“Pentru prima dată de la revenirea lor în țară, coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice vor putea fi revăzute la Muzeul Național de Istorie a României, în cadrul unui eveniment organizat în data de 21 aprilie, la ora 19:30. Momentul va fi prezentat și prin intermediul presei, iar ulterior artefactele vor deveni accesibile publicului larg, atât la sediu, cât și în regiunile țării, prin intermediul unei campanii dedicate.

Reîntoarcerea acestor piese de patrimoniu este un moment de reparație simbolică. Dincolo de valoarea lor istorică și arheologică, ele poartă cu sine fragmente esențiale din trecutul nostru și din memoria culturală pe care avem datoria să o protejăm și să o transmitem mai departe.” – se arată într-un comunicat transmis de Ministerul Culturii.

În Olanda a început acum câteva zile și procesul în care sunt judecați suspecții jafului. La tribunal a fost citită și o scrisoare publică a Muzeului Național de Istorie a României. Iată textul acesteia:

“Onorată instanță,

În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice: Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din aur, expuse în cadrul unei colaborări muzeale internaționale. Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanță excepțională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică și simbolică depășește frontierele unui singur stat. Ele aparțin memoriei culturale a României, dar și patrimoniului cultural al umanității.

Pentru societatea românească, trauma a fost profundă. Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuității și al demnității culturale. De aceea, dispariția sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective. Pentru milioane de cetățeni români, vestea furtului a produs șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violență din spațiul public și expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna.

Pentru Muzeul Național de Istorie a României, prejudiciul este profesional, moral și uman. Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate și transmise mai departe prin munca unor generații de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă științifică și de efort instituțional. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violență, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice chemate să apere patrimoniul comun.

Consecințele au depășit cu mult zidurile muzeului. Acest furt a afectat grav încrederea pe care se întemeiază cooperarea culturală între instituțiile europene și nu numai. Expozițiile internaționale există pentru a apropia popoare, pentru a crea respect reciproc și pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. În locul acestui scop, fapta de față a generat teamă, suspiciune și tensiune publică imensă. A pus sub presiune relațiile culturale dintre instituții, a afectat încrederea necesară viitoarelor împrumuturi muzeale și a produs o undă de șoc în întreaga lume a patrimoniului.

Efectele sociale au fost, de asemenea, grave. În spațiul public, acest eveniment dramatic a alimentat furia, neîncrederea și discursuri ostile față de personalul MNIR și față de însăși ideea generoasă a schimburilor culturale internaționale. Furtul a fost perceput ca o umilință națională și a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni, frustrări și reflexe de respingere, sentimente anti-europene.

Instanța are în față, așadar, nu doar un dosar penal privind sustragerea unor bunuri, ci consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate și a slăbit, fie și temporar, încrederea dintre comunități care ar trebui să se sprijine reciproc. MNIR își exprimă încrederea că autoritățile române vor susține în continuare atât eforturile de recuperare cât și pe cele privind atenuarea efectelor acestei calamități de sorginte umană, și vor face la momentul potrivit, demersurile cuvenite, în acord cu directivele europene și legislația națională aplicabile în astfel de cazuri.

Gravitatea excepțională a faptelor rezultă și din natura obiectelor vizate. În cazul patrimoniului arheologic de acest rang, prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piață și nici reparat integral prin simpla recuperare materială. Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite! Ele poartă în sine informație istorică irepetabilă, semnificație identitară și o valoare simbolică pe care nicio sumă de bani nu o poate reconstitui. Când astfel de bunuri dispar, fie și temporar, întreaga comunitate este lipsită de acces la o parte din propria memorie.

De aceea, vă rugăm să apreciați aceste fapte nu ca pe o infracțiune patrimonială obișnuită, ci ca pe un atac de o gravitate excepțională împotriva patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor. Când este atacat sălbatic un asemenea tezaur, nu este rănită doar România. Este rănită memoria europeană și este afectată însăși ideea că marile creații ale trecutului trebuie păstrate și transmise intacte generațiilor viitoare. Pentru toate aceste motive, Muzeul Național de Istorie a României are credința că veți judeca cu toată fermitatea cerută de gravitatea faptelor și a consecințelor generate de ele.

Muzeul Național de Istorie a României”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice vor putea fi văzute la Muzeul Național de Istorie a României începând cu 22 aprilie appeared first on Cultura la dubă.

Cea mai mare retrospectivă Brâncuși din Germania și prima organizată după 50 de ani, a fost deschisă aseară pentru oficialități. Realizată de Neue Nationalgalerie în colaborare cu Centrul Pompidou din Paris, expoziția cuprinde peste 150 de sculpturi, fotografii și materiale de arhivă de la Centrul Pompidou, precum și atelierul lui Brâncuși, reconstruit pentru prima dată în afara Parisului.

Expoziția se află sub patronajul comun al președintelui federal Frank-Walter Steinmeier, al lui Emmanuel Macron, președintele Republicii Franceze, și al lui Nicușor Dan, președintele României.

Expoziția va fi deschisă între 20 martie 2026 – 9 august 2026.

România celebrează în 2026 Anul Brâncuși – 150 de ani de la nașterea sculptorului. Țara noastră nu organizează, însă, nicio retrospectivă Brâncuși.

***

Similară cu retrospectiva Brâncuși organizată de Centrul Pompidou la Paris în 2024, expoziția de la Berlin aduce în fața publicului german și internațional o perspectivă amplă asupra sculptorului român.

Potrivit site-ului oficial al Neue Nationalgalerie, “Brâncuși (1876-1957) este considerat unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX. După începuturi academice tradiționale în România, și-a dezvoltat propriul stil la Paris începând cu 1907. Sculpturile sale organice, reduse la elementele lor esențiale, îl fac un pionier al abstracției sculpturale la începutul secolului XX. Căutarea constantă a lui Brâncuși pentru un ideal artistic se manifestă în variațiile formale ale câtorva motive și în interacțiunea dintre diferite materiale și suprafețe. A folosit cu măiestrie piedestaluri specifice, lumina, mișcarea, precum și fotografia și filmul pentru a-și pune în valoare sculpturile.

În colaborare cu Centrul Pompidou din Paris, Neue Nationalgalerie prezintă prima retrospectivă a operei acestui artist excepțional în Germania în peste 50 de ani. Cu peste 150 de sculpturi, fotografii, desene, filme și materiale de arhivă inedite de la Centrul Pompidou, precum și din alte colecții internaționale private și publice, expoziția oferă cea mai cuprinzătoare prezentare generală de până acum a operei multiple a lui Brâncuși. Alături de lucrări majore precum „Sărutul”, „Pasărea în spațiu”, „Muza adormită” și „Coloana fără sfârșit”, expoziția prezintă o reconstituire parțială a celebrului studio al lui Brâncuși, care este astfel expus în afara Parisului pentru prima dată de la predarea sa către statul francez în 1957.

Deși opera lui Constantin Brâncuși este foarte populară în Franța, sculptorul este mai puțin cunoscut publicului larg din Germania. Expoziția își propune să-i ofere artistului recunoașterea pe care o merită și în Germania.”

