Robin Ujfaluši, unul dintre tinerii manageri culturali care au adus în România o mentalitate occidentală, își încheie mandatul de director al Centrului Ceh București, după 5 ani. Prima dată i-am spus povestea în 2021, când instituția pe care o conducea ne arăta o altă perspectivă asupra ideii de Străzi Deschise.

De altfel, modelul său, inspirat din Praga, se regăsește acum și în inițiativa Primăriei Municipiului București, iar weekendurile pietonale nu mai înseamnă doar terase deschise, alcool, înghețată și mâncare, ci și evenimente culturale care au ajuns atât pe Calea Victoriei, cât și în cartiere mărginașe.

Robin și soția lui, româncă, au ajuns în București ca un cuplu tânăr și pleacă azi, la final de mandat, cu doi copii născuți în România.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, cel care a condus Centrul Ceh vorbește despre experiența sa în țara noastră și despre moștenirea pe care o lasă vieții culturale din România.

***

Robin, în primul rând, cum te simți la finalul experienței tale la Centrul Ceh din București?

Simt că a fost o experiență foarte intensă, diversă și interesentă, sunt recunoscător pentru oamenii pe care i-am întâlnit și pentru proiectele pe care am reușit să le livrăm și să le sprijinim. Sunt și puțin obosit pentru că am combinat un job foarte solicitant cu responsabilitățile de familie, așa că probabil este timpul potrivit pentru o schimbare și pentru puțină liniște.

Cum ai descrie cei 5 ani petrecuți aici?

Un drum divers și grozav, cu provocări la toate nivelurile. Am ajuns aici cu jumătate de an înainte de COVID, m-am așezat puțin, m-am orientat cât de cât, apoi pandemia a schimbat totul.

După 2 ani de restricții impuse de COVID, când în sfârșit acestea nu se mai impuneau, a început războiul din Ucraina, care a adus alte provocări neașteptate în munca noastră. Per total, simt că au fost 5 ani de adaptare constantă la noi condiții pe care presupun că mulți dintre noi le-au experimentat.

Ce ți-a plăcut cel mai mult în mandatul tău aici?

Diversitatea muncii, libertatea de a contura programul Centrului Ceh și șansa de a colabora cu oameni foarte creative din diverse domenii.

Ce mai este interesant este că prin acest job îți poți (re)descoperi propria țară prin ochii partenerilor locali. Îți dau două exemple recente: Din ultimul număr al Revistei Zeppelin am aflat atât de multe despre arhitectura cehă contemporană!

Sau, în luna iunie, pianistul Dragoș Cantea a prezentat lucrările muzicale ale lui Leoš Janáček într-o complexitate pe care nu am mai auzit-o înainte.

Ai menționat și că ai întâlnit obstacole, e firesc. Care sunt principalele obstacole pe care le-ai întâlnit în organizarea proiectelor culturale sau educaționale?

Marele obstacol a fost pandemia, bineințeles. Alt considerent care ne afectează munca sunt finanțele și resursele – avem o echipă relativ mică, un buget limitat, în timp ce domeniul cultural este nelimitat. Așa că e foarte important să avem niște priorități clar stabilite.

Care sunt realizările de care de bucuri cel mai mult?

Voi începe cu o concluzie generală: cred că în ciuda provocarilor, am reușit să menținem spiritul Centrului Ceh din București deschis, prietenos, să fim o instituție inovativă, bine conectată cu partenerii locali.

Printre proiectele specifice aș menționa Festivalul Cinemascop, în cadrul căruia în 2018 am redeschis un cinematograf de vară abandonat, iar azi poți găsi acolo un hub cultural care funcționează de sine stătător, sub proiectul Eforie Colorat.

De asemenea, sunt mândru de proiectul nostru fotografic prezentat în cadrul Timișoarei Capitală Europeană a Culturii. Roman Franc a prezentat portretele sale colective din toată lumea și a pregătit un ciclu special pentru România, documentând comunitățile cehe din Banat într-un mod creativ și amuzant.

În primul nostru interviu, spuneai că ți-ar plăcea ca mai mulți scriitori români să fie traduși în limba cehă. Ai reușit să faci ceva în această privință?

