Recent a avut loc tabăra de creație Glo Creative Camp, un proiect dezvoltat de Electric Castle, aflat la a lll-a ediție. La finalul celor două săptămâni s-au născut două show-uri live care vor putea fi văzute la Electric Castle 2023.

Dacă prima săptămână s-a concentrat pe muzica electronică, avându-l ca mentor pe Cesar Merveille, un cunoscut producător francez stabilit la Berlin, și ca invitați speciali pe doi artiști japonezi Yousuke Fuyama și DJ Taku, a două săptămână a fost dedicată muzicii live și dezvoltării proiectului “Ioana”, cu MC Bean de la Subcarpați pe post de mentor și producător muzical.

Am petrecut o zi în rândul artiștilor care au conturat show-ul Ioanei și am văzut cum se naște muzica lor.

***

“Mă consider o persoană norocoasă pentru că mă aflu aici” ne spune Ioana într-o pauză în care colegii săi de tabără pregătesc setup-ul pentru un nou videoclip.

Ioana Milculescu a intrat în proiectul Culese din Cartier în urmă cu aproximativ 3 ani, fiind remarcată de Bean, și este deja una dintre vocile recognoscibile la concertele Subcarpați.

Vine din localitatea Corabia, județul Olt și a absolvit Facultatea de Limbi Străine, la specialitatea greacă – germană. Dar muzica a fost dintodeauna marea sa iubire, așa că s-a dedicat ei.

„Am urcat pe scenă la grădiniță și de atunci nu m-am mai dat jos.”, spune acum zâmbind.

La malul Dunării, acolo unde a copilărit, s-a atașat de tradiții și folclor, ceea ce avea să o aducă alături de Subcarpați.

„Eu am participat acum vreo 3 ani la o competiție de folclor pe TVR și de acolo a apărut un clip cu mine interpretând o baladă. O prietenă care îi cunoștea pe băieții de la Subcarpați le-a arătat clipul, m-am dus la ei la studio, ne-am cunoscut, am început să cântăm și am mers în concert cu ei.”

Sub coordonarea lui Bean și cu sprijinul muzicienilor din grupul Culese din Cartier, Ioana Milculescu și-a dezvoltat între timp propriul proiect muzical, care se numește simplu – Ioana. Acum cinci luni a lansat primul său videoclip – Doru’ ca Pădurea, iar în Creative Camp s-au dezvoltat mai multe piese și show-ul pe care Ioana și colegii săi de scenă îl vor susține la Electric Castle 2023.

Totul s-a întâmplat sub îndrumarea artistică a mentorului Bean, iar miza taberei a fost să producă un show live de 40 de minute, însă artiștii au avut libertatea totală din punct de vedere muzical.

Deși contribuția muzicală a producătorului Bean a fost factorul determinant, acesta rămâne modest și vorbește despre importanța aportului fiecărui muzician.

„Mentor e doar un titlu. Sunt oameni aici cu mai multă experiență decât mine. Sunt foarte multe lucruri de învățat. Înveți tonuri noi, cum se aplică în diferite stiluri muzicale, ai altă motivație când îi vezi pe ceilalți motivați, înveți de la fiecare câte ceva fiindcă fiecare e specializat pe instrumentul lui. Fiecare suntem mentori în momentul în care ne inspirăm unii pe alții.

Noi suntem obișnuiți să gândim spectacolele pentru scene mari, ne-a venit mănușă să gândim un spectacol pentru Ioana, la Electric Castle 2023. Din experiență am observat că ce ne place nouă le place și oamenilor, e un sentiment destul de confortabil. Te lasă să creezi ce vrei tu, să nu îți pui limite.

Nu avem o rețetă anume pentru crearea unui show, dar încercăm să le dăm drive-ul de la Subcarpați, de la Culese din Cartier.” – Bean

Prezent în tabără a fost și AFO, unul dintre cele mai relevante nume de pe scena hip-hop din România și cel care se ocupă de managementul proiectului Culese din cartier.