Expoziția va fi deschisă între 20 martie 2026 – 9 august 2026. Prețul unui bilet pentru adult costă 16 euro, iar pentru categoriile care beneficiază de reducere biletul de acces este de 8 euro. 6 euro costă un tur ghidat, iar muzeul oferă tururi speciale și pentru persoane cu deficiențe de auz sau de vedere.

Curatori sunt Klaus Biesenbach și Maike Steinkamp de la N​eue Nationalgalerie și Ariane Coulondre și Valérie Loth de la Centrul Pompidou, Paris.

Valérie Loth a acordat un amplu interviu pentru Cultura la dubă în 2024, la retrospectiva de la Paris.

“Am vrut să transmitem multe lucruri. În primul rând, să arătăm de ce abordarea lui în sculptură a fost modernă, cum a exersat formele sculpturilor până a ajuns la abstract. Începutul acestei aventuri este studioul pe care l-am primit ca donație.

Marcel Duchamp i-a fost foarte apropiat și cei doi gândeau asemănător. De exemplu, în aspectul lucrăriilor în serie, care sunt mereu aceleași, dar care de fiecare dată sunt diferite. De asemenea, cred că ideea lui Brâncuși de a dona tot atelierul unei instituții este foarte aproape de ceea ce avea în minte Duchamp, care a vândut o mare parte a lucrărilor sale unui singur colecționar, pentru ca apoi acesta să le doneze Muzeului din Philadelphia.

Și cred că Brâncuși gândea la fel, de aceea a donat tot atelierul său. Sigur că fiecare lucrare poate fi văzută individual, dar voia ca toată munca din atelierul său să fie văzută.”

“Atelierul era totul pentru el. El și-a făcut patul, uneltele, rafturile pentru vinyluri. Pentru el era important să păstreze totul împreună. Când vindea o sculptură, făcea o copie în ghips pentru a o păstra în atelier.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Centrul Pompidou din Paris a fost închis pentru un amplu proiect de renovare și modernizare. Amplasat până acum într-o clădire anexă, Atelierul Brâncuși va fi mutat în clădirea principală a centrului, după renovare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Prima retrospectivă Brâncuși din Germania, după 50 de ani, a fost vernisată aseară la Berlin appeared first on Cultura la dubă.

Mihail Coșulețu, unul dintre cei mai relevanți artiști vizuali ai generației sale, totodată director creativ și autor de copertă la Editura Humanitas, expune o serie amplă de lucrări, unele arătate pentru prima dată publicului, la Cetate Arts Danube, spațiul idilic creat de Galeria 418 în mijlocul naturii, pe domeniul Barbu Drugă din județul Dolj.

Expoziția intitulată Lisez l’histoire et le tableu este curatoriată de Ruxandra Demetrescu și cuprinde picturi, desene, sculpturi, instalații și cărți ilustrate de Coșulețu în 12 ani, conturând astfel cel mai complet univers artistic al său și trecând prin cele mai importante etape ale carierei, de la arhitectura sentimentală a orașelor sufocate de beton, la frumusețea și inocența copilăriei.

Printre exponate se numără și pictura care a inspirat coperta cărții Solenoid, de Mircea Cărtărescu. Despre toate acestea, Mihail Coșulețu vorbește într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă.

***

Mihail, povestește-ne, te rog, ce ai cuprins aici, în expoziția aceasta? Sunt lucrări care ies pentru prima dată din atelierul tău?

Sunt lucrări care ies prima dată din atelierul meu, sunt și lucrări care n-au ieșit niciodată din atelier, dar au văzut lumina tiparului, cum sunt ilustrațiile. Aici sunt mai multe, la prima vedere ar fi un fel de retrospectivă, să zicem așa, dar nu e o retrospectivă, nu e o comemorare, nu în sensul ăla.

Cred că aici sunt peste un deceniu și jumătate de preocupări.

Care sunt principalele teme care te preocupă?

Eu o înglobez în, i-am zis eu, arhitectură sentimentală. Fragmente, să spunem, urbane, edificii –  o temă recurentă, care a început cumva de la sine, de foarte mult timp.

Pentru că eu eram în mijlocul unei serii extrem de descriptive, chiar narative, dacă vrei, ilustram un fel de poveste. Era vorba despre o civilizație imaginară care se dezvoltă pe moaștele, dacă vrei, unei civilizații anterioare dispărute. Statui gigantice, statui abandonate și așa mai departe.

Seria s-a numit The Greater Good, din care am două picturi de mici dimensiuni aici, pentru că aia este borna, pentru că de la expoziția aia au plecat mult mai multe serii. Și pe măsură ce dezvoltam seria asta, am atins masă critică cu ea, am făcut o expoziție care s-a numit The Greater Good, am continuat cu toată povestea asta și, în timp ce pictam, au început să apară ca o dictare automată.

Nu știam exact de unde și am reușit să dobândesc înțelepciunea, nici să nu mă gândesc foarte tare de unde vin chestiile astea, pentru că dacă vin înseamnă că sunt importante și trebuie să le las efectiv, să mă fac că plouă, să le las să-și vadă de treabă, că vin ele de undeva și sigur înseamnă ceva.

Și e un lucru care m-a marcat foarte tare și pe care nu cred că am apucat să-l spun. Ideea asta a venit de la o replică pe care mi-a dat-o fratele meu, acum nepermis de mulți ani, eram încă în liceu și am fost într-o primă ieșire din țară în Paris, unde am reușit să fac câteva poze cu acoperișurile.

Eram undeva către Sacre Coeur și am făcut o poză cu acoperișurile și fratele meu s-a uitat și a zis din poza asta ai senzația că așa e toată lumea. Și a rămas chestia asta cu mine. Și, cu două excepții care sunt aici în expoziție, oricât de mare ar fi suportul, oricât de mare ar fi pânza, tot doar un fragment va fi, un fragment urban.

Și de-aia am zis la un moment dat că, conceptual vorbind, o pictură din seria asta care ar ilustra cel mai bine ce vreau eu să fac, ar trebui cumva construită și pictată pe un șasiu cilindric, să nu aibă nici început, nici sfârșit, să nu zici că de aici începe. Să fie infinită. Asta ar ilustra ce vreau eu să fac.

Au fost și multe contradicții aici, pentru că atunci când am văzut că sunt invadat de povestea asta, m-am jucat venind din proiectul cu civilizația și am zis, ok, facem o lume mai bună, un oraș ideal, cu care a fost o preocupare artistică, cel puțin europeană, de milenii.

Și mi-am dat seama, în timp ce făceam, că aia nu e o lume mai bună, este, de fapt, un infern, pentru că eu sunt aproape demiurg, eu trasez asta așa, ăla sta acolo, ăstea-s clădirile, nu e nimic flexibil acolo. E un coșmar.

Și pe măsură ce mi-am dat seama de chestia asta, a venit ceea ce ar fi putut fi finalul seriei, care a început cu pictura The Nero Effect, în care pentru prima dată apare o figură umană în arealul ăsta urban, înconjurat de câteva edificii care sunt în flăcări.

