Nicușor Dan, în vârstă de 55 de ani, a devenit aseară președintele ales al României, după ce a câștigat turul al ll-lea al alegerilor prezidențiale cu 53,60% din voturile exprimate, adică 6.168.642 de voturi. Pentru prima dată, un președinte a făcut declarațiile victoriei dintr-un parc – Parcul Cișmigiu. Când a fost sigur de victorie, din punct de vedere matematic, Nicușor Dan a ieșit la balconul Hotelului Cișmigiu de pe Bulevardul Regina Elisabeta din București, acolo unde a avut sediul de campanie, și a salutat mulțimea adunată.

Nicușor Dan s-a născut la Făgăraș în 1969. Din gimnaziu a devenit pasionat de matematică. În liceu a câștigat de două ori Medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, în anii 1987 și 1988.

A absolvit Facultatea de Matematică – Universitatea București, iar în 1992 a studiat matematica la École Normale Supérieure din Paris. În 1988 a terminat doctoratul la Université Sorbonne Paris Nord. Pe atunci, a început să organizeze întâlniri cu studenții români de la Paris, cu scopul de a contribui la evoluția României post-comuniste.

În 1998, revenit în țară, s-a angajat la Institutul de Matematică asociat Academiei Române. Tot de atunci a început să inițieze acțiuni civice pentru salvarea patrimoniului. A participat la demonstrațiile împotriva construirii Cathedral Plaza, care s-a dovedit după 20 de ani o construcție ilegală prin decizie judecătorească definitivă, s-a opus demolării Halei Matache, a militat pentru Roșia Montană.

A fondat Asociația Salvați Bucureștiul și a deschis numeroase dosare împotriva deciziilor care periclitau patrimoniul construit sau spațiul verde din București. A câștigat sute de precese.

În 2012, am candidat pentru prima oară la Primăria Capitalei ca independent. În 2016, după protestele care au urmat tragediei de la Colectiv, a fondat partidul USR. A devenit deputat USR, dar a părăsit partidul pe care l-a fondat atunci când s-a poziționat pentru referendumul pentru familiei, spre deosebire de alți lideri progresiști ai partidului.

În 2020 a învins-o pe Gabriela Firea și a devenit primarul capitalei. În 2024 a câștigat al doilea mandat la primărie.

După anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, și-a anunțat candidatura la Cotroceni. A candidat ca independent și a câștigat 6.168.642 de voturi, cu 829.589 în plus față de contracandidatul său, George Simion (AUR).

Mii de tineri s-au adunat aseară pe Bulevardul Regina Elisabeta din capitală, acolo unde Nicușor Dan a avut sediul de campanie, la Hotelul Cișmigiu, aflat în apropierea Primăriei Capitalei.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Cultura la dubă, acesta a mulțumit artiștilor români care l-au susținut.

Rezultatele alegerilor trebuie să fie recunoscute de Curtea Constituțională a României. Apoi, președintele ales va depune jurământul în Parlamentul României.

Nicușor Dan este al 5-lea președinte al României post-comuniste, după Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Nicușor Dan este primul președinte al României venit din societatea civilă appeared first on Cultura la dubă.

“Hai la vot! Nu va fi ușor, va fi Nicușor! România, te iubesc!” – a spus acesta.

Sebastian Stan se alătură unui număr impresionant de artiști români care îl susțin pe candidatul pro-european la alegerile prezidențiale din 18 mai. Printre aceștia se numără Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Mircea Cărtărescu, Ana Ularu, Tudor Chirilă, Dan Perjovschi.

Actorul Victor Rebengiuc a anunțat într-un interviu pentru Hotnews că a și donat suma de 25.000 de lei.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post VIDEO Sebastian Stan, mesaj de susținere pentru Nicușor Dan appeared first on Cultura la dubă.

Marius Lulea a lăudat atitudinea lui Nicolae Ceaușescu față de ocupația sovietică, precum și regimul comunist, pentru construcția de locuințe și hidrocentrale.

Iată declarația sa:

“Și Ceaușescu era suveranist, eu chiar îmi aduc aminte că a luat o poziție curajoasă și suverană în 1968, atunci când a fost singurul președinte din blocul comunist care a avut curajul să se ridice demn împotriva ocupației sovietice din Cehoslovacia. Nu sunteți în măsură să criticați un regim care a construit milioane de apartamente, sute de hidrocentrale, care a făcut bine pentru această țară, dincolo de zona de ocupație în care noi ne aflam. Dumneavoastră ați distrus tot ce s-a construit bine în timpul regimului comunist” – Marius Lulea, vicepreședintele AUR, la Antena 3 CNN. Video poate fi urmărit AICI la minutul 1:27:35.

Reacția președintelui Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, prof. dr. Daniel Șandru:

“Afirmațiile lui Marius Lulea, vicepreședinte AUR, în care îl elogiază pe dictatorul Nicolae Ceaușescu (făcute în cadrul emisiunii moderate de jurnalistul Mihai Gadea, ieri seară, la Antena 3, nu reprezintă doar o distorsionare gravă a adevărului istoric, ci și o încălcare a legislației în vigoare.

Ordonanța de Urgență nr. 31/2002 interzice în mod explicit promovarea cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității – iar Nicolae Ceaușescu, liderul unui regim declarat oficial ilegitim și criminal, se încadrează fără echivoc în această categorie, fiind condamnat pentru genocid.

Este inadmisibil ca, într-o campanie electorală desfășurată într-un stat membru al Uniunii Europene, un lider politic să invoce “suveranismul” unui dictator pentru a justifica o formă mascată de reabilitare a totalitarismului comunist. Nu putem tolera, sub pretextul unor discutabile “realizări”, uitarea suferinței a milioane de români lipsiți de libertate, hrăniți cu frică și supravegheați de un aparat represiv care a distrus destine și vieți.

Într-o democrație autentică, memoria victimelor nu poate fi relativizată, iar spațiul civic nu poate fi contaminat de discursuri care glorifică trecutul dictatorial. E responsabilitatea noastră, a tuturor, să sancționăm public asemenea derapaje și să ne reamintim că libertatea nu se construiește pe uitare și nostalgie, ci pe adevăr, justiție și respect față de lege și demnitatea umană.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului depune plângere penală împotriva lui Marius Lulea, vicepreședintele AUR, pentru elogierea lui Nicolae Ceaușescu appeared first on Cultura la dubă.

Parlamentul este cel care propune și votează legi și, foarte important, votează sau nu instaurarea unui guvern, poate depune moțiuni de cenzură împotriva guvernului sau poate cere suspendarea președintelui României.

În funcție de rezultatele obținute la alegerile parlamentare, partidele politice pot constitui alianțe și majorități care să dea guvernul României.

Iată mai jos principalele informații pe care trebuie să le știți despre alegerile din 1 Decembrie:

Alegerile parlamentare în țară

• La alegerile din data de 1 decembrie 2024, se aleg membrii Senatului și ai Camerei Deputaților. Senatorii și deputații sunt aleși pe liste propuse de partidele politice
• Votarea în țară se desfășoară într-o singură zi, duminică, 1 decembrie 2024, între orele 07.00 – 21.00. Dacă la ora 21.00 încă se află alegători la coadă, la sediul secției de votare, programul se prelungește până când aceștia își exercită dreptul, dar nu mai târziu de ora 23.59
• Pot vota cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv.
• La alegerile parlamentare puteți vota doar în județul în care aveți reședința sau domiciliul. În acest sens, marile universități din țară au mutat cursurile de vineri și de luni în online sau au declarat zile libere, pentru ca studenții să poată să își exercite dreptul de vot în județele de care aparțin.
• Parlamentul României va fi format din 465 de membri, împărțiți între Camera Deputaților și Senat. Din acest total, 134 sunt senatori.

Alegerile parlamentare în străinătate

Cetățenii români cu drept de vot care au domiciliul sau reședința legal stabilite în străinătate au la dispoziție două variante de exercitare a dreptului de vot:

➢ prin corespondență;

➢ în cadrul secției de votare din țara de domiciliu sau reședință.

Pot vota în străinătate la alegerile parlamentare cetăţenii români care îndeplinesc următoarele condiţii:

▪ au domiciliul sau reşedinţa în străinătate;

▪ au vârsta de cel puţin 18 ani, dacă această vârstă a fost împlinită până în ziua alegerilor inclusiv;

Pot vota în străinătate și:

• personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, secţiilor consulare şi institutelor culturale din străinătate;
• membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare şi operatorii de calculator, dacă au domiciliul sau reşedinţa în străinătate;
• militarii, poliţiştii şi personalul civil român din instituţiile sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională trimişi în misiune în teatre de operaţiuni din străinătate;
• candidaţii, dacă aceştia candidează în circumscripţia electorală pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara țării.

În străinătate se votează pe durata a două zile: sâmbăta, 30 noiembrie 2024, între orele 07.00 – 21.00 (ora locală), și duminică, 1 decembrie 2024, între orele 07.00 – 21.00 (ora locală).

Alegătorii care la ora 21.00 se află la sediul secției de votare, precum și cei care se află la rând în afara sediului secției de votare pentru a intra în localul de vot pot să își exercite dreptul de vot, în condițiile prezentei legi, aceștia putând vota până cel mult la ora 23.59.

Sursa: Autoritatea Electorală Permanentă

Istoric al Parlamentului României

În anul 1831, Țara Românescă a fost adoptat un act cu caracter constitutional denumit Regulamentul organic, aplicat apoi, în 1832, și în Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului în Principatele Române.

Începuturile sistemului parlamentar se leagă chiar de istoria formării statului român modern, în conditiile în care, prin Conventia de la Paris din 1858, realizată în baza Tratatului de la Paris din 1856, ce punea capăt Războiului Crimeii, se stabilea crearea pentru Valahia și Moldova a câte unei Adunări elective.

Într-un context politic intern și internațional complicat, al intențiilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a moderniza societatea românească, apare „Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris” (1864) care consacră principiul bicameralismului, prin înfiintarea Corpului Ponderator, alături de Adunarea Electivă.

Legea electorală introdusă simultan cu instituția parlamentară de tip bicameral împarte alegătorii în două categorii, după criteriul averii, respectiv alegătorii direcți, categorie în care erau incluse persoanele care plăteau o contribuție de cel puțin 4 galbeni, aveau vârste de peste 25 de ani, știau carte, și alegatorii primari, categorie în care erau incluse persoanele care nu știau carte, dar care își plăteau contribuția la veniturile statului.

_{Deschiderea Adunarii elective de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, 29 februarie 1860}

După forțarea abdicării domnitorului Al. I. Cuza, elitele politice pașoptiste au adoptat sistemul parlamentar bicameral, având ca model Constituția belgiană din 1831.

Parlamentul, alcătuit din Adunarea Deputaților și Senat devine singurul organ legislativ, având rolul de a bloca eventuale tendințe spre autoritarism.

Votul cenzitar (discriminatoriu, în funcție de venituri și educație) a fost menținut până la finalul Primului Război Mondial. Votul universal, introdus în noiembrie 1918 a produs schimbări importante în viața politică a României interbelice.

Parlamentul a devenit cu adevărat independent de puterea executivă (guvern), căpătȃnd largi atribuții legislative și politice, începȃnd cu 1 iulie 1866, cȃnd a fost promulgată noua Constitutie a Romȃniei, care rămâne în vigoare pȃna în anul 1923.

Cele mai importante acte adoptate de Parlament în acea perioada și în istoria României moderne au fost Declarația de Independență din 9 mai 1877 și actele de unire de la sfârșitul Primului Război Mondial.

Adunarea Deputaților și Senatul au votat în zilele de 26-27 martie 1923 o nouă Constituție, care a întârit rolul Parlamentului. Prin Constituția din 1923 se menține sistemul bicameral, se întăresc funcțiile Parlamentului, fiind exprimat principiul separației puterilor în stat.

Legea fundamentală din 1923 consacră principiul monarhiei constituționale.

În februarie 1938, pe fondul unor puternice tensiuni politice, regele Carol al II-lea a a subminat rolul institutiei parlamentare și a impus un regim de monarhie autoritară.

Sub regimul dictaturii regale, Parlamentul a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele sale atribuții. În toamna anului 1940, odată cu instaurarea regimului de dictatură militară, activitatea Parlamentului a fost suspendată.

Incepând din 1946, odată cu instaurarea regimului comunist, a fost suspendat sistemul bicameral. Prin Constituția RPR din 1948 s-a instituit democrația populară, prin care separația puterilor în stat a fost eliminată, iar Marea Adunare Națională a devenit devine „organul suprem al puterii de stat”. Partidele politice, altele decât PCR, au fost astfel interzise, fiind instaurat un regim totalitar al Partidului Comunist, condus de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

Prin Constituția din 1965, Marea Adunare Națională era definită drept “unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România“.

Revolutia din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii României la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere și pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului, pe separatia puterilor și raspunderea guvernanților în fața organelor reprezentative. Prin actele emise de puterea revoluționară provizorie, România a revenit la sistemul parlamentar bicameral. Toate aceste teze se regăsesc în noua Constituție, aprobată prin referendum în 1991 și revizuită în 2003.

sursa: Parlamentul României

Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. 

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Duminică, 1 Decembrie, au loc alegerile parlamentare. Informații utile appeared first on Cultura la dubă.

Pe măsură ce trec zilele și ne apropiem de următoarele alegeri, cele parlamentare din 1 decembrie și cele prezidențiale din 8 decembrie, din ce în ce mai mulți artiști, persoane publice și influenceri transmit mesaje către urmăritorii lor, în care își exprimă viziunea asupra rezultatelor din turul 1 și asupra a ceea ce urmează.

Într-un interviu pentru EuropaFM, filosoful Andrei Pleșu spune că “În funcție de cum va arăta votul, România va deveni altă țară sau va rămâne ceea ce este. Nu înseamnă că ceea ce este e situația perfectă. Dar să devină o altă țară care să fie în poziția țărilor subjugate de Federația Rusă ar fi dramatic.“

Iată, mai jos, ce au transmis în spațiul public diverși artiști români:

Mircea Cărtărescu, scriitor:

“Elena Lasconi a intrat în cursa prezidențială aproape întâmplător și cu puține șanse. Iar acum s-a trezit cu o povară uriașă pe umeri, sub care ar sucomba și politicienii cei mai experimentați: salvarea României, nici mai mult, nici mai puțin.

N-o va putea face de una singură, ci adunând în jurul ei ABSOLUT toate forțele care mai cred în democrație și-n destinul nostru european. Fiecare partid, fiecare cetățean care mai au capul pe umeri.

E absolut irelevant ce credem despre ea acum. Trebuie s-o votăm în turul al doilea, pentru că alternativa e înspăimântătoare. Îi transmit simpatia mea și-i doresc să reziste presiunii colosale la care e supusă acum.” – sursa: facebook.

Andrei Pleșu, filosof:

“Cum a fost posibil să apară un personaj ca Georgescu în funcția de candidat principal la prezidențiale? Și Securitatea nu știe nici ea nimic. Adică ori ar trebui să ne explice cum a fost posibil să ajungă un om ca ăsta în poziția în care e, fiindcă dacă ea nu știe n-o să știm nici noi. Ori dacă nu ne spune asta înseamnă că a participat la acest proces și asta creează o situație foarte îngrijorătoare pe care ea însăși, adică Securitatea, serviciile de informații ar trebui să o ia în serios, altfel rezultă că suntem manipulați din întuneric, un întuneric de nedescifrat, minut de minut. (…) Aflăm acum că a lucrat și Ministerul de Externe, că a lucrat și în Ministerul Mediului, a fost angajat și în străinătate în diverse poziții. Deci, e un anonim cu servieta plină. (…)

Ideea ca România cu istoria ei, cu cultura ei, cu limba ei, să ajungă să facă parte dintr-o comunitate anti-europeană, anti-occidentală ar fi dramatică și într-un anumit sens greu de recuperat. Mă bucur că am văzut demonstrații de oameni tineri în mai multe locuri din țară. Mă rog, e o veste bună că Ciolacu și-a dat demisia, că Ciucă și-a dat demisia, deci că se anunță niște tendințe de recuperare, de reînnoire. Acum, cu cine și în ce direcție o să vedem. Să sperăm că țara asta, care are un fel de alianță cu nenorocul, să-și recupereze surâsul”. – sursa: EuropaFM

Gabriel Liiceanu, filosof:

“Am ajuns într-un moment în care ar trebui să existe, cu vorba unui gânditor autohton, „un temei comun de înţelegere a primejdiei”, în care „știm cu toții ce facem și de ce facem ceea ce facem”. Și-n care „cel mai lapidar dintre toate discursurile adhortative rostite vreodată, «No, hai!», este suficient”. (…)

Vă mărturisesc că mi-e frică. Mi-e frică, nespus de frică la gândul că aș retrăi ultimii ani ai vieții la fel cum mi-am trăit, în plin coșmar istoric, prima jumătate a existenței mele mature. Mi-e frică să nu redevin o fantoșă trasă de sfori de bunul plac al unui nou dictator, înconjurat de o masă de lingăi și slugi.

