“Destructuratele”. Milioane de cărți contaminate zac în depozitele Bibliotecii Naționale a României

_{foto: Raul Ștef}

Sediul Bibliotecii Naționale a României, de pe Bulevardul Unirii, inaugurat acum 11 ani, ar trebui să fie, teoretic, cea mai modernă construcție a unei biblioteci românești. În realitate, luată la pas, clădirea pare un labirint de holuri întunecate și cu miros de igrasie. 

Departe de ochii publicului se află depozitele de “destructurate”, adică o serie de încăperi în care, de peste zece ani, sunt lăsate pe jos sau pe paleți din lemn, milioane de exemplare de cărți, reviste, ziare, manuale etc. Acolo se intră doar îmbrăcat în costum de protecție. E un fel de zonă postapocaliptică în care majoritatea angajaților refuză să meargă, de teama infectării cu ciuperci sau mucegaiuri.

Până anul trecut, nici unul dintre cei șapte directori care au condus instituția nu a demarat o curățenie temeinică, selecția și redarea unităților importante circuitului public. 

Numărul exemplarelor este la fel de necunoscut ca și conținutul lor. Datele vehiculate despre volumul acestor depozite sunt diferite. Oficial, instituția estimează un total de 3 milioane de unități, directorul 6 milioane. Ținând cont de dezorganizarea din aceste încăperi, despre o numărătoare precisă nu poate fi vorba.

Potrivit bibliotecarilor, sunt volume din perioada 1950-1990, dar și, de exemplu, Fondul Românica (cărți de sec. XIX), publicații din fondul unor foste fundații de la Roma (Vasile Pârvan) și Paris (Nicolae Iorga) sau publicații provenite din confiscări de la instituții sau persoane, adică aproape 170 de ani (1820-1990) acoperiți de acești munți de praf, mucegai și paraziți. 

Iulian Angheluță este fondatorul Asociației Free Miorița, care are ca activitate principală montarea de panouri fotovoltaice gospodăriilor din zone neelectrificate ale României în cadrul proiectului “Lumină pentru România”. De anul trecut și-a propus să recupereze și să reintroducă în circuit exemplarele depozitate impropriu în încăperile BNaR și care sunt în proces avansat de degradare. 

„Eram la o documentare, mă interesau informații despre electrificarea din perioada comunistă, anii ’60, ’70, ‘80 și căutam chiar ziare din perioada aceea, așa am aflat că periodicele sunt în niște depozite, inaccesibile publicului”, spune Iulian. 

Printr-un parteneriat cu biblioteca și împreună cu câțiva voluntari, Iulian a pornit „proiectul pilot de restituire și reactivare a fondurilor de cărți și periodice destructurate ale Bibliotecii Naționale”. Cu actualele forțe și luând în calcul acțiunile pe care au reușit să le organizeze în 2022, le-ar lua mai bine de un secol să ducă lucrurile la bun sfârșit. 

O serie de analize a scos la iveală că majoritatea cărților din acele depozite sunt pline de mucegai și ciuperci. 

Asociația Free Morița, împreună cu Claudia Lungu, din partea bibliotecii, au stabilit planul de intervenție. 

„Noi facem munca de resurse umane, pe care Bilbioteca nu le are. Selecția titlurilor, o prioritizare, desprăfuire inițială.

Cărțile sunt pline de praf, de moloz, trebuie desprăfuite măcar parțial, puse în cutii, pregătite pentru transport la Măgurele. Acolo se face o decontaminare cu Cobalt-60, singura decontaminare care nu alterează suportul de carte.

Se întorc la bibliotecă, cu sprijinul Fan Courier, unde trebuie iar desprăfuite, inventariere, repuse în circuitul bibliotecii”, spune Iulian Angheluță de la Free Miorița.

Construcția noului sediu a început în 1986 și s-a finalizat în 2012, între timp fondul de carte a fost depozitat în 14 locuri din București și alte câteva din țară. Înainte de finalizarea lucrărilor, în 2012, unitățile din capitală și din toată țara au fost strânse și descărcate în cele 70 de depozite ale noii clădiri. 

