet modificate. Dacă scările originale aveau o balustradă din lemn, acum aceasta este din metal vopsit în alb.

Detalii AICI.

The post Comisia Monumentelor Istorice și Corpul de Control al Ministerului Culturii vor verifica legalitatea lucrărilor la Bojdeuca lui Creangă appeared first on Cultura la dubă.

***

Catinca Maria Nistor este propunerea oficială pentru funcția de director al ICR Londra, după cum Cultura la dubă a anunțat în exclusivitate săptămâna trecută.

Catinca Maria Nistor are 33 de ani, este actriță și actuală colaboratoare a postului lui Adrian Sârbu, Aleph News, în calitate de prezentatoare.

Ea este fiica actorului român Stelian Nistor, fost lider al Lojei Masonice de rit scoțian, care are sediul central la Londra, și prietenă de familie a actorului George Ivașcu, la rândul său mason și fost ministru PSD al Culturii.

Stelian Nistor a deținut președinția Conferinţei Mondiale a Ritului Scoţian prin Suveranul Mare Comandor Stelian Nistor, în grad 33 şi Ultim. El și soția sa sunt nașii de cununie ai PSD-istului Valeriu Zgonea.

Catinca Nistor a fost timp de aproximativ un an director interimar al Teatrului Bulandra, în mandatul primarului Gabriela Firea.

Ea a fost dată afară după un protest public al actorilor de la Bulandra și, ulterior, trimisă în judecată de noua conducere interimară pentru că și-ar fi atribuit sume de bani necuvenite.

În primă instanță, pe 19 septembrie 2021, Tribunalul București a decis să anuleze contractele încheiate pe drepturi de autor și a obligat-o pe pârâtă să returneze teatrului aproape 7000 de euro. Decizia nu este definitivă.

Într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă în martie 2020, pe când era managerul teatrului Bulandra, Catinca Maria Nistor declara:

“Când am împlinit 28 de ani, mi-am dat termen până la 35 să am rostul meu la Londra, unde merg frecvent. Am început să îmi construiesc un network acolo.

Visul meu e să mă trezesc dimineața, să știu cum arată bucătăria mea, make a tea și breakfast, să merg la lucru și să fac în fiecare zi același lucru, să lucrez on stage, în Londra.”

Alături de ea, pe postul de director adjunct al ICR Londra va merge Claudiu Florian, care și-a încheiat în decembrie 2021 mandatul de director al ICR Berlin.

***

Adriana Pietrăreanu este propusă pentru un nou mandat de director adjunct al ICR Bruxelles, după prima sa numire din 2017. Adriana Pietrăreanu este soția lui Viorel Pietrăreanu, ambii prieteni de familie ai liderului PSD Marcel Ciolacu. Viorel Pietrăreanu a fost director al Casei de Cultură din Buzău, iar după ce acesta a decedat în 2016, Marcel Ciolacu l-a numit “fratele meu”.

Până să ajungă la ICR Bruxelles, Adriana Pietrăreanu era profesoară de engleză și franceză în Buzău.

La ICR lucrează din 2020 și nepoata lui Marcel Ciolacu, Andreea Ciolacu.

***

Dragoș Tiberiu Niță urmează să devină director ICR Istanbul. Acesta a terminat Teologie și Drept (Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”). În 2017 a fost propunerea PSD pentru un post în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Niță a mai lucrat la ICR pe diverse funcții începând cu 2014 până în prezent, precum și la Ministerul Tineretului și Sportului între 2001-2007. Din noiembrie 2021, el a fost coordonator de programe la ICR Istanbul.

***

La ICR Paris este propusă pentru un nou mandat Doina Marian, fostă “specialistă în relații publice la Autoritatea Rutieră Română” în 2014. Aceasta a mai fost în trecut director al unei agenții de PR, director al Asociației Editorilor din România și “consilier al ministrului”, după cum precizează în CV, fără să specifice despre ce ministru este vorba.

Alături de ea, rămâne pe lista de propuneri, în calitate de director adjunct al ICR Paris, PNL-istul Cezar Preda, al cărui nume a fost deja dezvăluit în presă.

Din CV-ul său reiese că nu are nicio legătură cu cultura. El a fost parlamentar PNL, șef la REBU sau al Comisiei SRI din cadrul Parlamentului.

***

Pentru postul de director al ICR Tel Aviv este propus pentru un nou mandat maghiarul Salamon Marton Laszlo, controversat deja în cadrul comunității evreiești, după activitatea sa la ICR.

Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română a adresat în 2018 o sesizare Parlamentului prin care a susținut că a fost exclusă de ICR Tel Aviv din programul de evenimente pe anul 2019.

Momentan, pe lista numirilor nu se află o propunere pentru ICR Lisabona, un alt post vacant, unde trebuia să ajungă fostul membru al Partidului Comunist Român, Victor Dobre.

Despre politizarea ICR sub actuala conducere a lui Liviu Jicman, Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

The post Catinca Maria Nistor, director ICR Londra. Lista oficială a numirilor ICR pentru reprezentanțele din Paris, Londra, Bruxelles, Istanbul și Tel Aviv appeared first on Cultura la dubă.

Cultura la dubă a intrat în posesia Raportului Corpului de Control, trimis de ministrul Culturii la Opera Națională din Iași pentru a doua oară, în octombrie 2020, după protestele artiștilor care au avut loc la acea vreme.

Publicăm mai jos, în premieră, rezultatele anchetei care scoate la iveală mai multe nereguli privind evaluările angajaților, precum și daune financiare pe care instituția trebuie să le achite, din bani publici, în urma numeroaselor procese pierdute.

Context

În septembrie 2020, mai mulți angajați ai Operei Naționale din Iași începeau o serie de proteste pe scările instituției, iar acestea se încheiau la sediul Ministerului Culturii din București.

Reprezentanți ai sindicatului ARTIS Moldova îi cereau ministrului Bogdan Gheorghiu să intervină în conflictul deschis cu managerul operei, Beatrice Rancea. Aceștia invocau mai multe abuzuri ale conducerii, printre care și demiterea balerinului Vlad Mărculescu, una dintre cele mai critice voci la adresa managerului Beatrice Rancea.

Bogdan Gheorghiu decidea atunci să trimită din nou Corpul de Control la Iași și să investigheze dacă spusele angajaților sunt adevărate.

Asta după ce primul raport al Corpului de Control, început în februarie 2020 și terminat în mai 2020, fusese trimis de Ministerul Culturii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și către Curtea de Conturi a României, fiindcă au fost găsite mai multe probleme privind actele și contabilitatea instituției.

Beatrice Rancea este directorul Operei Naționale Iași din anul 2011, cu o perioadă de pauză, între mai 2016 și decembrie 2017, când a mers interimar la Opera Națională București, iar în locul său, la Iași, interimatul a fost asigurat de Cosmin Marcovici, un tenor ieșean, fost lider de sindicat, implicat în celebrul scandal de xenofobie, de la Opera din București, din 2016, care s-a lăsat cu demiterea ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, plecarea balerinei Alina Cojocaru și a coregrafului și directorului artistic, Johan Kobborg, precum și a mai multor balerini străini și români.

Noul raport vizează acum atât mandatul lui Beatrice Rancea, cât și interimatul asigurat de Cosmin Marcovici.

Raportul Corpului de Control, octombrie 2020 – martie 2021

Conform raportului, în perioada 2012-2020, Opera Națională din Iași este obligată de instanțele de judecată să achite aproximativ 175.000 de euro daune de judecată cu foști sau actuali angajați, în procese cu decizii definitive și irevocabile.

În prezent, mai există 60 de cauze de judecată în care este implicată instituția, dintre care 22 de dosare au ca obiect anularea desfacerii contractului de muncă și cereri de reintegrare în muncă.

Dincolo de procesele care afectează bugetul instituției, raportul se concentrează pe evaluările angajaților și pe modul în care acestea au fost făcute.

În mod normal, angajații ar trebui să fie evaluați după un an de lucru, în prima lună a anului următor. Însă, la Opera din Iași datele prevăzute de lege nu au fost respectate.

În data de 8 aprilie 2020, conducerea instituției a schimbat în acte Procedura Operațională privind evaluarea performanțelor profesionale de la nivelul Operei Naționale Iași, însă comisia Corpului de Control menționează în raport că “o procedură operațională trebuie să respecte prevederile normativelor în vigoare, respectiv prevederile OMCIN nr. 2093/ 15.02.2018, nu să le modifice.”

O altă problemă constatată de către comisia de anchetă este că nu au fost evaluați toți angajații, ci doar unii dintre ei.

Mai mult, în unele cazuri, evaluările erau semnate de către o persoană necalificată pentru această atribuție.

Fișele de evaluare erau neconforme și din punct de vedere administrativ, fiindcă ele nu erau, de fapt, înregistate oficial. “Niciuna dintre fișele de evaluare a performanțelor profesionale nu are un număr de înregistrare de la instituția emitentă, respectiv Opera Națională din Iași”, se arată în raport, fiind astfel nerespectată Legea privind Arhivele Naționale.