Mi se face frică la gândul că la fel vor trăi fiul meu și familia lui, nepoții mei, că țara mea va recula și va cădea iar în prăpastia istoriei. Iată de ce n-am cum să uit că, prin pecetea pe care a pus-o pe întreaga mea viață, aceasta e țara mea și, de aceea, nu vreau să mi-o mai confiște nici rușii, nici comuniștii și nici legionarii de pripas ai istoriei.” – sursa: HotNews

Radu Vancu, scriitor:

“Votul din turul 2 e, de fapt, un referendum pro-UE. Nu atât un vot pentru Elena Lasconi – cât un vot pentru rămânerea noastră în Uniunea Europeană. Ăsta e sensul lui real, așa îl înțeleg & așa cred că trebuie prezentat.

Și, înțeles astfel, sunt sigur că va trece. Dincolo de toate criticile la adresa birocrației europene, România încă este un stat profund pro-UE.” – sursa: facebook

Alexandra Badea, dramaturg, regizoare:

“Sper și cred că dacă vom continua să ne mobilizăm vom reuși să evităm un dezastru politic pe 1 și 8 decembrie. Il vom evita de data asta, dar pericolul va rămâne.

Ce putem face noi artiști, directori de teatre și instituții culturale de acum încolo ? Pentru că 30% din tinerii care votează pentru prima dată l-au votat pe CG. Ce putem face pentru a nu pierde legătura cu acești tineri? Cum putem ajunge la ei? Prin ce proiecte? (…)

Am văzut recent în Franța cum o formațiune de extremă dreapta ieșită pe locul al treilea cu 124 deputați din 577 are puterea de a impune o agendă politică și un guvern chiar dacă nu face parte din el. Votând duminică pentru orice formațiune politică democratică și pro-europeană putem limita prezența extremei dreapta în parlamentul României.” – sursa: facebook

Delia, cântăreață:

“Hai să nu ne mai fie frică să ne spunem părerile, hai să ne spunem părerile, pentru că avem drepturi, chiar dacă unii, mai noi, neagă că avem drepturi, avem drepturi noi, cetățenii, și noi, femeile. Iar feminismul nu e o aberație. Feminismul ne dă voie să avem păreri în spațiul public, să conducem o mașină, ne dă voie să votăm, deci feminismul este bun, nu e o mizerie.

Îmi este frică. M-ați întrebat ce am votat și ce votez. Am votat Elena Lasconi și voi vota Elena Lasconi pentru că de ea nu mi-e frică. Am ajuns să ne raportăm la frică.

Tu nu poți să vrei să te votez și să decizi tu care e rolul meu de femeie, nu poți să îmi pui piciorul pe cap pentru că sunt femeie, nu spui că e prea mult pentru mine să lucrez în funcții pentru că sunt femeie, nu poți să faci asta și să vrei să te votez! Nu e ok să te folosești de religie, chiar dacă dă foarte bine.” (sursa: TikTok)

Deliric, rapper:

“Călin Georgescu. Recunosc că nu îl știam. Probabil am mai auzit fugitiv de el în ultimii ani, dar am trecut peste. Am aflat vineri că este unul dintre candidații la președinție. Am citit pe diagonală despre el pe Wikipedia. Am zis „Ah, ok.” Apoi am deschis un video sau două, aleatoriu. Am zis „Aoleu!” și am închis. După rezultatele de duminică noapte, ca mulți români, am făcut un deep dive în mai multe video-uri cu domnul CG, fascinat de noua lume pe care o descopeream și vis-a-vis de care am fost ignorant. Concluzia mea: mai nimic din ce susține CG nu rezonează cu mine. Majoritatea ideilor mi se par decuplate de la realitate. Implicațiile mi se par de-a dreptul periculoase. Pe scurt: nu l-aș vota niciodată. De la mine un sincer și hotărât: NU!

Iubesc democrația. Nu îmi închipui viața într-un alt sistem decât cel democratic. Faptul că suntem în situația în care putem să dezbatem și să ne alegem oamenii care ne reprezintă e un motiv în plus să o celebrăm.

Susțin libertatea de exprimare. Cred în dezbatere. Cred că putem să conviețuim având opinii diferite și învățând unii de la alții. Respect părerile contradictorii cât timp sunt exprimate cu decență.

Sunt pragmatic. Nu cred în glorificarea trecutului. Nu are efect asupra mea apelul emoțional la figuri istorice proeminente sau la divinitate în cazul unor probleme care au nevoie de soluții concrete.

Cred că cea mai bună versiune la care am ajuns momentan ca societate este acest capitalism democratic, cu care ne luptăm de ceva timp. Sunt conștient că e imperfect. Sunt convins că are nevoie de injecții de umanitate, dar îmi place sa cred că lucrăm la el. Singura direcție este înainte. Regresul către forme autoritare nu mi se pare o soluție viabilă.

Cred în cooperarea internațională. Apartenența la UE și NATO mi se pare benefică. Cred că scenariul în care România se rupe de Europa și devine peste noapte o țară super prosperă, autosuficientă și administrată impecabil este o fantezie nerealistă.