Așa mi-am imaginat că a dat foc orașului, a început să dea foc orașului, s-a așezat în tihnă, o să zicem că și-a prins poate o țigară, dar e postura încă semi- gânditoare, adică o fi bine, nu o fi bine, parcă e și un pic obosit. Nu e clar ce urmează să se întâmple.

Următoarea pictură era tot un fragment urban total în flăcări. Aici avem un centru de interes, să-i spunem, unde arde așa.

Apoi am încercat să văd unde pot să ajung dacă nu mă dedau estetizării ca pictor, mai ales cum sunt eu format. E irezistibil să nu te fure sau să nu vrei să vibrezi culoarea, să ai grijă de suprafețe, să-ți placă, să arate bine, să fie frumos – concepte vechi, care poate nu neapărat mai sunt la modă sau nu în anumite cercuri, dar mie îmi fac o reală plăcere.

Dar trebuie să fii foarte atent, pentru că e o capcană aici, că te fură spoiala, vopsitul gardului și uiți, de fapt, de ce te-ai înhămat și atunci ai ca un fel de reset. Ok, bun, rămâne tema, dar trebuie tratată cartezian. Picturile erau făcute și a fost făcută expoziția Situri, de la Aiurart, cu toate aceste picturi, inclusiv, cum să zicem, ultima, care a fost cea în flăcări.

Acolo, la Aiurart, cu în destul de puțin timp înainte de vernisaj, mi s-a propus, totuși, poate o instalație, pentru că toate geometriile astea urbane poate puteau fi, din punctul lor de vedere, transpuse tridimensional cumva.

Și nu știu de ce, dar eu nu mă gândisem la chestia asta. Zis și făcut, am ales experimental, am făcut o instalație din polistiren, înconjurată pe trei laturi cu oglinzi care să-și capteze propria reflexie astfel încât așa să pară toată lumea, cum a zis fratele meu Iuliu. Și iată că nu s-a terminat seria, pentru că toate aceste instalații au venit după.

Ceea ce pentru mine a deschis alte orizonturi, curate, carteziene, de care ziceam, fără estetizări.

Dar dincolo de acel moment, poate cheie, de la Paris, când ați privit acopelișurile de sus, pentru tine e importantă și propria experiență urbană? Ești un om care a crescut în oraș și te-a influențat asta?

Am crescut în oraș, bineînțeles că m-a influențat. Eu sunt născut în Brașov și am copilărit preponderent în cartierul Tractorului, care, estetic vorbind, nu e o sursă de inspirație. Dar când vine vorba de mai mici sau mai mari coșmaruri urbane, sau a imprima o greutate, o apăsare, o tiranie a betonului, dacă vrei, ăla e un loc foarte bun, foarte bun pentru așa ceva.

Iar povestea cu arhitectura sentimentală, de unde părea că se termină în pictură, a explodat în această nouă direcție cu tridimensională, care a sfârșit aici la Cetate, turnată în 21 de tone de beton, unde nu m-am putut abține și anume am făcut mulajele din OSB, astfel încât toate modulele au imprimată o textură, hai să zicem picturală.

N- am putut să renunț la caracterul ăsta, pentru că și așa erau niște monoliți grei din beton sec. Era arhisuficient.

Au fost turnați chiar aici?

Au fost turnați aici, totul a fost făcut aici. Și din acest tridimensional m-am reîntors în pictură, m-am reîntors în desen și asta este una dintre seriile care oscilează dintr-o dimensiune în alta, revin întotdeauna altfel.

Sunt cred că, la fel de curios ca oricine, care o să fie următoarea etapă a seriei, pentru că nu știu și nici nu vreau să mă gândesc în felul ăsta, că am senzația că așa omorî-o, dacă pun problema așa.

În acest ansamblu al arhitecturii sentimentale am remarcat acea inserție din perioada copilăriei, Inventarul de jucării, care aduce o notă foarte intimă expoziției. Poți să ne spui puțin care e povestea ultimei camere?

Sigur că da.

Convenția de limbaj nu zice că mi s-au schimbat prioritățile, dar totul s-a schimbat. Nu numai prioritățile, s-a schimbat tot. Punctul meu de focalizare era cu totul altfel, raportarea mea la producție era cu totul alta, plus că mi-am dat seama că am la îndemână un mijloc de comunicare și, mai mult decât comunicare, un mijloc de stocare a acelor momente prețioase și foarte frumoase, extrem de precis, dacă vrei.

E o pictură care se numește Safe acolo, care e singura din acrilic, pentru că e non-toxic, pe care am făcut-o cu fiul meu în ham, în brațe. După aceea copiii cresc, gusturile se schimbă și am rămas cu o tonă de jucării care nu mai corespundeau nevoilor. Și înainte să le donăm sau să le facem cadou altor copii, în acord cu fiul meu, am făcut o selecție și am vrut să facem un inventar. Un inventar de jucării. Tot așa, o pânză de 2 metri cu 3 metri pentru, repet, o tonă de jucării.

Și una câte una, date la mână, au fost pictate în aceeași perspectivă, diseminate frumos pe toată suprafața. Mi-am dat seama că am o posibilitate de arhivare a acestor amintiri cu mult peste orice poză. Pentru că stând și pictând fiecare obiect în parte, fiul meu vorbea, povestea ca ăsta așa, evoca tot felul de amintiri. Și asta este doar pictura.

Anumite jucării nu au supraviețuit primei copilării, ca să zic așa, și au rămas fragmente pe care am avut inspirația să nu le arunc. Și le-am montat cu niște casete, iar ce lipsea din jucăria respectivă a fost completat cu text și cu desen, fie în logica obiectului în sine, a jucării în sine, fie fantasmagoric, fie alegoric, fie metaforic, a fost locul meu de joacă de data asta.

Și am salvat și jucările aia, că nu s-au mai dus să moară, rămân și ele așa, e foarte bine.

Iar în centru acestei ultime camere se află o instalație care se numește Loc de joacă, care a debutat în pandemie. Jucându-mă cu fiul meu cu trenulețe pe niște șine de lemn, am zis că ne trebuie edificii, ne trebuie gara. Iar asta s-a transformat și într-o lecție de civizație până la urmă, pentru că după ce am făcut gara, am făcut o primărie, după aia am făcut un parlament bicameral, am avut o fermă, etc.

Și a tot crescut, a tot crescut. Și el e piesa centrală de la sol. Șinele de tren au dispărut pentru că fiul meu nu se mai joacă cu trenulețe.

În universal tău artistic, pictura se împletește deseori cu literatura. A fost o surpriză foarte frumoasă să văd lucrarea original lângă coperta Solenoid și m-am întrebat, evident, ce a fost prima dată, coperta sau pictura? Care este procesul tău de lucru în ceea ce privește coperta de carte?

Depinde de la carte la carte. Și aici sunt două, hai să le zicem, școli de gândire. În cazul copertei de la Solenoid, a lui Mircea Cărtărescu, prima oară a fost pictura. Era deja expoziția Situri, de care am pomenit. Am ales să propun o variantă de copertă cu un fragment din pictura respectivă. I-a plăcut, s-a folosit, a apărut cartea ca atare.