“E prima dată când suntem chiar în formula asta, într-un camp creativ. S-a dezvoltat o energie a unei prietenii noi, deși noi ne știam dinainte. Dar acum, la treabă, s-au creat niște amintiri pe care nu avem cum să le uităm.

Toată lumea a dat randament extraordinar, poate chiar mai mult decât ne așteptam, și suntem bucuroși că s-au întâmplat toate lucrurile astea în doar o săptămână.”, ne spune AFO,

Alături de Ioana, ceilalalți artiști selectați să participe în tabără au fost Andrei Buibaș, Valentin Mușat, Philip Goron, Lorin Lepădatu, Maria Constantin și Tudor Dănilă. Cu toții vor forma acum un grup live pentru concertele Ioanei.

“Ne-am făcut un plan dinainte, am venit aici și am trecut la treabă. Ne-am concentrat energia aici, e un vibe interesant și nou pentru mai mulți dintre noi, să stăm într-un loc și să ne concentrăm toți pe muzică.

Când ești în mediul potrivit, înconjurat de oameni care fac același lucru, se conturează o echipă, se nasc lucruri frumoase, un beat, o strofă. Fiecare își duce magia din mediul muzical din care vine și se creează o simbioză.”, spune Ioana.

Totul s-a întâmplat la Arome 22, un loc special din Eforie Sud, care îmbină noul cu vechiul, în curtea unei case istorice – Vila Cerbu.

“A fost așa cum ar trebui să fie orice sesiune de creație, cu distracție, voie bună, experiențe noi, multă libertate, muzică. Am stat de dimineață până seara și am creat, fără a avea un alt scop decât a face muzică.

Cu toate grijile și problemele fiecăruia, e greu să găsești timp de creație în comun. Într-un astfel de context, în care toți ne adunăm, știm că ăsta e scopul nostru, să experimentăm, să căutăm sound-uri, nu mai există viața personală a fiecăruia, ci există acest scop comun, de a crea și a scoate un material la sfârșitul unei săptămâni.”, ne povestește Philip Goron, percuționist.

Philip studiază percuție clasică la Conservator și face parte din mai multe proiecte muzicale, cum ar fi Tumbe, alături de solista Mara sau Mădălina Pavăl Live Orchestra.

La fel ca el, fiecare artist din tabără a venit cu propriile cunoștințe și influențe muzicale, astfel că produsul final este greu de încadrat într-un anume gen muzical.

„Sunt mai multe stiluri combinate, nu aș putea să definesc unul anume. Ține mai mult de emoție, de ceea ce transmit.”, declară Ioana.

“Noi am zis că Ioana face un soul românesc. Se caută un stil anume, nu e un proiect de laborator, am ajuns la un sound destul de deschis, prietenos pentru radio. Pe partea de concert va fi mai înfipt, cu o chitară distors în plus, cu momente prelungite, menite să te facă să intri în starea de concert specifică Subcarpați. Ioana merită să fie în concerte pe scene mari, iar asta a fost o suprapunere fantastică.”, spune Bean.

O săptămână petrecută laolaltă a fost mai mult decât benefică și productivă, povestesc participanții.

“Din când în când, chiar căutăm zone de creație, să ne “izolăm”, să fim doar noi și gândurile noastre, instrumentele, ideile. E binevenită o săptămână de genul acesta pentru că se pot naște idei noi. Adică vii deja de acasă cu niște idei, dar aici se transformă.” – AFO.

“Vrem să conectăm cât putem de mult Creative Camp cu Electric Castle, astfel încât publicul să consume ceea ce se creează în tabără.”, explică Sorina Cămărășan, managerul Glo Creative Camp.

Pe lângă muzicienii amintiți mai sus, tabăra a adunat, în realitate, mult mai mulți creativi, de la muzicieni invitați, regizori, fotografi sau artiști vizuali. Glo Creative Camp a însemnat și mese laolaltă, muzică live la răsărit, băi în piscină sau ateliere de meșteșugărit instrumente muzicale.

Pentru artiștii prezenți urmează multe ore de lucru în studio și alte sesiuni de creație, până la show-urile care vor putea fi văzute la Bonțida, la Electric Castle 2023.

***

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Electric Castle.

The post Peste 20 de artiști au stat două săptămâni la Eforie Sud cu un singur scop – să creeze muzică appeared first on Cultura la dubă.

La începutul anilor 2000, AFO era doar un băiat din Constanța, care nu cunoștea prea multă lume în București.  Avea, însă, cuvintele la el și câștiga la rând campionate de battle de MC. AFO este azi unul dintre cele mai relevante nume pentru scena hip-hop din România.

De la pasiunea pentru arta freestyle-ului, a ajuns să-și facă o carieră în muzică, atât solo cât și prin proiectele muzicale în care e implicat: Subcarpați sau Cred că Sunt Extraterestru.

Dar nu s-a mulțumit cu atât. Vrea să transmită următoarelor generații arta improvizației, ca metodă de educație și dezvoltare creativă.

În acest sens, a creat în 2020 OFC – Official Freestyle Club, o comunitate de tineri de toate vârstele, pasionați de hip-hop, freestyle și producție. Până acum, totul s-a întâmplat în online, ceea ce a dat ocazia și tinerilor plecați din țară să se alăture comunității.

În interviul amplu de mai jos, AFO ne-a împărtășit parcursul lui, ne-a explicat cum poate improvizația să contribuie la dezvoltarea copiilor și ne-a împărtășit planurile lui în zona educativă.

***

AFO, cum ai început tu să faci freestyle și pe la ce vârstă? De unde ai învățat să faci asta?

Fac asta de vreo 20 de ani, din liceu. Erau găștile de hip-hop clasice și fiecare avea câte o superputere: unul știa să scrie cu spray-ul, altul știa să facă instrumentale, altul știa să facă freestyle, altul să cânte. Atunci fiecare făcea câte ceva, acum toți facem cam tot. 

Cred că prima dată am făcut improvizație într-un bar, dacă-mi aduc bine aminte. Mă uitam și la emisiuni de hip-hop de pe afară la care aveam acces, de pe la MTV. Nu știu de ce m-am apucat eu să fac freestyle, dar mi-a plăcut atât de mult încât… Mi-am dat seama că pot să-l fac, am văzut că primesc un feedback de la chestia asta și am zis „Bă, ceva se ascunde acolo, e clar”.

Am început să mă antrenez singur prin metodele pe care le știam eu.

Care erau aceste metode?

Mai nimic. Aveam un dicționar vechi de-al mamei pe-acasă, de pe vremea lui Nea Nicu. Luam cuvinte de acolo și vedeam ce rimează cu ce rimează. Tehnicalități, cum s-ar spune. Până am aterizat în București.

Când s-a întâmplat asta?

În 2000. Cartea mea de vizită asta a fost. În 2001 am participat la un concurs de battle de MC la fostul Expirat. Nu cunoșteam pe nimeni în București, locuiam în căminul de la Construcții, unde făceam facultatea.

Am luat tramvaiul și m-am dus singur la battle. Am intrat în club, m-am înscris la concurs și l-am câștigat. Nu mă știa nimeni la început, iar la final mă salutau toți. 

Îi vedeam sală pe rapperii vremii, pe care îi știam eu de pe casete. Iar la sfârșit mă salutau și ei. Din acel moment am decis că numai asta o să fac. O să fac battle și o să mă uit după orice campionat de battle. De pe forumuri aflam de ele.

Mă duceam, mă înscriam la fața locului și vreo 2-3 ani am tot câștigat campionate. Îți dai seama, deja începea lumea să se întrebe cine e băiatul ăsta. Aforic, așa mi-am zis eu la început. De la Aforic băieții mi-au spus AFO că-i mai simplu și mai prietenos, și a rămas AFO până la urmă. Până și fiica mea a aflat cum mi se spune.

Prin 2005 m-am împrietenit cu Dragonu. La un campionat de battle mi-am dat seama că e la fel de bun ca mine sau poate mai bun. În sfârșit cunoscusem un egal. Am zis că noi doi trebuie să colaborăm.