Cred că fiecare e liber să își găsească propria cale spirituală. Îi respect pe cei cu credințe puternice, dar nu sunt de acord cu cei care încearcă să le impună. Eu nu sunt unul dintre ei. Am crescut raportat la ortodoxie, dar nu sunt nici practicant, nici credincios.

Cred în drepturile omului. M-am plimbat prin toată lumea și îmi plac oamenii de toate culorile, de toate religiile. Cred că fiecare e stăpân pe trupul și mintea lui. Cred că femeile pot decide dacă vor să facă avort sau nu. Cred că fiecare om are dreptul să se iubească cu cine vrea. Că ești L, că ești B, că ești G – nu contează pentru mine. Fiecare e liber să facă ce vrea, așa cum și eu sunt.

Cred că există multă corupție în sistemul politic și administrativ. Mirajul că regresul la o formă autoritară și un pumn de fier ar diminua corupția vine, realist vorbind, cu un cost prea mare pentru a putea lua în considerare această variantă.” – sursa: facebook

Marius Manole, actor:

“Mie mi se pare culmea ipocriziei cum unii care-l susțin acum pe domnul Georgescu, antiglobaliști, antieuropeni, și-au trimis copiii la studii în (ce să vezi) EUROPA. Paris, Londra, Olanda. N-au avut zboruri spre Moscova sau…?? România nu era bună? foarte interesant.” sursa: facebook

Mihai Călin, actor:

“Vreți să vedeți un dictator? Iată-l! Ritos, sentențios, neagă orice evidență, mintind cu vehemență. Singura șansă e să ieșim masiv la vot și pe 1 dececembrie și pe 8 decembrie. Elena Lasconi și orice partid în afara extremelor.” – sursa: facebook

Lia Bugnar, actriță, dramaturg, regizoare:

“Cel mai rău e că avem de ales între un nebun-impostor și o doamnă aterizată accidental în situație. Normal că instinctul de conservare te face să te aperi în primul rând de nebun. Trist e că scutul cu care te aperi e doamna aterizată accidental în situație. Da’ altu’ n-ai. Pentru că am fost leneși, pentru că am venit la votare nepregătiți, pentru că nu ne-am rupt din ce facem fiecare ca să ne uitam atent la toți cei care vor să fie în capu’ țării.

Nu știu cum poate cineva să stea linistit zilele-astea. Mă refer la oamenii care înțeleg ce înseamnă apropierea de Putin și care înțeleg ce înseamnă un președinte care îl vede pe Zelea Codreanu un erou. Nu înteleg. Câtă încredere în steaua ta să ai, încât să taci acum?! Eu am trăit în comunism și știu cum e să fii într-o turmă gri, să n-ai voie să vorbești, să n-ai voie să ieși din țară, să n-ai voie să fii diferit. Nu te salvează nicio stea, nicio zodie, nu te salvează nimeni. Vorbiți public, oameni vizibili! Nu vă invizibilizați tocmai acum, că s-ar putea s-o faceți definitiv!” – sursa: facebook

De cealaltă parte, Călin Georgescu este și el susținut de câteva persoane publice, cum ar fi actorii Dorel Vișan, Florin Zamfirescu, Dan Puric sau Dida Drăgan. Despre susținerea lor, Cultura la dubă a scris AICI.

Alegerile parlamentare au loc pe 1 decembrie, iar turul al doilea al alegerilor prezidențiale pe 8 decembrie. Cei doi candidați rămași în cursa pentru Cotroceni sunt Călin Georgescu (independent) și Elena Lasconi (USR).

Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. 

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post De la Mircea Cărtărescu la Deliric, din ce în ce mai multe persoane publice își exprimă viziunea asupra alegerilor prezidențiale appeared first on Cultura la dubă.

Asistăm la două momente istorice: este pentru prima dată după 1989 când PSD nu mai are un candidat în turul al doilea pentru funcția de președinte al României, dar și pentru prima dată când pe locul 1 se situează un declarat susținător al mișcării legionare și al antisemitismului – Călin Georgescu.

PSD, cel mai mare partid din România, cu cel mai puternic control la nivel național, ratează astfel intrarea în turul al doilea, deși sondajele de opinie îl dădeau favorit pe Marcel Ciolacu. Rezultatul vine și ca urmare a scandalului Nordis. G4Media a dezvăluit că Ciolacu a zburat cu două avioane private ale Nordis, deși acesta declarase inițial că nu a făcut asta.

De-a lungul anilor, candidații PSD la președinție au fost Ion Iliescu (ales președinte de 3 ori), Adrian Năstase (învins de Traian Băsescu), Mircea Geoană (învins de Traian Băsescu), Victor Ponta (învins de Klaus Iohannis), Viorica Dăncilă (învinsă de Klaus Iohannis) și Marcel Ciolacu acum, învins de Călin Georgescu și Elena Lasconi în turul I.

The post Sfârșitul unei ere: pentru prima dată în istoria post-decembristă, PSD nu mai are un candidat în turul 2 al prezidențialelor appeared first on Cultura la dubă.

Ali Abbasi, regizorul filmului The Apprentice, a fost zilele acestea prezent la București, în cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucarest.

The Apprentice ne arată cum s-a născut personajul public și omul de afaceri Donald Trump (interpretat de Sebastian Stan), sub îndrumarea mentorului său, controversatul avocat Roy Cohen (interpretat de Jeremy Strong).

The Apprentice a fost prezent în competiția oficială a Festivalului de la Cannes și lansat recent, în luna octombrie, în SUA, chiar înaintea alegerilor prezidențiale.

Ali Abbasi, regizor iranian stabilit în Danemarca, premiat la Cannes în 2018 cu Un Certain Regard pentru filmul Border, și prezent în competiția pentru Palme d’Or și în 2022, cu filmul Holy Spider, vorbește într-un interviu pentru Cultura la dubă despre dificultățile întâmpinate în realizarea filmului despre Trump, de la cenzura venită dinspre investitori, la probleme privind distribuția și promovarea.

Potrivit acestuia, investitorii au cerut excluderea unei scene importante, în care Trump o violează pe soția de atunci, Ivana Trump, fapt povestit de aceasta în timpul procesului de divorț și admis de judecător. Însă Abbasi s-a opus vehement și a decis, până la urmă, să răscumpere dreptul de decizie asupra materialului final, astfel încât să poată monta chiar varianta dorită de el.

Arabia Saudită și Kuweit au interzis filmul. De asemenea, Institutul de Film din India, țară care a normalizat violul, a cerut să taie anumite fragmente de film pentru a fi difuzat în cinematografe. Regizorul a refuzat, iar filmul a ratat lansarea în cinematografele de acolo.

“Nu știu ce dracu se întâmplă cu oamenii ăștia! Am fugit de cenzura iraniană doar pentru a întâlni cenzura corporate din SUA. Acum India! Serios? Cenzura pare să fie o epidemie. Avem nevoie de un vaccin!”, a scris Ali Abbasi pe X (fostul Twitter).

Dacă la Cannes unii critici de film aveau impresia că The Apprentice va putea influența alegerile din SUA, în realitate politicul și-a pus amprenta pe traseul filmului. De exemplu, în SUA filmul nu a putut fi promovat pe platformele Meta, pentru că a fost considerat conținut politic, nu artistic.

***

Ali, ai spus pe scenă că te bucuri că ești din nou în România. Cu ce alte ocazii ai mai venit?

Cred că prima dată am venit prin 2015-2016. Am făcut primul meu film, Shelley, cu actrița Cosmina Stratan, super talentată, după cum știți. Am făcut câteva numere de improvizații, am mers în parc și am jucat o scenă, a fost distractiv.

Apoi, câțiva ani mai târziu, am mers la Cluj, cu Shelley.

Iar acum, Cristian Mungiu te-a convins să vii?

Da, Cristian a fost atât de drăguț cu mine! Voiam să vin mai devreme, dar festivalul lui a picat de obicei în octombrie, când sunt lansările filmelor mele în America.

Iar acum a fost pentru prima dată când am avut lansarea puțin mai devreme și am putut să vin.

Cum ai descrie experiența pe care ai avut-o lucrând la The Apprentice, cu bune și cu rele? În timpul Q&A-ului ai povestit puțin despre părți mai puțin plăcute, cum ar fi încercarea de cenzură din partea investitorior americani.

Așa este, dar nu aș generaliza că americanii sunt răi, este vorba despre un întreg sistem, iar jumătate din sistem nici măcar nu sunt americani.

Este o industrie care funcționează diferit decât în Europa, iar asta înseamnă mai mulți profesioniști, mai multe resurse, experți în diverse specialități, dar și moduri diferite de a lua deciziile. E un stil mai rigid, ca într-o adevărată industrie. Regulile sunt mai rigide, sindicatele la fel.

Sunt și multe lucruri care mi-au plăcut, nu vreau să mă plâng că a fost rău și că nu m-aș m-ai întoarce acolo, nu ar fi corect.

Orice loc are problemele lui. Am prieteni care au lucrat în România și le-a plăcut la nebunie, la fel cum am prieteni care au lucrat și au spus că nu se vor mai întoarce niciodată.

Dar, trăgând o concluzie, eu am fost mai degrabă surprins, nu m-am așteptat la cenzură sau la obstacole în a filma filmul.

Totuși, asta a afectat inclusiv promovarea filmului, fiindcă ați fost nevoiți să răscumpărați dreptul partenerilor voștri la final cut și pentru asta ați folosit o bună parte din bugetul de promovare.

Da, exact asta am făcut. La momentul respectiv, se întrebau de ce sunt așa de rigid, de ce nu pot face un compromis, iar acum sunt atât de fericit că nu am făcut acele compromisuri, fiindcă nu vom fi judecați de istorie. Dacă am fi făcut asta, am fi fost judecați aspru de istorie. Tipii aștia care au încercat, au insistat. Credeam că sunt pure rațiuni legate de business, dar nu, au făcut asta intenționat.

Iar când au realizat că nu vor obține un film pro Trump, ne-au stors de bani cât de mult au putut.

Ascultând aceste povești îmi dau seama că proiectul tău vorbește nu doar despre sistem legislativ american, despre producție, dar și despre industria americană de cinema. Așa este?

Industria americană de film este parte funcțională din societatea lor. De ce este așa? În România, peste tot în Europa, există un instituție publică a filmului. Ei nu au așa ceva. Nu au niciun fel de ajutor guvernamental pentru artă. Totul este lăsat pe piața liberă.

Majoritatea investițiilor în filme ar fi un eșec. Dacă aș avea bani, eu nu aș investi niciodată în filme.

Și așa ajungem în acest sistem ciudat, în care niște milionari sau niște idioți vor să facă filme, dar din cele mai rele motive posibile. Iar tu devii dependent de acei oameni.

Cum ai ajuns la Sebastian Stan pentru personajul Donald Trump? Îl știai din filme, ți l-a sugerat cineva? Pentru că, în general, era cunoscut pentru filmele Marvel.

Eu cred că prima dată l-am văzut în I, Tonya, era soțul personajului principal, și mi s-a părut foarte bun. Știam că a mai jucat și în Gossip Girl, dar eu nu îl văzusem.

