7 membri ai Academiei Goncourt au sosit la București pentru a anunța nominalizații la Premiul Goncourt 2024, într-un eveniment care marchează existența de 100 de ani a Institutului Francez din România.

Vorbim despre prezența a 7 autori francezi de renume mondial – Philippe Claudel (Președintele Academiei Goncourt), Pascal Bruckner, Tahar Ben Jelloun, Camille Laurens, Paule Constant, Pierre Assouline și Didier Decoin.

Dintre aceștia, cel mai cunoscut publicului din România este, fără îndoială, Pascal Bruckner, autorul unor titluri celebre precum Hoții de frumusețe, Luni de Fiere (carte ecranizată de Roman Polanski) sau Tentația inocenței.

Bruckner este, de asemenea, membru al mișcării intelectuale franceze Noii filosofi (anii 70-80), care a constituit o critică puternică la adresa marxismului și a socialismului ce au dominat elita intelectuală franceză după al Doilea Război Mondial.

Scrie deseori în Le Monde și a fost, de-a lungul timpului, subiectul unor controverse. Este o voce critică a multiculturalismului, văzând suprapunerea culturilor drept un pericol pentru societăți –“Ceva moare încet în națiunile noastre și, dacă nu ne vom trezi, vom dispărea.”

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, acesta critică inclusiv politizarea Premiului Nobel pentru Literatură, care face, din punctul său de vedere, ca autori de valoare să fie ignorați, în timp ce criterii ce țin de sex sau de apartenența la o minoritate, să devină prioritare.

***

Domnule Bruckner, pentru că suntem la București, iar în această seară suntem înconjurați și de editori și scriitori români, aș vrea să vă întreb ce știți dumneavoastră despre literatura română, dacă este ceva ce vă place?

Nu cunosc atât de bine literatura română, am citit câteva cărți, evident cred că unul dintre cei mai valoroși scriitori este Cărtărescu, el a fost luat în considerare și pentru Premiul Nobel, ceea ce este foarte bine.

Când vin în România, directoarea editurii care mă publică (n.r. Editura Trei), doamna Magdalena Mărculescu, îmi dă romane românești, am citit câteva și nu sunt rele deloc, Cărtărescu mi s-a părut cel mai bun.

Și am întâlnit-o aici pe Gabriela Adameșteanu, care îmi va trimite cărțile sale.

Ați venit aici pentru a anunța nominalizații la Premiul Goncourt 2024. Puteți să explicați publicului de ce este important un premiu pentru un scriitor?

Un premiu este mijlocul prin care un scriitor poate să iasă din anonimat, să fie remarcat și, de asemenea, de a avea bani pentru a putea continua să scrie. Este foarte greu să trăiești din scris. Nu e chiar imposibil azi, generația mea a făcut-o, însă pentru tinerele generații va fi mult mai greu.

Deci cred că premiul propulsează autorul pe scena publică și pentru câteva clipe el vede lumina.

De ce este dificil pentru un tânăr scriitor să trăiască din scris?

Pentru că nimeni nu mai citește. Toată lumea scrie cărți și nimeni nu le citește. Sunt mulți scriitori și puțini cititori.

Este o muncă de Sisif să persiști în a scrie.  În primul rând, este dificil ca manuscrisul să ajungă la un editor, apoi este dificil să fie citit de public, recunoscut și menționat în articole de presă.

În plus, trebuie ca oamenii să cumpere cărțile tale, ceea ce iar e complicat.

Dar de ce credeți că oamenii nu mai citesc?

Mai citesc puțin, dar există competiția rețelelor sociale, mijloacele media și tot felul de lucruri care fac ca oamenii să citească mai puțin.

Cei care citesc mult în zilele noastre sunt fie cei foarte mici, eu am doi nepoți care citesc enorm, fie cei în vârstă, seniorii, pensionarii care au bani și timp să citească. Dar restul populației citește mult mai puțin sau deloc.