Ne-am mutat împreună, ne-am făcut o formație de freestyle și umblam prin țară cu trenul ca să ne batem cu toți MC-ii. Am făcut noi un crew, se numea „Atacuri de panică”.  Apoi a urmat o perioadă puțin mai tulbure în viața mea, am fost plecat în Africa vreo trei luni cu serviciul.

Tu lucrai în tot acest timp?

Da, am lucrat tot timpul manangement în construcții.

Eram șef de șantier, dar lucram cu căștile în urechi, mă antrenam pentru battle-uri.

După acea perioadă m-am regăsit cu Vali Umbră care a fost printre primele mele cunoștințe în București.

M-am alăturat lui și lui Bean MC în concertele Subcarpați și odată cu treaba asta am renunțat la freestyle. Am zis că nu mi-e mie bun în viață, avusesem și niște necazuri în familie. Mie-mi trebuie viață, serviciu. Nu-mi mai aducea satisfacție.

Am trecut și de acest zbucium personal și mi-am dat seama că printre cele mai bune lucruri pe care știu să le fac e arta asta a improvizației. Am revenit la ea și am zis că trebuie să trec la nivelul următor.

Și care este nivelul următor?

Să las scena altor tineri care să se remarce la microfon. Mi-am propus să organizez niște concursuri așa cum mi-aș fi dorit eu dintotdeauna.

Am intrat în contact cu festivaluri, am început să colaborez cu Electric Castle și ei mi-au oferit șansa să organizez niște campionate la scena de rap. Am organizat deja vreo trei.

Dar până atunci, în show-urile Subcarpați și Cred Că Sunt Extraterestru tot timpul am avut o capsulă de improvizație.

A fost un teren foarte bun de antrenament, am început să mă antrenez și cu instrumente de live. Am văzut și următoarea dimensiune a improvizației.

Am mai făcut un proiect cu Micutzu, „Cel mai tare din parcare”. Am unit, practic, improvizația din actorie cu improvizația din muzică.

Mie niciodată nu mi-a plăcut violența verbală și agresivă presărată cu niște cuvinte și niște vorbe care să ocărască sau mai mult decât atât, să provoace o energie ciudată în jurul tău. Contează foarte mult pentru că odată ce strângi o energie ar fi de folos s-o folosești nu împotriva celuilalt, ci în folosul tău.

La „Cel mai tare din parcare” am zis în regulament că nu se înjură. Și s-au băgat și rapperi și amatori și actori, din toate categoriile care se mulau pe zona de improvizație.

Care e legătura ta cu teatrul?

La Electric Castle în 2019 am inventat un concurs de freestyle, să nu mai fie doar battle de MC. Răfuiala asta între MC într-un club la 12 noaptea e doar o mică parte, improvizația e o artă în sine. Se întâmplă și în jazz, și în folclor. Se întâmplă în toate stilurile muzicale.

Și până la urmă, se întâmplă și în alte meserii. Nu doar comunitatea trebuie să aibă parte de chestia asta. În improvizație e un geniu la mijloc, toată lumea ar trebui să vadă chestia asta.

Bean a văzut ce se întâmplă la acest concurs și a venit cu o idee: Hai să facem o piesă de teatru din scena asta de freestyle. Am ajuns la Teatrul din Timișoara la festival.

Am luat toți băieții care au participat la acel concurs de la Electric Castle și am creat o piesă de teatru care se numea „Pe unde umblă copilul ăsta?”. De la ce venea? E ceea ce se întrebau părinții noștri mereu. Iar copilul poate ajungea să fie cunoscut în tot orașul a doua zi.

A avut succes, am montat piesa de teatru cu băieți din zona de rap, nicidecum cu actori. Și a prins.

Știu că urma să apari în spectacolul lui Andrei Măjeri de la Apollo 111, Richard al III-lea, chiar înainte de pandemie. Care era contribuția ta în spectacol și ce s-a întâmplat cu proiectul?

Andrei Măjeri mi-a propus să mă includă în spectacolul Richard al III-lea, care încă nu a apărut. Eu acolo nu am doar niște părți de rap, el a încercat să mă facă actor. Sunt cam 1 la 1 cu colegii mei de scenă. Practic joc. Am învățat niște lucruri noi, dar și aici m-am folosit de chestii din improvizație.