Și numele lui mi-a apărut atunci când căutam actori, am vorbit cu el, apoi am văzut mai multe dintre filmele lui, a făcut Pam & Tommy foarte bun, mi-a plăcut și povestea lui de viață, venit din România în SUA, a experimentat visul american, mi-a vorbit despre relația cu tatăl lui. Toate aceste lucruri au contat mult în proces.

Nu ai nevoie doar de un actor foarte bun, ci de cineva foarte implicat și atașat de proiect. Fiindcă am avut mari probleme de finanțare, multe momente când părea că totul se prăbușește, e nevoie să ai astfel de oameni lângă tine.

Iar el mi-a zis: uite, poate că proiectul o să pice din alte motive, dar nu o să pice niciodată din cauza mea. Și s-a ținut de cuvânt.

Ai face ceva diferit acum, privind în urmă?

Nu cred. Am avut atât de mult timp de lucru, am crescut odată cu procesul, nu mi-au scăpat detalii, fiindcă am lucrat mult la ele. Dacă aș schimba ceva, ar fi alt film, alt proces. Asta nu înseamnă că filmul e perfect, doar că nu știu cum altfel l-aș face, hahaha.

Am urmărit conferința de presă de la Cannes, de după premiera mondială a filmului, iar mulți jurnaliști sugerau că acest film va influența alegerile din SUA, dar în mod ironic a fost invers, alegerile și politicul au influențat traseul filmului. Ai povestit că nu ați putut face promovare pe social media, fiindcă platformele lui Mark Zuckerberg consideră filmul drept conținut politic.

Da, din păcate unii jurnaliști nu se pricep deloc la politică, deși era evident că alegerile americane sunt un eveniment atât de mare, încât un film nu avea cum să le influențeze.

Eu am vrut ca filmul să fie lansat imediat după Cannes, dar cei care și-ar fi dorit un film pro Trump ne-au împiedicat. Nu a fost un plan să fie lansat în preajma alegerilor, ci abia așa am reușit. Cred că e incitant, la modul intelectual, dar nu în sensul că ar schimba votul cuiva.

În America, voturile cred că se schimbă foarte greu, cu campanii masive de manipulare sau politici economice majore.

Dar cum te simți, ca artist, când știi că traseul filmului tău este influențat de politic sau de mecanismele social media, care sunt de asemenea politizate?

Este frustrant, dar mai bine am aceste discuții despre frustrare, decât să mă frustrez uitându-mă pe pereți. Da, nu este elegant și frumos să intri în balta de noroi, dar prefer asta.

Mult timp am avut tendința de a nu ne atinge de diverse subiecte, pentru că ar fi prea devreme.

Charlie Chaplin a filmat The Great Dictator în 1940, la 6 zile după ce a început al Doilea Război Mondial. A fost lansat în 1941. Asta e definiția pentru “prea devreme”.  Și cred că am uitat asta.

Când am lansat Holy Spider, toți prietenii de stânga din Franța au crezut că e un film misoginist și că îmi place să îmi imaginez că femeile sunt torturate și violate. Două luni mai târziu, a izbucnit mișcarea eliberării femeilor din Iran, iar brusc am devenit reprezentanți ai acelei mișcări. Eu nu am făcut nimic, filmul nu s-a schimbat, ci contextul s-a schimbat. Sigur, am fost recunoscător că nu s-a schimbat invers, dar așa este și cu acest film.

Cred că actualul context e foarte ciudat. Până când alegerile nu sunt tranșate, unora le e greu să se poziționeze față de film, mai ales în America de Nord.

Cred că după ce vor fi decise alegerile, filmul va deveni o moștenire.

Ai fost întrebat la Q&A ce crezi despre alegerile din SUA și ai spus că, în definitiv, nu crezi că vor fi mari diferențe dacă va ieși Trump sau Kamala Harris, că bombele vor continua să cadă asupra Orientului Mijlociu. De ce crezi asta?

Sigur sunt diferențe între ei doi, ar fi naiv să spun că au aceeași politică externă, nu au, asta e clar. Dar nu cred că sunt diferențe fundamentale, la asta mă refer. Cred că politica Statelor Unite nu se va schimba fundamental, indiferent de Kamala Harris președinte sau Trump.

Nu cred că politica este, de fapt, dependentă, de ceea ce vrea președintele.

Dar cred că Trump este o persoană imprevizibilă într-un mod unic, nu cred că e un republican, el e independent, de fapt.

Iar în ceea ce privește Orientul Mijlociu, cred că America nu a fost niciodată constructivă, de fapt. Când a fost vorba să invadeze Irak pentru a-l prinde pe Saddam Hussein, am fost de acord, fiindcă era un nenorocit care a omorât jumătate de milion de oameni. Nu contează că nu au găsit bombele atomice la el, că era oricum un criminal. Dar apoi, acolo nu s-a întâmplat nimic constructiv, așa cum a fost în Japonia sau Germania, după al Doilea Război Mondial. Încerc să găsesc un lucru bun pe care l-au dat Orientului Mijlociu și nu găsesc, de fapt, nimic.

De aceea nu cred că se va schimba ceva odată cu președintele american.

Care este relația ta cu Iran în prezent? Îți mai vizitezi țara?

Nu pot să mă mai întorc acolo.

Ești interzis?

Știți cum funcționează Iran…nu sunt interzis, dar dacă mă duc acolo, nu o să mai pot pleca vreodată. Relația mea e neschimbată, sunt foarte critic la adresa regimului, la adresa apartheidului de gen, care de fapt nu e doar la adresa femeilor, toți sunt oprimați.

Cred că au luat o țară plină de resurse extraordinare, de la agricultură la petrol, și au transformat-o într-un loc apocaliptic în care nu știi dacă supraviețuiești săptămâna viitoare.

