foto: Oleg Bakhirev
Claude Monet a fost un pictor al grădinilor prin excelență. Lucrările în care sunt reprezentate peisajele grădinii sale din Giverny sunt punctul de intersecție a celor două mari pasiuni ale sale: pictura și grădinăritul.
Fascinația pentru grădini a început în tinerețe și s-a manifestat prin zecile de tablouri dedicate peisajelor, printre care și grădina unui important om de afaceri din Paris, Ernest Hoschedé, grădina unchiului și mătușii sale din Sainte-Adresse, grădinile din Hyde Park și Grădinile Tuileries. Această pasiune a fost încununată mai târziu prin realizarea propriei grădini din Giverny, sursă de inspirație pentru alte sute de lucrări.
„Grădinăritul a fost ceva ce am învățat în tinerețe când eram nefericit. Poate că datorez florilor faptul că am devenit pictor”, este unul dintre citatele atribuite lui Claude Monet.
În 1883, la 43 ani, Claude Monet s-a mutat împreună cu soția lui, Alice Hoschedé, și cei opt copii în casa din Giverny, un cătun în apropiere de Vernon, la aproximativ 80 de kilometri de Paris. Artistul a cumpărat proprietatea, iar după zece ani și bucata de pământ care o învecina, de cealaltă parte a căii ferate.
Terenul era traversat de un mic pârâu, Ru, o diversiune a Epte, afluent al râului Sena. Monet a obținut aprobarea prefecturii pentru a săpa acolo un prim iaz, care mai târziu va deveni celebrul lac cu nuferi din „Grădina de apă”, reprezentat în lucrările sale. Prima grădină, din fața casei, a fost denumită „Clos Normand”.
Claude Monet a angajat grădinari, a construit o seră mare pentru a înmulți speciile de flori și a depozita bulbi și a închiriat o grădină separată pentru a muta toate legumele și fructele, astfel încât grădina care aparținea casei să fie dedicată exclusiv florilor.
Claude Monet nu a lăsat nimic la întâmplare în organizarea grădinii din Giverny, observă criticii de artă care au analizat lucrările în care este reprezentată grădina și au observat cum cromatica, formele și liniile sunt în armonie.
„Monet a dobândit o experiență nestăvilită în alegerea plantelor și în plantarea lor, luând sfaturi de la profesioniști precum directorul grădinii botanice din Rouen și, desigur, urmărind îngrijirea constantă a grădinii sale. Deciziile picturale stau în spatele plantărilor.
Vederile pictate în 1902 ale aleii care duce de la podul japonez la casă arată modul în care el a ales flori predominant roșii pentru a contrasta cromatic frunzișul verde care atârna deasupra lor. A plantat sălcii de-a lungul malurilor iazului, folosind trunchiurile lor ca forme solide, înrădăcinate, pentru a contrapune norii fluizi și plutitori reflectați în suprafața iazului, și ramurile lor atârnate ca o trăsătură liniară față de crinii circulari”, observă cercetătorul în istoria artei Richard Thomson, într-o analiză pentru casa de licitații Christie’s.
Hughes Gall, directorul Fundației Claude Monet Giverny, aduce în discuție aceeași îngrijire metodică a grădinii, bazată pe o fundație solidă de cunoștințe horticole: „Era obsedat de frumusețea florilor și de compoziția grădinii sale, a fost inventator și cercetător. Avea o bibliotecă de cărți horticole, periodice și dicționare de plante în franceză, engleză și germană, astfel încât să se poată ține la curent cu noile plante care ar putea reprezenta o culoare sau o atmosferă. A planificat grădina ca motive pentru imaginile sale, iar picturile sale au devenit inspirația pentru a continua grădina.”
Cumpărarea terenului unde a fost amenajat lacul, obținerea autorizațiilor pentru săpături, construirea podului japonez (Monet era pasionat de cultura japoneză), plantarea și creșterea florilor au reprezentat un efort semnificativ și o realizare uriașă pentru Monet. Prieteni celebri, printre care actorul Sacha Guitry, prim-ministrul Franței, Georges Clemenceau (între 1906-1909 și 1917-1920), pictorii Rodin și Bonnard au luat prânzul și s-au plimbat prin grădină.
„Cele două grădini ale lui Monet au generat impresii diferite celor care le-au văzut”, scria istoricul de artă american Kirk Varnedoe într-un articol apărut în The New York Times în 1978.
„Grădina de lângă casă, așezată simplu în paturi dreptunghiulare, a uimit pe toată lumea prin abundența și varietatea ei de flori. (…) Astfel, pe măsură ce ciclul anului se schimba, expunerea florală era reînnoită și transformată în mod virtuos. În Grădina de apă, prin contrast, a fost plantată o selecție mai limitată de plante cu flori.
Atent la reflexii, Monet a plantat captalani giganți și iriși lângă maluri și a poziționat sălcii plângătoare pentru a atârna deasupra apei. De departe, cele mai importante plante au fost nuferii, care au devenit treptat punctul central al vieții lui Monet”, mai notează Kirk Varnedoe.
