Palatul Voievodal „Curtea Veche” este cea mai veche construcție a Bucureștiului, datând din 1458, de pe vremea lui Vlad Țepeș.

Într-o țară normală, aici am vedea zilnic sute de turiști dornici să descopere istoria orașului, într-un muzeu modern, care conservă mărturiile de patrimoniu.

În România, de Ziua Internațională a Monumentelor Istorice, Curtea Veche este un șantier abandonat sub cerul liber, iar pe zidurile încărcate cu o istorie de peste 500 de ani, curg șiroaie de ploaie.

***

Palatul Voievodal a fost închis de Primăria Capitalei pe 18 noiembrie 2015, cu scopul de a fi renovat. Primarul de atunci, Gabriela Firea, a promis un “Palat Voievodal redat prezentului”. Lucrările efectuate de Compania Municipală de Consolidări ar fi trebuit să dureze 3 ani și să coste 8 milioane de euro.

Potrivit comunicatului de atunci, “la finalul lucrărilor, publicul va avea acces la un nou spațiu muzeal ce va conține expoziții permanente și temporare, precum și spații special amenajate pentru activități culturale și interacțiune cu publicul.”

În realitate, șantierul a fost deschis abia 2 ani mai târziu, în 2017, iar în 2020, la data alegerilor locale, lucrările erau realizate în proporție de doar 5%.

Între timp, noul primar Nicușor Dan a pornit propria luptă cu companiile înființate de Gabriela Firea, iar activitatea acestora s-a oprit complet, cu câteva excepții pe care primarul a agreat să le păstreze.

La Curtea Veche, șantierul a fost blocat, iar de 2 ani acolo nu se mai întâmplă nimic.

Însă clima și lipsa unei structure de rezistență consolidate au pus și mai tare în pericol monumentul, spun arheologii. Într-un reportaj realizat de Alex Dima pentru emisiunea România, te iubesc, de la Pro tv, se vede cum acoperișul clădirii nu mai are nici măcar o folie protectoare, iar zidurile istorice au rămas direct sub ploaie și în bătaia vântului.

Întrebat de această situație, Nicușor Dan, devenit cunoscut în trecut tocmai datorită luptei sale pentru salvarea patrimoniului, prin organizația Salvați Bucureștiul, părea că acum, chiar în calitate de primar, nu știe despre ce e vorba.

“Alex Dima, România, te iubesc: Nici măcar pentru această poveste nu avem pârghiile să preluăm cumva această lucrare și măcar să o acoperim, dacă nu suntem în stare să o punem în valoare?

Nicușor Dan, primarul Capitalei: Nu am detaliile asupra ce se întâmplă acolo, dacă vreți o să revin după ce mă interesez.”

Reportajul România, te iubesc poate fi urmărit mai jos, de la minutul 15.38.

Muzeul Palatul Voievodal “Curtea Veche” se află în subordinea Muzeului Municipiului București, condus de istoricul Adrian Majuru. Acesta a primit recent peste 9 la evaluarea finală a mandatului de 4 ani și dreptul de a candida singur la un nou concurs.

ISTORIC

Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, Cetatea București sau Cetatea Dâmboviței a fost construită de Vlad Ţepeş, între anii 1458 şi 1459. Ea a constituit nucleul viitorului palat voievodal, care, în faza iniţială, i-a reprodus conturul exterior.

Clădirea inițială a fost distrusă parţial, în 1470, în urma unui asediu. S-au păstrat, însă, toate fundaţiile şi partea inferioară a pereţilor perimetrali ai subsolului, pe laturile sale de est, vest şi nord.

Cetatea nouă s-a construit pe ruinele cetăţii lui Vlad Ţepeş, între 1476 şi 1480, la ordinul lui Laiotă Basarab.
Cetatea a conservat, în mare, configuraţia celei vechi.

Palatul a fost început de Mircea Ciobanul în prima sa domnie (1545-1554). El s-a înscris în conturul cetăţilor precedente, dar, prin suprimarea curţii interioare şi prin extinderea subsolului pe toată suprafaţa construcţiei, și-a modifică esenţial planul.

În vremea lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557), palatului Voievodal i s-a adăugat o casă domnească, dincolo de extinderea făcută de Laiotă Basarab.

De altfel, istoria ne arată că toți domnitorii Țării Românești și-au pus amprenta asupra Curții Vechi.

Potrivit Muzeului Municipiului București, “între anii 1459 și 1660, Bucureştiul a fost reşedinţa domnitorilor Ţării Româneşti, în paralel cu vechea capitală a Târgoviştei, iar după anul 1660 a rămas capitală unică.

Perioada de glorie a Curţii Domneşti a fost în timpul domniei lui Constantin Bracoveanu (1688-1714), când suprafaţa palatului și a grădinilor însumau 25 ooo mp., într-un perimetru delimitat azi, la sud, de râul Dâmboviţa, la vest de străzile Smârdan şi Şelari, la nord de artera comercială Lipscani, iar la est de Bulevardul I.C. Brătianu. După anul 1798, acest perimetru a fost licitat, iar pe locul său au apărut străzi şi cartiere moderne.

Muzeul a fost amenajat între anii 1969 și 1974 şi păstrează, în cea mai mare parte, amprenta istorică a secolului al XVIII-lea, precum şi fragmente de ziduri din timpul domniei lui Vlad Ţepeş (1456-1462), alături de fundaţiile primei reşedinţe din secolul al XIV-lea.”

The post Palatul Voievodal “Curtea Veche”, cel mai vechi monument al Bucureștiului, este un șantier abandonat de Primăria Capitalei appeared first on Cultura la dubă.

Aseară, ancheta lui Alex Nedea, “Genocidul stejarilor seculari”, a putut fi urmărită din bărci, pe lacul Muzeului Astra din Sibiu, iar jurnalistul a răspuns întrebărilor publicului.

În această seară, Paul Angelescu participă la Astra Film Festival, de la ora 21.00, tot la Muzeul Astra, cu avanpremiera reportajului “În zodia Codului Roșu”, realizat în timpul incendiilor care au devastat Grecia.

Materialul realizat de Paul Angelescu împreună cu operatorul de imagine Mihai Bucșa încearcă să contureze amploarea unui fenomen scăpat de sub control și să ofere posibile explicații. Timp de 6 zile, cei doi jurnaliști au trăit momente de neuitat în Grecia și au transmis în timp real imagini pentru Știrile Pro Tv.

“Din punct de vedere profesional, îți dorești să fii prezent la astfel de evenimente, să relatezi. Din punct de vedere uman, am fost extrem de impresionat de ce s-a întâmplat acolo, de la suferința oamenilor care și-au pierdut casele, care și-au pierdut tot ce au strâns o viață întreagă, până la amploarea dezastrului produs de incendii.

Au fost momente în care conduceam câte o oră și, fie că era zi sau noapte, nu vedeam cerul și stelele, fiindcă totul era cuprins de fum.

Aveai impresia că ești într-un peisaj apocaliptic dintr-un film, totul avea o culoare sângerie. Toți copacii erau arși.”, ne povestește Paul Angelescu.

La ediția de anul acesta, Astra Film Festival propune ca temă de dezbatere schimbările climatice și efectele lor asupra noastră și asupra planetei. Reportajul lui Paul Angelescu atinge, de asemenea, această temă, aducând în prim plan specialiști internaționali care încearcă să explice fenomenele din această vară.

“Noi nu spunem că focul a fost pornit de la schimbările climatice, fiindcă incendii de vegetație au mai existat. Cele mai multe au în spate fie neglijența omului, fie mâini criminale.

Diferența este că schimbările climatice, prin valul de caniculă de o intensitate mai mare, de o durată mai mare, creează un climat propice pentru o răspândire a focului pe o suprafață uriașă.

Toți specialiștii vorbesc despre efectele încălzirii globale, care nu se traduc doar prin incendii. Sunt și inundațiile din Germania. Asta nu înseamnă că nu ar fi fost inundații deloc, dar poate nu ar fi fost într-o formă devastatoare ca aceasta.” – Paul Angelescu, jurnalist România, te iubesc.

De asemenea, materialul va arăta și cât de pregătite sunt autoritățile române pentru uriașele schimbări care ne vor afecta viețile tuturor.

Reportajul “În zodia Codului Roșu” va putea fi urmărit în această seară din bărcile de salvare ale Astra Film Festival, iar Paul Angelescu va participa ulterior la un Q&A cu publicul. Iar duminică, 12 septembrie, reportajul va avea premiera pe TV la România, te iubesc, de la ora 18.00, în deschiderea noului sezon al emisiunii.

“M-am bucurat foarte mult că Astra Film Festival ne-a invitat anul acesta. E o onoare și o recunoaștere a muncii noastre. Noi facem o combinație între film documentar și reportaj de știri, nu ne comparăm cu ce difuzează Arte sau BBC Earth, deși mi-ar plăcea, sunt pur și simplu produse media de stiluri diferite. Faptul că pătrundem și pe nișa unui festival de film documentar, recunoscut internațional, pentru noi e o bucurie extraordinară.”

