Cristian Măcelaru, dirijorul român care a condus Orchestra Națională a Franței în fața sportivilor și a oficialilor prezenți la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, dirijând imnul Olimpic, declară că experiența din acea seară l-a făcut să reflecteze mai mult asupra drumului său, atât din trecut, cât și din viitor.

Ne îndeamnă pe toți să privim aceste Jocuri Olimpice ca pe un moment cheie, în care empatia și umanitatea să fie mai presus de ură.

Măcelaru a postat, de asemenea, două fotografii pe care le-a făcut de la pupitrul dirijoral din fața Turnului Eiffel.

“Experiența de a fi în inima unui eveniment global care promovează excelența în reușitele umane mă inspiră să reflectez profund asupra călătoriei mele, din trecut și viitor.

Toți putem fi mai buni în promovarea valorilor înrădăcinate în respect, onestitate, compasiune și corectitudine. Privind ceremonia din cel mai bun loc al serii, am învățat că cei cu adevărat măreți sunt cei care aduc umanitate în tot ceea ce fac. Cuvintele care îmi răsună în urechi sunt cele spuse de Filippo Grandi (n.r. comisarul ONU pentru refugiați), când a spus “Nimeni nu vrea să fie un refugiat.”

Poate că aceasta e o ocazie pentru noi toți să ne ridicăm împotriva urii, a războiului, și să excelăm în a înțelege rolul nostru pentru o lume mai bună. Cred cu tărie că puterea este la noi. Hai să mergem mai departe și să îi atingem potențialul!”, a scris Cristian Măcelaru pe conturile sale oficiale de social media.

Măcelaru este unul dintre cei mai importanți dirijori români la nivel internațional. Conduce Orchestra Națională a Franței în calitate de director muzical, este dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Köln și va conduce, de asemenea, Orchestra Simfonică din Cincinnati. Este și director artistic al Festivalului Internațional George Enescu.

Aflați povestea lui AICI.

The post Dirijorul Cristian Măcelaru despre experiența de la Jocurile Olimpice: “E o ocazie pentru noi toți să ne ridicăm împotriva urii și a războiului.” appeared first on Cultura la dubă.

Apoi președintele francez Emmanuel Macron a declarat deschise Jocurile Olimpice.

Au urmat momente absolut impresionante: Zinedine Zidane i-a predat flacăra olimpică lui Rafael Nadal, campion de 14 ori la Roland Garros. Tenismanul spaniol a urcat într-o barcă alături de Serena Williams, Nadia Comăneci și Carl Lewis, câștigătorul a 9 medalii olimpice la atletism. Imaginea a fost una istorică.

Nadal i-a predat flacăra Serenei Williams, aceasta Nadiei Comăneci, iar Nadia lui Carl Lewis, care i-a transmis-o apoi campioanei franceze la tenis, Amelie Mauresmo.

Imnul Olimpic, intitulat “Imn spre libertate”, a fost compus de Spyridon Samaras, cu versuri de poetul grec Kostis Palamas și muzică de compozitorul Nikolaos Mantzaros. Prima dat a fost interpretat la primele Jocuri Olimpice moderne, la Atena, în 1896, apoi a devenit imnul Olimpic oficial în 1958.

Primele două strofe ale lucrării reprezintă și imnul de stat al Greciei (începând din 1865) și al Ciprului (din 1966).

Flacăra Olimpică a aprins un balon cu aer cald în centrul Grădinii Tuileries, iar ceremonia s-a încheiat cu un moment emoționant – Celine Dion a urcat din nou pe scenă, după 4 ani, și a interpretat în franceză melodia “L’Hymne à l’amour”, compusă de Edith Piaf pentru partenerul ei, boxerul Marcel Cerdan, care a decedat într-un accident de avion.

_{Articol în curs de actualizare.}

The post Imagini impresionante: Cristian Măcelaru dirijând imnul Olimpic, Nadia Comăneci preluând flacăra olimpică de la Serena Williams și Rafael Nadal appeared first on Cultura la dubă.