Și mă întrebau colegii de scenă, care au făcut o facultate pentru asta, cum pot să fac ce fac ei. Îmi dau seama că ține și de flerul acesta de a improviza momentul.

Mi se pare că improvizația este… downloadezi  așa din univers o chestie și trebuie să ai canalul format pentru asta. Și nu toată lumea îl are. Dacă toată lumea l-ar avea, toată lumea făcea.

Chiar recent mi-a trimis o colegă ceva, se zice că pe vremea zeilor din Olimp existau battle-uri 1 la 1 în care zeii invocau chestii și se demontau unul pe celălalt.

Dintotdeauna a existat chestia asta de a-ți demonta adversarul, dar depinde și prin ce. Și uite că zona aceasta s-a dezvoltat într-o cultură, cultura battle-ului.

Acum încerci să dai mai departe ceea ce ai învățat tu. Cum îi ajută pe copii să învețe să facă freestyle?

Mintea tinerilor e atât de proaspătă și complexă încât, dacă nu-i dai un subiect în jurul căruia să graviteze și să depună idei, n-o să știe niciodată dacă e în stare să fie deschisă la provocări.

Și nu vorbesc aici doar de muzică.

Ce proiecte pregătești pe viitor în zona educativă?

Intrând în pandemie am avut timp să ne ocupăm de mai multe proiecte personale. S-a născut OFC – Official Freestyle Club. Îmi doream de mult să existe pentru că scopul meu în viitor e să deschid un club de tineret unde tinerii să se întâlnească, să se cunoască, să formeze o comunitate.

Vor avea acolo instrumente, un microfon, vor putea să repete, vor putea să-și îmbunătățească calitățile. Și va fi all ages, pentru că mă interesează mult și zona de tineret sub 18 ani. Până acum n-am avut acces prea mult la ei, pentru că nu ai voie în club dacă ai sub 18 ani. Vreau să elimin chestia asta.

Am ajuns acum doi ani în Spania la un campionat de battle și mi s-a deschis un univers. Am participat la un spectacol cu 5000 de oameni care se uitau la battle. Toți cu tricouri, se uitau ca la fotbal, totul era civilizat, cu bilet, cu loc. Și atunci am înțeles că noi am făcut ce am făcut așa, din auzite. Dar acesta este un sport.

În lume există industrii gigante în jurul improvizației, cel puțin în America de Sud și Coreea.

Am căutat, sunt competiții cu 30.000-40.000 de spectatori. Și am înțeles că nu mai e o cultură de club, e un sport. De aceea am înființat OFC, să fie ca un club sportiv.

În momentul de față sunt peste 100 de membri. Sunt MC, beatmakeri, DJ, oameni care încearcă să-mi înțeleagă ideea și o îmbrățișează. Ne-am conectat și cu lume din străinătate, pentru că am făcut totul online. Am făcut o divizie și pentru diaspora și pentru Republica Moldova. Mă adresez comunității de limbă română de peste tot.

Sunt foarte mulți copii plecați pe afară ca să muncească. Ei ajung seara acasă și dacă au un grup unde se postează beat-uri, Mc care dau freestyle, piese, se ambiționează și ei și trece timpul în favoarea lor. Evoluează și rămân conectați.

Ca dovadă, unii din băieții care erau plecați pe afară s-au întors în țară, datorită acestui fenomen. Pentru mine e îmbucurător că au încredere în proiectul acesta. Și sper ca acest club să existe la un moment dat undeva la stradă, să poată să intre oricine să guste senzația.

Cum i-ai explica unui părinte reticent ideea de educație prin improvizație? De ce ar fi utilă pentru copilul lui?

În primul rând, e o oportunitate de a-și ridica ochii din ecrane, să-și îndrepte privirea și gândul spre o chestie care poate îi va face bine. Poate în viitor își va aduce aminte cu drag că perioada asta și-a petrecut-o mai bine creând decât consumând.

Și eu, până la urmă, am tocat foarte mult timp de pomană, n-am înțeles mare lucru din el pentru că pur și simplu nu aveam ceva de care să mă agăț.