Joi, Alex Dima, tot de la România, te iubesc, va fi prezent la Astra Film Festival, cu ancheta “Ca-n codru”, care vorbește despre defrișările ilegale din România.

Festivalul internațional de film documentar Astra Film Festival are loc săptămâna aceasta la Sibiu.

The post Paul Angelescu, jurnalist “România, te iubesc”, prezent la Astra Film Festival cu un reportaj despre incendiile din Grecia: “Aveai impresia că ești într-un peisaj apocaliptic.” appeared first on Cultura la dubă.

A 28-a ediție Astra Film Festival – Festivalul Internațional de Film Documentar de la Sibiu, cel mai longeviv festival de film din România, debutează duminica aceasta.

Între 5 și 12 septembrie, la Astra Film Festival vor avea loc peste 200 de evenimente cinematografice, concerte și dezbateri pe teme actuale, care ne vor ajuta să înțelegem mai bine lumea în care trăim.

Vor fi proiecții ale unor documentare realizate de jurnaliștii România, te iubesc și Recorder, cele mai noi documentare internaționale și românești, selectate în competiția oficială și filme în afara competiției, care se vor bucura de proiecții speciale, însoțite de dezbateri cu diverși specialiști.

După proiecții, filmele vor fi disponibile și online, pentru cei care nu pot ajunge la Sibiu.

Am stat de vorbă cu Csilla Kato, directorul artistic al festivalului și puteți vedea mai jos care sunt principalele evenimente ale Astra Film Festival.

Festivalul va începe duminică seara, în aer liber, la Muzeul Astra din Sibiu, cu o proiecția filmului Acum știi ( Once you know) de Emmanuel Cappellin (Franța), care ne poate schimba percepția despre viitorul umanității privit din perspectiva unui eventual colaps climatic. După film, spectatorii vor putea sta de vorbă cu Bogdan Antonescu, expert în fenomene meteorologice extreme și cercetător la Institutul Național de Optoelectronică;

“Prin munca documentariștilor, noi putem face un statement despre starea lumii actuale. Vedem prin filme transformarea profundă și accelerată a mediului, precum și o transformare a structurii societății.”

Csilla Kato, director artistic Astra Film Festival

Selecționerii festivalului au avut de ales dintre peste 3000 de filme documentare înscrise la festival. Multe dintre acestea reflectă probleme actuale.

“Noi credem că dacă un film ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim, e important să fie văzut. Dar sunt și filme care n-au nicio legatură cu subiecte de actualitate, care merită vazute, despre cum trăim în intimitate, despre personaje urmărite de-a lungul anilor.”, completează Csilla Kato.

Anul acesta, Tudor Chirilă va prezenta programul festivalului, într-un video realizat de regizoarea Carmen Lidia Vidu.

„Într-o lume în care suntem invadați de tot felul de știri și teorii despre ce se întâmplă cu lumea asta (Încotro ne ducem? Cum o înțelegem? Care sunt mecanismele care pun în mișcare lumea noastră?), documentarul vine să aducă zona aceea de echilibru de care are nevoie un om ca să înțeleagă lumea”, spune Tudor Chirilă.

Luni seara publicul va putea urmări în premieră în România filmul “Copiii amăgirii” (Seeds of Deceit), 2021, Olanda, care spune o poveste șocantă a celui mai renumit specialist în fertilitate al Olandei în anii ’70 şi ’80, doctorul Karbaat. Acesta şi-a folosit propria spermă pentru a lăsa însărcinate peste 65 dintre paciente. Proiecția va fi urmată de o discuție cu un medic specializat în fertilizare.

Tot pe tema procreării, miercuri va putea fi văzut filmul “Copilul nostru” (Our child), 2021, Elveția. După ce concepe un copil cu ajutorul unui donator de spermă anonim, regizoarea Marina Belobrovaja explorează perspective sociale ale familiei şi ale statutului de părinte.

Marți, miercuri și joi seara, spectatorii vor putea urmări din bărci, pe lacul de la Muzeul Astra, filme documentare realizate de jurnaliștii Alex Dima și Paul Angelescu, de la România, te iubesc și de Alex Nedea, de la Recorder, despre defrișările ilegale, ditrugerea stejarilor seculari sau incendiile din Grecia. Publicul va putea dezbate aceste subiecte chiar cu realizatorii filmelor. Evenimentele poartă numele simbolic “Bărcile de salvare AFF”.