Anul acesta am făcut un interviu cu tânărul scriitor francez Edouard Louis, iar el spunea că este o ipocrizie ca scriitorii să dea vina pe cititori, că nu mai citesc, și că vina le aparține scriitorilor pentru că publică o literatură deconectată de realitate.

Sunteți de acord cu această idee?

Nu, deloc. Sunt foarte multe cărți interesante, dar dacă tinerii nu sunt efectiv seduși, își pierd auzul cititorului.

Un cititor este o ființă foarte capricioasă, vine, pleacă, te iubește, apoi te uită.

Relația autor – citator trebuie întreținută. Ca să se întâmple asta, trebuie să vorbești foarte mult în public, să apari la televizor, la radio, în presa scrisă, să călătorești mult. Este ca într-o relație de cuplu, trebuie să reanimezi legătura pentru că flama se stinge, încet încet.

În lumea de azi, în care totul se întâmplă atât de rapid și suntem invadați de diverse forme de tehnologie, cum vă mai găsiți liniștea necesară pentru scris?

Când sunt acasă la mine, nu e niciun zgomot. Locuiesc la Paris, în casă sunt foarte liniștit, ascult multă muzică, fie clasică, fie jazz. Eu pot scrie oriunde, dar prefer să scriu la biroul meu.

Însă lumea nu merge rapid, să știți, asta este o iluzie. Cei mai mulți oameni au o viață foarte monotonă, foarte predictibilă, în care nu se întâmplă nimic.

Actualitatea ne dă o imagine falsă asupra planetei. Viața este foarte calmă pentru majoritatea oamenilor.

Sigur, sunt războaie pe aici, pe acolo, dar în cea mai mare parte nu se întâmplă mare lucru în viețile oamenilor, în special în democrații, în țări pacifiste.

Ați vorbit mai devreme despre Mircea Cărtărescu. Aici, în fiecare an avem speranța că el va câștiga Premiul Nobel. Ce ar trebui să se întâmple ca un scriitor să câștige Premiul Nobel pentru Literatură, ce condiții să îndeplinească?

Premiul Nobel este un premiu foarte politic. Trebuie să fie mai degrabă femeie decât bărbat, preferabil să aparțină unei minorități sau unei țări uitate. Și mai sunt și perioade de “modă”, depinde ce e la modă.

Sunt mulți scriitori mari care nu au primit Nobelul – Philip Roth, Milan Kundera, Ismail Kadare. Dacă îți trece rândul, vin alții din urmă și rândul tău nu mai vine. Este foarte complicat. Nu știu exact care sunt criteriile, clar sunt criterii politice, etice, este un mister groaznic.

Ești pe listă, apoi o ratezi. Michel Houellebecq a ratat-o, nu o să mai revină pe ea.

În acest context, mai este atunci Premiul Nobel relevant?

Da, este grozav să primești Premiul Nobel, este o consacrare, ceva pentru eternitate, e ca și cum Dumnezeu îți pune medalia la gât, hahaha. Sigur, e bine.

Dar există un scriitor japonez, nominalizat de peste 20 de ani – Haruki Murakami, și cred că nu îl va primi niciodată. Pentru că este și un efect de purgatoriu, cu cât aștepți mai mult, cu atât mai puțin ești luat în considerare.”

Pascal Bruckner va participa zilele viitoare și la FILIT, la Iași.

Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025. 

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

Citește și:

The post Pascal Bruckner: “Premiul Nobel este un premiu politic. Scriitorul trebuie să fie mai degrabă femeie decât bărbat, preferabil să aparțină unei minorități sau unei țări uitate.” appeared first on Cultura la dubă.

Anul acesta, nominalizații la celebrul Prix Goncourt vor fi anunțați de la București chiar de către membrii Academiei Goncourt: marți, 22 octombrie, începând cu ora 12.30, într-o conferință internațională de presă care va avea loc la sediul din Amzei al Muzeului Național al Literaturii Române (strada Nicolae Crețulescu nr. 8).