În plus, ele nu au fost semnate de către persoanele evaluate, prin urmare nu se știe dacă angajații aveau sau nu cunoștiință de acele evaluări.

Iar problemele constatate nu se referă doar la mandatul lui Beatrice Rancea, ci și la perioada interimatului lui Cosmin Marcovici.

“Fișele de evaluare realizate în anul 2018 pentru perioada 01.01.2017 – 31.12.2017 sunt în număr foarte mic. Pentru această perioadă nu a fost respectat termenul de maxim 15 zile calendaristice de la intervenirea modificării raportului de muncă, în cazul evaluărilor care trebuia să fie realizate de către managerul interimar. Mare parte din aceste evaluări nu au fost realizate.”, se arată în raport.

Cosmin Marcovici a ajuns manager interimar la ONRI după ce a fost una dintre cele mai puternice voci împotriva “străinilor” de la Opera Națională București, în 2016. La vremea aceea, Marcovici semna, ca șef al sindicatului Operei din Iași, un comunicat de presă din care reieșea și următorul fragment:

”Suntem stupefiaţi de ceea ce se întâmplă la ONB, iar această «ciumă», din păcate, se poate extinde”.

În același comunicat, Cosmin Marcovici milita pentru vorbirea limbii române și pentru “păstrarea identității spirituale” a României.

După perioada petrecută ca manager interimar la Opera Națională Română din Iași, Cosmin Marcovici a fost acuzat că ar fi hărțuit sexuală o minoră de 17 ani, din Corul Juniorii Operei, chiar în vremea în care era director, conform Reporteris.ro.

Presa centrală a preluat subiectul în momentul în care Cosmin Marcovici a fost promovat în funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, chiar la începutul mandatului lui Bogdan Gheorghiu.

La vremea respectivă, Bogdan Gheorghiu comenta subiectul astfel:

”Subiectul nu este unul neapărat nou. Este un subiect rostogolit de ceva vreme, dar până în momentul de faţă nu avem date oficiale care să confirme aceste acuze vehiculate în presa ieşeană şi cea naţională.

Domnul Marcovici este un secretar de stat asumat de PMP în baza protocolului politic încheiat cu PNL. A fost recomandat de filiala PMP Iaşi, dânşii probabil că au făcut verificările de rigoare înainte de a-l recomanda.

În cazul în care s-ar demonstra că aceste lucruri sunt adevărate, deşi nu văd ce s-ar mai putea demonstra astăzi, după 4 ani. Procedural, premierul numeşte secretarii de stat şi tot premierul îi retrage. Ministrul poate doar să facă recomandări”, a declarat Bogdan Gheorghiu pentru Antena 3.

Iar Cosmin Marcovici susținea că “nu s-a întâmplat nimic în afara limitelor normale de colaborare”.

Ulterior, presupusul dosar penal deschis a dispărut brusc, iar tânăra pe care ar fi hărțuit-o Marcovici ne-a transmis că nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu acest subiect.

Cosmin Marcovici figurează în continuare, pe site-ul Ministerului Culturii, ca secretar de stat.

În urmă cu 17 ani, Cosmin Marcovici a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Medalia Meritul Cultural pentru întreaga activitate, pentru dăruirea și talentul interpretativ pus in slujba artei scenice și a spectacolului.

De cealaltă parte, Beatrice Rancea nu este anchetată doar pentru activitatea de la Iași, ci și pentru activitatea din perioada interimatului de la București. În ambele cazuri, procurorii DIICOT ar fi găsit mai multe nereguli financiare.

În ceea ce privește relația cu angajații de la Iași, conform raportului Corpului de Control,

“Numărul persoanelor concediate în cei 9 ani de mandat ai doamnei Beatrice Rancea, conform datelor puse la dispoziția comisiei de control, de către reprezentanții instituției a fost de 7 persoane, una dintre acestea fiind concediată o dată pentru necorespundere profesională și, imediat după, pe criterii profesionale”.

Ministrul Bogdan Gheorghiu a suspendat-o din funcție pe Beatrice Rancea miercuri, după ce aceasta a fost pusă sub control judiciar, devenind incompatibilă cu exercitarea postului de conducere a unei instituții publice.

În locul său, Bogdan Gheorghiu l-a numit manager interimar pe Daniel Șandru, consilier județean PNL în Iași. Acesta este politolog și predă la Universitatea “Petru Andrei” din Iași.