Dar în rest sunt, spre exemplu, mai ales la cărțile ilustrate, cum ar fi Dialoguri Secrete a Ioanei Pârvulescu. Acolo a fost o discuție de început. Mihai, uite, scot o carte așa, e vorba despre asta, practic 2000 de ani de cum și la ce se rugau oamenii. Mi-a dat niște fragmente să-mi fac o idee.

Noi avem o colaborare foarte bună, nu am arătat probe sau chestii de genul ăsta, am ținut-o un pic pe ace. Până când am desenat tot ce era de desenat și i-am prezentat: uite, asta este. Și a fost ce-și imagina ea, ce simțea ea, aerul, maniera și factura desenului erau ce-și dorea ea.

Alte, spre exemplu, la Micul Prinț, Marieva Ionescu a hotărât să facă o traducere nouă, altfel, și a considerat că ar merita și o altă ilustrație, nu cea a autorului. Și atunci am stat împreună, am încercat pe cât posibil să identificăm alte momente ilustrabile decât cele consacrate și a fost altă ordine de idei cu totul. S-a întâmplat altfel. Acolo nu a fost desen, a fost pictură.

La fel la Divina Comedie rescrisă, repovestită pentru copii, la fel s-a întâmplat și acolo. Editorul mi-a punctat așa, ăstea ar fi de ilustrat și ăsta a fost parcursul.

La alte cărți, pur și simplu, e așa, doar o idee și, spre exemplu, la Sun Tzu, Arta Războiului. Mi s-au cerut ilustrații, dar ceva de acompaniament, să fie un semn grafic, cum se zice ceva minimalist.

Dar mie nu mi-a dat așa. Am citit și am făcut niște montaje, digitale adevărat, dar niște montaje în alb-negru cu texturi, cu tot felul de stampe, nu știu, cu mult mai ample. Nu mi se ceruse asta. Am făcut ceva peste, mai mult, pentru că așa am simțit. În alte dăți, poate fi și pe dos, să mi se ceară așa, să spună: nu. mi se pare prea mult.

Iar, cred că, de departe, cel mai spectaculos proiect, a fost cartea Bilete de sinucigaș, de T.O. Bobe, 102 de texte scurte. Și am ales să expun ștraifuri de hârtie care variază între 4-6 metri. A fost foarte greu de digerat.

Era o încărcătură foarte puternică, pe mine efectiv m-a terminat povestea respectivă și am așteptat efectiv până în ultima clipă să fac ceva.

A durat foarte mult să încep pentru că nu îmi permiteam să stau atât de mult timp încărcat cu genul ăla de transmisie. Și atunci, cu o zi sau două înainte de deadline, mi-am întins sulurile astea de hârtie în atelier, am umplut podeaua și m-am apucat de la biletul 1.

Cum scrie Mircea Cărtărescu, se apucă și scrie, nu șterge, nu corectează, nu revine, nu se mai oprește până în termină. Așa am desenat până la 102. Eram atât de obosit ca atleții ăia care își depășesc de fapt limitele, și am zis, nu, hai să fac 112, să avem de rezervă, că mai bine ai mai multe decât mai puține.

Și a ieșit una dintre cele mai proaspete și limpezi ilustrații de carte. De fapt, nici măcar ilustrație de carte nu vreau să-i zic, fiindcă nu este, sunt desene. Sunt desene și picturi. Aici am desenat pentru texte, încercând să nu fiu pleonastic, să nu desenez la fel cu ce scrie acolo, adică de două ori același lucru, să fie altceva, să fie un acompaniament din care toată lumea să câștige, atât scriitura, cât și semnul grafic.”

Expoziția Lisez l’histoire et le tableu, cu lucrările lui Mihai Coșulețu, poate fi văzută la Cetate Arts Danube până pe 19 octombrie, cu rezervare în prealabil la adresa joanagrevers@418gallery.com.

Cetate Arts Danube – Istoric

Cetatea Arts Danube cuprinde un parc privat de sculptură, organizează anual rezidențe artistice și expoziții de artă contemporană în spațiul fostului hambar de cereale al moșiei. Fondatoarea centrului cultural este Ioana Grevers, urmașa boierului Barbu Drugă.

Moșia Barbu Drugă este situată în județul Dolj, pe un drum rar circulat, chiar lângă Dunăre. Domeniul de la Cetate cuprindea în secolul 19 conacul, cu o grădină splendidă, un hambar uriaș pentru cereale, moară, grajduri, potcovărie, distilerie, livezi și păduri. Iar lângă el, Barbu Drugă a construit și un port, cunoscut azi sub numele de Port Cetate, pentru a înlesni comerțul cu cereale, afacerea sa principală.

Ioana Grevers, membru al boardul Muzeului Peggy Guggenheim din Veneția, unul dintre cele mai importante muzee private de artă modernă din lume, a început în 2007 să găzduiască aici rezidențe artistice. A fondat 418 Contemporary Art Gallery la București, apoi a mutat sediile la Cetate și la Munchen.

Numeroși artiști români și străini au creat lucrări la Cetate, în ultimii 15 ani. Aici vin deseori în vizită și colecționari privați sau reprezentanți ai marilor muzee din străinătate.

„Viața la țară devine din ce în ce mai atrăgătoare și ideea unei kunsthalle (nr. spațiu expozițional pentru artă) la țară e foarte interesantă, e ceva nou și are un aspect mai puțin fugitiv. Omul care vine până aici chiar vede lucrările, le alege. Nu e un vernisaj la oraș, hai să mergem la cutare, cutare, intrăm și ieșim.

Aici e o experiență complexă. Am avut aici și oameni din boardurile muzeelor din vest, colecționari. Toți au fost la New York, Paris, Roma, dar așa ceva, ca la Cetate, nici nu știau unde e asta, nu au mai văzut.” – spune Ioana Grevers într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Printre artiștii reprezentați de Galeria 418 se numără Miki Velciov, Diet Sayler, Petrică Ștefan, Adina Mocanu, Ștefan Radu Crețu, Albert Kaan sau Romul Nuțiu.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Arhitectura sentimentală în arta lui Mihail Coșulețu, de la o lume mai bună la un adevărat infern appeared first on Cultura la dubă.

“Ne bucură enorm parteneriatul cu UNTOLD, iar colaborarea aceasta este încă un pas către incluziune, o nouă oportunitate de care vrem să profite cât mai mulți copii și tineri cu tulburări de neurodezvoltare. Și cei care sunt diagnosticați cu autism sau ADHD au același drept la bucurie, cultură și apartenență ca oricine altcineva. Când le oferim acces în siguranță la un festival ca UNTOLD, al treilea cel mai mare festival din lume, nu doar că le validăm
prezența, ci și modelăm un viitor. Integrarea nu înseamnă doar să îi lăsăm să participe, ci să le creăm condiții reale de a trăi experiența – cu sens, confort și demnitate. “ a declarat psihologul Crina Nedelcu, președintele Fundației Neuroatipic.