Există o vârstă minimă pentru copiii cu care vrei să lucrezi?

S-au cam schimbat vremurile. Fiica mea are 5 ani și îmi dau seama că inteligența s-a sporit, asta e clar. Eu pot acum să stau să discut cu un băiat cu 10-15 ani mai mic decât mine, fără să se simtă diferența. Nu mă miră, mă bucură.

Simplifică lucrurile, nivelul înțelegerii e deja avansat și putem să trecem la nivelul următor, putem să ne înțelegem. Și ce mă interesează pe mine e ce se poate face din acest punct. Așa că nu există limită, nici inferioară nici superioară.

În momentul de față, cel mai mic membru are 12 ani și cel mai mare are 30 și ceva. Avem un grup pe whatsapp unde se discută, se trimit piese, se dă feedback. Trebuie să fiu foarte atent la limbaj, bineînțeles. În spatele acelor copii sunt niște părinți. Eu încerc să mențin un plafon al bunului simț și să țin frâiele ca să iasă ceva de calitate și să demonstrez că vreau doar evoluție.

Freestyle-ul e percepută mai mult ca o practică pentru băieți. Crezi că ar trebui echilibrată balanța, să încerce mai multe fete?

Am avut de-a face cu chestia asta de anul trecut, tot prin OFC. Am cunoscut câteva tipe care se pricep, fac asta foarte bine, mai bine decât m-aș fi așteptat.

Aș fi vrut să fac anul acesta de 8 martie un campionat dedicat fetelor. Nu mi-a ieșit, dar rămâne ideea pentru la anul. E important să fie echilibru, arta improvizației nu e o lume a bărbaților.

Doar că pare o chestie mai barbară așa, dar cu cât o domolim mai mult și cu cât lăsăm și fetele să înțeleagă că e ceva și pentru ele, cu atât vor apărea și mai multe fete care să facă chestia asta.

Crezi că educația prin improvizație, prin freestyle ar putea fi o materie predată în școli?

Alternativ, nicidecum să fie permanentă. Venind din zona de arte e nevoie de ea în viață, dar nu să te sufoce. Deși am văzut că generația nouă vrea mai mult educație alternativă decât educație clasică.

Eu mă bucur că am fost invitat pe la Ideo Ideis, acum la Teatrul din Sibiu sunt curios ce vom face. Mă bucur că se investește în zona asta de cunoaștere prin muzică și improvizație.

Poeta Miruna Vlada spunea într-un interviu pentru Cultura la dubă că poezia ar trebui predată în școli inclusiv prin exemple de versuri din hip-hop. Cum vezi tu legătura dintre hip-hop și poezie?

Există această legătură. Din ce povești am auzit eu știu că în Bucureștiul vechi existau baruri în care veneau băieții, cum ne întâlnim noi la Expirat. Am înțeles că se mai practica chestia asta, vedeai un alt poet care te-a enervat, te ridicai de la masă și te duceai să-i reciți o poezie, în gura mare. Îi dădeai diss, cum ar fi. 

Știu că Topîrceanu avea versurile cele mai tari așa, mai de battle. Există dintotdeauna legătura asta, doar că de când a început să fie sunetul înregistrat pe bandă s-au combinat cele două. Eu cred că e o evoluție.

Poezia nu s-a terminat, a intrat și în muzică. Nu s-a pierdut nimic. Totul s-a conservat și s-a transformat, a evoluat.

Ce crezi despre trapul românesc, care a cucerit atât de mulți copii și adolescenți?

E doar un alt gen muzical, un nou gen muzical. E un gen care va exista de acum întotdeauna, relevanța lui rămâne de văzut în timp. Dacă vor apărea niște băieți deștepți să presare și un mesaj inteligent peste beat-urile acelea, va evolua.

Dacă genul e o chestie shiny și atâta tot, ca și alte genuri muzicale care au dispărut, va rămâne doar un curent. Hip-hop-ul, în schimb, a rezistat și e în topuri. E interesant, nu? E lifestyle, e emoție la mijloc.