El a fost secretar de stat și coordonator al Departamentului Centenar în subordinea Cancelariei Prim-ministrului Guvernului României (2016-2017) și fost director al revistei de cultură „Timpul”, fondată în 1876 (2014-2017).

Mandatul lui Beatrice Rancea ar trebui să se încheie, conform contractului său, în 2024.

Între timp, Ministerul Culturii nu poate asigura decât un interimat. Atât timp cât nu există o decizie judecătorească definitivă în cazul Rancea, nu este posibilă organizarea unui concurs public pentru ocuparea postului de manager al Operei Naționale Române din Iași.

The post Raportul Corpului de Control scoate la iveală mai multe nereguli privind evaluările angajaților Operei din Iași appeared first on Cultura la dubă.

Procurorii DIICOT au făcut în decursul zilei de ieri 27 de percheziții la Opera Națională din Iași. Au fost vizate managerul instituției Beatrice Rancea și creatoarea de modă Doina Levintza, fiind acuzate de fraudă financiară.

Ministerul Culturii afirmă ca va coopera în demersul anchetei, oferind la solicitările procurorilor DIICOT toate documentele necesare.

Tot pe 1 martie, autoritățile au confiscat acte și de la firma creatoarei de modă Doina Levintza, locul în care Beatrice Rancea, teoretic, confecționa costume pentru operă. Este suspectat faptul că erau decontate costume care nu ajungeau în garderoba operei.

Suspiciunile au început încă din 2014, surse oficiale afirmă că Beatrice Rancea ar fi format un grup infracțional condus de aceasta.

Aceleași surse spun că, între timp, s-au alăturat și alte persoane din Iași și București, dintre care membre a unui sindicat. Scopul acestora era de a câștiga sume de bani din subvenții și bugetul Ministerului Culturii, pe care să le cheltuie în interese proprii. Sunt luate în calcul achizițiile și cheltuielile în urma colaborărilor și chiriilor, valoarea sumei este de 5 milioane de lei.

Vor fi ridicate documente și de la Ministerul Culturii, iar în acest sens acesta a anunțat într-un comunicat că va sta cu documentația necesară la dispoziția procurorilor DIICOT.

,,Referitor la perchezițiile care au avut loc, astăzi, la Opera Națională din Iași, vă informăm că Ministerul Culturii va pune la dispoziția DIICOT, la solicitarea acesteia, toate documentele necesare, va coopera cu instituțiile de control ale statului și va răspunde oricăror solicitări legale, necesare pentru bunul mers al anchetei”, conform comunicatului.

Ministerul Culturii a trimis primul corp de control în luna februarie 2020, iar în urma raportului au fost găsite numeroase nereguli. Cel de al doilea corp de control a fost trimis în luna octombrie 2020, iar până astăzi este așteptat raportul acestuia.

Cultura la dubă a scris în urmă cu două luni despre neregulile de la Opera din Iași.

The post Beatrice Rancea a fost pusă sub control judiciar. Este acuzată de organizarea unui grup infracțional. appeared first on Cultura la dubă.

Însă, odată intrați la Universitatea Națională de Muzică din București, în loc să descopere o academie profesionistă, menită să le șlefuiască talentul și să contribuie la evoluția lor, studenții găsesc o instituție bolnavă, unde ei înșiși ajung să se trateze cu medicamente, la propriu, pentru a putea supraviețui stresului sau afecțiunilor fizice.

Pastila anti-emoții, Propranolol, a devenit o normalitate printre studenți, la fel și problemele la cartilagii, oase sau mușchi, din cauza lipsei unei încălziri corecte și a suprasolicitării.

“Dacă ai vreodată curiozitatea să mergi în Conservator în preajma examenelor, pun pariu că după 10 minute vei vedea cel puțin un student bandajat la mână. Am trecut și eu pe acolo.

Diagnostic: apă pe un cartilagiu osos și 2 tendoane blocate cu șanse mari de recidivă.

M-a costat câteva mii de lei băgați în tratamente, un an și jumătate în care mai mult am stat decât am cântat, 3 restanțe (450 – valoarea lor în lei) și niște nopți nedormite la gândul că nu o să mai pot cânta niciodată.”

Mărturia îi aparține unui fost student la Conservator, violonist, Nicolae Dobrovicescu, care s-a decis să facă publice aceste probleme, în urmă cu două săptămâni, printr-o postare pe facebook. Nicolae a fost timp de 4 ani și reprezentantul studenților la muzică.