Dirijorul român Cristian Măcelaru, director muzical al Orchestrei Naționale a Franței, va dirija cea mai importantă orchestră a Franței în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice din Paris, vineri, 26 iulie 2024.

Pentru prima dată în istorie, ceremonia va avea loc în afara unei arene sportive. Francezii au organizat întregul eveniment de-a lungul Senei.

Nu este prima dată când Măcelaru se află în centrul unui eveniment important pentru francezi. El a mai dirijat concertele organizate la Turnul Eiffel de Ziua Națională a Franței.

De data aceasta, dirijorul român va dirija Orchestra Națională a Franței în cadrul celui mai așteptat eveniment al anului – deschiderea Jocurilor Olimpice din Paris. Concertmaistrul orchestrei este Sarah Nemțanu, violonistă franceză de origine română.

10.500 se atleți vor participa la ceremonia organizată pe Sena, fiecare țară având propria barcă. 94 de bărci vor fi parte din paradă. Spectatorii vor putea urmări evenimentul de-a lungul râului, pe o distanță de 6 kilometri. Parada va începe la podul Austerlitz, de lângă Jardin des Plates, și se va opri la Trocadéro, platforma de unde poate fi văzut Turnul Eiffel.

România are 107 sportivi calificați la Jocurile Olimpice 2024, fiind cel mai mare număr de 20 de ani încoace. Delegația oficială a ajuns duminică seara la Paris cu o aeronavă Tarom, redenumită “Nadia Comăneci”.

Evenimentul va fi televizat și transmis în toată lumea, fiind estimat un total de câteva sute de milioane de telespectatori.

Despre Cristian Măcelaru puteți afla mai multe în reportajul realizat de Cultura la dubă la Paris în 2021, la scurt timp după instalarea lui ca director muzical al Orchestrei Naționale a Franței.

Ulterior, el a preluat și funcția de director artistic al Festivalului Internațional George Enescu.

The post Cristian Măcelaru va dirija concertul de deschidere a Jocurilor Olimpice din Paris appeared first on Cultura la dubă.

Cea de-a 10-a ediție Electric Castle a adunat în cele 5 zile de festival peste 270.000 de participanți – un record, potrivit organizatorilor. Massive Attack a fost cel mai așteptat concert, iar muzica de calitate s-a îmbinat cu mesajele politice promovate de trupa britanică. Câțiva artiști nu au mai ajuns la festival din cauza crizei din aeroporturi provocată de problemele informatice ale Microsoft.

Massive Attack a fost principalul headliner la Electric Castle și a adunat la scena principală aproximativ 60.000 de participanți sâmbătă seara.

Așa cum s-a întâmplat și la concertele de la București din 2008 și 2018, trupa britanică a afișat în timpul întregului concert mesaje politice pe un ecran uriaș, atât în limba engleză, cât și în limba română.

Robert del Naja, membru fondator al trupei, a purtat pe braț o banderolă cu mesajul “Palestina”.

Cei mai mulți dintre spectatori au reacționat în asentimentul trupei, însă au fost și persoane care au părăsit mulțimea în timpul reprezentației.

Într-un registru complet diferit s-a încadrat show-ul rapperului jamaican Sean Paul, de duminică seara. Tinerii din public au cântat și au dansat pe hit-urile Got 2 Luv U, No Lie sau Cheap Thrills.

Un alt headliner, Queens of the Stone Age, nu a mai ajuns la EC după ce, cu două săptămâni înainte, a anunțat că își anulează turneul european. În schimb, Bring Me to Horizon au oferit principalul concert vineri seara, iar Chase and Status au animat mulțimea sâmbătă seara.

În cele 5 zile de festival, peste 200 de artiști au evoluat pe cele 10 scene de la Electric Castle.