În plus, din lineup-ul UNTOLD de anul acesta, face parte BMike, DJ diagnosticat cu tulburări din spectrul autist, care va susține un show la scena Tram.
Fundația Neuroatipic își propune să creeze un mediu incluziv care să răspundă diversității nevoilor copiilor și tinerilor neuroatipici, prin: oferirea de spații și programe de dezvoltare personalizate, furnizarea de programe educaționale specializate pentru părinți și facilitatori și implementarea de programe de conștientizare socială.
Cel mai important proiect al Fundației Neuroatipic de până acum este Centrul Neuroatipic, un spațiu pe care îl vor construi de la zero, ce va integra soluții de arhitectură și design interior, alături de metode de intervenție și terapii, cu scopul de a crea un mediu optim dezvoltării copiilor și tinerilor cu tulburări de spectru autist. Astfel, copiii și tinerii vor fi ajutați să depășească provocările și să-și atingă potențialul maxim. Cei care vor sa ajute la construirea
acestui centru pot sa doneze la numărul de SMS 8864 cu textul INCLUZIUNE.

Festivalul UNTOLD a ajuns la cea de-a zecea ediție care va avea loc între 7-10 august la Cluj- Napoca, cu un lineup care include artiști care vin pentru prima dată în România precum Post Malone, Metro Boomin, Anyma, Becky Hill, dar și nume consacrate precum Martin Garrix, Armin van Buuren, Dom Dolla, Fisher, Black Coffee și mulți alții.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post UNTOLD și Fundația Neuroatipic vor amenaja o lojă senzorială pentru copiii și tinerii cu tulburări de neurodezvoltare appeared first on Cultura la dubă.

Organizatorii subliniază că doar fanii înregistrați în formularul de check-in pot primi brățara de festival, pe baza unui abonament sau bilet de o zi, cu un cod de bare valid și o carte de identitate.

Cei care au cumpărat mai multe abonamente sau bilete pot efectua check-in-ul și pentru prieteni. În cazul în care posesorul unui abonament sau bilet dorește să-l transfere către o altă persoană, acesta trebuie să selecteze opțiunea de Transfer Bilet din contul său de check-in și să completeze datele persoanei care va primi biletul.

După realizarea cu succes a check-in-ului online, fanii își pot crea propriul Portofel de Festival. Astfel, fiecare participant își poate depune în avans bani pentru festival, prin selectarea serviciului de Top-up, care va fi disponibil de vineri, 2 august 2024.

Suma încărcată va fi transferată și activată pe brățara de festival la orice punct de Credit Point din festival. Această modalitate de încărcare va fi disponibilă și în timpul festivalului și poate fi accesată direct de pe telefon din aplicația UNTOLD.

Procedura de check-in online poate fi efectuată înainte de deschiderea festivalului, fanii care aleg să îl facă la fața locului vor achita o taxă de 25 euro, iar plata se va putea face exclusiv cu cardul la punctele dedicate de plată.

Organizatorii pun la dispoziția participanților spații de depozitare amplasate în afara festivalului, chiar lângă punctul de acces. Fanii pot închiria un locker pentru toate cele patru zile de festival pentru 200 de lei sau pentru o zi, în schimbul a 50 de lei.

Tinerii sub 18 ani trebuie să aibă la ei, pe lângă abonament sau bilet, actul de identitate și documentul care atestă acordul părinților, descărcabil de pe link-ul: bit.ly/untold-parental-consent.

Minorii sub 14 ani trebuie să vină însoțiți de un părinte și să dețină un bilet valid. Accesul în festival pentru minorii sub 14 ani este permis doar dacă sunt însoțiți de un părinte/tutore. Copiii sub 7 ani au intrare gratuită la festival.

PROGRAM PRE-FESTIVAL PENTRU RIDICAREA BRĂȚĂRILOR:

Organizatorii au pregătit un program pre-festival pentru ridicarea brățărilor. Fanii cu abonamente General Access sau VIP și Check-in-ul online își pot ridica brățările în avans la:

PLOOM Island (AFI Cotroceni, București): 02 – 05 august, între orele 14:00 – 22:00

PLOOM (Promenada Mall București): 02 – 05 august, între orele 14:00 – 22:00

PLOOM (Iulius Mall Cluj-Napoca):  02 – 06 august, între orele 14:00 – 22:00 (doar pentru cei peste 18 ani și pentru deținătorii de abonamente General Acces & VIP cu Check-in online).

Acest punct de ridicare a brățarilor de festival este disponibil doar pentru persoanele de peste 18 ani, care dețin abonamente General Access, cu Check-in online.

Iulius Mall (Atrium, Cluj-Napoca): 03 – 06 august, între orele 14:00 – 22:00 (doar abonamente General Acces & VIP cu Check-in online). Acest punct de ridicare a brățarilor de festival este disponibil și pentru minorii cu abonamente General Access, cu Check-in online. De la 14 ani în sus, aceștia au nevoie de acordul parental, iar cei sub 14 ani au nevoie de acordul parental și trebuie să fie însoțiți de un părinte/tutore. 

Pentru ridicare brățărilor pre-festival din aceste puncte, fanii vor achita o taxa de 25 de RON/brățară. Plata se va putea face exclusiv cu cardul la punctele dedicate de plată. 

Parcul Central “Simion Bărnuțiu”: 6-7 august, între orele 16:00 – 22:00, pentru deținătorii de abonamente General Acces, VIP și bilete DAY 1, cu Check-in online. 

Parcul Central “Simion Bărnuțiu”: 8-11 august, în intervalul orar 16:00 – 04:00, pentru fanii care dețin abonamente General Acces, VIP sau bilete de o zi, aferente fiecărei zile de festival. 

Minorii cu vârsta peste 14 ani au nevoie de acordul parental, iar cei cu vârsta sub 14 ani au nevoie de acordul parental și să fie însoțiți de un parinte/tutore.

Brățara de festival este realizată din plastic reciclat (RPET). Organizatorii au pregătit peste 100.000 de brățări de acces cu sistemul de plată integrat. În perimetrul festivalului vor exista peste 35 de puncte de încărcare a brățărilor. Pentru a evita aglomerația, se recomandă opțiunea de Top-up online.

Cei care și-au depus bani pe brățară și doresc să recupereze sumele necheltuite pot face acest lucru la oricare dintre punctele de Credit Point pe întreaga perioadă a festivalului sau la punctul din afara festivalului, până pe data de 12 august 2024, până la ora 17:00.

Participanții care au utilizat opțiunea Top-up online pot solicita restituirea sumelor necheltuite prin opțiunea Refund Online, completând formularul de refund disponibil în contul de festival până la data de 16 august 2024, ora 23:59.

Nu este permis accesul în festival cu: substanțe interzise, alcool, sticle (inclusiv sticle de parfum sau deodorant), biberoane, umbrele, produse cosmetice inflamabile, rucsacuri sau borsete mai mari de 29 cm X 21 cm X 12 cm, conserve, artificii, lasere, spray-uri, cuțite, arme, obiecte contondente, bannere susținute de bețe, scaune, lanțuri, articole pirotehnice, mâncare sau băuturi, animale, aparate foto sau video profesionale, inclusiv DSLR-uri cu obiective detașabile, orice obiecte care în pot răni alți participanți.