Dintre acestea, 41 sunt amenajate cu rafturi, iar în restul, cărțile, ziarele, revistele sunt așezate pe jos sau pe paleți din lemn. Au urmat luni în care acestea au fost călcate în picioare de muncitori, umplute de moloz, praf și tot ce înseamnă finalizarea unei construcții de asemenea dimensiuni. 

În final, din lipsă de personal, preocupare și instabilitate la nivel de conducere (în zece ani au fost opt directori), fondul destructuratelor a rămas neatins. 

Deși Legea nr. 334/2002 prevede un necesar de 995 de angajați pentru Biblioteca Națională, în prezent sunt în jur de 200. Dintre aceștia, cinci persoane prelucrează peste 30.000 de exemplare pe lună. În lipsa personalului de la Bibliotecă, asociația se bazează exclusiv pe voluntari. 

Îl însoțesc pe Iulian la prima acțiune pe 2023. Voluntarii nu au mai ajuns, așa că Iulian și un angajat nou al Bibliotecii își propun să se apuce singuri de treabă și în vreo trei zile să reușească să pregătească un nou transport pentru decontaminarea de la Măgurele. 

„Trebuie să ne îmbrăcăm în costum de protecție, să folosim ochelari, măști, mănuși, botoșei, toate de unică folosință din cauza prafului și mucegaiului din încăperi. Oricum, mai mult de două ore nu este recomandat să petreci în acel mediu.”

Iulian Angheluță, Asociația Free Miorița

În aceste depozite se află tone de cărți și publicații (ziare, reviste, manuale tehnice etc.) în limbile română, rusă, germană, coreeană, maghiară, vietnameză, engleză, care, de mai bine de zece ani, de când s-a deschis noul sediu al Bibliotecii Naționale, de pe B-dul Unirii, stau neatinse în diverse încăperi. 

„Este un peisaj lunar (…) nu s-a umblat la ele invocându-se pericolul că ele sunt contaminate”, spune istoricul Adrian Cioroianu, directorul interimar al instituției. 

Pentru că nu are cine altcineva, angajații firmei de curierat sunt cei care, într-o dimineață devreme, încep încărcarea camionului. 

După mai bine de 30 de minute intrăm pe poarta Centrului de Iradieri Tehnologice (IRASM) din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” din Măgurele. Suntem întâmpinați de directorul centrului, Valentin Moise și îndrumați de angajați spre depozitul în care așteaptă obiectele care urmează să fie decontaminate și sterilizate. 

Nu este vorba doar despre cărțile de la Biblioteca Națională, în depozit sunt diverse obiecte de patrimoniu cultural (covoare, icoane, mobilier vechi), dar și materiale medicale de unică folosință, ambalaje farmaceutice care necesită iradierea gama, adică electromagnetică, procedură similară cu radiografia medicală.

„Cărțile aduse au nevoie cam de 3-4 ore de iradiere pentru decontaminare”, spune directorul Centrului, Valentin Moise. 

Cutiile din carton sunt așezate în alte cutii din aluminiu care sunt automat duse în camera de iradiere, un fel de buncăr de beton cu pereți groși de doi metri pentru a proteja exteriorul de iradiații. 

Intrarea noastră nu se poate face în siguranță decât după ce sursa de iradiații este coborâtă în piscina cu apă. 

Cu un dozimetru în mână și după ce trecem de o serie de zăvoare, încuietori, sisteme de siguranță și trecem printr-un labirint, ajungem în mijlocul încăperii, unde sursa de iradiații de culoare albastră pulsează în cele 50 de tone de apă, la o adâncime de cinci metri. 

„Pentru noi, doar cinci gray (doză de măsură a radiațiilor ionizante), adică câteva minute de expunere la astfel de radiații este letală. Insectele sunt mai rezistente, iar mucegaiurile au nevoie de mii de gray pentru a fi neutralizate.”

Valentin Moise, directorul Centrului de Iradieri Tehnologice (IRASM)

Pentru că nu ar cine să se ocupe de ele la întoarcerea la bibliotecă și pentru că nu există spațiu, nicio carte din cele aproape 8,5 tone revenite de la Măgurele nu a reintrat în circuitul Bibliotecii. Sunt depozitate în încăperi alocate provizoriu acestui proiect. 