„Electric Castle a fost și continuă să fie mai mult decât un festival de muzică. Este despre crearea unei comunități și a unei experiențe care rezonează cu oamenii mult timp după ce festivalul se încheie. Suntem recunoscători tuturor artiștilor care au făcut eforturi enorme să ajungă în fața publicului, în ciuda a zeci de ore în care au stat blocați în aeroporturi, participanților care ne-au înțeles eforturile și partenerilor care au făcut ca ediția din acest an să fie atât de specială.”, a declarat Tudor Costinaș, director comunicare Electric Castle.

Primele abonamente pentru ediția 2025 a festivalului au fost puse în vânzare, astăzi, în ediție limitată. Prețul unui abonament pentru 5 zile pornește de la 89 de Euro.

The post Electric Castle a înregistrat peste 270.000 de participanți în 5 zile de festival. Massive Attack – cel mai important show appeared first on Cultura la dubă.

“Trei kilometri până la capătul lumii”, filmul regizat de Emanuel Pârvu, prezent în competiția oficială la Cannes, a primit aseară premiul Queer Palm din partea unui juriu exterior festivalului, prezidat de regizorul Lukas Dhont.

Queer Palm a fost înființat în 2010 de către un jurnalist și premiază în fiecare an un film din selecția oficială a Festivalului de Film de la Cannes, care explorează problemele și temele care ating comunitățile LGBTQ+.

Premiul nu este acordat de către Festivalul de la Cannes, ceremonia oficială Cannes urmând să aibă loc în această seară.

Anul acesta, filmul românesc a fost ales dintr-o selecție de 18 lungmetraje.

Lungmetrajul lui Pârvu spune povestea unei familii din Delta Dunării care află că fiul este gay. Regizorul este interesat de reacția homofobă a comunității locale și de reacția părinților, de formele de dragoste necondiționată.

Filmul va putea fi văzut în premieră în România la TIFF, iar în cinematografele din țară începând din această toamnă.

The post Filmul “Trei kilometri până la capătul lumii” a primit Queer Palm, premiul pentru cel mai bun film care abordează teme LGBTQ+ appeared first on Cultura la dubă.

Thom Yorke și Jonny Greenwood, legendarii membri ai trupei Radiohead, vor concerta la București sub umbrela proiectului înființat în 2020, The Smile, trupă din care mai face parte bateristul Tom Skinner.

Concertul The Smile va avea loc pe 17 iunie la Arenele Romane.

The Smile a lansat în ianuarie 2024 cel de-al doilea album – Wall of Eyes. Single-ul “Friend of a Friend” a beneficiat și de un videoclip regizat de Paul Thomas Anderson.

Albumul a fost inregistrat la Oxford si Abbey Road Studios si e produs si mixat de Sam Petts-Davies si include si o colaborare cu London Contemporary Orchestra. Wall of Eyes este al doilea album, după succesul celui de debut din 2022, intitulat “A Light For Attracting Attention”.

Biletele la concert costă între 259 și 450 de lei și pot fi achiziționate de AICI.

The post Thom Yorke și Jonny Greenwood (Radiohead) concertează la București cu trupa “The Smile” appeared first on Cultura la dubă.

Cel mai recent film regizat de Emanuel Pârvu, lungmetrajul “Trei kilometri până la capătul lumii”, va fi prezentat în premieră mondială în ce mai prestigioasă competiție cinematografică, la Cannes 2024. Anunțul a fost făcut în această seară de către Festivalul Internațional de Film de la Cannes.

Documentarul “Nasty”, regizat de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu, a fost inclus în programul proiecțiilor speciale, în afara competiției.

Iar filmul “Maria”, regizat de Jessica Palud, cu actrița româno-franceză Anamaria Vartolomei în rol principal, va fi prezentat în cadrul premierelor mondiale, selecția oficială.

“Trei kilometri până la capătul lumii”, regizat de Emanuel Pârvu, este singurul film românesc prezent anul acesta în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes, alături de cele mai recente filme ale unor regizori de renume mondial, precum Francis Ford Copolla, Yorgos Lanthimos sau David Cronenberg.