Toți fanii sunt sfătuiți să consulte lista cu obiecte interzise și să nu dețină asupra lor astfel de obiecte în cadrul festivalul. Lista completă a obiectelor interzise poate fi consultată pe site-ul oficial al festivalului  https://untold.com.

Este permis accesul cu medicamente însoțite de prescripție medicală, insulină, picături pentru uz medical, spray inhalator pentru astm, doar dacă posesorii prezintă o scrisoare medicală sau un document echivalent și în cantitatea maximă recomandată zilnic.

Ca urmare a regulilor foarte stricte în privința obiectelor interzise, persoanele responsabile cu securitatea și monitorizarea festivalului vor verifica în detaliu fiecare participant, iar orice obiecte interzise descoperite în urma verificării vor fi reținute la poartă, fără ca organizatorul să-și asume responsabilitatea pentru acestea.

Porțile UNTOLD se deschid joi, 8 august 2024, la ora 16.00. Accesul în festival se face în fiecare zi, între orele: 16.00 – 05.00.

The post Reguli de acces la UNTOLD, 8 – 11 august: formular de check-in obligatoriu, online sau la intrare appeared first on Cultura la dubă.

Electric Castle, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzică din România, deschide azi cea de-a 10 ediție la Bonțida, județul Cluj. Accesul participanților se va face începând cu ora 14.00. Campingul EC Village așteaptă 18.000 de locuitori.

Massive Attack, Bring Me The Horizon și Chase & Status sunt printre headlinerii de anul acesta. Ar fi trebuit să urce pe scena principală și trupa Queens of The Stone Age, dar aceasta a anunțat în urmă cu două săptămâni că își anulează turneul european.

Alte nume care vor concerta sunt Paolo Nutini, Rema, Sean Paul, Palaye Royale, Kungs, Subcarpați, Vița de Vie, Irina Rimes sau Coma.

Brățările pot fi ridicate, fizic, din locații dedicate din București și Cluj-Napoca sau au putut fi livrate prin curier, până la această dată. Conectate cu un cont bancar, acestea vor fi „portofelul” de festival al festivalierilor.

Tot online, participanții își pot achiziționa biletele de tren și autobuz, mijloacele de transport recomandate pentru a ajunge în Bonțida. Potrivit organizatorilor, acestea sunt cea mai practică variantă pentru cei care se vor deplasa zilnic înspre/dinspre festival, din stațiile amenajate în Cluj-Napoca, la Iulius Mall și Expo Transilvania.

Electric Castle a suplimentat cu 25% numărul autobuzelor față de ediția precedentă, când au fost probleme majore cu transportul. De această dată, organizatorii susțin că timpul maxim de așteptare estimat pentru îmbarcarea va fi de 30 de minute.

Organizatorii au publicat și rutele auto de acces, mașinile care vin cu toate locurile de pasageri ocupate beneficiind de gratuitate pe unul dintre cele peste 3.000 de locuri de parcare disponibile. Accesul în parking poate fi și el achitat online, înainte de a ajunge în aria festivalului.

Peste 1.500 de oameni se vor ocupa de siguranța participanților, echipe proprii ale festivalului și ale autorităților. Electric Castle are propriul număr de urgență 0733 070 026 disponibil non stop și 3 puncte de prim-ajutor.

Rămâne în vigoare și codul “Angel shot” ce poate fi folosit la orice bar pentru a primi ajutor. Pentru prima dată, în festival pot fi accesate punctele G-Info Spot unde sunt puse la dispoziție informații și resurse pentru siguranță sexuală. O companie medicală oferă gratuit posibilitatea de testare BTS iar medicii specialiști ginecologi, urologi, psihologi și psihiatrii sunt prezenți, în festival, pentru consiliere, în baza unui program prestabilit.

Două stații de hidratare gratuite sunt pregătite pentru zilele caniculare ce se anunță. Festivalierii își pot aduce propriile sticle reutilizabile și sunt încurajați să profite la maxim de zonele umbrite din festival. Punctele de hidratare, scenele și toate activitățile de la EC 10 pot fi găsite pe harta festivalului, disponibilă pe EC app. Tot acolo, participanții își pot crea programul, primind notificări înainte de show-urile lor preferate. Organizatorii pun la dispoziție și un ghid care include toate informațiile necesare pentru o experiență lipsită de griji.

Ediția cu numărul 10 a festivalului aduce câteva schimbări în ceea ce privește amplasarea scenelor. Scena Hangar, a doua ca dimensiune și locul preferat de iubitorii concertelor rock live și show-urilor drum & bass, va fi amplasată în apropierea castelului, iar Radio Stage îi preia locul. Drip Stage are o nouă înfățișare, devenind un hub pentru cultura urbană și locul în care participanții pot vedea artiști hip-hop, rap și trap de pe scenele europene, alături de cei locali.

Toate detaliile despre eveniment și biletele pot fi găsite AICI.

The post Azi începe Electric Castle. Massive Attack, Bring Me The Horizon și Chase & Status sunt așteptați la Bonțida appeared first on Cultura la dubă.

„SynergyX continuă și adâncește o căutare foarte personală”

Adrian nu e la prima colaborare cu IQOS sub umbrela Romanian Design Week. În 2021, a expus instalația Network of Emotions, care explora una dintre temele predilecte pe care artistul le urmează consecvent și care se regăsește și în alte lucrări, inclusiv în instalaţia creată pentru RDW 2024:

„Instalația a pornit de la această idee oarecum simplă că întregul e mai mult decât suma părților, iar împreună înseamnă mult mai mult decât cumulul individualităților”, explică Adrian. „E ceva ce mă interesează foarte mult și am mai experimentat în diferite variante. Instalația de anul acesta continuă și o traiectorie de cercetare personală legată de materialitatea apei. Sunt fascinat de modul în care viața e legată atât de strâns de apă și cât de conectați suntem între noi și cu tot ce ne înconjoară. Am mai experimentat în această zonă și în instalația The Bridge, care a reprezentat România la Cvadrienala de scenografie de la Praga. Așa că SynergyX continuă și adâncește o căutare foarte personală.”

„E important să evităm preconcepțiile referitor la ce credem noi că dorește să vadă publicul”

Pentru Adrian Damian, publicul e o componentă extrem de importantă în ecuația creației. E important să înțeleagă cui se adresează pentru a-și acorda mijloacele de expresie.

„Când lucrez la instalații e oarecum diferit față de scenografie, pentru că aici lipsește regizorul, lipsește textul, lipsesc performerii. Încerc să le gândesc ca opere menite să fie experimentate, nu contemplate. Devine mai important parcursul, experiența pe care o trăieşte publicul. Astfel, ei devin performerii și de aceea cred că e foarte importantă componenta interactivă a instalațiilor. Dar cred că este, totuși, esențial să evităm preconcepțiile referitor la ce credem noi că dorește să vadă publicul. Cu cât suntem mai autentici, atât ca artiști, cât și ca spectatori, cu atât avem mai mult șansa să creăm sau să ne bucurăm cu adevărat de experiențele împărtășite.”

Speră ca publicul să vină deschis și curios și, mai ales, dornic să experimenteze instalația prin propriul corp, nu doar prin ecranul telefonului. Și totuși, nu-și poate reține o mare frustrare:

„Există un tip de cerc vicios care s-a creat, brandurile și agențiile propun și cer instalații „instagramabile”, iar publicul caută adesea background-uri pentru următorul story sau post. Și e păcat, pentru că așa, orice manifestare artistică e redusă la un „decor”, la un fundal. Iar asta nu e o problemă pentru operă în sine, ci pentru că, în loc să ne pună pe gânduri, să ne bucure sau să ne creeze o experiență, ne oferă doar un background pentru o fotografie.”

Consideră că evenimentele precum RDW sunt indispensabile într-o societate sănătoasă.

            „Încerc să simplific aproape brutal printr-o comparație. Mâncarea ne este indispensabilă, avem nevoie de ea pentru a trăi. Dar putem supraviețui cu foarte puțin. E nevoie de multe experiențe și educație pentru a înțelege și aprecia diversitatea unei culturi culinare și pentru a aprecia anumite preparate la adevărata valoare. E similar și în artă. De aceea, cu cât e mai diversificată și efervescentă oferta culturală, cu cât avem șansa de a experimenta mai multe lucruri, cu atât vom reuși să înțelegem mai bine ce ne place și ce nu, ce ne face bine și poate ce ne provoacă alergii.

Dar cel mai important în artă e că ne pune în contact cu ceva ce poate nu cunoșteam, ne face să căutăm să înțelegem. Jon Fosse, proaspătul laureat al premiului Nobel pentru literatură, a spus-o atât de frumos în mesajul trimis de Ziua Mondială a Teatrului: „Arta este pace” tocmai pentru că ne pune în situația de a-l înțelege și accepta pe celălalt.”

„Mă gândesc des la scenografie ca la un teren de joacă”

Nu are medii de expresie prestabilite și caută mereu mijloace specifice în funcție de text, concept regizoral, scena pe care lucrează și publicul căruia se adresează. Iar în acest proces îl inspiră mult în dialogul cu ceilalți artiști din echipă.

„Modul în care înțeleg să fac scenografie e unul în care încerc să creez o „cutie de rezonanță” care să amplifice spre public vibrația performerilor. Mă gândesc des la scenografie ca la un teren de joacă. Practic, eu sunt designerul unui spațiu care e gândit nu pentru mine, ci pentru ceilalți. Dacă el oferă posibilități multiple de a fi folosit, dacă îi inspiră pe ceilalți artiști din echipă, dacă le creează bucuria jocului, dacă le oferă multiple soluții și posibilități de a interacționa cu el, atunci cred că e un spațiu reușit.

Și dacă oferă publicului posibilitatea de a vedea și a înțelege ceea ce cuvintele nu pot exprima atunci cred că e într-adevăr valoros. Evit să mă gândesc că fac decoruri. Nici termenul nu îmi place. Pare lipsit de viață, decorativ, mort. Înțeleg scenografia ca spațiu, ca partener și nu ca un background, indiferent cât de frumos ar fi acel fundal.”

Evită să se definească pe sine ca artist pentru că simte că s-ar limita, s-ar închide. Or, spiritul creativ al lui Adrian Damian este, incontestabil, fără limite. A ales să lucreze ca scenograf în teatru și operă tocmai pentru că o consideră o zonă care îi permite și îl obligă să experimenteze cu diferite mijloace de expresie, epoci, spații și stiluri. Deși poate părea limitativ din cauza multiplelor condiționări (text, libret, muzică, regie, spațiul efectiv al scenei, bugete etc.), există o libertate infinită între aceste jaloane și mai ales o bucurie a întâlnirii și a muncii în echipă.

„În teatru, nu ești niciodată singur, punctează Adrian. Pe lângă actori, performeri, soliști, ești mereu în relație cu regizorul și conceptul lui, dar și cu toți ceilalți artiști din echipă: designer de costume, coregraf, lumini, sunet, designer video etc. Ca să nu mai vorbim de echipele de producție și cele de tehnicieni de scenă.

Ca scenograf, ești la intersecția tuturor acestor domenii și trebuie să înțelegi atât nevoile actorilor, cât și pe cele ale tehnicienilor sau contabililor. Iar acest rol îmi place și mă provoacă foarte mult. Mai ales pentru că am șansa de a asista la felul în care o idee fragilă prinde formă, se materializează, devine o realitate tangibilă, creează spațiul în care toți ceilalți artiști se exprimă.”

IQOS susține comunitatea creativă, aflată la început de drum, și oferă mai multă expunere, vizibilitate și implicare activă în realizarea viziunii artistice. Valorile care definesc brandul, cum ar fi progresul, inovația și rolul acestora în societate, pun în valoare talentul în formare și îl aduc în centrul comunității.

Romanian Design Week (RDW) este cel mai mare eveniment interdisciplinar din România, un festival care promovează designul, arhitectura, creativitatea și inovația ca instrumente pentru creșterea culturală, socială și economică. Expozițiile și evenimentele din programul festivalului au ca scop să facă designul accesibil pentru un public larg. Anul acesta, Romanian Design Week se desfășoară în perioada 24 mai–2 iunie.

Material susținut de IQOS.

IQOS nu este lipsit de riscuri. Eliberează nicotină, care provoacă dependență. IQOS este destinat adulților care altfel ar continua să fumeze sau să folosească produse cu nicotină.

The post „În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024 (P) appeared first on Cultura la dubă.

Campania Student de 10 susține performanța în educație și premiază studenții de la universitățile de stat care trec sesiunea de vară cu nota 10 cu acces gratuit la UNTOLD sau Neversea.

Edy Chereji, Co-Fondator UNTOLD și Neversea: “Această campanie, “Student de 10”, este o campanie care aduce multă bucurie in rândul tinerilor cu rezultate excelente. E momentul în care răsplătim excelența și performanța în educație cu experiențe memorabile pentru absolvenții de 10. Cei care iau notă maximă la sesiunea de vară sunt invitații noștri la UNTOLD și Neversea.” 

Toți cei care au trecut cu brio de sesiunea din vară vor putea achiziționa abonamentele la festivaluri la un preț special: 610.40 lei (taxe incluse) până pe data de 30 iunie pentru Neversea și 654.50 lei (taxe incluse), preț valabil până pe data de 9 iulie, pentru UNTOLD.     

Absolvenții care doresc să fie răsplătiți pentru performanța lor, în cadrul campaniei, o pot face accesând link-urile: https://untold.com/student-de-10/ sau

 Acolo vor putea completa formularul cu care se pot înscrie în campanie.