Textul său a strâns sute de comentarii, multe dintre ele de la foști studenți sau muzicieni români celebri, care confirmă problemele. Iar noi am decis să intrăm în profunzimea acestor povești.

Nicolae a intrat la Universitatea de Muzică în urmă cu 5 ani și jumătate, crezând că este cel mai potrivit loc din România pentru a studia vioara.

La doar o lună de la admitere, bobocii au primul lor examen important, un parțial pe care, spune Nicolae, dacă nu îl treci, trebuie să repeți semestrul și să plătești în jur de 2000 de lei. Cei care studiază vioară trebuie să interpreteze două capricii de Paganini, lucrări cu un grad de dificultate ridicat, ce necesită o perioadă lungă de studiu.

Așa ajung să afle pentru prima dată de Propranolol, o pastilă eliberată, teoretic, doar pe bază de rețetă.

“Studenții mai mari sau chiar unii profesori îți vor recomanda să te scutești de emoții cu pastila minune.”

Nicolae Dobrovicescu, violonist

Propranololul este un beta-blocant folosit în principal în tratamentul hipertensiunii arteriale și tulburărilor de ritm cardiac, administrat de cele mai multe ori persoanelor în vârstă.

Studenții la Conservator îl folosesc pentru că îi ajută să nu mai simtă fizic emoțiile din timpul unui examen sau concert. Mai exact, pastila le domolește bătăile inimii.

“Dacă îți tremură mâinile și picioarele, cu siguranță vei primi un sfat sau chiar jumătate de pastiluță de la un student din Conservator. Practica aceasta există în toată lumea, dar, din păcate, cadrele didactice nu încearcă să combată folosirea pastilei. Ba mai mult, profesorii cunosc acest lucru și am auzit chiar un profesor care recomanda pastila.”, ne spune Nicolae.

În schimb, niște sportivi care s-ar afla în fața unui concurs important, nu ar putea să ia o astfel de pastilă pentru a-și stăpâni emoțiile, fiindcă propranololul este cuprins în lista substanţelor dopante.

Iată ce spune și o fostă studentă la master:

“Eu eram în anul 2 de Master când, în ianuarie, am rămas însărcinată. Care era cea mai importantă problemă pentru mine? Nu știam dacă mai am voie să iau Propranolol și urma sesiunea! Am întrebat toți doctorii la care am fost dacă, totuși, o pastiluță măcar înainte de examenele de pian și acompaniament, am voie să iau. Mi s-a spus că nu, categoric. Este un medicament pentru cardiaci, nu ar trebui luat așa.”

Am întrebat și o actuală studentă la vioară daca ea a folosit vreodată Propranolol. Aceasta ne-a rugat să îi protejăm identitatea, așa că vom folosi în continuare un nume fictiv.

Ana: “Da. Am avut nevoie de el. Mi s-a prezentat ca fiind ceva care te poate ajuta să scapi de tremurat, în primul rând. Am fost avertizată de riscuri, trebuie să menționez. Am mulți colegi care n-au luat niciodată.

“Eu am fost emotivă dintotdeauna și m-am adaptat mai greu, iar Propranolol m-a ajutat să scap de tremurat, care provenea din niște emoții destul de destructive și mari.”

Ana, studentă la Conservator

Dacă emoțiile sunt stăpânite cu o pastilă, în schimb, mâinile violoniștilor încep să sufere afecțiuni serioase, care necesită tratamente îndelungate și costisitoare sau care nu vor mai dispărea niciodată.

“Poate, totuși, ai avut un profesor care să te învețe cât de importantă e incălzirea, care nu te pune să cânți direct capricii de Paganini imediat după ce vii de la -10 grade, poate chiar te-a învățat niște exerciții de stretching și ai scăpat de problemele atât de întâlnite printre studenți (nu cunosc un astfel de profesor de vioară în Conservator).”, spune Nicolae.

În acest context, durerile la mâini devin din ce în ce mai puternice, iar ele se reflectă în interpretări și, implicit, în notele de la examene.

Dar mai important decât notele este pericolul care poate umbri o întreagă carieră.

“Eu am făcut tendinită în primul semestru de Conservator. E ceva ce mă va urmări pe tot parcursul vieții.

M-au avertizat medicii să am grijă cum lucrez, cât studiez, pentru că voi rămâne cu o sensibilitate. Nu numai eu, majoritatea colegilor făcuseră crampe sau aveau dureri musculare.”