Acesta este cel de-al treilea lungmetraj realizat de Emanuel Pârvu, după Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor (2017) și Marocco (2022).

Din distribuție fac parte Bogdan Dumitrache, Laura Vasiliu, Ciprian Chiujdea, Valeriu Andriuță, Adrian Titieni, Ingrid Micu-Berescu, Richard Bovnoczki,, Alina Berzunțeanu și Vlad Brumaru. Povestea este centrată pe relația părinți – copil și îl are ca personaj principal pe Adi, un adolescent de 17 ani, dintr-un sat din Delta Dunării.

Filmările au avut loc la Sfântu Gheorghe și Dunavăț, iar producătorul filmului este Miruna Berescu.

“Nasty”, documentarul semnat de trei cineaști – Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu, a fost invitat în cadrul proiecțiilor speciale la Cannes. Ilie Năstase, primul lider al tenisului mondial, revine astfel în atenția publicului internațional, cu povestea sa, spusă în acest documentar.

Filmul se concentrează pe ceea ce a reprezentat Ilie Năstase în istoria tenisului, de la talentul său, la comportamentul de pe teren și din afara lui, carisma, relațiile de prietenie cu legende ale tenisului sau succesul la femei. Sunt incluse declarații ale unor personalități remarcabile, precum Rafael Nadal sau John McEnroe și sunt scoase la iveală imagini nemaivăzute din arhivele naționale și internaționale. “Nasty” este disponibil în această săptămână în cinematografele din România.

Anamaria Vartolomei revine la un mare festival de film, după ce în 2021 a câștigat Leul de Aur la Veneția cu filmul “Evenimentul”, în care joacă rolul principal. Actrița de origine română interpretează acum rolul actriței Maria Schneider, partenera de platou a lui Marlon Brando în Last Tango in Paris (1972, regia Bernardo Bertolucci). Filmul “Maria” este regizat de Jessica Palud, iar rolul principal masculin, cel al lui Marlon Brando, este interpretat de Matt Dillon.

Filmul “Maria” face parte din programul premierelor mondiale selectate la Cannes, în afara competiției.

Tot Anamaria Vartolomei este cap de afiș pentru filmul “Contele de Monte-Cristo”, o comedie regizată de Matthieu Delaporte și Alexandre De La Patteliere. Acesta face parte din selecția oficială Cannes 2024, în afara competiției.

Mihai Mălaimare Jr. este o altă prezență românească remarcabilă la Cannes anul acesta. Director de imagine semnează imaginea filmului lui Francis Ford Coppola – Magalopolis, prezent în competiția oficială.

The post Filmul “Trei kilometri până la capătul lumii”, regizat de Emanuel Pârvu, a fost selectat în competiția oficială Cannes 2024 appeared first on Cultura la dubă.

Detaliile notabile anul acesta sunt: Martin Scorsese devine cel mai în vârstă regizor nominalizat pentru un premiu Oscar la categoria respectivă, în timp ce Lily Gladstone, protagonista din filmul Killers of the Flower Moon, devine prima persoană nativ-americană nominalizată la Oscar pentru actorie. Compozitorul John Williams, pe lângă cele 54 de nominalizări pe care le-a primit de-a lungul carierei sale, este cea mai vârstincă persoană nominalizată la un premiu Oscar, la 91 de ani.

Iar Justine Triet, regizoarea franceză a filmului Anatomy of a Fall, scrie și ea istorie. Filmul său, câștigător al Palme d’Or la Cannes și al două Globuri de Aur, are acum 5 nominalizări la Oscaruri.