Sincer, a fost greu să găsesc timp pentru asta, fiind stabilit în București și ocupat full time cu Centrul Ceh. Văd chestiunea asta ca pe ceva pe termen lung, odată ce mă voi să ajut niște proiecte la nivel de relații culturale româno-cehe, care să includă literatura.

Știu că s-au întâmplat câteva traduceri valoroase de când am vorbit noi atunci. O colecție de poeme ale Anei Blandiana au fost publicate în cehă, iar câteva opere semnate de Claudiu Komartin, Cosmin Perța și Simona Goșu au fost invitate la cel mai mare festival de carte din Praga în acest an.

Deci există deja o cooperare începută, dar ea este de lungă durată.

Festivalul Cinemascop a fost unul dintre marile proiecte ale Centrului Ceh în ultimii ani. Care a fost contribuția instituției în proiect și cum va continua Eforie Colorat?

Da, cu siguranță Festivalul Cinemascop a fost unul proiectele noastre reprezentativ din 2018 încoace. De când am redeschis cinematograful de vară, în fiecare lună august au avut loc evenimente multiculturale.

Ceea ce e esențial este că spațiul a primit un patronaj local, datorită Eforie Colorat, care coordonează cinematograful toată vara. Anul acesta am făcut festivalul împreună și sper foarte tare să continue această colaborare.

Rolul nostru este să co-organizăm festivalul în toate aspectele, să ajutăm cu strângerea de fonduri, să contribuim cu conținut cultural ceh, precum și să implicăm alți parteneri europeni, alte institute culturale (EUNIC Romania), deci, pe scurt, ajutăm să aducem mai mult conținut internațional publicului de la Eforie Sud.

Ce sfat ai avea pentru următorul manager al Centrului Ceh din București?

Nu aș face recomandări specifice nimănui, dar mi-ar plăcea să văd că spiritul despre care am vorbit mai devreme va continua. Este ceva la care Centrul Ceh a lucrat în ultimele decenii, cred că funcționează și acum culegem roadele.

Ai doi copii mici, ambii născuți în România. Ce urmează pentru tine și familia ta din România?

Vom merge în Cehia, ne vom reconecta cu țara mea, prietenii noștri, familia, avem nevoie să ne așezăm ca familie acolo și eu îmi voi lua o scurtă perioadă sabatică.

Odată ce voi simți că ne-am așezat acolo, mă voi gândi la noi oportunități de muncă.

De asemenea, cred că experiența de la Centrul Ceh din București a fost atât de intensă, încât am nevoie de timp pentru a o procesa, de timp să mă liniștesc, să petrec momente cu familia mea, iar încetul cu încetul vom vedea ce urmează.

The post Robin Ujfaluši, directorul Centrului Ceh București, la final de mandat: “Aș vrea ca spiritul de aici să continue” appeared first on Cultura la dubă.

Dacă ați trecut în weekend pe Strada Ion Ghica din fața Centrului Ceh din centrul Bucureștiului, ați descoperit probabil o altfel de abordare a ideii “Străzi deschise”.

Spațiul public a fost readus la viață prin concerte, dans, desene pe asfalt sau recitări de poezie. În spatele evenimentelor de weekend de la Centrul Ceh stă tânărul manager care conduce această instituție culturală de un an și jumătate – Robin Ujfaluši.

Pe Robin l-am întâlnit într-o seară la Green Hours. Prospețimea și atitudinea sa degajată sunt complet inedite într-un peisaj cultural românesc, dominat mai degrabă de manageri împământeniți în funcții publice de peste 20 de ani, cărora apropiații li se adresează cu apelativul “maestre”.

Apoi ne-am regăsit la Centrul Ceh, pentru interviu. Centrul Cultural Ceh împarte aceeași clădire cu Ambasada Cehiei, dar accesul în imobil este mult mai prietenos decât e în mod normal la o ambasadă.

Zâmbitor, Robin își începe povestea sa din România.

“Cred că București e un oraș care te surprinde neîncetat, e foarte divers, găsești combinații neașteptate în arhitectură, dar și un parc natural precum Văcărești, ceva la care nu te-ai aștepta în mijlocul unui oraș.”

Robin Ujfaluši este căsătorit cu o româncă, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care a ales să lucreze în România. Până să devină directorul Centrului Ceh din București, a lucrat în ong-uri din domeniul educației și a predat istoria modernă a Cehiei pentru străinii din țara sa.

Dar legătura sa cu România începe chiar după al Doilea Război Mondial. Bunicii săi erau membri ai minorității cehe din Bihor, iar după război au emigrat în Cehoslovacia.

Acum încearcă să aducă în România propria viziune asupra culturii, dar și asupra libertăților și drepturilor omului.

“Ceea ce facem la Centrul Ceh nu este neapărat o formă clasică de diplomație culturală, noi încurajăm foarte mult diversitatea și vrem să ieșim cu activitățile din spațiul instituțional.”

“De aceea facem evenimentele din weekenduri pe stradă. Avem această atmosferă informală, oamenii vin aici, beau o bere, socializează și se conectează la cultura locală.”, ne spune Robin.

Ideea de a se implica în proiectul Străzi Deschise este inspirată din Cehia. De 15 ani, la Praga, are loc un eveniment anual, numit „Trăiește orașul diferit”.

“A început pe o stradă din Praga și acum sunt cam 80 de străzi incluse. Pe fiecare se întâmplă ceva diferit. Poate într-un loc vecinii ies și gătesc împreună, în unele locuri sunt concerte, în altele mici piscine pentru copii.

Cred că ideea se aseamănă mai mult cu Street Delivery de la voi, dar și inițiativa Străzi Deschise e importantă, fiindcă se întâmplă o vară întreagă.

Însă sunt de părere că pe lângă baruri și terase, e nevoie de cultură pe spațiul public.

Cred că inițiativa străzi deschise poate schimba perspectiva asupra spațiului public, cum îl protejăm, cum trăim în el, cât din el îl lăsăm pentru mașini și cât mai rămâne pentru noi înșine?”

Centrul Ceh s-a remarcat de-a lungul anilor și prin evenimentele menite să promoveze cinematografia. Sunt deja celebre serile Documentary Mondays sau Fiction Tuesdays, la care bucureștenii luau parte. De asemenea, Centrul Ceh a fondat festivalul de film documentar pentru drepturile omului – One World Romania, alături de cineastul român Alexandru Solomon.

Iar de 3 ani, centrul a ieșit din București și a căutat să susțină cultura locală și în alte zone. Ei sunt cei care au readus la viață cinematograful în aer liber din Eforie Sud și au pus la cale festivalul de film Cinemascop. Între timp, acel loc s-a transformat într-un spațiu cultural divers, numit Eforie Colorat.

“Totul a început acum 3 ani, datorită unui coleg care are o casă la mare și el a văzut un potențial foarte mare într-un cinema în aer liber, pe malul mării.

Au curățat buruienile, ecranul, a început ca un festival de 8 zile, a câștigat încrederea autorităților locale.

Acum a devenit mai mult ca un hub cultural, vrem ca Eforie Colorat să fie un program pe toată durata verii, cu proiecții de filme, rezidențe artistice, artă în spațiul public.

Deja ne depășește pe noi, a devenit un program mai amplu care are organizare locală, iar noi suntem doar niște parteneri. De fapt, colegul nostru și-a dat demisia de la noi și s-a mutat acolo, dar colaborăm în continuare. Susținem și noi cu ce putem și suntem foarte fericiți că acest proiect crește.”

Dacă în România managerii instituțiilor publice de cultură pot avea un număr nelimitat de mandate, mandatul lui Robin la Centrul Ceh din București este limitat la 4 ani. Instituția încurajează mobilitatea angajaților, astfel că la finalul celor 4 ani, va implementa viziunea sa în alte locuri.

“Unul dintre cele mai bune lucruri la jobul nostru este că nu avem nicio presiune politică, ci avem libertatea de a implementa ce credem noi că se potrivește aici.”

“Sigur, avem o strategie și niște subiecte pe care vrem să le atingem – sustenabilitate, probleme de gen, drepturile omului, susținerea minorităților.”

Robin Ujfaluši este pasionat de literatură și spune că va face tot posibilul pentru a traduce mai mulți autori români contemporani în limba țării sale. Este deja un mare admirator al Anei Blandiana, pe care a citit-o în engleză și pe care o va invita la unul dintre evenimentele centrului, dedicate poeziei.

The post Robin Ujfaluši, tânărul manager al Centrului Ceh care dă viață culturii din România appeared first on Cultura la dubă.