La conferința de presă vor lua parte șapte dintre cei zece membri ai Academiei Goncourt: Philippe Claudel, președintele Academiei începând din primăvara acestui an, Pascal Bruckner, Tahar Ben Jelloun, Camille Laurens, Paule Constant, Pierre Assouline, Didier Decoin. Trei dintre jurați vor participa online: Eric-Emmanuel Schmitt, Françoise Chandernagor și Christine Angot.

Prezența  membrilor Academiei Goncourt la București pentru anunțarea cărților finaliste este parte dintre manifestările organizate anul acesta cu ocazia Centenarului Institutului Francez din România, fondat la București în 29 mai 1924 și prezent în toată țara prin alte trei filiale la Cluj-Napoca, Iași și Timișoara.

Alături de membrii Academiei Goncourt, la eveniment vor mai fi prezenți: Excelența Sa Domnul Nicolas Warnery, Ambasadorul Franței în România, Eva Nguyen Binh – președinte executiv al Institutului Francez din Paris, Julien Chiappone-Lucchesi – directorul Institutului Francez din România.

„Cum am putea să nu fim încântați să venim la București pentru a anunța cea de-a treia selecție și, mai ales, pentru a sărbători aniversarea celor o sută de ani ai Institutului Francez în România? Cele două țări latine ale noastre, unite de mult timp prin legături umane și culturale și prin colaborări fructuoase, nu pot decât să se îmbogățească prin continuarea dialogului lor într-o Europă care își caută în prezent sensul și viitorul”, a declarat Philippe Claudel, Președintele Academiei Goncourt.

Romanele semifinaliste la Prix Goncourt 2024, din care juriul va alege și va comunica public la București numele celor patru cărți finaliste, sunt:

• Madelaine avant l’aube, de Sandrine Collette (JC Lattès)

• Houris, de Kamel Daoud (Gallimard)

• Jacaranda, de Gaël Faye (Grasset)

• Archipels, de Hélène Gaudy (L’Olivier)

• La désinvolture est une bien belle chose, de Philippe Jaenada (Mialet-Barrault)

• Jour de ressac, de Maylis de Kerangal (Verticales)

• Vous êtes l’amour malheureux du Führer, de Jean-Noël Orengo (Grasset)

• Le Bastion des larmes, de Abdellah Taïa (Julliard)

Calendarul ediției din acest an a Prix Goncourt a debutat pe data de 3 septembrie, când au fost comunicate public cele 16 romane care concurează la cea de-a 122-a ediție a prestigiosului premiu. Pe data de 1 octombrie, au fost anunțate cele 8 titluri din semifinală, iar în cadrul conferinței de presă de la București din data de 22 octombrie vor fi făcute publice în premieră numele celor patru cărți care intră în finală. Pe data de 4 noiembrie, la Paris, va fi anunțat numele câștigătorului din acest an: în jurul orei 13.00, la celebrul restaurant Drouant, locul unde are loc neîntrerupt această ceremonie începând din anul 1914.

Despre Prix Goncourt / Premiul Goncourt:

Prix Goncourt / Premiul Goncourt este considerat un reper în lumea publishingului internațional, una dintre distincțiile literare care au puterea de a schimba viața unei cărți. 

Creat prin voința lui Edmond de Goncourt în 1892, pentru autorii de limba franceză, premiul este acordat anual de Académie Goncourt / Academia Goncourt, formată din zece membri. Primul Premiu Goncourt a fost acordat pe data de  21 decembrie 1903.

Valoarea premiului este de doar 10 euro, însă garantează celebritatea și vânzări masive pentru romanul ales. Cei mai mulți câștigători preferă să își înrămeze cecul decât să îl încaseze.

Între câștigătorii anteriori se numără Marcel Proust, André Malraux, Elsa Triolet, Simone de Beauvoir și Marguerite Duras. Anul trecut, Premiul Goncourt i-a fost acordat lui Jean-Baptiste Andrea pentru romanul Veiller sur elle, publicat de Editions de L’Iconoclaste. În mai puțin de un an, cartea s-a vândut în peste 600.000 de exemplare în format hardcover.

În paralel, au loc Premiile Goncourt, alegerile internaționale. Premiul Goncourt – Alegerea României se află la cea de-a XII-a ediție și este organizat de către Institutul Francez din România, cu sprijinul partenerilor locali. 

În după-amiaza zilei de 22 octombrie, de la ora 15.00, membrii Academiei Goncourt se vor întâlni cu studenții Universității din București, iar Phillipe Claudel și Paskal Bruckner vor lua parte și la o serie de evenimente din cadrul FILIT-Iași. 

Denisa Comănescu, directoarea generală a Editurii Humanitas Fiction, editoarea din România a lui Eric-Emmanuel Schmitt și a altor autori francezi importanți, ne-a mărturisit ce a însemnat această distincție literară franceză pentru ea, deopotrivă ca cititoare și editoare, astăzi, dar și în anii de dinaintea Revoluției: „În anii ceaușismului târziu, valori literare precum Baudelaire și Proust, dar și Prix Goncourt din fiecare an însemnau Franța.

Identificam Premiul Goncourt cu Franța. După ce ne-am câștigat libertatea de a călători și de a avea acces la informație, Premiul Goncourt a rămas un reper al calității literare. Ce am învățat în plus e faptul că premiul ca atare nu trebuie să ne ia mereu ochii, important fiind să lărgim sfera lui de strălucire pentru a include romanele din selecții și, mai ales, din selecția finală. Fiindcă uneori apare surpriza ca în lista finală a Goncourt-ului să se afle un roman mai puternic decât cel premiat”. 

Magdalena Mărculescu este directoarea editorială a Grupului Editorial TREI, unde au apărut în traducere jumătate din cărțile laureate cu Prix Goncourt din ultimii cinci ani și unde, în câteva săptămâni va fi publicat romanul laureat cu acest prestigios premiu în 2023 (Veiller sur elle de Jean-Baptiste Andréa – Ed de l’Iconoclaste; ediția în limba română: Mereu cu gândul la ea, traducere de Mihaela Stan). Aceasta a transmis câteva mărturii despre acest interes special pe care îl are ca editoare pentru literatura din spațiul cultural francez: „Eu, personal, am devenit francofonă întâi și abia apoi, editor. Așa că de când mă știu în această postură am prioritizat autorii francezi. Atunci când Premiul Goncourt a venit să încununeze valoarea unor autoare fabuloase precum Marie Ndiaye sau Leïla Slimani, a unor scriitori inegalabili precum Pierre Lemaître sau Jérôme Ferrari, m-am simțit, alături de întreaga echipă editorială, parte dintr-un prezent frumos și plin de sens, care avea să devină cu certitudine «istorie».

Din 2020, premiul Goncourt «a făcut casă comună» cu Editura Trei / Pandora M: Hervé le Tellier, Mohamed Mbougar Sarr, Brigitte Giraud, Jean-Baptiste Andrea, aceștia sunt laureații din ultimii ani ai acestui cel mai important premiu literar francez, pe toți acești autori îi puteți găsi la noi.“

Dan Croitoru de la Editura Polirom, coordonatorul „Bibliotecii Polirom”, colecția care l-a publicat în traducere în limba română pe Philippe Claudel, președintele Academiei Goncourt, a transmis câteva gânduri legate de importanța evenimentului de mâine: „Mă gândesc acum mai degrabă la faptul de a-i avea la București, grație Institutului Francez, pe unii dintre cei mai importanți scriitori francezi contemporani, membri ai juriului care acordă Premiul Goncourt, pentru a anunța cărțile selectate în runda finală. Mi se pare un gest care onorează în mod deosebit eforturile editurilor românești de a face cunoscută cititorilor români literatura franceză contemporană”.

Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul celui mai recent proiect editorial dedicat traducerilor din literatura universală de pe piața de carte autohtonă – Anansi. World Fiction din cadrul Grupului Editorial Trei –, editorul laureaților Goncourt din 2021 și 2020 (Mohamed Mbougar Sarr, respectiv Hervé Le Tellier), a punctat și el importanța premiului în activitatea sa profesională: „Premiul Goncourt reprezintă, an de an, un reper pentru piața editorială din România: într-o meserie care capătă din ce în ce mai pregnant aspectul de industrie, Gouncourt-ul vine să ne reamintească faptul că, dincolo de bani, tiraje enorme și baloane de săpun editoriale, lucrăm în continuare cu cea mai frumoasă invenție a ființei umane – literatura. Este, pentru mine, alături de Booker International, cel mai credibil premiu literar și o măsură constantă a evoluției literaturii franceze în spațiul literar contemporan”.