Ana, studentă la Conservator

“Am colegi care au investit mii de euro în tratamente pentru accidentările suferite. Această problemă vine din licee, unde elevii nu obișnuiesc să se încălzească înainte de a începe studiul. Și aici, universitatea nu se implică în rezolvarea acestei probleme și prin programa extrem de încărcată și dificilă întreține sau poate chiar înrăutățește situația.”, ne explică Nicolae.

Stagiile de orchestră sunt unul dintre motivele suprasolicitării, spun studenții.

În programă există 5 stagii de orchestră pe an, ceea ce înseamnă 5 săptămâni cu cel puțin 7 ore de repetiții pe zi.

“Erau de cele mai multe ori repetiții dintr-o bucată. Rar erau repetiții cu pauză, una dimineața, una seara. Nu exista o pauză prestabilită. Să știi că la ora 9 începi și la ora 11 iei pauză. Veneai și nu știai când va urma pauza. Și stăteai de la ora 9 la ora 16.”, ne mai spune Ana.

“Aveam dureri atât de mari de mână și de spate, încât nu exista opțiunea asta: termin, mă odihnesc puțin și mai studiez. Ajungeam să cânt cu mâna sprijinită de picior.

Am așteptat ca pe o gură de aer proaspăt să fac orchestră la Conservator. Iubesc orchestra, e ceea ce aș vrea să fac toată viața. Dar la Conservator… nu mai e ceva plăcut.”

Ana, studentă la Conservator

În trecut, la Conservator erau sub 10 locuri la o specializare. Intrau doar cei mai buni și nivelul la care se lucra era pe măsură.

Între timp, Universitatea Națională de Muzică din București a devenit, la fel ca cele mai multe universități din țară, o fabrică de șomeri, care încasează, însă, din ce în ce mai mulți bani.

Cu cât are mai mulți studenți, indiferent de pregătirea lor, cu atât o universitate are mai mult de câștigat, atât bani publici, cât și banii pe care îi aduc studenții prin taxele plătite.

Acum, o grupă la Conservator are în jur de 23 de studenți și, în mod natural, asta afectează calitatea studiului. Iar studenții ajung să plătească profesorii pentru meditații private.

Mai grav este că unele cadre didactice folosesc spațiile universității în propriul interes și în detrimentul studenților care nu își permit meditațiile, spun cei cu care am stat de vorbă.

“Profesorii își fac meditațiile în sălile de la Conservator și sunt blocate sălile respective. Sau sunt încuiate pianele.

Cheile de la anumite săli nu există la poartă. De ce? Pentru că profesorii respectivi nu-și pun cheile la poartă. Explicația fiind că ”acelea sunt sălile lor de studiu”. Păi bun, sunt sălile lor personale de studiu? Nu, sunt sălile lor de curs.”

Ana, studentă la Conservator

Studiul instrumentului este o nevoie zilnică pentru orice muzician profesionist. Iar lipsa spațiilor afectează direct evoluția studenților de la Conservator. Dacă violoniștii mai recuperează acasă, pentru pianiști situația e critică, fiindcă depind de pianul facultății.

În timp ce în școlile de prestigiu de peste hotare există aplicații de mobil, pe care studenții le folosesc pentru a rezerva sălile de studiu, în București lucrurile se desfășoară astfel:

“Am aşteptat ore ca să se elibereze o sală şi să am unde să studiez. Noi ca noi. Eu dacă m-am enervat, am scos instrumentul pe hol și am început să studiez acolo. Dar ce te faci cu un pianist? Sunt pianiști care nu aveau efectiv cum să se împartă, unde să mai studieze.

Eu am studiat și cu doi colegi deodată. E greu, acela nu se numește studiu productiv. Dar nu puteam să-i închid ușa în nas colegului meu.”, ne povestește Ana.

Pentru a rezolva această problemă, Ana ne-a spus că studenții s-au mobilizat la un moment dat și au făcut o petiție. Situația a fost discutată cu conducerea, însă demersurile au fost oprite brusc.

Ana:  “Am înțeles că a fost o discuție cu cea care a inițiat petiția și a fost redusă la tăcere. Pur și simplu: ”Nu se poate rezolva.” Și situația a rămas la fel.“

Remus Azoiței, profesor la Royal Academy of Music din Londra povestește cum stau lucrurile acolo.

Mai mult, tot Remus Azoiței spune că la Royal Academy “Sunt intezise lectiile particulare acordate unui student de-ai tăi, desupra lectiilor oficiale de la Academie. Nu ai voie. Nici în vacante, nici în trimestre, pe întreaga perioada de școlarizare a acelui student.“

Dincolo de problemele concrete prezentate mai sus, studenții la Conservator vorbesc și despre atitudinea greșită a profesorilor. De exemplu, este cunoscut faptul că la ansambluri, studenții sunt împărțiți în trei categorii: cei buni, cei medii și cei slabi, porecliți ”scafandrii” pentru că sunt ”sub nivelul mării”.