Grădina lui Monet din Giverny a devenit o senzație în toată Europa, atât în rândul grădinarilor, cât și al artiștilor, și s-a scris despre ea în reviste de specialitate și ziare. Terminarea grădinii a reprezentat începutul unui nou capitol din viața artistică a lui Monet. Până la sfârșitul vieții, acesta și-a dedicat cariera de pictor transpunerii pe pânză a peisajelor oferite de vegetația luxuriantă și de lacul cu nuferi. A continuat să picteze chiar și după ce o cataractă la ambii ochi i-a afectat vederea, bazându-se pe memorie.
Grădina cu apă a fost obsesia lui Monet. Se trezea la patru dimineața pentru a observa lumina zorilor de zi reflectându-se în apă, iar pe măsură ce ziua înainta, surprindea cele mai subtile schimbări de lumină pe apă, nuferii și reflexiile norilor. Din 1902 până în 1908 a lucrat la o serie de reprezentări ale lacului, care a fost expusă la galeria Durand-Ruel din Paris, în 1909, având titlul „Paysages d’eau” (Peisaje de apă).
„Fără pământ, numai cer, fără limite acum”, spunea criticul Roger Marx surprins, la fel ca alții, de abordarea, neconvențională pe atunci, a lui Monet, care se detașa de rigorile naturalismului.
Seria „Nymphéas”, dedicată grădinilor sale, are în jur de 250 de lucrări. În anii 1920, statul francez a construit două camere ovale în cadrul Musée de l’Orangerie pentru a găzdui permanent opt picturi murale ale lui Monet, în care este reprezentat lacul cu nuferi.
Grădinile lui Claude Monet în prezent
Bolnav de cancer pulmonar, Claude Monet a murit 1926. Fiul său Michel a moștenit casa și grădina din Giverny, însă fiica vitregă a lui Monet, Blanche, a fost cea care s-a ocupat de proprietate. Neglijate după cel de-al Doilea Război Mondial, casa și grădina au fost moștenite în 1966 de Academia de Arte Frumoase (Academie des Beaux-Arts).
În 1977, Gérald van der Kemp, pictor și grădinar, a inițiat reabilitarea grădinii din Giverny, iar André Devillers, care l-a întâlnit pe Georges Truffaut, un grădinar adesea invitat de Monet la Giverny, l-a ajutat să reconstruiască grădina conform viziunii artistului.
În 1980 este înființată „Fundația Claude Monet” și, în același an, grădinile sunt deschise publicului.
„Restaurarea grădinilor lui Monet (care va necesita încă doi ani de muncă) are o importanță care depășește cu mult frumusețea uluitoare a florilor. Ele ne vorbesc nu numai despre abordarea distinctivă a lui Monet, ci și despre abordările în privința grădinăritului din vremurile sale, despre tendințele naturaliste îmbinate cu un gust sofisticat pentru exotic. Mai presus de toate, ele oferă perspective vii asupra minții creatoare a unuia dintre marii maeștri ai picturii, care a modelat natura după viziunea sa și le-a contopit pe amândouă în artă”, scria Kirk Varnedoe în același articol din 1978.
Unul dintre grădinarii care au început să lucreze în ‘77 pentru a reînvia cel mai important proiect al lui Claude Monet este Gilbert Vahé. În 2011, acesta s-a retras temporar, dar a revenit în 2017 în rolul de grădinar șef.
Când intră în grădina lui Monet, vizitatorii sunt întâmpinați de „o fermecătoare casă roz, cu obloane verde smarald, așezată printre straturi de flori strălucitoare care debordează de lalele, lavandă sau floarea soarelui, în funcție de anotimp. Ei urmează indicatoarele către un tunel și sunt conduși către o oază de sălcii plângătoare și lăstari de bambus, unde se pot plimba de-a lungul unui iaz plin de nuferi, înainte de a traversa un pod japonez familiar, îmbrăcat în glicine”, potrivit descrierii oferite de artsy.net.
De asemenea, turiștii pot vizita casa din Giverny, devenită muzeu. „La intrarea în casa lui Monet, vizitatorul ar trebui să-și imagineze o casă plină cu cavalcada zgomotoasă a opt copii, trecerile lui Claude Monet între studioul său și grădină, atmosfera bucătăriei dimineața devreme, când legumele veneau proaspete din grădină, plus întoarcerile din piață și sosirea prietenilor din Paris”, se menționează pe site-ul Fundației Claude Monet. În casa din Giverny sunt expuse și desenele japoneze pe care Claude Monet le-a colecționat.
Anul acesta, grădinile lui Claude Monet din Giverny vor fi deschise publicului de pe 1 aprilie până pe 1 noiembrie. Fundația pune la dispoziție un tur virtual al casei și grădinilor, disponibil aici.