Festivalul aduce în atenția publicului și secțiunea Cupluri în mijlocul apelor tulburi. Filmul “Radiograph of a family” spune povestea unei căsnicii în care, de-a lungul anilor, atât soțul, cât și soția s-au schimbat la nivel personal, atât de mult încât această schimbare i-a determinat să ocupe locuri opuse din spectrul credințelor politice.

Iar filmul Between Us analizează cum se confruntă cuplurile pe termen lung cu atașamentul inițial, iubirea. Relațiile complexe și lungi pot fi o experiență densă, uneori dureroasă, pentru cuplurile căsătorite. 

Cele mai noi documentare românești pot fi văzute în cadrul competiției România. Selecția prezintă zece producții și co-producții românești și internaționale.

Șase sunt premiere, două dintre ele fiind premiere mondiale. Printre acestea se numără “Fragile”, de Ioana Mischie, “Stela, în numele tatălui”, de Anca Hirte, “Noi împotriva noastră”, de Andra Tarara sau “Spioni de ocazie”, de Oana Giurgiu.

“În competiția românească vom vedea cum arăta granița morții, între Iugoslavia și România, când oamenii mureau încercând să traverseze Dunărea, cum artiștii au supraviețuit în pandemie sau cum arăta România în reclamele studioului Sahia”, ne spune Csilla Kato, directorul artistic al festivalului.

A doua zi după fiecare proiecție, filmele vor putea fi văzute și online. Ele vor fi disponibile online o săptămână întreagă, după Astra Film Festival.

“Aceasta ar fi noutatea din acest an. Ne-am gândit că nu pot fi vazute toate filmele din festival, fiindcă unele se întâmplă în paralel și poate oamenii vor să le vadă ulterior, dacă la Sibiu nu reușesc.”

Programul complet al Astra Film Festival poate fi văzut AICI.

The post Defrișările ilegale, colapsul climatic, fertilizarea in vitro și relația de cuplu, printre temele documentarelor care pot fi văzute la Astra Film Festival appeared first on Cultura la dubă.

De data aceasta, cartea “ne FACEM BINE”, publicată la Editura Humanitas, vorbește despre exemple demne de urmat, arătate în trecut la România, te iubesc, povești despre români care au reușit să schimbe ceva în comunități mici sau chiar la nivel național.

Am stat de vorbă cu jurnalistul Rareș Năstase, pentru a afla, mai exact, cum putem face bine în România și cum au găsit ei resurse pentru a-și păstra speranța, după zeci de reportaje care arătau corupția la nivel înalt, indolența și impostura din țara noastră.

Rareș, binele despre care vorbiți în noua voastră carte, “ne FACEM BINE”, se referă mai degrabă la un bine colectiv, național, sau la un bine individual, să fim mai bine ca oameni, ca cetățeni, fiecare în felul lui?

Binele îmbracă forma unor oameni. Oameni care fac lucruri uimitoare, care se implica și fac bine. Care adună lângă ei alți oameni și îi conving să fie buni, la rândul lor, și tot așa se propagă binele. Dar este și despre oameni valoroși, care excelează în diverse domenii și ne fac pe toți mai buni, mai bogați, mai însemnați, mai apreciați.

E un festival al binelui la care trebuie să participăm cât mai mulți. E despre binele făcut mai mult împreună.

Cum putem să ne facem bine? Care sunt remediile pentru România?

Părinții mei îmi spuneau, în copilărie, să fiu mereu în preajma unor oameni de la care am de învățat. Eu simt că de la toți cei despre care am scris în carte am avut de învățat lucruri importante. Faptul că i-am cunoscut și le-am aflat și prezentat povestea m-a îmbogățit.

Și cred că de la toți cei care apar în această carte, noi toți avem de învățat. Sunt modele și consider că ei trebuie să ne fie reperele în societate. Si zic eu că din asta vine salvarea, cred că într-o lume în care spunem des și vedem că e inversată piramida valorilor, avem nevoie de repere solide, de oameni care fac bine, împrăștie fapte bune și ne fac bine pe toți, în societatea românească.

“Nu poți, de exemplu, să pretinzi edililor să își facă treaba bine în oraș și să adune mizeria de pe străzi, cât timp tu arunci chiștoacele pe jos, de la geamul mașinii.”

Rareș Năstase, jurnalist

În drumul spre acest bine, cât de mult stă în puterile noastre să facem o schimbare și cât de mult ține de autorități?

Ține și de noi, iar pentru asta trebuie schimbate mentalități în România.