Cum crezi că ar fi fost viața ta fără muzică?

Cumva muzica a fost mereu prezentă în viața mea. Sora mea îmi întindea mereu casete, să le ascult. Ea era mentorul meu la început. Ea mi-a dat hip-hop. Fără muzică nu știu ce aș fi făcut. Tot așa, o nebunie, probabil.

Pentru final, recomandă-ne o melodie hip-hop, un album sau un artist.

Un album de referință pentru mine, care da, e al vechimii: Wu-Tang Clan –  Enter the Wu-Tang(36 chambers). În audioteca oricărui MC ar trebui să existe albumul ăsta. E o lecție acolo.

The post AFO și educația prin improvizație: “Poate își vor aduce aminte că perioada asta și-au petrecut-o mai bine creând decât consumând.” appeared first on Cultura la dubă.

Pasionații de hip-hop, arte vizuale,  actorie,  dans sau scriere creativă, interesați să învețe mai multe lucruri despre pasiunile lor de la specialiști în domeniu și din experiențele altor tineri de vârste apropiate, sunt invitați să participe la o serie de ateliere creative.

Tinerii interesați sunt rugați să trimită un material video, o ilustrație sau un text care să conțină o scurtă prezentare și o modalitate de exprimare a LIBERTĂȚII prin arta care îi pasionează.

Dezvoltarea abilităților artistice sub îndrumarea unor profesioniști, includerea într-un portofoliu alături de 750 de artiști internaționali ori posibilitatea de a lucra cu tineri din alte țări europene, se numără printre oportunitățile oferite în cadrul proiectului.

Mai mult, participanții pot fi selecționați, la finalul atelierelor creative, pentru a face parte dintr-un performance coordonat de regizorul Bobi Pricop, care va fi produs de Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu în perioada 8-17 iulie 2021 și va fi prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, în perioada 20-29 august 2021.

Mentori workshop-uri:

AFO | hip-hop

Alexandru Cînean | arte vizuale

Simona Dabija | actorie / dans

Ștefan Baghiu și Kali Ágnes | scriere creativă

Amalia Precup, Marketing manager Promenada Sibiu & Shopping City Sibiu | personal branding

Atelierele creative vor avea loc în perioada 28 iunie – 7 iulie, iar înscrierea este gratuită. Programul acestora va fi comunicat ulterior înscrierii. Materialele pot fi trimise până la data de 3 mai 2021, pe adresa tnrs@sibfest.ro.

LIBERTY

Într-o perioadă de schimbări semnificative pentru Europa și Uniunea Europeană care se confruntă cu migrația substanțială a populației și în acelasi timp cu problema refugiaților care ajung în Europa, coeziuniea comunității afectată de amenințarea teroristă și implicațiile BREXIT (precum și alte schimbări structurale posibile ale UE) – parteneriatul „LIBERTY” este bazat pe colaborări mai vechi între instituții culturale europene, se concentrează asupra viziunii tinerilor și asupra impactului pozitiv al integrării creative prin artă și cultură, contribuind la crearea unui nou sentiment de identitate și loc (ambele la nivel local și la nivel european).

Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu este implicat în proiectul „LIBERTY”, finanțat prin Programul Europa Creativă, alături de organizații culturale precum: Explora – Roma (Italia), CESIE – Palermo (Italia), Hamburg Altonale – Hamburg (Germania), ArtReach –Leicester (Marea Britanie), Centre for Youth Culture-Pionirski Dom – Ljubljana (Slovenia), Trafo House of Contemporary Arts – Budapesta (Ungaria), Aalborg Karneval – Aalborg (Danemarca), Centre E8 – Belgrad (Serbia), CNC Danse – Nathalie Cornille Company – Wambechies (Franța), European Educational Exchanges – Youth for Understanding – Bruxelles (Belgia), Den Selvejende Institution Swinging Europe – Herning (Danemarca), în perioada 2019- 2023.

The post Tinerii pasionați de hip-hop, arte vizuale, actorie, dans sau scriere creativă, sunt invitați să participe la un proiect inedit al Teatrului Radu Stanca appeared first on Cultura la dubă.