Estimarea costurilor făcută de Free Miorița pentru încheierea procesului de recuperare a unităților abandonate este undeva la două milioane de euro cu o durată de lucru de aproximativ zece ani. 

Asta implică echipamente de protecție, un minim de zece voluntari, echipament de desprăfuire automată, igienizarea spațiilor de depozitare, montarea de rafturi și scanarea unităților bibliografice pentru a fi repuse în circuitul bibliotecii. 

Cele patru transporturi realizate până acum s-au făcut exclusiv din fondurile asociației, susținerea transportului de Fan Courier și gratuitatea oferită de IRASM pentru decontaminarea unităților. 

Fără implicarea Free Miorița, cărțile rămâneau neatinse, deoarece biblioteca nu are alocate, nici în acest an, fonduri pentru investiții. „Cred că rolul memoriei nu este să o pui într-un cufăr, să o arunci în pod sau undeva și gata. Ea trebuie să fie vie, să ai acces la ea”, spune Iulian.

Deși anul 2022 a însemnat o creștere cu 45% a bugetului pentru Ministerul Culturii, România a ajuns să aloce doar la 0,1% din PIB pentru cultură. Conform Eurostat, Islanda alocă unul dintre cele mai mari procente din PIB din Europa pentru cultură, în jur de 3%. 

Cu toate acestea, bugetul de aproximativ șase milioane de euro al Bibliotecii Naționale ajunge doar pentru salarii și întreținerea întregii clădiri, deși în noul sediu mai au birouri și alte instituții, inclusiv Ministerul Culturii. 

„Bugetul este unul de supraviețuire, ca și statutul întreg al sectorului educativ și cultural”, mai spune directorul Cioroianu. 

Bugetul este unul atât de mic încât nu se reușește nici măcar angajarea de personal nou, deși media de vârstă a celui existent este ridicată și raportul este de peste 95% femei. 

Asta înseamnă că nu există personal care poate manipula pachete voluminoase, încărca, descărca mașini etc. 

Deși în ultimii zece ani echipa a scăzut cu peste 100 de angajați, cu greu, în luna decembrie, s-a reușit angajarea a 15 persoane printre care un director administrativ, bibliotecari, portari. 

„Vine Iulian și spune că are nevoie de cinci persoane să încarce un camion…greu pot să-i conving pe oameni. Apelezi la portari. Mai vin oamenii cu certificate medicale și n-ai ce să faci. 

Dacă aș avea, potrivit legii, posibilitatea de a reinventa Biblioteca Naționala, dintre toți cei de acum, nu sunt convins că aș lua o treime. 

Adrian Cioroianu, director interimar al Bibliotecii Naționale a României

“Oamenii, dacă nu sunt ținuți într-o oarecare tensiune creativă, cred că e mult mai safe să stea liniștiți în banca lor. Când vrei ceva, pare bizar”, mai spune Adrian Cioroianu.

De profesie istoric, Adrian Cioroianu a început să ocupe funcții importante odată cu intrarea în PNL, în 2002. A fost senator de Timiș între 2004-2008, ministru al Afacerilor Externe în guvernul Tăriceanu, europarlamentar ALDE, iar din 2015 ambasadorul României la UNESCO. 

Din septembrie 2021, conduce Biblioteca Națională a României, fără a fi susținut vreun concurs. El a fost numit politic de către ministrul Culturii de atunci, Bogdan Gheorghiu (PNL), iar mandat său de interimar durează de aproape 2 ani. Legea managementului instituțiilor publice de cultură prevede ca un interimat să nu depășească 3 luni, iar ordonatorul de credite (aici Ministerul Culturii) e obligat să organizeze concurs public. 

În realitate, numeroase instituții de cultură sunt conduse ani la rând de manageri numiți politic. 

În cazul de față, există un proces pe rol între fosta directoare, Carmen Mihaiu, și Ministerul Culturii. Din acest motiv, organizarea unui concurs este blocată până la soluționarea litigiului în instanță.