Lista completă de nominalizări:

Cel mai bun film:

“American Fiction,” Ben LeClair, Nikos Karamigios, Cord Jefferson și Jermaine Johnson, producători

“Anatomy of a Fall,” Marie-Ange Luciani și David Thion, producători

“Barbie,” David Heyman, Margot Robbie, Tom Ackerley și Robbie Brenner, producători

“The Holdovers,” Mark Johnson, producător

“Killers of the Flower Moon,” Dan Friedkin, Bradley Thomas, Martin Scorsese și Daniel Lupi, producători

“Maestro,” Bradley Cooper, Steven Spielberg, Fred Berner, Amy Durning și Kristie Macosko Krieger, producători

“Oppenheimer,” Emma Thomas, Charles Roven și Christopher Nolan, producători

“Past Lives,” David Hinojosa, Christine Vachon și Pamela Koffler, producători

“Poor Things,” Ed Guiney, Andrew Lowe, Yorgos Lanthimos și Emma Stone, producători

“The Zone of Interest,” James Wilson, producător

Cea mai bună regie

Justine Triet — “Anatomy of a Fall”

Martin Scorsese — “Killers of the Flower Moon”

Christopher Nolan — “Oppenheimer”

Yorgos Lanthimos — “Poor Things”

Jonathan Glazer — “The Zone of Interest”

Cel mai bun actor într-un rol principal

Bradley Cooper — “Maestro”

Colman Domingo — “Rustin”

Paul Giamatti — “The Holdovers”

Cillian Murphy — “Oppenheimer”

Jeffrey Wright — “American Fiction”

Cea mai bună actriță într-un rol principal

Annette Bening — “Nyad”

Lily Gladstone — “Killers of the Flower Moon”

Sandra Hüller — “Anatomy of a Fall”

Carey Mulligan — “Maestro”

Emma Stone — “Poor Things”

Cel mai bun actor într-un rol secundar

Sterling K. Brown — “American Fiction”  

Robert De Niro – “Killers of the Flower Moon”  

Robert Downey Jr. — “Oppenheimer”  

Ryan Gosling — “Barbie”  

Mark Ruffalo — “Poor Things”

Cea mai bună actriță într-un rol secundar

Emily Blunt — “Oppenheimer”  

Danielle Brooks — “The Color Purple”  

America Ferrera – “Barbie”

Jodie Foster — “Nyad”  

Da’Vine Joy Randolph — “The Holdovers”

Cel mai bun scenariu adaptat

“American Fiction,” de Cord Jefferson

“Barbie,” de Greta Gerwig and Noah Baumbach

“Oppenheimer,” de Christopher Nolan

“Poor Things,” de Tony McNamara

“The Zone of Interest,” de Jonathan Glazer

Cel mai bun scenariu original

“Anatomy of a Fall,” de Justine Triet și Arthur Harari

“The Holdovers,” de David Hemingson

“Maestro,” de Bradley Cooper și Josh Singer

“May December,” scenariul de Samy Burch; povestea de Samy Burch și Alex Mechanik

“Past Lives,” de Celine Song

Cea mai bună imagine

“El Conde” – Edward Lachman

“Killers of the Flower Moon” – Rodrigo Prieto

“Maestro” – Matthew Libatique

“Oppenheimer” – Hoyte van Hoytema

“Poor Things” – Robbie Ryan

Cel mai bun cântec original

“The Fire Inside” din “Flamin’ Hot,” muzica și versurile de Diane Warren

“I’m Just Ken” din “Barbie,” muzica și versurile Mark Ronson și Andrew Wyatt

“It Never Went Away” din “American Symphony,” muzica și versurile de Jon Batiste și Dan Wilson

“Wahzhazhe (A Song For My People)” din “Killers of the Flower Moon,” muzica și versurile de Scott George

“What Was I Made For?” din “Barbie,” muzica și versurile de Billie Eilish și Finneas O’Connell

Cele mai bune costume

“Barbie” – Jacqueline Durran

“Killers of the Flower Moon” – Jacqueline West

“Napoleon” – Janty Yates and Dave Crossman

“Oppenheimer” – Ellen Mirojnick

“Poor Things” – Holly Waddington

Cel mai bun sunet

“The Creator,” Ian Voigt, Erik Aadahl, Ethan Van der Ryn, Tom Ozanich și Dean Zupancic