Despre onoarea de a avea în portofoliu cărți laureate cu Premiul Goncourt a vorbit și Ana Maria Manolescu, editoare Nemira, casa editorială care l-a publicat în traducere pe Mathias Énard, laureatul din 2015, precum și alți autori francezi care au primit această distincție literară: „Pentru orice editură este o onoare să aibă în portofoliu un laureat al Premiului Goncourt, dată fiind istoria acestei prestigioase distincții literare și numele celor cu care e asociată încă din 1903. Un premiu cu atât mai important, cu cât nu i se acordă aceluiași autor decât o singură dată în viață (cu excepția celebrului caz al lui Romain Gary). Editura Nemira se mândrește să aibă în portofoliu doi laureați ai premiului acordat anual celei mai imaginative opere scrise în limba franceză: Tahar Ben Jelloun și Mathias Énard, doi autori care își surprind cititorii cu fiecare nouă apariție editorială”.

Din Republica Moldova, Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier, editura la care a apărut recent într-o nouă traducere capodopera lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, ne-a oferit o perspectivă asupra felului în care urmărește, an de an, etapele de desfășurare ale Prix Goncourt: „Piața de carte românească pare anemică sau a fost anemică la premiile Goncourt. Probabil și din cauza istoriei premiilor literare din România și Republica Moldova. Instituția premiilor literare românești este în fază incipientă. Miza premiilor noastre a fost alta. Iar mass-media românești, de multe ori, nici nu considera că premiile merită să fie în buletinul lor de știri.

În Franța Premiul Goncourt, care financiar are o sumă simbolică, înseamnă vânzări de sute de mii de exemplare. Mediile franceze sunt cu ochiul pe premiu. Goncourt a apărut ca o reacție la Premiul Academiei Franceze. Ca reacție la Premiul Goncourt a apărut Premiul Femina. Sunt premii care au creat sistemul de valori al literaturii franceze din secolele XX-XXI. Mai nou, Premiul Goncourt este și foarte divers în selecție. Posibil ca o reacție la dominarea de pe vremuri a Gallimard-ului. Dintre cei opt semifinaliști, doar Grasset-ul este nominalizat de două ori.”

Mircea Vasilescu, scriitor, eseist, publicist, coordonatorul Masterului de „Teoria și practica editării” din cadrul Facultății de Litere a Universității din București, a remacat de asemenea importanța nu doar a Premiului Goncourt, ci și a evenimentului de la București: „Prima dată am auzit de Premiul Goncourt când eram elev de liceu, în anii 1970, de la profesoara mea de franceză. Acum, e subiectul unui studiu de caz la cursurile masterale pe care le predau viitorilor editori. În tot acest timp, am așteptat an de an, cu pasiune, ritualul tradițional al anunțurilor – un adevărat reper pentru literatura lumii. Mi se pare fabulos că anul acesta lista cărților finaliste e anunțată la București”.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, instituția care găzduiește evenimentul prin care sunt anunțate public în premieră numele romanelor finaliste la ediția din acest an a Premiului Goncourt, a ținut să remarce importanța evenimentului, atât din perspectivă profesională, cât și intimă, ca iubitor de literatură: „Nu cred că există cititor pasionat de literatură care să nu urmărească anual romanele nominalizate sau laureate cu Premiul Goncourt, cum nu cred că există manager cultural care să nu fie fascinat de întregul desfășurător al acestui premiu, cu toate momentele ritualice pe care Academia Goncourt le construiește în jurul cărților.“

The post Unii dintre cei mai importanți scriitori francezi vin la București cu Academia Goncourt appeared first on Cultura la dubă.