UNTOLD are loc între 3 și 6 august în Cluj-Napoca. La ediția de anul acesta au fost confirmați Imagine Dragons, Bebe Rexha, David Guetta, Armin van Buuren, Martin Garrix, Alok, Steve Aoki, KSHMR, Eric Prydz, Zhu, Alesso, Topic, Tujamo, Ava Max, Salvatore Ganacci, French Montana, Years & Years, Amelie Lens, Boris Brejcha și mulți alții.

Neversea va avea loc între 6 și 9 iulie în Constanța și îi are ca invitați pe Lil Uzi Vert, Ckay, J Balvin, Lil Pump, Alok, Don Diablo, Timmy Trumpet, Paul Kalkbrenner, Claptone, Lost Frequencies, Steve Aoki, MORTEN, Tujamo, Vini Vici, Salvatore Ganacci.

The post Studenții care termină sesiunea cu 10 primesc abonamente gratuite la UNTOLD și Neversea appeared first on Cultura la dubă.

Miercuri, 13 iulie, ora 12:00, porțile Electric Castle se vor deschide pentru a primi publicul venit din toate colțurile țării. Pentru toți cei peste 250.000 de participanți așteptați în cele 5 zile de festival, organizatorii au pregătit un scurt ghid care să îi ajute să parcurgă cât mai rapid toți pașii de acces.

Cum ajungi la festival?

Cât mai puține mașini, cât mai mulți participanți în trenurile sau autobuzele speciale. Organizatorii îndeamnă participanții să folosească liniile create pe perioada evenimentului, pentru a evita formarea aglomerației într-un trafic deja problematic.

Cei care aleg trenul, au la dispoziție curse dedicate Cluj-Napoca – Jucu combinate cu servicii de shuttle până la castel sau pot opta pentru trenurile regulate din orarul CFR, care vor opri în gara Bonțida.

Autobuzele EC circulă non-stop, atât ziua, cât și noaptea, cu plecări din Cluj-Napoca (Iulius Mall, Expo Transilvania) și Bonțida, și includ opțiune de priority, pentru cei care nu vor să aștepte.

Pentru autoturisme, organizatorii au creat parcări în zona festivalul, dar se recomandă cumpărarea biletului pentru acces în avans, locurile fiind limitate.

Cum intri în festival?

Pentru a-și asigura un acces rapid, cu minime proceduri, festivalierii pot deja să își preschimbe biletele în brățară de acces în punctele deschise în București (AFI Cotroceni și Băneasa Shopping City), sau în Cluj-Napoca (Iulius Mall).

Aceste puncte vor rămâne deschise până în prima zi de festival, iar ulterior procedura va putea fi efectuată doar la intrarea în festival.

Cum plătești în festival?

Experiența EC este 100% cashless. Alimentarea brățării se poate face online, în contul de utilizator creat pe electriccastle.ro, dar și la fața locului, la ghișeele dedicate, cu cash sau cu card.

Ce poți să aduci cu tine la EC?  Verifică lista cu atenție!

Organizatorii au pregătit, inclusiv în camping, tot ce e necesar pentru ca grijile zilnice să fie minime. Publicul are acces la supermarket, la zonă de restaurante sau zona de grill pentru cei care vor să își gătească singuri.

Cei care, totuși, vor să vină cu provizii de acasă o pot face doar dacă sunt cazați în zona de camping, unde accesul cu apă, mâncare și conserve este permis atât timp cât nu sunt ambalate în recipiente de sticlă.

Aparate foto & video, laptopuri, medicamente cu prescripție și maximum 3 fără prescripție, steaguri & selfie sticks și apă în bidoane de plastic sigilate, sunt acceptate la accesul în festival și camping.

Nu pot fi aduse în nicio zonă din festival: droguri, cuțite și bricege, arme, explozibil, orice obiect care este fabricat sau conține sticlă, alcool, animale, biciclete, skate-uri, umbrele, instrumente muzicale, graffiti, stickere, materiale publicitate, mobilier de grădină, sisteme audio, drone.

Toate informațiile se regăsesc și pe site-ul oficial al EC, iar pentru întrebări extra pe orice temă, despre festival, organizatorii au pus la dispoziție și o pagină de FAQ.

Ultimele bilete pentru ediția a 8-a sunt disponibile pe www.electriccastle.ro, fără a exista însă posibilitatea de cazare în camping, toate opțiunile fiind epuizate.

The post Au mai rămas 5 zile până la Electric Castle. Scurt ghid pentru a ajunge la Bonțida appeared first on Cultura la dubă.

Anul acesta, accesul se va face contra cost și pe baza certificatului verde. Momentan, primarul Nicușor Dan nu ar putea participa fiindcă nu este vaccinat.

În septembrie 2020, primarul capitalei declara ca nu va mai investi bani în târgurile de Crăciun sau de Paște.

„Dacă ai doi copii la şcoală şi nu-ţi ajung banii, nu te duci în vacanţă în Dubai. Cam asta e ce trebuie să facem. Suntem într-o situaţie economică dificilă şi trebuie să direcţionăm banii acolo unde sunt urgenţele”

Nicușor Dan, 30 septembrie 2020

Bradul care va fi amplasat în Piața Universității are o înălțime de 15 metri, este reutilizabil, creat din lemn și împodobit cu ornamente sculptate.

Anul acesta, evenimentul se va desfășura în condiții speciale, adaptate contextului epidemiologic actual.

Conform PMB, pentru o gestionare adecvată a numărului de vizitatori, esențială din motive de sănătate și siguranță accesul în târg se va face pe bază de bilet, care va acoperi, de asemenea, o parte din costurile organizării evenimentului.

Prețul biletului care asigură o intrare/zi la târg este de 5 lei la achiziționarea online, respectiv de 7 lei, la casa de bilete. Copiii cu vârsta până în 12 ani beneficiază de acces gratuit. Biletele online sunt disponibile începând cu 12 noiembrie, iar casa de bilete, funcționează pe toată durata de desfășurare a evenimentului Bucharest Christmas Market.

Informații de acces:

Conform legislației în vigoare, accesul participanților se realizează în limita a 30% din capacitatea spațiului de desfășurare a evenimentului și este permis doar persoanelor vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, respectiv persoanelor care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2, în baza prezentării Certificatului Digital European COVID-19. Sunt exceptați de la prezentarea acestor documente copiii cu vârsta mai mică sau egală cu 12 ani, însoțiți de o persoană majoră care se află în una dintre situațiile prevăzute mai sus.

Pentru persoanele care provin din state membre UE este obligatorie prezentarea Certificatului Digital European COVID-19 (în format electronic sau tipărit), iar persoanele provenite din state ale căror autorități nu emit certificate digitale COVID-19 ale UE sau documente compatibile cu aceste certificate, fac dovada vaccinării sau vindecării prin intermediul unui document (în format electronic sau tipărit) emis de respectivul stat.

Organizatorii au obligația de a scana codul QR fără a reține niciun fel de date sau informații din certificatul verificat. Purtarea măștii de protecție este obligatorie (excepție: copiii cu vârsta mai mică de 5 ani). La intrare, toți participanții vor trece printr-un triaj observațional/termoscanare.

—

The post Târgul de Crăciun București va fi deschis pe 26 noiembrie în Piața Universității appeared first on Cultura la dubă.