“Maestro,” Steven A. Morrow, Richard King, Jason Ruder, Tom Ozanich și Dean Zupancic

“Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One,” Chris Munro, James H. Mather, Chris Burdon și Mark Taylor

“Oppenheimer,” Willie Burton, Richard King, Gary A. Rizzo și Kevin O’Connell

“The Zone of Interest,” Tarn Willers și Johnnie Burn

Cea mai bună coloană sonoră originală

“American Fiction” – Laura Karpman

“Indiana Jones and the Dial of Destiny” John Williams

“Killers of the Flower Moon” – Robbie Robertson

“Oppenheimer” – Ludwig Göransson

“Poor Things” – Jerskin Fendrix

Cel mai bun scurt metraj

“The After,” Misan Harriman și Nicky Bentham

“Invincible,” Vincent René-Lortie și Samuel Caron

“Knight of Fortune,” Lasse Lyskjær Noer și Christian Norlyk

“Red, White and Blue,” Nazrin Choudhury și Sara McFarlane

“The Wonderful Story of Henry Sugar,” Wes Anderson și Steven Rales

Cel mai bun scurt metraj de animație

“Letter to a Pig,” Tal Kantor și Amit R. Gicelter

“Ninety-Five Senses,” Jerusha Hess și Jared Hess

“Our Uniform,” Yegane Moghaddam

“Pachyderme,” Stéphanie Clément și Marc Rius

“War Is Over! Inspired by the Music of John & Yoko,” Dave Mullins și Brad Booker

Cel mai bun documentar lung metraj

“Bobi Wine: The People’s President,” Moses Bwayo, Christopher Sharp și John Battsek

“The Eternal Memory”

“Four Daughters,” Kaouther Ben Hania și Nadim Cheikhrouha

“To Kill a Tiger,” Nisha Pahuja, Cornelia Principe și David Oppenheim

“20 Days in Mariupol,” Mstyslav Chernov, Michelle Mizner și Raney Aronson-Rath

Cel mai bun documentar scurt metraj

“The ABCs of Book Banning,” Sheila Nevins și Trish Adlesic

“The Barber of Little Rock,” John Hoffman și Christine Turner

“Island in Between,” S. Leo Chiang și Jean Tsien

“The Last Repair Shop,” Ben Proudfoot și Kris Bowers

“Nǎi Nai & Wài Pó,” Sean Wang și Sam Davis

Cel mai bun film internațional

“Io Capitano” (Italia)

“Perfect Days” (Japonia)

“Society of the Snow” (Spania)

“The Teachers’ Lounge” (Germania)

“The Zone of Interest” (Marea Britanie)

Cea mai bună animație lung metraj

“The Boy and the Heron,” Hayao Miyazaki și Toshio Suzuki

“Elemental,” Peter Sohn și Denise Ream

“Nimona,” Nick Bruno, Troy Quane, Karen Ryan și Julie Zackary

“Robot Dreams,” Pablo Berger, Ibon Cormenzana, Ignasi Estapé și Sandra Tapia Díaz

“Spider-Man: Across the Spider-Verse,” Kemp Powers, Justin K. Thompson, Phil Lord, Christopher Miller și Amy Pascal

Cel mai bun machiaj și hair-styling

“Golda,” Karen Hartley Thomas, Suzi Battersby și Ashra Kelly-Blue

“Maestro,” Kazu Hiro, Kay Georgiou și Lori McCoy-Bell

“Oppenheimer,” Luisa Abel

“Poor Things,” Nadia Stacey, Mark Coulier și Josh Weston

“Society of the Snow,” Ana López-Puigcerver, David Martí și Montse Ribé

Cea mai bună scenografie

“Barbie,” Sarah Greenwood, Katie Spencer

“Killers of the Flower Moon,” Jack Fisk, Adam Willis

“Napoleon,” Arthur Max, Elli Griff

“Oppenheimer,” Ruth De Jong, Claire Kaufman

“Poor Things,” James Price și Shona Heath, Zsuzsa Mihalek

Cel mai bun montaj

“Anatomy of a Fall” – Laurent Sénéchal

“The Holdovers” – Kevin Tent

“Killers of the Flower Moon” – Thelma Schoonmaker

“Oppenheimer” – Jennifer Lame

“Poor Things” – Yorgos Mavropsaridis

Cele mai bune efecte speciale

“The Creator,” Jay Cooper, Ian Comley, Andrew Roberts și Neil Corbould

“Godzilla Minus One,” Takashi Yamazaki, Kiyoko Shibuya, Masaki Takahashi și Tatsuji Nojima

“Guardians of the Galaxy Vol. 3,” Stephane Ceretti, Alexis Wajsbrot, Guy Williams și Theo Bialek

“Mission: Impossible – Dead Reckoning Part One,” Alex Wuttke, Simone Coco, Jeff Sutherland și Neil Corbould

“Napoleon,” Charley Henley, Luc-Ewen Martin-Fenouillet, Simone Coco și Neil Corbould

Festivitatea decernării premiilor Oscar va avea loc pe 10 martie.

The post Nominalizările la Premiile Oscar: Oppenheimer conduce cu 13 nominalizări, urmat de Poor Things cu 11 appeared first on Cultura la dubă.

Regia, decorul, costumele, luminile și coregrafia poartă semnătura regizorului și coregrafului Stefano Poda, iar dirijor este Tiberiu Soare.

Despre Oedipe, principala creație și singura capodoperă de rezonanță internațională a artei lirice românești, care se regăsește în repertoriul mai multor teatre prestigioase de operă din lume, George Enescu mărturisea: Nu mi se cuvine mie să declar dacă Oedipe este sau nu cea mai desăvârșită dintre lucrările mele. Tot ce pot spune este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam uneori cu eroul meu. Nimeni nu m-ar crede dacă aș spune în ce stare de exaltare eram gândindu-mă la Oedipe și compunând, notă cu notă, această operă imensă.

Oedipe de George Enescu este o monumentală tragedie lirică în 4 acte. Libretul operei este scris în franceză de Edmond Fleg. Oedipe a fost compusă de Enescu între 1921-1931, fiind dedicată soției sale, Maria Rosetti-Tescanu. Opera a fost inspirată, în special, de tragedia Oedip rege de Sofocle. Această monumentală lucrare este considerată una dintre piesele de teatru înalt reprezentative ale antichității grecești, iar firul narativ este continuat de Oedip la Colonos și Antigona (ambele de Sofocle).

Despre premiera de pe scena operei bucureștene, regizorul Stefano Poda a declarat: Oedipe este despre noi toți. Pentru mine această invitație de a lucra la București acest spectacol reprezintă o mare, mare onoare. Am făcut acest spectacol de multe ori, am parcurs partitura și de fiecare dată destinul mă duce cu gândul la această idee care reprezintă de fapt punctul de pornire al operei. Enescu, cu o viziune extraordinară, absoarbe tot acel ferment care în Franța, la Paris, reprezenta epicentrul, rezumând totul, tot parcursul de cercetare muzicologică, dramaturgică, artistică și filosofică. Aș spune psihanalitic de asemenea și cu adevărat punctul culminant al unei reflecții infinite care îi permite lui Oedip cu adevărat să abordeze dimensiunea tragică în sensul de universală, în sensul de atemporală, fără a deveni un individ închis. Noi toți suntem Oedip. Fiecare dintre noi este și Iocasta și Laios, fiecare dintre personajele pe care Sofocle le abordează și le oferă ca paradigmă a dezvoltării și creșterii sentimentului de dezamăgire. Este impresionant că acest mesaj a pornit acum mai bine de 2000 de ani și că George Enescu preia, amplifică și relansează această reflecție grație unei muzici care este și ea universală.