Drumul spre bine trebuie să aibă o fundație, care constă și în educație, cei 7 ani de acasă, dar și în dorința și voința de a face lucrurile corect, cinstit, cu onoare. Cu implicare.

Cred că trebuie să fim mai sinceri cu noi înșine, să ne întrebăm dacă nu stă mai mult în puterea noastră să schimbăm mediul în care trăim în bine, în mai bine.
Nu poți, de exemplu, să pretinzi edililor să își facă treaba bine în oraș și să adune mizeria de pe străzi, cât timp tu arunci chiștoacele pe jos, de la geamul mașinii.
Nu poți să ceri o schimbare dacă tu tolerezi sau încurajezi un anumit comportament și perpetuezi un fenomen.
Binele începe de la noi toți.

În presă, România, te iubesc a fost tot timpul un reper jurnalistic, un demers care a încercat să arate neregulile, dar și modelele demne de urmat. Din păcate, însă, există unele televiziuni din România folosite doar pentru a manipula politic masele. Este frustrant pentru voi, ca jurnaliști, să vedeți că în timpul ce voi arătați impostura și abuzurile, pe de altă parte, acel rău este prezentat ca fiind „bun”, la alte posturi?

Am încrederea că telespectatorii, cel puțin telespectatorii noștri știu unde este binele. Vor înțelege unde există un abuz, unde s-a greșit, furat.
De multe ori e și simplu de arătat și demonstrat pentru că îi afectează direct pe oameni și abuzul și greșeala și ignoranța și impostura și incompetența.
E drept și că trăim în era fake-new, iar oamenii trebuie să fie atenți de unde se informează.
Contează să vii în fața lor cu dovezi, cu argumente, să mergi să ceri răspunsuri de la autorități și să îi arăți pe responsabilii care se ascund și se feresc să dea explicații.

“Optimismul vine din faptul că avem libertatea să punem întrebări.”

Ați prezentat cazuri în care românii au reușit prin initiative individuale să facă bine, cum ar fi proiectele Magicamp, Casa Share sau Școala din Ciugud. Credeți că o șansă pentru România ar fi ca cei care au demonstrat că pot schimba ceva la nivel de mici colectivități, să ajungă în funcții publice de conducere?

Trebuie să fie modele, trebuie ca exemplul lor să fie urmat. Trebuie să găsim în societate oamenii care fac bine și să îi punem în valoare. Unii se simt excelent acolo unde sunt și binele lor va crește dacă sunt încurajați, susținuți, promovați.

Care crezi că este cel mai mare rău pentru România, în prezent?

Să menținem răsturnată piramida valorilor și să permitem superficialitatea, autosuficiența generalizată, impostura și incompetența. Să dăm deoparte meritocrația și acea gândire pentru munca bine facută, astea sunt pericole tot mai mari în societatea de azi. Și trebuie să ne pese mai mult.

Cum ai făcut ultima dată bine?

Am ajutat doi oameni să acționeze împreună, pentru a face un bine semenilor lor.

Cum ai reușit în toți acești ani să îți păstrezi optimismul după atâtea situații revoltătoare pe care le-ai filmat și documentat?

Optimismul vine din faptul că avem libertatea să punem întrebări, că putem să scoatem la lumină nereguli, derapaje, interese. Dar vine și de la oamenii care pot și fac și găsesc soluții. Ei ne arată că avem o șansă.

Ce sfat ai pentru oamenii simpli, pentru cetățenii care se simt de multe ori neputincioși?

Să înteleagă că puterea e totuși la ei, la noi toți. Si că, uniti, pot face mai mult. Pe scara de bloc, pe strada lor, în comuna lor, în orașul și țara lor. Si să fie insistenți. Să nu renunțe ușor.

În curând se vor împlini 30 de ani de la Revoluție. Cum ți se pare că arată România azi, la 30 de ani distanță de la căderea comunismului?

La 30 de ani, țara mi se pare ca o mașină care circulă pe șosea cu frâna de mână trasă. Înaintează, face zgomot, pufăie, se mai poticnește, îi mai cad tablele de pe ea, mai apare o cârpeală, un remediu, o mai împingi și înaintează.

Se vede evoluția, dar ce bine ar fi fost dacă nu avea frâna aia de mână trasă. Unde mai pui că atâtea alte “mașini” trec în viteză pe lângă ea. Mașina asta trebuie să intre la o revizie serioasă si de noi toti depinde dacă îi lăsăm frâna jos.

The post Rareș Năstase, jurnalist “România, te iubesc”: “Țara noastră e ca o mașină care circulă cu frâna de mână trasă.” appeared first on Cultura la dubă.