Există și o a patra, „BAROCKerii”, dar de obicei această orchestră se referă exclusiv la studenții de master sau din ani terminali.

Nicolae ne spune că la ”orchestra de medii” dirijorul obișnuia să își asculte studenții venind în fața lor și filmându-i cu telefonul mobil sub amenințarea că aceștia vor fi postați pe YouTube în cazul în care nu vor cânta bine. Mai exista și amenințarea că va trimite filmările cu studenții care cântă slab conducerii instituției.

Nicolae: Eu am fost repartizat la „orchestra cea bună”. Acolo, marile probleme vin din tratamentul diferențial de care unii dintre membrii ai orchestrei se bucură.

Ana: Mă deranjau tratamentele preferențiale de la orchestră. A fost ceva crunt pentru mine. Noi eram ”scafandrii”, cei mai slabi, cei sub nivelul mării. Și simțeam asta, e descurajant.

“Cei care nu sunt la nivelul corespunzător trebuie încurajați, îndrumați. Nu dați la o parte, cum îi înlătură sistemul ăsta pe oamenii care n-au mai fost pe scenă, care au trac, care au probleme cu mâinile, care n-au fost pregătiți cum trebuie în liceu.”

Ana, studentă la Conservator

Multe comentarii primite de Nicolae la postarea sa inițială susțin aceleași acuzații, ba chiar unii spun că lucrurile sunt mai grave.

• “Nici 5% nu ai spus aici, cred ca 300 postări de genul nu sunt de ajuns pentru realitatea de acolo!”
• “Sistemul de învățământ obosit și expirat omoară muzica din toți: din profesori și studenți deopotrivă.”

O mărturie importantă vine și din partea celebrului violonist român Sherban Lupu, Profesor Emeritus în SUA, reîntors în România. Acesta susține că a propus conducerii Conservatorului să predea niște cursuri gratis, însă a fost refuzat.

O relatare asemănătoare are și Remus Azoiței. “Eu, când am oferit un masterclass de vioară gratis acum vreo 15 ani, mi-au spus că nu sunt săli.

Pe de altă parte, sunt și voci care spun că generalizările despre profesori nu sunt corecte și că unele cadre didactice de la Conservator sunt excepționale. De asemenea, că studiul intens este necesar pentru o carieră de succes. Cât despre folosirea pastilei anti-emoții, iată și o altfel de mărturie:

• “Faptul că unii iau Propanolol este opțiunea lor, nu cred că îi obligă nimeni să ia așa ceva. Pe de altă parte, se practică această tehnică peste tot în lume, nu doar în România. Și eu am luat de multe ori în trecut… Dar stii când? Atunci când nu mă simțeam suficient de pregătit să urc pe scenă.”

Am încercat, bineînțeles, să vorbim despre toate aceste aspecte cu conducerea Conservatorului, respectiv cu rectorul Diana Moș. Aceasta nu a răspuns solicitării noastre, iar prorectorul Nicolae Gheorghiță ne-a transmis că e o perioadă aglomerată, fiind sesiune, și că ar fi mai bine să trimitem întrebările pe mail.

Am făcut acest lucru, însă nici pe mail nu am primit un răspuns. La ultima încercare, prorectorul Gheorghiță ne-a spus că întrebările au fost citite, însă e imposibil să primim răspunsurile până se termină sesiunea.

A precizat, totuși, că problema sălilor de studiu e generată de pandemie, de necesitatea de a dezinfecta după fiecare student și nu ar fi existat înainte. A spus, de asemenea, că își asumă publicarea materialului fără poziția universității.

Problemele invocate de studenții de la Conservator oglindesc, din păcate, un sistem educațional adâncit într-o profundă suferință, atât din lipsa unui buget corespunzător, cât mai ales din lipsa unei dorințe reale de schimbare din partea factorilor decizionali.

Pe de altă parte, însăși cariera de profesor vorbește despre o vocație aparte, menită să schimbe în bine destinele tinerilor. E lesne de înțeles că o școală în care studenții devind dependenți de niște pastile administrate în mod normal în tratamentele cardiacilor, pentru a face față stresului examenelor, este în sine o școală bolnavă, în care frica, nu motivația, este sentimentul predominant.

Iar eșecul unui elev este parțial și eșecul profesorului său.