Cred că, de fapt, situația din Iran are un context mai amplu și vorbește despre o criză uriașă în care se află întreaga civilizație islamică, o criză existențială.

Și când spun islamică, nu mă refer neapărat la musulmani religioși, ci la toată acea parte a lumii. Iar conflictul Israel – Palestina are mare legătură cu asta. O cauză este că țările islamice nu se pot pune de acord asupra nimic, nu au nicio putere, voință politică, nu pot determina ONU să facă ceva.

Asta se vede într-un fel în Iran, în alt fel în Siria și în alt fel în Arabia Saudică. Niciuna dintre aceste țări nu funcționează cu adevărat, sunt doar niște bombe cu ceas.

***

Filmul The Apprentice poate fi văzut în cinematografele din România.

The post Ali Abbasi, regizorul filmului The Apprentice: “Am fugit de cenzura iraniană doar pentru a întâlni cenzura corporate din SUA.” appeared first on Cultura la dubă.

Duminică au loc alegerile europarlamentare și locale, la care românii cu vârste de peste 18 ani își pot alege reprezentanții în Parlamentul European, primarii și consilierii locali.

Oferta este valabilă în toate libăriile Cărturești și se referă la o selecție prestabilită de titluri, în limita unui stoc disponibil. Organizatorii nu au precizat câte volume au disponibile pentru această campanie.

The post Cărturești oferă o carte cadou celor care votează pe 9 iunie appeared first on Cultura la dubă.

Bâlici a obținut 69% dintre voturile membrilor OAR și va prelua, pentru perioada 2022-2026, funcția de președinte al organizației. În ultimii patru ani, această poziție a fost ocupată de arhitectul Alexandru Găvozdea.

La conducerea OAR au mai candidat alți opt arhitecți: Daniel Baciu, Anca Mihaela Coșa, Gabriela Monica Iacovenco, Bogdan Ivanovici, Silviu-Cristian Popăescu, Andra Raluca Tăutu, Octavian Ungureanu și Victoria Vasvary.

De profesie arhitect, specializat în restaurare, Ștefan Bâlici este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.

A fost directorul Institutului Național al Patrimoniului (INP) din ianuarie 2016 până în februarie 2022, când ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, l-a îndepărtat din funcție, stârnind revolta specialiștilor din domeniul arhitecturii și al patrimoniului din România.

Ordinul Arhitecților din România este organizația profesională care reglementează profesia de arhitect și care joacă rol de autoritate competentă pentru recunoașterea titlurilor oficiale de calificare. Printe obiectivele asumate de OAR se numără, de asemenea, generarea unei politici a patrimoniului construit în România și promovarea calității arhitecturii.

The post Ștefan Bâlici este noul președinte al Ordinului Arhitecților din România appeared first on Cultura la dubă.

Scriitoarea Ana Blandiana și una dintre cele mai importante figuri care au luptat pentru libertatea civică în România, a comentat pentru Cultura la dubă importanța alegerilor parlamentare de azi, 6 decembrie 2020.

Declarațiile de mai jos fac parte dintr-un interviu amplu, pe care îl veți putea citi luna aceasta, cu ocazia aniversării a 31 de ani de la Revoluție.

“Având în vedere mișcările civice și protestele de amploare care au avut loc în ultimii ani în România, în ce măsură credeți că mai suntem un „popor vegetal”?

Aș prefera să răspund la întrebarea aceasta după ziua de duminică. Suntem într-un moment crucial din multe puncte de vedere, iar dacă nu vom înțelege că acum chiar avem prilejul să schimbăm lucrurile în bine, înseamnă că a mai rămas ceva din caracterul acela vegetal.

Deci alegerile de duminică sunt un fel de test pe care trebuie să îl trecem? Credeți că au potențialul de a ne schimba cu adevărat viitorul?

Da. Foarte mulți ani, cu câteva întreruperi, a fost același partid la conducerea țării și lucrurile au mers prost. E clar că acum, și cu prilejul pandemiei, avem ocazia de a o lua de la capăt într-un fel mai responsabil.

Noi am mai avut, totuși, ocazia de a o lua de la capăt. Cum credeți că ar fi arătat România astăzi dacă Punctul 8 din Proclamația de la Timișoara ar fi fost pus în aplicare în anii ‘90?

Cu siguranță ar fi arătat cu totul și cu totul altfel și am fi fost infinit mai departe.

“Este clar că această perioadă, pe care o putem numi postcomunism, a fost în permanență o frână a schimbării.”

Ana Blandiana

Sentimentul meu înainte de ’89 a fost că aveam de-a face cu o contraselecție, că pentru a avea o funcție trebuia să minți, să lingușești, să ai o relație cu Securitatea.

Dacă eu cunoșteam pe cineva, să spunem un inginer, care îmi făcea o primă impresie bună, în momentul în care aflam că are o funcție de director renunțam la părerea inițială. Îmi spuneam că probabil nu mă pricep eu la oameni, pentru că, dacă cel din fața mea ar fi fost așa bun cum mi se părea mie, nu ar fi ajuns director de fabrică.

Această contraselecție a funcționat și după 1989.

Ce am câștigat atunci a fost libertatea, mulți tineri au plecat la studii în străinătate, dar când au vrut să se întoarcă, nu au fost primiți, pentru că posturile erau ocupate de foștii funcționari comuniști sau de copiii lor, iar cei care veneau cu o mentalitate occidentală și diplome adevărate erau îndepărtați prin tot felul de mijloace.”

Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Ana Blandiana

The post Ana Blandiana: “Dacă nu vom înțelege că acum chiar avem prilejul să schimbăm lucrurile, înseamnă că a mai rămas ceva din caracterul vegetal al poporului.” appeared first on Cultura la dubă.