La prima sa reprezentație în 1936 la Paris, Oedipe a fost considerată un punct de cotitură în istoria operei. Cu o partitură complexă și impunătoare, George Enescu a creat o experiență muzicală care a încântat și a provocat audiența în egală măsură.

În distribuția avanpremierei enesciene, îi regăsim pe următorii artiști lirici: Ionuț Pascu (Oedipe), Marius Boloș (Tirésias), Dan Indricău (Créon), Andrei Lazăr (Păstorul), Ion Dimieru (Marele preot), Leonard Bernad (Phorbas), Damian Vlad (Străjerul), Daniel Filipescu (Thésée), Andrei Petre (Laïos), Oana Andra (Jocaste), Sorana Negrea (Sfinxul), Daniela Cârstea (Antigone), Andreea Iftimescu (Mérope), Zoica Şohterus (o femeie tebană). Alături de regizorul Stefano Poda și dirijorul Tiberiu Soare, din echipa care va monta Oedipe pe scena Operei Naționale din București, mai fac parte: Paolo Giani (regizor asociat), Silvia Sisto (asistent coregrafie), Mircea Pădurariu (asistent dirijor), Paula Stoica și Claudia Machedon (asistenți regie).

Stefano Poda este coregraf și regizor și a montat la mai multe teatre de prestigiu din întreaga lume. Printre cele mai apreciate producții semnate de el, se numără Tosca, montată la Teatrului Bolshoi din Moscova în 2021.

Prima reprezentație a acestui spectacol a avut loc, în avanpremieră, în decembrie 2023.

The post Opera “Oedipe”, cea mai complexă lucrare scrisă de Enescu, va avea premiera la ONB de Ziua Culturii appeared first on Cultura la dubă.

2024, anul în care Paris va fi gazda Jocurilor Olimpice de vară, va reuni o serie de evenimente culturale impresionante. Totodată este anul la sfârșitul căruia Centrul Pompidou din Paris va fi închis pentru un amplu proces de renovare.

Cu această ocazie, organizează câteva expoziții extraordinare, menite să atragă numărul uriași de turiști prezenți în capitala Franței în anul Olimpiadei.

Printre acestea se numără expoziția Brâncuși, care va avea loc între 27 martie iulie și 1 iulie 2024.

Potrivit site-ului oficial al Centrului Pompidou, expoziția Brâncuși este “un omagiu adus părintelui sculpturii moderne”. Atelierul său ar urma să fie reamplasat chiar în centrul expoziției, din care vor face parte și fotografii, desene, filme și alte documente de arhivă. Brâncuși s-a născut în 1876 în România, s-a mutat la Paris în 1904 și a trăit și creat acolo până în 1957.

Cele mai multe dintre lucrările sale aparțin Centrului Pompidou, ca moștenire lăsată de sculptor statului francez. Dar numeroase alte opere celebre se află în marile muzee din lume. Acestea vor fi reunite în 2024 la Paris. Prima și singura retrospectivă Brâncuși organizată la Pompidou a avut loc în anul 1995. Afișul de anul acesta este inspirat de afișul de atunci, având în centru o fotografie cu lucrarea Muza adormită.

O importantă expoziție Brâncuși a fost organizată în 2023 la Timișoara Capitală Europeană a Culturii, fiind deschisă până pe 28 ianuarie 2024, însă aceasta nu este o retrospectivă.

Centre Pompidou a fost deschis publicului în 1977, din dorința președintelui francez Georges Pompidou de a dărui francezilor și turiștilor din toată lumea o instituție dedicată artei contemporane și moderne.

La Pompidou se află celebrul Atelier Brâncuși, recreat după fotografiile lui Brâncuși de către arhitectul Renzo Piano.

Centrul Pompidou primea înainte de pandemie aproximativ 7 milioane de vizitatori pe an, fiind cel mai mare centru de artă modernă din lume, alături de MoMA, New York.

The post Centrul Pompidou va găzdui în 2024 o impresionantă expoziție Brâncuși, reunind aproape 200 de sculpturi appeared first on Cultura la dubă.