E drept, școala românească de muzică a dat și continuă să dea lumii muzicieni buni, însă aceștia sunt niște excepții. Dacă reușesc să termine facultatea, cei mai norocoși dintre ei pleacă din țară și nu se mai întorc decât ca membri ai unor mari orchestre, la Festivalul Enescu, sau ca soliști invitați.

Despre un exod al muzicienilor români vorbea și Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii George Enescu, într-un interviu pentru Cultura la dubă.

“Sistemul educațional are, îmi pare rău s-o spun, diverse lacune. Și e un punct nevralgic, asupra căruia aș insista, pentru că toți acești muzicieni au plecat din timpul studiilor. Au plecat să-și perfecționeze arta și și-au găsit acolo sensul artistic. Atunci, e dificil să te întorci în România, unde sistemul educațional e subfinanțat, domeniul cultural e subfinanțat.”, spunea Bebeșelea.

Iar pentru tinerii români care își doresc o carieră în muzică, există două variante, după cum spune și violonistul Nicolae Dobrovicescu în încheierea mărturiei sale:

“Dacă ești tânăr instrumentist și nu ai posibilitățile materiale să pleci din țară, vino în Universitatea Națională de Muzică București, altă variantă mai bună nu știu să existe.

Dar dacă, totuși, ai posibilitatea…pleacă departe și nu te uita înapoi decât după ce termini studiile și o să poți să vii și să schimbi ceva aici.”

The post Școala bolnavă și pastila pentru cardiaci folosită de tineri pentru a-i face față appeared first on Cultura la dubă.

Alte două persoane din fosta conducere vor fi judecate în același dosar.

Cei 3 ar fi încheiat 84 de contracte în mod ilegal și ar fi facilitat trimiterea finanțărilor din bani publici către niște producători de film care nu ar mai fi avut drepturi să primească bani de la stat.

Iată comunicatul DNA:

“EUGEN ȘERBĂNESCU, la data faptelor director general al Centrului Național al Cinematografiei (C.N.C.), sub aspectul săvârșirii a 34 de infracțiuni de abuz în serviciu, dintre care unele în formă simplă, iar altele în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave,

STEJEROIU CARMEN GABRIELA, la data faptelor șef Serviciu Fond Cinematografic și director economic (exercitări temporare ale funcției) în cadrul Centrului Național al Cinematografiei (C.N.C.), sub aspectul săvârșirii a 27 de infracțiuni de abuz în serviciu, dintre care unele în formă simplă, iar altele în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave,

DINCĂ GABRIELA, la data faptelor angajat în cadrul Serviciului Fond Cinematografic, sub aspectul săvârșirii a 27 de infracțiuni de abuz în serviciu, dintre care unele în formă simplă, iar altele în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave,

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

În contextul finanțării din fonduri publice a unor producții cinematografice, în perioada 2006 – 2016, cei trei inculpați, în calitățile menționate, și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu prevăzute în cuprinsul Ordonanței 39/2005 privind cinematografia, cu ocazia încheierii a 84 contracte în cadrul cărora Centrul Național al Cinematografiei (C.N.C.) ar fi plătit efectiv suma de 51.106.409 de lei.

Deși în actul normativ menționat sunt prevăzute expres condițiile în care anumite societăți comerciale (producători de film) pot beneficia de finanțare din partea C.N.C., cei trei inculpați ar fi facilitat obținerea de finanțare pentru nouă producători de film care nu ar mai fi avut dreptul legal de a obține acele sume de bani.

Practic, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cei trei inculpați ar fi permis ca aceiași producători de film să beneficieze de noi credite directe sau finanțări nerambursabile din partea C.N.C., în ciuda faptului că nu își respectaseră obligațiile rezultate din contractele aflate în derulare, ajungând, din nou, în poziția de a încălca aceleași obligații.

Cu titlu de exemplu, în rechizitoriu este menționat un demers concret al unuia dintre directorii care i-au succedat inculpatului Eugen Șerbănescu la conducerea C.N.C. și care a cerut instituirea unei popriri asupra conturilor uneia dintre societățile debitoare, rezultatul fiind acela că a fost recuperată suma de 262.036 lei.

În cauză, Centrul Național al Cinematografiei s-a constituit parte civilă cu suma de 46.785.781 de lei.

S-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ce aparțin celor trei inculpați.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului București, cu propunere de a se menține măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță spre judecare, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.”

The post Fostul director al CNC – trimis în judecată de DNA. Ar fi favorizat finanțări pentru 9 producători de film. appeared first on Cultura la dubă.