76 de ani de la eliberarea lagărului de exterminare Auschwitz-Birkenau

foto: Ochelarii victimelor de la Auschwitz, Viena City Library

„Au început să demoleze crematoriile. Prima oară ne-au ordonat să scoatem șindrilele și căpriorii, să demontăm cuptoarele… până în decembrie 1944, am dat găuri în pereți. În găurile astea ei au pus dinamită. Ne-au trimis înapoi în lagăr și au aruncat totul în aer, până la cer.”

Aceasta este mărturia lui Henryk Mandelbaum, supraviețuitor al lagărului de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau. Iar demolarea crematoriilor, descrisă de Mandelbaum în martie 1947, era efortul naziștilor de a-și ascunde urmele înainte ca soldații sovietici să ajungă la porțile inscripționate cinic cu mesajul „Arbeit macht frei” și să descopere ororile care se petrecuseră în spatele lor vreme de 5 ani. 

Pe 27 ianuarie 1945, Armata Roșie avea să elibereze aproximativ 7.500 de deținuți închiși la Auschwitz. Peste 50.000 porniseră deja spre vest, într-un marș al morții condus de gărzile SS aflate în retragere.

Astăzi, la împlinirea a 76 de ani de la eliberarea celui mai mare lagăr de exterminare construit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, redeschidem rana istorică provocată de Holocaust și vorbim despre tragedia numită „Soluția finală”.

Intrarea la Auschwitz

Lagărul de concentrare de la Auschwitz a fost ridicat în primăvara anului 1940, din ordinul comandantului Heinrich Himmler. Scopul său inițial a fost acela de a adăposti deținuți polonezi, închiși în număr mare pentru acțiuni de rezistență împotriva ocupației naziste, dar și pentru infracțiuni banale, cum ar fi intonarea imnului Poloniei sau refuzul de a-și preda radiourile.

În anul 1942, însă, convinși de superioritatea lor rasială și mânați de un profund antisemitism, național-socialiștii au început deportarea evreilor din Europa. În scurtă vreme, aceștia au devenit grupul cel mai numeros din lagăr.

Chinurile deținuților începeau încă din trenurile care îi duceau spre Auschwitz, căci călătoreau înghesuiți, în întuneric, fără mâncare sau apă. Odată ajunși în apropierea lagărului, coborau pe așa-numită „rampă a morții”.

Acolo, sub urletele gardienilor și ale câinilor de pază, erau supuși unei evaluări medicale, iar în funcție de vârstă sau starea de sănătate, erau trimiși fie în barăcile insalubre, fie la camera de gazare.

Rampa morții de la Auschwitz/ sursa: Picture – Alliance

Istoricii estimează că până la 90% dintre cei deportați la Auschwitz erau uciși încă de la sosire, multe victime nefiind înregistrate. De altfel, comandantul lagărului, Rudolf Höß, își dăduse încă din 1941 acordul pentru folosirea gazului letal Zyklon B.

Cei apți de muncă erau forțați să lucreze în condiții foarte grele, primeau hrană insuficientă și prea puține îngrijiri medicale. De asemenea, unii dintre copii erau supuși experimentelor grotești ale medicului Joseph Mengele, cunoscut și ca „îngerul morții”. Acesta îi opera pe viu, îi infecta voit cu viruși letali sau le injecta cloroform direct în inimă atunci când considera că nu îi mai sunt de folos. Scopul său era să descopere o cale prin care mamele să dea naștere gemenilor și să asigure creșterea populației ariene.

În aceste condiții, mulți deținuți mureau din cauza torturilor, a frigului, a foamei sau a bolilor. În total, peste un milion de oameni și-au pierdut viața în lagărul de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau. Cei mai mulți erau evrei, dar și roma, sinti, deținuți politici, persoane cu handicap sau homosexuali.

Iar numele a aproape jumătate dintre cei închiși nu au fost încă identificate. În urma lor au rămas zeci de mii de perechi de pantofi, sute de mii de haine și șapte tone de păr, toate descoperite de soldații ruși la momentul eliberării lagărului.

Cât despre soarta vinovaților, trebuie precizat faptul că principalii membri ai conducerii politice, militare și economice a Germaniei Naziste au fost judecați în cunoscutele Procese de la Nürnberg, desfășurate între anii 1945 și 1949.

Ulterior, în 1961, a avut loc în Israel așa-numitul Proces Eichmann, în urma căruia a fost executat Adolf Eichmann, funcționarul responsabil pentru organizarea logistică a Soluției finale și, implicit, a deportărilor la Auschwitz.

Între anii 1963 și 1968, în Frankfurt, s-au desfășurat cele trei Procese Auschwitz, în care a fost judecat chiar personalul lagărului de concentrare și exterminare. Condamnările aplicate de instanța din Germania au fost relativ severe, variind de la trei ani până la închisoare pe viață, iar printre supraviețuitorii care au depus mărturie s-au numărat foști deținuți din Statele Unite, Polonia, Israel sau România. Comandantul lagărului, Rudolf Höß, fusese deja executat într-un proces din Polonia, în anul 1947, iar Joseph Mengele fugise în America de Sud, nemaifiind prins și judecat niciodată.

Procesul lui Adolf Eichmann în Israel

Atât Eichmann, cât și personalul lagărului și-au disputat vina invocând necesitatea ascultării ordinelor și simpla îndeplinire a datoriei. În 2017, însă, înregistrările originale ale procedurilor din Frankfurt au fost incluse în Registrul Memoria Lumii (UNESCO), atrăgând atenția lumii întregi asupra cruzimilor petrecute la Auschwitz-Birkenau.

Din traumă, o lecție

Acum, lagărul de altădată funcționează ca muzeu și memorial. Dincolo de conservarea spațiului, istoricii urmăresc reconstituirea poveștilor celor uciși, derularea proiectelor de cercetare privind Holocaustul și educarea publicului larg. Chiar la sfârșitul anului trecut, expoziția itinerantă „Auschwitz. Not long ago. Not far away”, realizată de Memorialul Auschwitz în colaborare cu Musealia, a câștigat Marele Premiu (Grand Prix) în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu și s-a situat pe locul al doilea la categoria Premiul Publicului.

Iar în urmă cu câțiva ani, violonistul rus de origine israeliană, Maxim Vengerov a cântat muzica lui Bach în fostul lagăr al morții.

Astăzi, începând cu ora 17:00, memorialul comemorează împlinirea a 76 de ani de la eliberarea lagărului printr-o ceremonie online, în care tema centrală va fi soarta copiilor de la Auschwitz.

„Peste 200.000 de copii au fost uciși la Auschwitz. Copii complet nevinovați, buni, doritori să cunoască viața, copii naivi, care își iubeau apropiații. Lumea adulților – de atâtea ori nedreaptă și crudă – nu și-a mai arătat niciodată împietrirea sufletească și răutatea într-o asemenea măsură. Ce s-a întâmplat [la Auschwitz] nu poate fi justificat prin nicio ideologie, convingere sau politică. Anul acesta, vrem să dedicăm aniversarea eliberării celor mai tinere victime ale lagărului,” a declarat Dr. Piotr M. A. Cywiński, directorul muzeului.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *